Lecţia 4

Procese termodinamice principale cu gaze perfecte

I. Procese termodimice de bază

Procesele termodimice de bază sunt:

1. Proces izoterm (T = const.) descris cu Ecuaţi PV = const.

2. Proces izobar (P = const.) descris cu Ecuaţia Vp = Vo(1 + αT).

3. Proces izocor (V = const.) descris cu Ecuaţia Pv = Po(1 + αT).

4. Proces adiabat (Q = const.) descris cu Ecuaţia ?

Adiabata poate fi descrisă cu mai mule ecuaţii. Să le deducem.

Reieşim din ecuaţia principală a Principiul I al termodinamici.

δQ = dU + PdV (4.1). Ştim că

dU = CvdT (4.2) şi că δQ = 0 (4.3).

CvdT + PdV = 0 (4.4). Introducem P din Ecuaţia (4.5) PV = RT → P = (4.5)

CvdT + RT =0 (4.6). Împărţim Ecuaţia (4.6) la T.

Cv +R =0 (4.7). Introducem în Ecuaţia (4.7) R = Cp – Cv (4.8).

Cv + (Cp – Cv) = 0 (4.9). Împărtim Ecuaţia (4.9) la Cv.

+ ( – 1) =0 (4.10). Introducem în Ecuaţia (4.10) = γ (4.11).

+ ( γ – 1) =0 (4.12). Integrăm Ecuaţia (4.12).

∫ +∫ = 0 (4.13)

lnT + (γ – 1) lnV = ln K (4.14), unde K este constanta integrării. Potenţiem Ecuaţia (4.14).
-
= const. (4.15) . Ecuaţia (4.15) este una din ecuaţiile adiabatei.

Din ecuaţia Clapeyron-Mendeleev PV = RT → T = (4.16). Introducem T din Ecuaţia (4.16)

în Ecuaţia (4.15) şi obţinem altă Ecuaţie (4.18).

-
= const. (4.17) . R trecem la constantă şi obţinem

1
 = const. (4.18). Ecuaţia (4.18), numită Ecuaţia Poisson, este altă expresie a
adiabatei.

Există ţi a treea ecuaţie a adiabatei. Ea se obţine la substituirea V in Ecuaţia (4.18) cu .

(Din PV = RT → V = ).

- -
=p = = const. (4.19). Sau = const. (4.20).

Ecuaţia (4.20) este altă expresie a adiabatei. Cea mai utilizată este Ecuaţia Poisson.

(Procesele izobar şi izocor pot fi cazuri particulare a unui proces mai general numit politrop).

Interpretarea grafică a proceselor termodinamice principale

Figura 4.1. Interpretarea grafică a proceselor termodinamice principale.

II. Q, W, ∆U şi ∆H în procese termodinamice de bază cu gaze perfecte

Vom examina procesele pentru 1 mol de gaz perfect.

1. Proces izoterm (T = const.).

a) W = ?. δW = PdV (4.21). În forma integrală W = ∫ (4.22).

În Ecuaţia (4.22) introducem P= (4.23).

W=∫ =∫ (4.24), de unde

W = RT ln (4.25). Conform Legii Boyle-Mariotte P1 V1 = P2 V2 sau = (4.26).

W = RT ln = PT ln (4.27).

2
În condiţii izoterme lucrul gazului perfect se va calcula cu Ecuaţia (4.27).

Să nu uităm că indiciul 1 corespunde stării iniţiale iar 2 starii finale. Deci la dilatare V2 ˃ V1 şi

lucrul va fi pozitiv, iar la comprimare V2 ˂ V1 şi lucrul va fi negativ.

b) ∆U = ?. Cunoaştem că energia internă poate fi funcţie a 2 variabile U = f(V,T) (4.28).

Diferenţiem Ecuaţia (4.28).

dU =( dT + ( dV (4.29)

În Ecuaţia (4.29) ( dT este energia cinetică, iar ( dV energia potenţială.

În gazul perfect lipsesc interacţiuni între molecule şi deci ( dV = 0. În condiţii izoterme

T = const., deci dT = 0 şi prin urmare ( dT = 0. Astfel dU = 0 (4.30).

Ecuaţia (4.29) poate fi scrisă şi în forma următoare:

∆U =( ∆T + ( ∆V (4.31).

În concluzie : la dilatarea sau comprimarea gazului perfect în condiţii izoterme energia internă a
lui nu se schimbă.

La dilatarea gazului real în condiţii izoterme energia intenă se mareşte din cauza micşorării
ineracţiunilor înte molecule, dar la comprimare se micşorează.

Demonstrarea faptului că în condiţii izoterme energia internă a gazului perfect nu variază cu

volumul, dar în cazul gazului real variază nu este subiectul acestei lecţii.

c) Q = ?. Reieşim din Ecuaţia principală a Principiul I al termodinamicii.

δQ = dU + PdV (4.32). In procese izoterme cu gaze perfecte dU = 0. Deci

δQ = PdV, sau δQ = δW, sau în forma integrală Q = W (4.33). Prin urmare

Q se calculează cu Ecuaţia (4.27) .

d) dH = ?. Reieşim din ecuaţia Entalpiei H = U + PV (4.34). Diferenţiem Ecuaţia (4.34)

dH = dU + PdV + VdP (4.35). Deoarece în condiţii izotereme dU = 0 obţinem

dH = PdV + VdP (4.36). Întroducen în Ecuaţia (4.36) P = şi V = .

dH = + RT (4.37). Integrăm Ecuaţia (4.37).

3
∫ =∫ +∫ (4.38) şi obţinem Ecuaţia (4.39).

∆H = RT ln + RT ln (4.39). Ecuaţi (4.39) pote fi scrisă în felul următor:

∆H = RT ln + RT ln (4.40). Cunoaştem deja că = şi atunci

∆H = RT ln - RT ln = 0 (4.41).

Concluzie: în condiţii izoterme ∆H = 0 şi deci dilatarea sau comprimarea gazului perfect

decurge fara modificarea entalpiei.

2. Proces izocor ( V = const.)

a) W = ? δW = PdV (4.21). Deoarece V = const., dV = 0 rezultă că W = 0.

b) ∆U = ? Cv = ( 4.42), dU = CvdT (4.43). Forma integrală

∆U = ∫ ( 4.44). Deoarece pentru gazele perfect Cv = const.

∆U = Cv(T2 – T1 ) (4.45).

c) Q = ? Din ecuaţia (4.32): δQ = dU + PdV la V= const rezultă δQ = dU (4.46). Deci

Q = ∆U (4.47).

d) ∆H = ? Reieşim din ecuaţia Entalpiei H = U + PV (4.34). Diferenţiem Ecuaţia (4.34).

dH = dU + PdV + VdP (4.35). La V = const PdV = 0 şi atunci dH = dU + VdP (4.48), sau

∆H = ∆U + V∆P (4.49), unde ∆P = P2 – P1 .

3. Proces izobar ( P = const.)

a) W = ? δW = PdV ( 4.21). Integrăm Ecuaţia (4.21). W = P∫ (4.50).

W = P(V2 – V1 ) (4.51), sau W = PV2 – PV1 (4.52), Este şi altă formula de calcul a lucrului
efectuat de gazul perfect în condiţii izobare. Confor Ecuaţiei de satare a gazului perfect
PV1 = RT1 (4.53) şi PV2 = RT2 (4.54). Întroducem Ecuaţiile (4.53) şi (4.54) în Ecuaţia (4.52)
şi obţinem Ecuaţia (4.55).

W = R(T2 – T1 ) (4.55).

b) ∆H = ? Cp = (4.56). dH = CpdT (4.57). Integrăm Ecuaţia (4.57).

4
∆H = ∫ (4.58). ∆H = Cp(T2 – T1 ) (4.59).

c) Q = ? δQp = dH (4.60) sau Q = ∆H = Cp(T2 – T1 ) (4.61).

d) ∆U = ? δQp = dU + PdV (4.62). δQp = dH (4.60). dH = dU + PdV (4.63).

∆H = ∆U + P∆V (4.64), de unde ∆U = ∆H - P∆V sau

∆U = ∆H – P(V2 – V1 ) (4.65).

4. Proces adiabat (Q = const.)

a) Q = ? Q = const., δQ = 0.

b) ∆U = ? dU = CvdT (4.66). ∆U = ∫ (4.67). ∆U = Cv( T2 – T1 ) (4.68).

c) ∆H = ? dH = dU + d(PV) (4.69). ∆H = ∆U + ∆(PV) (4.70) sau

∆H = ∆U + (P2 V2 – P1 V1 ) (4.71).

d) W = ? δQ = dU +δW (4.72). Q = const. δQ = 0. dU +δW = 0 (4.73).

δW = - dU sau W = -∆U (4.74). Dacă luăm în consideraţie Ecuaţia (4.68), atunci obţinem
W = - Cv( T2 – T1 ) (4.75) sau W = Cv(T1 - T2 ) (4.76).
Să analizm Ecuaţia (4.76). La dilatarea gazului lucrul este pozitiv, W ˃ 0. Şi capacitatea calorică
de asemenea este pozitivă, Cv ˃ 0. Prin urmare T1 ˃ T2 .

Concluzie: la dilatarea adiabată gazul se receşte, iar la comprimare se incălzeşte.

Această concluzie se poate de verificat experimental foarte simplu. Dacă într-un cilindru cu
piston veţi întroduce o bucată de vată îmbibată cu acetonă, la apăsarea bruscă a pistonului vata se
va aprinde. Aşa funcţionează motorul diesel. Dacă vom întroduce şi vom fixa pâlnia unui
stingator de incendiu care conţine CO 2 , la deschiderea bruscă a robinetului gazul se va răci şi se
va obţine „gheaţă uscată”, adica CO 2 solid.

Lucrul in condiţii adiabat se poate de calculat şi cu ecuaţia obţinută din Ecuaţia Poisson

PVγ = K (4.77). Din această ecuaţie P = (4.78). δW = PdV = dV (4.79).

Integrăm Ecuaţi (4.79)

W=∫ ( 4.80). ( Să ne amintim ∫ = - -

)).

5
W=∫ = -
- -
) (4.81).
-

Introducem în Ecuaţia (4.81) expresia K = (4.82).

W= -
- -
)= (P2 V2 – P1 V1 ) (4.83), sau
- -

-
W= (4.84).
-