ltum Stiinta si tehnologia in perioada Renasterii

Antecedente medievale
Diferite tehnici ale Antichitatii s-au permanentizat de-a lungul intregului Ev Mediu. Invaziile
barbare au contribuit la raspandirea acestor tehnici si in regiuni care nu fusesera niciodata
supuse legiunilor romane. Pe de alta parte, numeroase ramuri ale tehnicii popoarelor barbare –
care isi insusisera experienta din aceste domenii de la popoarele din Rasarit cu care venisera in
contact – erau mult mai avansate. Metalurgia barbarilor, in primul rand, era net superioara
celei a romanilor; dovada – printre altele – armamentul lor, mult mai solid, care le-a permis
adeseori sa obtina victorii decisive. Acestia au introdus in Occident, de asemenea, si rase de
cai mai puternici, dar si folosirea pe scara larga.

Aportul tehnologiei orientale s-a transmis Europei si prin intermediul arabilor. Daca in regiunile
nordice ale Africii acestia au dezorganizat agricultura – pe care romanii o adusesera aici la
nivelul cel mai inalt al timpului, - in schimb in Spania au introdus sau au reluat, au extins si
dezvoltat reteaua de irigatii.

In secolul al X-lea, prin metalurgia sa mai evoluata, prin practicarea asolamentului trienal, prin
folosirea pe scara larga a morii de apa si a unor noi sisteme de atelaj, Occidentul se dovedea
a fi ajuns in posesia unor tehnici evident superioare celor ale lumii antice. In acest secol si in
urmatoarele trei, expansiunea demografica si aparitia marilor orase, in care se construiesc
acum noi incinte fortificare si – fapt deosebit de important – in care se formeaza o clasa
intreprinzatoare si bogata ce acumuleaza un capital substantial, constituie tot atatea elemente
care au favorizat avantul tehnicilor.

Un prim grup de problem erau legate de sursele de energie si de masinism (un masinism inca
rudimentar, fireste) – ca in cazul rotii olarului, a tocilarului, a rotii de macinat actionata
manual; sau, a unor dispositive de ridicat greutati (macara, scripete, cric). Dintre progresele
tehnice realizate intre secolele X-XIII, cel mai spectaculos a fost cel inregistrat de morile de
apa, folosite la o serie de operatii si mestesuguri (in metalurgie, in hidraulica, in extractia
miniera, in industria textile etc.). Pentru a-si asigura energia necesara multe orase isi
amenajau derivatii de rauri si fluvii, pe care instalau morile. Moara de apa reprezinta masina
medievala-tip.

In domeniul transporturilor terestre (cele maritime se vor dezvolta incepand doar din secolul al
XII-lea), faptele cele mai relevante aparute in Evul Mediu – in afara noilor sisteme de atelaj –
au fost aparitia roabei cu o roata (sec XIII) si disparitia progresiva a rotilor pline are
carutelor, inlocuite cu rotile cu spite. In tehnologia navala, principalele inovatii privesc carena
si carma. Corabiile scandinave aveau carena zvelta, adaptata navigatiei in larg, lunga de 22-24
m, cu 15-20 de vaslasi pe o latura si cu carma laterala. In Marea Mediterana preeminenta o
detinea galera, inlocuind carma laterala. Tot in secolul XIII apare bompresul, arboreal
aproape orizontal montat la prora, - in timp ce ,,castelele”, constructiile situate pe puntile
superioare ale navei, tind sa devina permanente.

Apreciabile progrese a facut tehnologia Evului Mediu in toate domeniile: in agricultura – prin
asolamentul trienal, extinderea culturilor, perfectionare utilajului (plugul cu roate si cormana),
ameliorari reflectate in tratatele de agricultura. Tehnicile exploatarii miniere sunt atestate in
numeroase mine de fier, plumb, cupru, huila, precum si in saline. De asemenea, tehnicile de
transformare a materiilor brute in obiecte de consum (sticla, ceramic, distilarea, metalurgia,
s. a.); procedeele chimice (coloranti, chimia materiilor grase, etc.); procedeele mecanice
aplicate in industria textile, metalurgica, miniera si a armamentului; tehnicile de oranizare a
spatiului (locuinte, constructii urbane, bolta pe ogiye, contrafortul edificiilor gotice). La
acestea se adauga noile metode folosite de lucrarile de arhitectura militara, de urbanism, de
constructii de drumuri si poduri; operele hidrotehnice de mari proportii (drenaje, asanari,
diguri, irigatii)

Tehnologia intr-o noua perspectiva

In Evul Mediu au fost enuntate si in tehnologie idei indraznete, geniale, surprinzator de noi.
Dar pentru istoria civilizatiei, mai important si semnificativ decat aparitia lor este daca ele si-
au gasit sau nu in momentul si mediul respective o suficienta receptivitatecare sa le asigure
aplicatia practica – deci in rolul lor efficient in viitorul, in progresul domeniului dat.

Tenicile miniere
Redresarea economica cea a urmat sfarsitului Evului Mediu, avantul commercial si industrial,
dezvoltarea oraselor, intensificarea circulatiei monetare, - toate aceste fapte si imprejurari
au determinat o crestere a consumului si deci a cererii de metale. Progresele decisive in
exploatarea miniera au inceput pe la mijlocul sec. al XV-lea.

Tehnologia mecanica
,,O caracteristica esentiala a tehnicilor Renasterii este avantul masinismului, credinta in
dezvoltarea sa aproape infinita’’ (A. Daumas). – Progresul in acest sens s-a datorat in principal
inventiei unor noi sisteme de transmitere a miscarilor si intrebuintarii din ce in ce mai
generalizate a unui material nou: metalul. Totusi, lemnul mai ramane inca mult timp materialul
cel mai larg utilizat pentru fabricarea organelor de masini.

O limitare esentiala a progresului tehnologic, a dimensiunilor si a functionalitatii masinilor, era

determinate de lipsa potentei necesare functionarii lor. Problema carentei de energie ramanea
esentiala. In afara energiei umane si a celei animale, sursele de energie cunoscute insa din
Antichitate le furnizau forta hidraulica sic ea eoliana. Aparatia morii de vant in Europa, care
inlocuia forta a o suta de oameni, a insemnat inceputul unei adevarat revolutii tehnologice. –
Dar constructia unei mori de vand era o problema mai complexa decat cea a unei mori de apa,
dat fiind ca trebuia sa se orienteze dupa directia vantului. Principalele ei intrebuintari au fost
macinatul cerealelor, dar au fost si idei mai stralucite, de exemplu un ascensor actionat de o
moara de vant, un precursor al automobilului, sau drenajul a mii de hectare de teren.

La inceputul sec. al XV-lea apare sistemult biela-manivela, care permitea transformarea unei
miscari circulare intr-o miscare rectilinie alternativa, du-te-vino si viceversa. Sistemul acesta
reprezinta achizitia mecanica cea mai importanta a secolului al XV-lea.

Tehnologia mecanica inregistreaza progrese in domenii variate, incepand chiar cu unelte atat de
banaleca burghiul sau menghina: ambele inventate in jurul anului 1500 la Nurnberg. In sec XV
apar diferite masini de gaurit, de forat, de polarizare a metalelor, de slefuire a pietrelor
pretioase, precum si primul ceasornic cu arc.

Una din principalele dificultati rezolvate in acest timp a fost cea a pomparii apei cu ajutorul
pompelor aspiratoare-respingatoare. In domeniul masinilor hidraulice primatul l-au detinut
inginerii olandezi. Simon Stevin din Bruges a obtinut brevetul unui tip de pompa cu piston
servind la drenajul terenurilor inundate si al porturilor.

Mecanica a fost extinsa bineinteles si la alte sectoare. Astfel, in opera sa Machinae novae,
publicata la Venetia in 1596, F. Venanzio prezinta un interesant dispozitiv pentru cernutul
mecanic, util in mori, mine, fabric de pulbere si de ceramica.

Tehnologia militara
Titlul de “inginer” – distinct de cel de “architect” – este folosit pentru prima data dupa 1600,
de francezul Salomon Claus. Din Franta, termenul trece in alte tari, la inceput in acceptia de
“inginer militar” – in timp ce arhitectul era considerat “inginer civil”. Dar, efectiv, de multe ori
un inginer militar se putea ocupa si de inginerie civila.

In secolul al XVI-lea insa ingineria militara devine o ramura specifica. Primul inginer militar
specialist, care inainte fusese si architect, este considerat bolognezul Franceso de Marchi.
In materie de armament propriu-zis, progresele cele mai notabile in sec. XV privesc artileria,
- datorita desigur noilor realizari si posibilitati oferite de metalurgie. Pe de alta parte, este
indubitabil ca si marea cerere de armament a exercitat o influenta notabila asupra dezvoltarii
metalurgiei. Productia sistematica a fontei si a bronzului, precum si procedeele de turnare a
metalelor in forme au permis fabricarea tunurilor si a armelor de foc individuale. Acestea insa
ridicau problema incarcari cu pulbere, care timp de 5 secole s-a facut numai prin gaura tevii.

Ingineria civila. Constructii publice

Lucrari publice de mari proportii au fost executate si in Evul Mediu; dar in perioada
Renasterii, formarea statelor centralizate si prosperitatea economica a oraselor au favorizat o
dezvoltare incomparabila a unor mari programe de lucrari de interes public. Ca urmare,
ingineria civila, ajutata si de noile progrese ale tehnicii, a fost stimulate in cel mai inalt grad.

Contributii importante au fost aduse rezolvarii unei problem de primordial interes vital: a
protectiei contra inundatiilor. Venetia isi intensifica activitatea de constructia de diguri.
Lucrari de asanare a terenurilor mlastinoase sau de amenajari fluvial au loc acum in diferite
tari. In regiunea Orleans, in 1415 se incepe construirea unui dug lung de circa 50 km. Dar
tara cea mai specializata in asemenea lucrari era Olanda, unde primele indiguiri datau din sec.
XII.

Tehnica de constructive a canalelor navigabile a fost perfectionata in Italia. Operatiile de

excavatie au ramas si vor ramane inca mult timp la fel de primitive ca inainte. Este vorba insa
de progresul sistemului de ecluze. Perfectionarea acestora a constat in adoptarea proiectelor
lui Benedetti da Missaglia de ecluze cu poarta cu doua voleuri, in locul vechiului tip cu poarta
mobile verticala, nepracticata pentru navigatie.

Alte probleme importante de inginerie civila rezolvate in secolele Renasterii privesc

constructiile de poduri si tuneluri.

In prima problema, existau exemple de rezolvari de prestigiu: pitorescul Ponte Vecchio din
Florenta. Sau podul fortificat din Verona, din caramida, cu deschiderea arcelor de pana la 49
de metri. Un considerabil progress in tehnica constructiei de poduri in prezinta Pont Notre-
Dame din Paris, datand din 1413 si refacut in 1499.

O lucrare in inginerie, inceputa in 1478 si care la terminarea ei a uimit lumea prin indrazneala
conceptiei si a executiei a fost tunelul Dauphine din sudul Frantei si marchizanatul de SAluzzo
din Piemont. Sapati in varful Monviso la o inaltime de 2.000 m deasuprea nivelului marii,
tunelul lung de circa 75 m avea o inaltime de 2 m si largime de 2, 50 m, din loc in loc mai larg
pentru a permite trecerea a doua carute care se incrusisau. Operatia de excavare prin
utilizarea explozivilor a fost practicata, in aceeasi perioada, cu ocazia constructiei unui drum
in zona de langa Bolzano.

Renasterea a fost o perioada cu multe descoperiri in domeniul stiintei si al tehnologiei,

descoperiri care stau la baza unor lucruri esentiale din ziua de astazi.

Bibliografie:

-Wikipedia

-Ovidiu Dramba – Istoria Culturii si Civilizatiei vol. 9

-Ovidiu Dramba – Istoria Culturii si Civilizatiei vol. 10