ETAPA 1 Determinarea raţiei şirului de turaţii şi a valorilor turaţiilor normalizate

Sistemul de acţionare mecanică a unei mașini-unelte cuprinde electromotorul de acţionare şi

ansamblul lanţurilor cinematice (principal, de avans, auxiliare, de comandă), care constituie structura
cinematică a maşinii. Lanţurile cinematice (LC) de lucru includ obligatoriu un LC principal şi unul sau
mai multe LC de avans.
LC principal asigură realizarea vitezei principale de aşchiere, pe o traiectorie circulară, în cazul
mişcării principale de rotaţie, sau rectilinie, în cazul mişcării principale rectilinii-alternative. Viteza
liniară realizată la elementul final al LC principal (scula sau piesa-semifabricat) trebuie să fie egală cu
viteza optimă de aşchiere, a cărei valoare se găseşte în domeniul [vmin, v max]. Din acest motiv, în
structura LC principal este necesară introducerea unor mecanisme de reglare, care să permită
realizarea gamei de reglare a vitezelor, Rv = v max /v min, respectiv a gamei de reglare a turaţiilor, Rn =
nmax /nmin.
Realizarea gamelor de reglare a vitezei sau turaţiei se poate face prin reglare continuă, cu
ajutorul variatorilor mecanici, sau prin reglare discontinuă (în trepte), utilizând cutii de viteze, lire cu
roţi de schimb sau electromotoare cu turaţii multiple.
În cazul reglării în trepte a turaţiilor, s-a constatat că reglarea optimă a MU este asigurată dacă
cele z trepte de turaţie la elementul final al LC principal, n1, n2,...., nz formează o progresie geometrică
de raţie ϕ (nj = ϕ ⋅ nj-1 sau nz= n1 ⋅ ϕz-1), ceea ce determină o valoare a productivităţii ideale relative
 ∆K 
maxime   constantă pe toate treptele şirului de turații.
 K  max
Valorile raţiei ϕ au fost determinate în intervalul (1, 2]. Condiţia ca ϕ ≥ 1 a rezultat din faptul că
şirul de turații n1, n2,...., nz trebuie să fie crescător, iar limita maximă pentru ϕ, respectiv ϕ ≤ 2 din
 ∆K 
condiţia ca pierderea relativă maximă de productivitate   să nu depăşească 50%.
 K  max
O altă condiţie impusă la stabilirea valorilor raţiei ϕ a fost ca în şirul de turaţii să existe termeni
în raportul 1:10 şi termeni în raportul 1:2, ceea ce revine la îndeplinirea relaţiilor:
ϕ = m 10 , respectiv ϕ = k 2
 ∆K 
Valorile mărimilor m şi k s-au stabilit astfel încât   = 5; 10; 20; 30; 40; 45; 50%.
 K  max
Pe baza acestor condiţii au rezultat valorile normalizate ale raţiei ϕ, utilizate la determinarea
turațiilor pe maşini-unelte:
 ∆K 
ϕ = 1.06 = 40
10 = 12
2 (m=40, k=12) ⇒   = 5%
 K  max
 ∆K 
ϕ = 1.12 = (1.06)2 = 20
10 = 6
2 (m=20, k=6) ⇒   = 10%
 K  max
 ∆K 
ϕ = 1.26 = (1.06)4 = 10 10 = 3
2 (m=10, k=3) ⇒   = 20%
 K  max
 ∆K 
ϕ = 1.41 = (1.06)6 =
20 3
10 = 2 (m=20/3, k=2) ⇒   = 30%
 K  max
 ∆K 
ϕ = 1.58 = (1.06)8 = 5 10 = 1 .6
2 (m=5, k=1.6) ⇒   = 40%
 K  max
 ∆K 
ϕ = 1.78 = (1.06)10 = 4 10 = 1 .2
2 (m=4, k=1.2) ⇒   = 45%
 K  max
 ∆K 
ϕ = 2 = (1.06)12 =
20 6
10 = 2 (m=20/6, k=1) ⇒   = 50%
 K  max
1
 Pentru ϕ = 1.06 şi n1 = 1 rot/min se obţine şirul de bază normalizat al turaţiilor, notat R40.
Sirul R40: n1 = 1.00; 1.06; 1.12; 1.18; 1.25; 1.32; 1.40; 1.50; 1.60; 1.70; 1.80; 1.90; 2.00; 2.12; 2.24;
2.36; 2.50; 2.65; 2.80; 3.00; 3.15; 3.35; 3.55; 3.75; 4.00; 4.25; 4.50; 4.75; 5.00; 5.30; 5.60; 6.00; 6.30;
6.70; 7.10; 7.50; 8.00; 8.50; 9.00; n40 = 9.50 rot/min.
Se observă că șirul R40 are 40 de termeni, de la n1 = 1 rot/min până la n40 = 9.50 rot/min.
Pentru a obține valori ale turațiilor mai mari decât n40 = 9.5 rot/min, termenii R40 se multiplică
succesiv cu 10, 100, 1000 etc.
Pentru alte valori ale raţiei ϕ, diferite de 1.06, turaţiile se obţin din şirul R40, sărind peste un
număr de termeni egal cu valoarea exponentului din relaţia de legătură între valorile celor două rații
(de exemplu, pentru ϕ = 1.26 = (1.06)4 turaţiile rezultă luând din 4 în 4 termenii şirului R40 ⇒ R40/4).
Valorile efective in sarcina ale turatiilor pot diferi de valorile calculate in limitele + 10(ϕ-1) adica (-2% -
+4%), denumita toleranță totală.

Rezolvarea Etapei 1.
Raţia ϕ se calculează cu relaţiile de mai jos, pornind de la datele inițiale (nmin, nmax și z):
n max n z
Rn = =
n min n1
nz = n1 ⋅ ϕz-1 ⇒ ϕ = z −1 Rn ; valoarea rezultată din calcul pentru ϕ se rotunjește la cea mai
apropiată valoare normalizată.
În continuare, cunoscînd valoarea rației și n1, nz trebuie determinate celelalte trepte de turație
din domeniu. Se completează un tabel de forma celui de mai jos, în care, în coloana 2, se trece doar
relația de calcul a turației nj (funcție de nj-1 sau funcție de n1), în coloana 3 valorile calculate pentru nj
iar în ultima coloană valorile ISO ale turațiilor, determinate din șirul R40 (pornind de la nmin dat, pe
baza rației ϕ calculate și a relației de legătură cu rația ϕ = 1.06).

Nr. nj = nj-1 ϕ = n1 ϕ j -1
nj calc nj ISO
crt. ϕ = ...
1 n1 = nmin
2 n2 = n1 ϕ
3 n3 = n2 ϕ = n1 ϕ2
... ..................... ....... ........
z nz =nmax = nz-1 ϕ= n1 ϕ z -1

ETAPA 2 Stabilirea numărului de de grupe cinematice, a numerelor de rapoarte de

transmitere din fiecare grupă şi a numărului de variante structurale posibile

Cutiile de viteze (CV) sunt mecanisme de reglare în trepte a turaţiei, prin intermediul blocurilor
baladoare de roţi dinţate și a cuplajelor, fiind constituite dintr-un număr de grupe cinematice.
Grupa cinematică se defineşte ca ansamblul transmisiilor dintre doi arbori succesivi ai CV.
CV pot fi cu structură normală sau cu structură complexă. În cazul structurilor normale, CV este
alcătuită dintr-o succesiune de grupe cinematice legate în serie, fiecare grupă asigurând realizarea
unui anumit număr de rapoarte de transmitere partiale. CV cu structură complexă sunt formate dintr-o
combinaţie de circuite cu structură normală, fiecare circuit asigurând un domeniu de turaţii la arborele
principal.
CV cu structură normală sunt formate dintr-un număr w de grupe cinematice in serie, fiecare
realizind p1, p2, ..., pw rapoarte de transmitere, astfel încât se asigură la arborele principal al CV un

2
număr z de trepte de turaţie, z = p1 ⋅ p 2 ⋅ .... ⋅ p w . O turatie la AP rezulta prin contribuția câte unui
singur raport de transmitere partial din fiecare grupă cinematică.
Dacă există grupe cu acelasi numar de rap. de transmitere, se poate scrie z = p1 1 ⋅ p 2 2 ⋅ ... p ww ,
k k k

cu k1 + k2 +...+ kw = w. ( Exemplu: z = 18 = 3 ⋅ 3 ⋅ 2 = 32 ⋅ 21, deci w = 3 grupe cinematice, p1 = p2 = 3

rapoarte de transm, p3 = 2 rapoarte de transm., k1 = 2, k2 = 1, k1 + k2 = w = 3).

Pentru a obţine la AP z turaţii în progresie geometrică de raţie ϕ, trebuie ca rapoartele

parţiale din fiecare grupă cinematică să formeze o progresie geometrică de raţie ϕx, cu x nr.
întreg pozitiv şi diferit în funcţie de calitatea atribuită grupei cinematice respective, şi anume:
x = 1, pentru grupa de bază
x = p1, pentru prima grupă auxiliară, p1 = nr. de rapoarte din grupa de bază
x = p1 p2, pentru a 2-a grupă auxiliară, p2 = nr. de rapoarte din prima grupă auxiliară,
x = p1 p2 p3, pentru a 3-a grupă auxiliară, p3 = nr. de rapoarte dina 2-a grupă auxiliară,
şamd, se atribuie fiecărei grupe cinematice din structura CV o valoare x, determinată conform
regulii de mai sus.
Obs: Calitatea de grupă de bază sau auxiliară poate fi atribuită oricărei grupe din fluxul cinematic.

Pentru același număr z de trepte de turație obținut la arborele principal, pot exista N variante
structurale ale CV, care diferă prin ordinea grupelor în fluxul cinematic și prin calitatea grupelor
(valorile x).
Nr. de variante structurale posibile: N = N1 ⋅ N2, în care:
N1 – nr. de variante structurale obţinute prin schimbarea poziţiei grupelor în
fluxul cinematic;
N2 – nr. de variante structurale obţinute prin schimbarea calităţii grupelor
N 1 = w! , dacă grupele au nr. diferit de rapoarte
w! k
N1 = s
, dacă z = p1k1 ⋅ p 2k 2 ⋅ ... p s s , k1 + k2 + ... + ks = w
∏ (k !)
i =1
i

N2 = w!, pt. că nu pot exista 2 grupe cu aceeaşi calitate (valoare x)

Deci, N =
(w!)2 , în care
s

∏ (k i !)
i =1

Exemplu: z = 18 = 32 ⋅ 2, w = 3, k1 = 2, k2 = 1, N =
(3!)2 = 18 variante structurale.
1!⋅2!

Rezolvarea etapei 2:
Pentru z impus în datele inițiale, se determină structura CV (nr. de grupe, w, numerele de
rapoarte din fiecare grupă, pi , valorile exponenților ki și numărul N de variante structurale posibile.

ETAPA 3 Ecuațiile structurale

Ecuaţia structurală reprezintă o relaţie analitică, indicând, pentru numărul z de turaţii care
trebuie realizat la AP al maşinii, numărul de rapoarte de transmitere din fiecare grupă cinematică şi
valoarea x atribuită fiecărei grupe.

3
 Ecuația structurală se obține pornind de la expresia nr.-lui z de turații ca produs al nr.-lor de
rapoarte de transmitere din fiecare grupă, în care se introduc ca indice, la fiecare grupă, valorile x
corespunzătoare, determinate conform algoritmului prezentat în Etapa 2.

Ex: pentru z = 18, o ecuație structurală are forma: z = 18 = 3(1) 3(3) 2(9). sau z = 18 = 2(3). 3(1) 3(6) etc.

Rezolvarea Etapei 3.
Se scriu ecuaţiile structurale pentru cele N variante structurale posibile, stabilite în Etapa 2.

ETAPA 4 Trasarea diagramelor structurale

Diagrama structurală – grafic corespunzător unei ecuaţii structurale date, evidenţiind, pentru
fiecare grupă cinematică, nr. de rapoarte de transmitere şi relaţia dintre acestea.
• Are structură simetrică, cu turaţia motorului de acţionare poziţionată la mijlocul arborelui I (nu
se reprezintă valorile reale ale turaţiilor şi rapoartelor, diagrama structurală ilustrează doar
modul de repartiţie a rapoartelor în cadrul CV);
• Arborii se reprezintă prin linii orizontale paralele, cu dreapta superioara – arborele conducător,
I, iar dreapta inferioară – arborele principal AP;
• Perpendicular pe aceste drepte se trasează un număr z de drepte echidistante,
corespunzătoare, la scară logaritmică, turaţiilor la AP (dreptele sunt distanţate cu valoarea
nj
logϕ - n j = n j −1 ⋅ ϕ ⇒ ϕ = ⇒ log ϕ = log n j − log n j −1 = ct. pentru că valorile celor z turații
n j −1
sunt o progresie geometrică de rație ϕ).
• Rapoartele de transm. se reprezintă prin drepte care leagă o turaţie a arborelui conducător de
turaţia arborelui următor, condus; două turații conduse succesive sunt distanțate cu un număr
de intervale log ϕ, corespunzător valorii x din ecuatia structurală, astfel încât să se respecte
simetria rapoartelor in diagramă, și, implicit, în fiecare dintre grupele cinematice.

Exemple de diagrame structurale pentru z = 12 turații:

a) z = 2(1) 3(2) 2(6)
n0

n1 n2 n3 n4 n5 n6 n7 n8 n9 n10 n11 n12

b) z = 2(1) 3(4) 2(2) n0

n1 n2 n3 n4 n5 n6 n7 n8 n9 n10 n11 n12

Rezolvarea Etapei 4:
Se trasează diagramele structurale corespunzătoare celor N ecuații structurale scrise în Etapa 3.