DISOCIAȚIA ELECTROLITICĂ

1. Interacţiunea electroliţilor în soluţii apoase.

a. Turnaţi într-o eprubetă 1-2 mL soluţie de acid clorhidric şi adăugaţi câteva picături de soluţie
de nitrat de argint. Ce observaţi? În acelaşi mod încercaţi acţiunea soluţiei de nitrat de argint asupra
soluţiilor de clorură de sodiu, clorură de cupru(II) şi clorură de fier(III), luate fiecare aparte în câte o
eprubetă. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor în formă ionică. Cu ce ecuaţie ionică redusă pot fi exprimate toate
cele patru reacţii?
b. Încercaţi în eprubete diferite acţiunea soluţiei de nitrat de argint asupra soluţiilor de KClO 3 şi
CHCl3. De ce nu apare sediment?
2. Amfoteritatea.
a. Turnaţi într-o eprubetă 1-2 mL soluţie de sulfat de zinc şi adăugaţi câteva picături de soluţie
de hidroxid de sodiu. Ce observaţi? Scrieţi ecuaţia reacţiei în formă ionică.
b. Amestecul de lichid şi sediment obţinut în experiența precedentă agitaţi-l bine şi împărţiţi-l
în două eprubete. În una din eprubete adăugaţi soluţie de acid clorhidric, iar în a doua - soluţie de
hidroxid de sodiu pănă la apariția unui precipitat apoi adăugați hidroxid pănă la dispariția precipitatului.
Ce observaţi? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor respective în formă ionică.
3. Culoarea ionilor în dependenţă de natura învelişului solvatic.
a. Dizolvaţi câteva cristale de clorură de cobalt(II) într-o cantitate minimă de apă. Observaţi
culoarea soluţiei. Adăugaţi la soluţia obținută acid clorhidric concentrat până la schimbarea culorii.
Lămuriţi schimbarea culorii pe baza legii acţiunii maselor.
b. Într-o capsulă de porţelan luaţi câteva cristale de CoCl2 6H2O şi încălziţi-le până la
eliminarea apei de cristalizare. Observaţi schimbarea culorii. După răcire dizolvaţi sarea anhidră într-o
cantitate minimă de alcool etilic. Culoarea soluţiei trebuie să fie albastră.
c. Câteva cristale de clorură de cupru le dizolvaţi într-o cantitate mică de apă. Se obţine o
soluţie de culoare verde. Adăugaţi câţiva mililitri de apă. Observaţi înălbăstrirea soluţiei. Lămuriţi acest
fapt.
4. Schimbarea culorii indicatorilor în soluţii acide şi bazice.
a. Luaţi în eprubete câte 1-2 mL soluţii de acizi clorhidric şi acetic, hidroxizi de sodiu şi de
amoniu. Adăugaţi în fiecare eprubetă 1-2 picături de fenolftaleină şi observaţi cum se schimbă culoarea.
Verificaţi cum se comportă în soluţii acide şi bazice metiloranjul, turnesolul şi indicatorul universal.
b. Folosind indicatorul universal, determinaţi valorile pH-ului apei şi soluţiilor 0,1 N de acizi:
clorhidric, acetic şi fosforic; de baze: hidroxizi de sodiu şi de amoniu. Se deosebesc oare valorile pH-
ului soluţiilor de acizi de aceeaşi concentraţie? Ce legătură este între concentraţia ionilor de hidrogen şi
pH-ul soluţiilor? Cum se schimbă pH-ul soluţiilor de acizi fosforic, acetic şi al hidroxidului de amoniu
la adăugarea substanţelor solide de fosfat de sodiu, acetat de sodiu şi clorură de amoniu în soluţiile
corespunzătoare. Explicaţi fenomenele observate în baza ecuaţiilor reacţiilor respective.
5. Deplasarea echilibrelor ionice.
a. Turnaţi într-o eprubetă 1-2 mL de acid acetic, iar în alta 3 mL de apă. În ambele eprubete
adăugaţi câte 2-3 picături de metiloranj. Lăsaţi eprubeta cu apă în calitate de etalon, iar în cealaltă
eprubetâ adăugaţi puţin acetat de sodiu. Ce observaţi? Cum se schimbă concentraţia ionilor de hidrogen
în soluţie după ce am adăugat acetat de sodiu? Explicaţi fenomenul observat în baza ecuaţiei chimice
aplicând legea acţiunii maselor.
b. Turnaţi într-o eprubetă 3 ml de acid clorhidric cu concentraţia molară de 1 mol/L şi adăugaţi
în el o granulă de zinc. Când eliminarea hidrogenului va deveni destul de intensivă, adăugaţi puțin
acetat de sodiu cristalin. Explicaţi schimbarea vitezei de degajare a hidrogenului. Scrieţi ecuaţia reacţiei
în formele moleculară şi ionică.
c. În două eprubete turnaţi câţe 1-2 mL soluţie de hidroxid de sodiu cu concentraţia de 2N. În
una adăugaţi aproximativ puțină clorură de amoniu solidă şi dizolvaţi-o prin agitare. În ambele eprubete
adăugaţi câte 1-2 mL soluţie clorură de magneziu. De ce în una din eprubete nu se observă depunerea
sedimentului? Explicaţi acest fenomen în baza ecuaţiilor reacţiilor respective.
6. Produsul de solubilitate.
a. Amestecaţi într-o eprubetă câte 1 mL soluții saturare clorură sau nitrat strontiu şi suflat de
calciu. Ce se întâmplă? Repetaţi experienţa luând câte 1 mL soluţii saturate de clorură de calciu şi sulfat
de stronţiu. Se va observa formarea sedimentului? Explicaţi rezultatele experienţelor folosind valorile
1
produsului de solubilitate (Tab. 1).
b. Turnaţi într-o eprubetâ 1-2 mL soluţie de Pb(NO 3)2 şi adăugaţi 1-2 mL soluţie de sulfat de
sodiu. Separaţi sedimentul prin decantare, adăugaţi la el câteva picături soluție de sulfură de amoniu şi
amestecaţi cu o baghetă de sticlă. Cum se schimbă culoarea sedimentului? Scrieţi ecuaţiile reacţiilor.
c. Obţineţi în eprubete aparte sedimente de carbonat de calciu şi oxalat de calciu. Decantaţi
soluţia, iar la sedimente adăugaţi soluţie de acid acetic. Repetaţi experienţa cu sedimente proaspete
înlocuind acidul acetic cu acid clorhidric. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor respective şi explicaţi rezultatele
obţinute în baza constantelor de disociere ale acizilor (Tab. 2) şi produsului de solubilitate a sărurilor.
7. Hidroliza sărurilor.
a. Mediul soluţiilor de săruri la hidroliză. Turnaţi în 4 eprubete câte 1 mL soluţii de sulfat de
cupru(II), carbonat de sodiu, clorură de sodiu și clorură de fier(III). Încercaţi acţiunea lor asupra hirtiei
de indicator universal. Explicaţi observaţiile în baza ecuaţiilor reacţiilor de hidroliză ale sărurilor.
b. Influenţa temperaturii asupra hidrolizei. Luaţi într-o eprubetă 1 mL soluţie acetat de sodiu şi
adăugaţi 3-5 picături de fenolftaleină. Încălziţi lichidul până la fierbere. Cum se schimbă culoarea?
Răciţi soluţia. Ce observaţi? Explicaţi fenomenele observate în baza ecuaţiei reacţiei de hidroliză.
c. Influenţa diluţiei asupra hidrolizei. Turnaţi într-o eprubetă 1 mL soluţie de clorură dc
stibiu(III) şi diluaţi soluţia cu apă. Scrieţi ecuaţia reacţiei de hidroliză, luând în consideraţie că în urma
reacţiei se obţin săruri bazice. Soluţia cu sediment păstraţi-o pentru experienţa următoare.
d. Reversibilitatea hidrolizei. La soluţia cu sediment din experienţa precedentă turnaţi acid
clorhidric până la dizolvarea completă a sedimentului, apoi turnaţi din nou apă. Explicaţi fenomenele
observate.
e. Hidroliza deplină. La soluţia unei sări de aluminiu adăugaţi soluţie de carbonat de sodiu. Ce
observaţi? Demonstrați că sedimentul apărut nu este carbonat de aluminiu. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor
respective.

Tab. 1. Valorile produsului de solubilitate pentru unele substanțe puțin solubile

Substanța PS Substanța PS Substanța PS
AgBr 5.3·10-13 CoC2O4 6.3·10-8 MnCO3 1.8·10-11
Ag2CO3 1.2·10-12 Co(OH)2 6.3·10-15 Mn(OH)2 1.9·10-13
Ag2C2O4 3.5·10-11 Cr(OH)3 6.3·10-31 Mn(OH)3 1·10-36
AgCl 1.78·10-10 CuBr 5.25·10-9 Mn(OH)4 1·10-56
Ag2CrO4 1.1·10-12 CuCN 3.2·10-20 MnS 2.5·10-10
Ag2Cr2O7 1·10-10 CuCO3 2.5·10-10 NiCO3 1.3·10-7
AgI 8.3·10-17 CuC2O4 3·10-8 NiC2O4 4·10-10
Ag3PO4 1.3·10-20 CuCl 1.2·10-6 PbCO3 7.5·10-14
Ag2S 2.0·10-50 CuI 1.1·10-12 PbC2O4 4.8·10-10
Ag2SO4 1.6·10-5 Cu(OH)2 2.2·10-20 PbCl2 1.6·10-5
Al(OH)3 5.1·10-33 Cu2(OH)2CO3 (malahita) 1.7·10-34 PbCrO4 1.8·10-14
AlPO4 5.75·10-19 Cu2(OH)2CO3 (azurită) 1.1·10-46 PbI2 1.1·10-9
BaCO3 4.0·10-10 Cu2P2O7 8.3·10-16 Pb(OH)2 5·10-16
BaC2O4 1.1·10-7 CuS 6.3·10-36 PbS 2.5·10-27
BaCrO4 1.2·10-10 Cu2S 2.5·10-48 PbSO4 1.6·10-8
Ba(OH)2 5.0·10-3 FeCO3 3.5·10-11 Sn(OH)2 6.3·10-27
Ba3(PO4)2 6·10-39 Fe(OH)2 8·10-16 Sn(OH)4 1·10-57
BaSO4 1.1·10-10 Fe(OH)3 6.3·10-39 SnS 2.5·10-27
CaCO3 3.8·10-9 FePO4 1.3·10-22 SrCO3 1.1·10-10
CaC2O4 2.3·10-9 FeS 5·10-18 SrC2O4 1.6·10-7
CaCrO4 7.1·10-4 Hg2Cl2 1.3·10-18 SrCrO4 3.6·105
Ca(OH)2 5.5·10-6 HgS (negru) 1.6·10-52 Sr(OH)2 3.2·10-4
Ca3(PO4)2 2.0·10-29 HgS (roşu) 4.0·10-53 SrSO4 3.2·10-7
CaSO4 2.5·10-5 Hg2S 1·10-47 ZnCO3 1.45·10-11
CdCO3 1.0·10-12 MgCO3 2.1·10-5 ZnC2O4 2.75·10-8
Cd(OH)2 2.2·10-14 MgC2O4 8.5·10-5 Zn(OH)2 1.2·10-17
CdS 1.6·10-28 Mg(OH)2 6.0·10-10 Zn3(PO4)2 9.1·10-33
CoCO3 1.05·10-10 Mg3(PO4)2 1·10-13 ZnS 1.6·10-24
2
Tab. 2. Valorile constantelor de disociere și pK pentru unii acizi

Substanța Formula K a1 pKa1

Acid acetic CH3COOH 1.75 × 10−5 4.756
Acid arsenic H3AsO4 5.5 × 10−3 2.26
Acid benzoic C6H5CO2H 6.25 × 10−5 4.204
Acid boric H3BO3 5.4 × 10−10 9.27
Acid bromoacetic CH2BrCO2H 1.3 × 10−3 2.90
Acid carbonic H2CO3 4.5 × 10−7 6.35
Acid cloroacetic CH2ClCO2H 1.3 × 10−3 2.87
Acid cloros HClO2 1.1 × 10−2 1.94
Acid chromic H2CrO4 1.8 × 10−1 0.74
Acid citric C6H8O7 7.4 × 10−4 3.13
Acid cyanic HCNO 3.5 × 10−4 3.46
Acid dicloroacetic CHCl2CO2H 4.5 × 10−2 1.35
Acid fluoroacetic CH2FCO2H 2.6 × 10−3 2.59
Acid formic CH2O2 1.8 × 10−4 3.75
Acid azothidric HN3 2.5 × 10−5 4.6
Acid cianhidric HCN 6.2 × 10−10 9.21
Acid fluoridric HF 6.3 × 10−4 3.20
Acid selenhidric H2Se 1.3 × 10−4 3.89
Acid sulfhidric H2S 8.9 × 10−8 7.05
Acid telurhidric H2Te 2.5 × 10−3 2.6
Acid hipobromos HBrO 2.8 × 10−9 8.55
Acid hipobromos HClO 4.0 × 10−8 7.40
Acid hipoiodos HIO 3.2 × 10−11 10.5
Acid iodic HIO3 1.7 × 10−1 0.78
Acid iodoacetic CH2ICO2H 6.6 × 10−4 3.18
Acid azotos HNO2 5.6 × 10−4 3.25
Acid oxalic C2H2O4 5.6 × 10−2 1.25
Acid periodic HIO4 2.3 × 10−2 1.64
Acid fosforic H3PO4 6.9 × 10−3 2.16
Acid fosforos H3PO3 5.0 × 10−2 1.3
Acid pirofosforic H4P2O7 1.2 × 10−1 0.91
Acid selenios H2SeO3 2.4 × 10−3 2.62
Acid sulfuros H2SO3 1.4 × 10−2 1.85
Acid meso-tartric C4H6O6 6.8 × 10−4 3.17
Acid teluric H2TeO4 2.1 × 10−8 7.68
Acid teluros H2TeO3 5.4 × 10−7 6.27
Acid tricloroacetic CCl3CO2H 2.2 × 10−1 0.66
Acid trifluoroacetic CF3CO2H 3.0 × 10−1 0.52