4.2.

Calculul parametrilor şi funcțiilor gazului perfect în diverse procese

Se consideră că procesele pe care le suferă agenții de lucru în interiorul maşinilor şi instalațiilor
termice sunt compuse dintr-o succesiune de transformări termodinamice simple. Aceste
transformări sunt procese termodinamice pe parcursul cărora variația parametrilor de stare se face
după aceeaşi lege, din starea inițială până în starea finală.
În celea ce urmează, vor fi prezentate relațiile de calcul a tuturor parametrilor şi funcțiilor gazelor
perfecte în dependență de tipul procesului:
Pentru două stări 1 și 2 ale gazului într-o transformare la volum constant, rezultă:
1.Proces izocor, v = const.
p1 T1
= ( 4.10)
p2 T2

u = cv (T2 − T1 ) (4.11)

h = c p (T2 − T1 ) (4.12)
q = u (4.13)
l =0 (4.14)
s = cv ln (T2 / T1 ) (4.15)

2. Proces izobar, p = const.

v1 T1
= (4.16)
v2 T2

u = cv (T2 − T1 ) (4.17)

h = c p (T2 − T1 ) (4.18)
q = h (4.19)
l = p ( v2 − v1 ) (4.20)

s = c p ln (T2 / T1 ) . (4.21)

3. Proces izoterm, T = const.

v1 p2
= (4.22)
v2 p1

u = h = 0 (4.23)
𝑝 𝑣
𝑞 = 𝑙 = 𝑝1 𝑣1 𝑙𝑛 (𝑝1) = 𝑝1 𝑣1 𝑙𝑛 (𝑣2) (4.24)
2 1

v  p 
s = R ln 2  = R ln 1  . (4.25)
 v1   p2 
4. Proces adiabat, q = 0.
k
p2  v1 
=  (4.26)
p1  v2 
k −1
k −1
T2  v1  p  k
(4.27)
=  = 2 
T1  v2   p1 
 u = cv (T2 − T1 ) (4.28)

h = c p (T2 − T1 ) (4.29)

q=0 (4.30)
 k −1

  v  k −1  p 
 T2  p1v1 1 −  2  
k

p1v1 1 −  1   p1v1  1 −    p1  
p1v1 − p2v2   v2    T1   
l= = = = (4.31)
k −1 k −1 k −1 k −1
s = 0 (4.32)
cp
k= . – coeficientul adiabat al transformării (4.33)
cv

5. Proces politrop, n = const.

n
p2  v1 
=  (4.34)
p1  v2 
n −1 n −1
T2  v1  p  n
=  = 2  (4.35)
T1  v2   p1 
u = cv (T2 − T1 ) (4.36)

h = cP (T2 − T1 ) (4.37)

q = cn (T2 − T1 ), (4.38)

c n = cv
(n − k ) , (4.39)
n −1
 n −1

1 RT1   p2  n  RT1   T2  
l= ( p1v1 − p2v2 ) = 1−   = 1 −    (4.40)
n −1 n − 1   p1   n − 1   T1  
 
n − k T2 cv p T v v
s1− 2 = cv ln = ( n − k ) ln 2 = cv ln 2 + R ln 2 = cv ( n − k ) ln 1 (4.41)
n − 1 T1 n p1 T1 v1 v2

Transformarea politropă este transformarea cea mai generală a gazului perfect, în care acesta
poate schimba cu mediul exterior atât căldură cât şi lucru mecanic. Transformarea politropă este
însoțită de variația simultană a parametrilor de stare p, v, T. Un exemplu de astfel de transformare
apare într-un cilindru închis, dar care poate schimba cu mediul ambiant atât lucru mecanic, cât și
căldură. Lucrul mecanic produs de piston este obținut atât din căldura provenită din mediul
ambiant, cât și din energia internă a sistemului.
Legea de transformare:
unde n este exponentul transformării.
Din relațiile pentru transformarea politropică:
• Pentru se obține, la limită, transformarea izocoră (p1/nV=const).
• Pentru se obține, la limită, transformarea izobară.
• Pentru se obține, la limită, transformarea izotermă.
• Pentru se obține transformarea adiabatică.
4.3. Amestecuri de gaze perfecte

Amestec de gaze perfecte – câteva gaze amestecate care nu intră în reacție chimică între ele.
În exploatarea maşinilor termice, agenții termici gazoşi nu se întîlnesc în stare pură, ci sub forma
unor amestecuri de gaze care formează sistemul termodinamic, de exemplu: aerul (N2, O2), gazele
rezultate în urma arderii unui combustibil în aer (CO2, CO, N2).
Aceste amestecuri intime de gaze ideale se comportă din punct de vedere termodinamic ca un
sistem de sine stătător cu proprietăţi fizice distincte de cele ale componenţilor dar determinate de
aceşti componenţi. Deoarece un amestec de gaze ideale este tot un gaz ideal, pentru a-l caracteriza
este suficient să se determine constanta caracteristică a gazului (Ram) şi o mărime termică a
amestecului, de exemplu căldura specifică(cp,am sau cv,am).
Presiunea creată de moleculele fiecărui component se numeşte presiunea parţială a acestui
component (fig. 4.4).

Figura 4.4. Modelul gazului perfect:

p1 – presiunea parţială a I-lui component; p2 – presiunea parţială a componentului II.

În termodinamica tehnică se studiază proprietățilr amestecului de gaze în următoarele ipoteze

simplificatoare:
• între componente nu intervin reacții chimice, astfel încît compoziția amestecului nu se
modifică;
• amestecul de gaze se supune unor legi specifice, cele mai importante fiind legea lui Dalton şi
legea lui Amagat;
• amestecul de gaze, ca sistem termodinamic, îl presupunem ca fiind format din gaze perfecte,
iar amestecul se comportă ca un gaz perfect care se va supune tuturor legilor gazului perfect şi
va suferi transformările gazului perfect.
Relaţia dintre masa unui amestec de gaze perfecte şi masele gazelor componente:
n
mam =  mi ,  kg  (4.42)
i =1

Participaţia masică a unui gaz component i în amestec:

gi = mi / mam (4.43)
unde: mi – masa gazului i ;
mam – masa amestecului de gaze.
n

g
i =1
i = 1. (4.44)
Relaţia dintre volumul amestecului de gaze perfecte şi volumele parţiale ale gazelor componente, la
temperatura şi presiunea amestecului (Legea lui Amagat):
n
Vam =  Vi , m3 (4.45)
i =1

Participaţia volumetrică a unui gaz component i în amestec:

ri = Vi / Vam = pi / pam . (4.46)
n

r
i =1
i = 1. (4.47)

Relaţia dintre presiunea amestecului de gaze perfecte şi presiunile parţiale ale gazelor componente,
la temperatura şi presiunea amestecului (Legea lui Dalton):
n
pam =  pi , Pa (4.48)
i =1

Constanta gazului perfect a unui amestec:

n n
Ram =  gi  Ri = 1/  (ri / Ri ),  J / (kg  K ) (4.49)
i =1 i =1

Densitatea amestecului de gaze perfecte:

𝜌𝑎𝑚 = 1/𝑣𝑎𝑚 = ∑𝑛𝑖=1 𝜌𝑖 ⋅ 𝑟𝑖 = 1/ ∑𝑛𝑖=1(𝑔𝑖 /𝜌𝑖 ) [𝑘𝑔/𝑚3 ]. (4.50)
Relaţiile dintre participaţia masică şi cea volumetrică a unui gaz component i din amestec:
gi = ri ( i /  am ) = ri (vam / vi ) = ri ( Ram / Ri ) . (4.51)

Presiunea parţială a unui gaz component i :

pi = pam  gi  ( Ri / Ram ) = pam  ri = ( mi  Ri  Tam ) / Vam .  Pa  (4.52)