CURS 4

Ciclurile teoretice ale motoare cu ardere internă (continuare)

Fig.39. Secţiune printr-un motor cu ardere internă

În cilindru 1 se deplasează pistonul 2 legat de arborele cotit 3 prin intermediul bielei

4. Cilindrul este închis în partea de sus cu o piesă numită chiulasă 5 în care sunt
amplasate două supape SA supapa de admisie prin care se introduce amestecul aer-
combustibil prin canalizaţia 6 şi supapa de evacuare SE prin care se evacuează în
exterior gazele arse prin conducta 7 . Supapele sunt comandate de arborele de
distribuţie AD. Amestecul introdus în camera de ardere este aprins cu bujia 8 . În
partea inferioară motorul este închis printr-o piesă numită carter , superior 9 şi
inferior 11, şi este fixat pe reazemele 10. În timpul funcţionării pistonul se mişcă
între două puncte limită numite puncte moarte. Atunci când pistonul se află la
punctul mort superior deasupra pistonului rămâne un spaţiu care reprezintă volumul
camerei de ardere. Atunci când pistonul se deplasează la punctul mort inferior
pistonul parcurge un spaţiu numit cursă, iar volumul corespunzător acestei deplasări
se numeşte volumul cursei.
Funcţional, motoarele cu aprindere prin scânteie (mas) aspiră un amestec de aer şi
vapori de benzină care este comprimat în camera de ardere, fiind aprinşi cu o
scânteie produsă de bujie; apare un front de flacără care se propagă în toată camera
de ardere, arderea fiind rapidă.
Motoarele cu aprindere prin comprimare (diesel sau mac) diferă prin faptul că nu
există sursă de scânteie, în camera de ardere fiind introdus aerul care este comprimat
de piston ( creşte presiunea şi temperatura) şi apoi este injectat combustibilul sub
presiune fin pulverizat; în contact cu aerul cald din camera de ardere primele picături
de combustibil injectat se vaporizează şi se autoaprind, are loc o ardere sub forma
unei autoaprinderi explozive (ardere rapidă); combustibilul injectat în continuare arde
progresiv pe măsura injectării (arderea progresivă) .
Ciclul motor cuprinde o succesiune de procese care se repetă periodic în cilindrul
motor. Procesul care se desfăşoară într-o cursă a pistonului se numeşte timp. Ciclul
motor se poare realiza in patru timpi ( două rotaţii ale arborelui cotit) sau în doi timpi
( o rotaţie a arborelui cotit) ; la motoarele în patru timpi, cele mai răspândite motoare,
procesele termice corespund cu denumirea curselor pistonului: admisia,
comprimarea, destinderea şi evacuarea. Procesul de ardere se desfăşoară parţial în
cursa de comprimare şi parţial în cursa de destindere.

ardere
destindere

scânteie
comprimare
evacuare

admisie
Vca Vs V

Fig.40 . Diagrama ciclurilor reale din motorul în patru timpi.

Parametrul constructiv specific motoarelor este raportul volumetric de comprimare

definit ca raportul dintre volumul cilindrului în punctul mort exterior şi cel din
punctul mort inferior.
Se numeşte raport volumetric de comprimare
V1 Vca + V S
ε= =
Vca Vca
În studiul teoretic al funcţionării motoarelor cu ardere internă se introduc ipoteze
simplificatoare:
a) Agentul termic este gaz perfect. Nu se ţine seama de schimbarea naturii gazelor în
timpul funcţionării. Se consideră că aceeaşi cantitate de gaz perfect evoluează
continuu în ciclu, neţinându-se seama de procesele de admisie şi evacuare.
b) Procesele de comprimare şi destindere se consideră adiabatice (eventual
politropice).
c) Pentru închiderea ciclului se introduce o transformare echivalentă cu un proces de
răcire izocor, care corespunde evacuării libere a gazelor din procesul real.
Ciclul teoretic are aceeaşi formă atât la motoarele în patru timpi cât şi la cele în doi
timpi, căci nu se iau în considerare diferenţele de admisie şi evacuare.

Există mai multe cicluri teoretice ale motoarelor cu ardere internă din care
reprezentative sunt următoarele:

6.1.1.Ciclul teoretic al motorului cu ardere la volum constant

Acest ciclu modelează cu bună aproximaţie procesele termice din motoarele cu

aprindere prin scânteie (mas).
Ipoteza : procesul real de ardere se înlocuieşte cu o transformare izocoră de încălzire a
agentului termic.

3
p
Q

4
Lc
Q0

1
V
V2 Vs
V1

Fig.41. Procesele teoretice dintr-un ciclu motor cu ardere la volum constant

V2 = Vca
1-2 comprimare adiabatică
2-3 încălzire la volum constant-arderea
3-4 destinderea gazelor de ardere adiabatică
4-1 răcire la V = ct (evacuare liberă)
Q − Q0 = Lc ( J )
Se introduc doi parametri:
V1 V
1) ε = = 1 raport volumetric de comprimare, ε = 7 − 9 la mas actuale
Vca V2
p p
2) λ = f = 3 raport de creştere a presiunii în procesul de ardere, λ = 3 − 3,5
pi p2

a.Date iniţiale
p1 , T1 ≅ Ta + ∆Ta ,V1 , pa-presiunea atmosferică , Ta-temperatura atmosferică
Presupunem cunoscute ε şi λ

p1V1 RM V1
m= R= V2 = Vca =
RT1 M ε

b.Parametrii de stare ai punctelor ciclului

  V1 
k
 p 2 = p1   = p1ε k
  V2 
1-2 transformare adiabatică  k −1
k −1
  p2  k  V1 
T2 = T1   = T1   = T1ε k −1
  p1   V2 
V
V3 = V2 = 1
ε
p3 = λp 2 = λp1ε k

  p3 
T3 = T2   = T2 λ = T3
2-3 transformare la volum constant   p2 
 k −1
T3 = λT1ε
  V3 
k
 p 4 = p3   = p3 ε −k = λp1
  V4 
V4 = V1 3-4 transformare adiabatică  k −1
 V  k
T4 = T3  3  = T3 ε k −1 = λT1
  V4 
c.Lucrul mecanic al ciclului şi puterea motorului
 J 
Lc = L12 + L23 + L34 + L41  
 ciclu 
 k −1

p1V1   p2  k  p1V1
L12 =  1 −    =
k − 1   p1   k − 1
(1 − ε k −1 )
 
 k −1 
p3V3   p 4  k  λp1ε k V1  1  λp1V1 k −1
L34 ad = 1 −    = 1
k − 1   p3   (k − 1)ε  ε k −1  k − 1
− = ( )
ε −1
 
 J 
pV
k −1
[ (
Lc = 1 1 (λ − 1) ε k −1 − 1  )] 
 ciclu 
Puterea teoretică a motorului
 J   rot 
Lc  n 
 ciclu   min 
Pt = i τ - număr de timpi 4, 2, i – număr de cilindri
τ  sec  3
60 10
2  min 
Pef = ηind η mec Pt (kW )
Lr L
ηindicat = = real
Lc Lciclu
Lef
η mec =
Lr
Lucrul mecanic al ciclului Lc este egal cu aria transformării 1234 şi se calculează prin
planimetrare. Lucrul mecanic real Lr este lucrul mecanic determinat experimental cu
ajutorul diagramei indicate. Lucrul mecanic efectiv Lef este lucrul mecanic produs la
arborele motor.

d.Randamentul termodinamic al ciclului

Q = Q23 = mcv (T3 − T2 )
Q0 = Q4−1 = mcv (T1 − T4 ) Q0 〈 0
mc (T − T ) λT1 − T1 1
ηTD = 1 − v 4 1 = 1 − = 1 − k −1
mcv (T3 − T2 ) k −1
λT1ε − ε T1 k −1
ε

Randamentul termodinamic al ciclului cu ardere la volum constant ηTD depinde numai

de valorile raportului volumetric de comprimare ε.

ε - parametrul constructiv reprezintă una din mărimile importante construcţiei

motorului căci condiţionează economicitatea motorului.
 ht

7......9 20 ε
Fig.42. Variaţia randamentului termodinamic cu raportul de comprimare

O creştere sensibilă a randamentului se obţine până la ε ≈ 20 . Practic ε ∈ (7 ,9) .Această

limitare se datorează combustibilului folosit –benzina, care la mărirea ε peste 9 – 10
produce arderea cu detonaţie – fenomen perturbant exploziv care trebuie evitat fiindcă
scade puterea motorului şi determină distrugerea pieselor.
e. Randamentul efectiv al motorului
Randamentul efectiv ηef exprimă economia reală a motorului .
Lef Lc Lr Lef
ηef = ηef = = ηTD ηind η mec
Qconst Q Lc Lreal
În faza actuală de construcţie ηef = 0,24 − 0,30 din căldura degajată în camera de ardere
contribuie la obţinerea de lucru mecanic, restul se disipă către mediul înconjurător.

6.1.2.Ciclul teoretic al motorului cu ardere mixtă

Acest ciclu modelează cu bună aproximaţie procesele termice din motoarele cu

aprindere prin comprimare (mac sau diesel) .
Procesul real de ardere se înlocuieşte cu două procese de încălzire.
- transformarea izocoră – corespunzătoare arderii rapide – autoaprindere explozivă;
- încălzire izobară la p = ct corespunzătoare arderii progresive.
 Qp

3 3´
p
Qv

4
Lc
Q0

1
V
V2 Vs
V1

Fig.43. Procesele teoretice dintr-un ciclu motor cu ardere mixtă

V2 = Vca
1-2 comprimarea adiabatică
2-3 încălzire, ardere la volum constant
3-3’ încălzire, ardere la p = ct
3’-4 destindere adiabatică (gaze de ardere)
4-1 răcire izocoră (evacuarea liberă)
Q − Q0 = Lc
Q = Qv + Q p
Studiul mac foloseşte trei parametri:
V1
1) ε = ε = 16 ÷ 20
V2
La Diesel, în cursa de admisie se introduce în cilindru numai aer în cursa de
comprimare, se comprimă numai aerul iar combustibilul se injectează la sfârşitul
comprimării. Nu există ardere cu detonaţie.
p3
2) λ = λ = 1,3 − 1,35..(1,4 )
p2
V3'
3) ρ = raport de creştere a volumului în arderea progresivă (grad de injecţie)
V3
ρ = 1,7 ÷ 2
a. Date iniţiale
Pentru studiul ciclului
p1 = p a T1 = Ta + ∆T A ,V1 pa-presiunea atmosferică , Ta-temperatura atmosferică
p1V1
ε , λ ,ρ, m =
RT1
 V1
V2 =
ε
b. Parametrii de stare ai punctelor ciclului
k
V 
p 2 = p1  1  = p1ε k
 V2 
1-2 comprimare adiabatică k −1
V 
T2 = T1  1  = T1ε k −1
 V2 
V1
V3 = V2 =
ε
p3 = λp 2 = λp1ε k
p3' = p3 = λp1ε k
ρ
V3' = ρV3 = V1
ε
 V3' 
3-3’ – transformarea izobară T3' = T3   = ρT3 = ρλT1ε k −1
 V3 
V4 = V1
3’-4 destinderea adiabatică
k k k
 '

'  V3
 ' 
'  V3 V3  ' k  V2 
p4 =  =  
p3  p 3  V V  = p 3ρ  V
 V4
  4 4  1 
1
p 4 = λp1ε k −1ρ k k = λρ k p1 = p 4
ε
k −1 k −1 k −1
V '  V '   V3 
p4 = p'3  3 
 = p3'  3 

  = λρ k T1
 V4   V3   V4 

c.Lucru mecanic al ciclului

 J 
Lc = L12 + L23 + L33' + L3' 4 + L41  
 ciclu 
 k −1 
p1V1   p 2  k  p1V1
L12 = 1 −    =
k − 1   p1   k − 1
1 − ε k −1 ( )
 
L33' = p 3 (V3 − V3 ) = p 3V3 (ρ − 1) = p1V1λε k −1 (ρ − 1)
'

k −1
 
p V   p4  k 
' '
 p3' = p3 = λp1ε k
L3' 4 = 3 3
1−   unde 
k − 1   p 31    p 4 = λρ k p1
 
 p1V1
Lc = L12 + L33′ + L3′4 =
k −1
((λ − 1)ε k −1 − λρ k + kλ (ρ − 1)ε k −1 + 1)

 J   rot 
Lc   n 
 ciclu   min 
Pt = i (kW )
τ  sec  3
60 10
2  min 
τ - număr de timpi
i – număr de cilindri
Pef = ηind η mec Pt (kW )
 Lr
ηindicat = L


c
Lreal - lucrul mecanic al diagramelor reale
η Lef
=
 mec Lr
ηind randamentul indicat exprimă gradul de perfecţiune al diagramei teoretice.
Ca şi la mas, lucrul mecanic al ciclului Lc este egal cu aria transformării 1233´4 şi se
calculează prin planimetrare. Lucrul mecanic real Lr este lucrul mecanic determinat
experimental cu ajutorul diagramei indicate. Lucrul mecanic efectiv Lef este lucrul
mecanic produs la arborele motor.

d.Randamentul termodinamic al ciclului

Lc Q − Q0 Q
ηt = = =1− 0
Q Q Q
Q = Qv + Q p = mcvm (T3 − T2 ) + mc pm (T3' − T3 )
Q0 = mcvm (T1 − T4 ) Q0 〈 0 se ia Q0 valoare absolută
mcvm (T4 − T1 )
ηTD = 1 −
mcvm (T3 − T2 ) + mc pm (T3' − T3 )
Se consideră căldurile specifice medii la volum şi presiune constantă apropiate ca
valoare pe intervalele de temperatură considerate, de aceea se simplifică ţinându-se
seama de relaţia dintre ele:
ηt = 1 −
[λρ
−1 k
]
ε [(λ − 1) + k (ρ − 1)λ ]
k −1

1 λρ k − 1
ηt = 1 − k −1
ε (λ − 1) + kλ (ρ − 1)
Analizând ηt se constată că randamentul termodinamic creşte cu creşterea raportului de
comprimare. ConsiderândQ = Q + Qv = CONSTANT se constată că randamentul
termodinamic creşte când raportul de creştere a presiunilor λ scade, respectiv când
raportul de creştere a volumelor r scade.
e. Randamentul efectiv
Lef Lef Lr Lc
ηef = = = ηt ηind η mec
Q Lr Lc Q
Pentru mac valorile curente ale randamentului efectiv sunt η ef = 0,26 ÷ 0,34
Observaţii: A. Prin simplificarea ciclului teoretic cu ardere mixtă se poate obţine ciclul
teoretic cu arderea la volum constant, pentru ρ = 1 V3' = V3 - dispare arderea izobară.
1
ηt = 1 − k −1
ε
B. Dacă se compară ηt pentru ciclul cu ardere V = ct şi cel cu ardere mixtă se constată:
a) pentru acelaşi ε ηt (v =ct ) 〉ηt (mixt ) (speculaţie teoretică)
b) în realitate mas ε = 7 ÷ 9
mac ε = 16 ÷ 20
Datorită valorii ridicate a lui ε, ηt (mixt ) 〉ηt (v =ct )
Deci randamentul efectiv la mac este mai mare decât la mas numai datorită funcţionării
la valori mai mari ale lui ε .
PROCESE ȘI CARACTERISTICI ALE MOTOARELOR CU ARDERE INTERNĂ

PROCESELE DIN MAIP

Admisia

Pentru asigurarea desfăşurării continue a proceselor de lucru ale motorului este

necesară evacuarea din cilindru a gazelor arse de la ciclul precedent şi
introducerea încărcăturii proaspete în cadrul procesului de admisie (umplere).
Legătura dintre aceste procese, ca şi natura fenomenelor care intervin în cursul
desfăşurării lor, determină analiza întregului complex de fenomene care apar la
schimbul de gaze.
Investigaţia procesului de admisiune se efectuează teoretic şi experimental şi
urmăreşte să evidenţieze natura şi nivelul pierderilor termogazodmamice.
Pierderile gazodinamice fiind determinate de frecarea curentului de gaze cu pereţii,
de variaţiile locale de presiune şi de modificările de direcţie ale traseului de
curgere, vor avea drept consecinţă reducerea de presiune în lungul traseului,
inclusiv în cilindru, faţă de presiunea iniţială.

Fig. 3.1
Schematizarea
procesului de admisie

Diagrama de pompaj
(fig.3.2) constituie un
instrument elementar
pentru studiul schimbului de gaze. Ea arată variaţia presiunii în cilindru în
procesele de evacuare şi admisie. Denumirea diagramei provine de la funcţia de
pompă de fluid pe care o îndeplineşte pistonul la motorul în patru timpi în cursele
de evacuare şi admisie şi anume, refulează gazele de ardere şi realizează admisia
fluidul proaspăt. Diagrama de pompaj se ridică folosind un senzor sensibil la
variaţiile de presiune, care au loc în procesul de schimbare a gazelor.

Fig. 3.2 Diagrama

de pompaj
simplificată

Diagrama
schematizată

13
PRINCIPII DE FUNCŢIONARE ŞI PARAMETRII PRINCIPALI

pentru motorul cu admisie normală evidenţiază două fapte: 1) în cursa de evacuare

presiunea medie în cilindru (pr) este mai mare decât presiunea atmosferică (p0); 2)
în cursa de admisiune presiunea medie în cilindru (pa) este mai mică decât
presiunea atmosferică. În această diagramă se consideră că presiunea în timpul
cursei de evacuare este constantă, având valuarea egală cu media presiunii
variabile. Similar în timpul admisiei, avem o presiune medie a procesului, aceasta
rămânând constantă pe cea mai mare parte a cursei de admisie.
Lucrul mecanic de pompaj Lp este diferenţa dintre lucrul mecanic efectuat de piston
pentru refularea gazelor de ardere în atmosferă, pr.Vs şi lucrul mecanic efectuat de
fluidul proaspăt asupra pistonului la admisiunea lui în cilindru paVs, deci
Lp  p r  p a V s
. La motorul cu admisie normală, pr > pa şi lucrul mecanic de
pompaj reprezintă o pierdere pentru ciclul motor (lucrul mecanic Lp este cedat
mediului ambiant). Reducerea lucrului mecanic de pompaj, adică a diferenţei pr –
pa constituie un deziderat.
Presiunea de admisie are o influenţă hotărâtoare asupra desfăşurării ciclului de
lucru deoarece atât masa încărcăturii introdusă în cilindru cât şi presiunea medie a
ciclului depind direct de presiunea de admisiune. În consecinţă este de dorit să se
realizeze o presiune de admisie cât mai ridicată deoarece se îmbunătăţeşte
umplerea şi se reduce lucrul mecanic de pompaj.
Diferenţa de presiune ΔpA = p0—pA se consumă pentru mărirea energiei cinetice a
încărcăturii şi învingerea rezistenţelor gazodinamice ale sistemului de admisiune.

Fig. 3.3 Schema

traseului de
admisie din
chiulasă

Viteza teoretică

14
PROCESE ȘI CARACTERISTICI ALE MOTOARELOR CU ARDERE INTERNĂ

medie prin orificiul oferit Osa se stabileşte pe baza ecuaţiei de conservare a

energiei curentului de gaz şi are forma:
 k a 1 / k a 
ka  p sa 
W sa  W ga2  2 R fpT ga 1   


ka  1   p ga  
  (3.1)
W
unde: ga , Tga şi pga sunt viteza, respectiv temperatura şi presiunea în secţiunea
de intrare a orificiului oferit Osa, adică în galeria de admisie sau în orificiul liber Oa;
psa este presiunea în secţiunea de ieşire a orificiului oferit Osa; ka - exponentul
adiabatic al fluidului proaspăt din galeria de admisie; Rfp[J/kgK] – constanta gazului
în SI.
Se admit următoarele ipoteze simplificatoare: 1) Wga=0, deoarece are o pondere
mică; 2) Tga = To, deci curgerea pe traseul de admisiune este izotermă; 3) psa = pa,
adică presiunea la ieşirea din orificiul oferit Osa este presiunea din cilindru.
Simplificările sunt justificate de precizia metodei şi se elimină când metoda de

calcul este mai rafinată. Se preferă adeseori să se raporteze viteza

Wsa la viteza
sunetului în fluidul proaspăt, afp. Ştiind că în SI:
a fp  k a R fpT o
(3.2)
cu ipotezele amintite se obţine:
k a 1 / k a 
2   p a 
 
W sa  a fp 1
k a  1   p ga 
 
  (3.3)
relaţie din care rezultă:
k a / k a 1
 k  1 W 
2

p a  p ga 1  a  sa  
 2  a fp 
 
  (3.4)
Presupunând că în cilindru gazele au o viteză medie egală cu viteza medie a
pistonului Wm, după legea continuităţii rezultă:
St S n
W sa  W m Wm 
Sm (3.5); 30 (3.7); s t V  S S
(3.8)
unde: Sc – aria secţiunii transversale a cilindrului; Sc – secţiunea medie deschisă
de supapă.
Presiunea în galeria de admisiune pga se determină scriind ecuaţia lui Bernoulli în
secţiunea de intrare a aerului în sistemul de admisiune şi în secţiunea din poarta
supapei de admisie (ppsa - pga), pentru p în daN/cm2 şi
 în kg/m3:
p0 p W 2

 ga  10  5  1   a  ga
 0fp  ga 2
(3.9)

15
PRINCIPII DE FUNCŢIONARE ŞI PARAMETRII PRINCIPALI


unde a este coeficientul global de rezistenţă al traseului de admisie, care ţine
seama de pierderile prin frecare, prin variaţia bruscă a secţiunii şi prin schimbarea
W
direcţiei de curgere, iar ga - viteza medie prin orificiul liber Oa.
Relaţia (3.9) este scrisă în ipoteza curgerii izoterme. Se admite în plus ipoteza
incompresibilităţii gazelor proaspete, adică ρofp= ρga şi se obţine
2
p ga  p 0  0.5  10 5  (1   a )   ga W ga
(3.10)
Temperatura de admisie – umplerea are loc în condiţiile încălzirii încărcăturii
proaspete de la gazele reziduale şi piesele fierbinţi ale motorului ceea ce
determină variaţia temperaturii acesteia pe întreaga durată a procesului. Creşterea
temperaturii de admisie, ca urmare a încălzirii încărcăturii de la piesele calde ale
motorului se ia pentru m. a. c. t = 10...25°C. Gazele reziduale se iau în
considerare prin coeficientul gazelor reziduale γr, definit ca raportul dintre cantitatea
de gaze rămase în cilindru de la ciclul precedent Mr şi cantitatea de gaze
proaspete Mfp admisă în cilindru.
r m
r   r
 fp m fp
(3.11)
Temperatura de admisie se determină pe baza ecuaţiei de conservare a energiei
fluidului motor. În acest scop se scrie bilanţul energetic la sfârşitul cursei de
admisie, în punctul a (v. fig. 3.1), adică:
U a  U fpa  U r  Q p  Lma  Lpist
(3.12)
unde Ua este energia internă a fluidului motor; Ufpa - energia internă a fluidului
proaspăt în punctul a; Ur - energia internă a gazelor reziduale, ΔQp - căldura primită
de fluidul proaspăt de la pereţii calzi cu care vine în contact; Lma - lucrul mecanic
efectuat de mediul ambiant asupra fluidului proaspăt, pentru deplasarea acestuia
în cilindru; Lpist - lucrul mecanic efectuat de fluidul motor asupra pistonului în cursa
de admisie. Fiecare dintre termenii bilanţului energetic se exprimă pe baza relaţiei
de definiţie:
U a  C vav aT a  C vav fp 1   pu   r T a
,
U fpa  C vfpv fpaT 0  C vfpv fp 1   pu T 0
,
U gr  C vrv grT g  C vrv fp  rT r
,
(3.13)
 
Q p  C pfpv fpa T 0,  T 0  C pfpv fp 1   pu T 0,  T 0  ,
Lma  p 0V 0a  Rv fpaT 0  Rv fp 1   pu T 0
,
Lpist  p aV s
Se admite următoarea simplificare: căldura specifică la volum constant a fiecărei
substanţe este egală cu căldura specifică a aerului adică: Cva = Cvfp = Cvgr = Cvaer.
Temperatura T0 reprezintă temperatura de referinţă a fluidului proaspăt, T0’ -
reprezintă temperatura fluidului proaspăt după contactul cu pereţii calzi.
Suprafeţele de încălzire a fluidului proaspăt au temperaturi extrem de variate. De

16
PROCESE ȘI CARACTERISTICI ALE MOTOARELOR CU ARDERE INTERNĂ

aceea, nivelul de încălzire globală a fluidului proaspăt nu se aproximează direct

prin T0’ ci prin diferenţa ΔT = T0’ - T0 sau prin gradul de încălzire θ= (T0 +
ΔT)/T0.
Cu unele simplificări se ajunge la o expresie de forma:
   1 p p 
k a 1   pu  
1
Ta  T 0   r  k a  1  a 
1   pu  r  v     1 p0 p 0 
(3.14)

Incălzirea fluidului proaspăt are ca efect creşterea temperaturii la finalul cursei de

admisie cu consecinţe asupra gradului de umplere.
Coeficientul de umplere – pentru a aprecia eficienţa proceselor de schimb de gaze,
referitor la cantitatea de încărcătură reţinută în cilindru la sfârşitul acestor procese,
se introduce noţiunea de coeficient de umplere.
Coeficient de umplere reprezintă raportul dintre cantitatea de încărcătură
proaspetă Mfp, reţinută în realitate în cilindru la sfârşitul procesului de umplere şi
cantitatea încărcăturii proaspete M0fp, care ar ocupa cilindreea în condiţii iniţiale de
referinţă (p0, To), adică în urma unui proces fără pierderi termo-gazodinamice.
M fp  pa T 0 1
v  v    
M 0fp   1 p0 Ta 1   r
(3.15) (3.16)
Coeficientul de umplere ηv, coeficientul gazelor rezidualeγr, presiunea de admisie
pa, presiunea de evacuare pr, precum şi lucrul mecanic de pompaj Lp, reprezintă
indici de apreciere a perfecţiunii umplerii. Pentru eficienţa maximă a acestui proces
se urmăreşte mărirea lui ηv şi micşorarea luiγr, realizând în acest fel introducerea
unei cantităţi sporite de încărcătură proaspătă, reducerea lui pr şi mărirea lui pa,
obţinând reducerea lucrului mecanic de pompaj Lp precum şi creşterea lui ηv.
Numai prin considerarea în totalitate a acestor parametrii se poate aprecia
perfecţiunea proceselor de schimb de gaze şi stabili influenţa factorilor constructivi
şi de exploatare asupra umplerii.
Procesul umplerii este influenţat de o serie de factori:
 constructivi: sistemul de admisie (traseul de admisie, secţiunea litrică a
supapei, durata deschiderii supapei de admisie, înălţimea maximă de
ridicare a supapei), raportul de comprimare, fazele de distribuţie;
 de exploatare: condiţii iniţiale (p0, T0) turaţia, sarcina, regimul termic;

Fig. 3.4 Variaţia

coeficientului de
umplere în funcţie de
încălzirea încărcăturii
pe traseul de admisie

17
PRINCIPII DE FUNCŢIONARE ŞI PARAMETRII PRINCIPALI

Fig. 3.5 Variaţia coeficientului de umplere în funcţie de sarcină la m.a.c

Fig. 3.6 Variaţia unor

parametri funcţie de
turaţie

o C
o
m
p
r
i
m
a
rea

Prin procesul de comprimare se urmăreşte:

- Mărirea intervalului de temperaturi între care se desfăşoară ciclul motor.
Cu cât acest interval va fi mai mare, cu atât randamentul termic va fi mai
ridicat şi deci va spori
eficienţa economică a
motorului.
- Realizarea unui
grad de expansiune
maxim, înţelegând prin
aceasta
raportul dintre volumul
cilindrului în poziţia PMI
şi volumul cilindrului
corespunzător sfârşitului
arderii. Cu cât ε va fi
mai mare cu atât va fi
mai
mare gradul de
expansiune; în

18
PROCESE ȘI CARACTERISTICI ALE MOTOARELOR CU ARDERE INTERNĂ

consecinţă se măreşte suprafaţa diagramei indicate, adică lucrul mecanic util.

- Asigurarea unor condiţii optime pentru ardere; la m.a.c. în timpul acestui
proces se intensifică mişcarea turbulentă a aerului creându-se condiţii favorabile
pentru formarea ulterioară a amestecului şi arderii.

Totodată se atinge temperatura de autoaprindere a combustibilului, aspect

fundamental pentru funcţionarea motorului.

19