Nicolae Titulescu .

• Nicolae Titulescu intră în politică în 1909 și în anul 1912 câștigă un loc pe

lista Partidului Conservator-Democrat condus de Take Ionescu, devenind
astfel deputat de Romanați. După primul discurs ținut în Parlament despre
poziția României față de evenimentele din Balcani, Take Ionescu remarca:
„Un mare, un extraordinar talent s-a ridicat la tribuna românească și acest
talent este al nostru” , cinci ani mai târziu devine membru al guvernului lui
Ion I. C. Brătianu ca Ministru al Finanțelor.
În vara anului 1918, împreună cu alte personalități române (Take Ionescu,
Octavian Goga, Traian Vuia, Constantin Mille) înființează la Paris Comitetul
Național Român, cu scopul de a propaga în opinia publică internațională dreptul
poporului român la unitatea națională, comitet recunoscut oficial de guvernele
puterilor aliate ca organ plenipotențiar al națiunii române.
A fost prim-delegat al României la Conferința pentru încheierea tratatului de pace
cu Ungaria, împreună cu dr. I. Cantacuzino (1920) și a semnat în calitate de șef al
delegației României la Conferința de la Spa (iul. 1920), acordul privind reparațiile
datorate de Germania puterilor învingătoare în Primul Război Mondial.
În anii 1928 - 1936, Nicolae Titulescu a fost de mai multe ori Ministru al
Afacerilor Străine. În primul ministeriat la Externe (1927-1928) are o contribuție
decisivă la acceptarea internațională a punctului de vedere românesc cu privire la
problema „optanților” maghiari, ridicată de Budapesta, precum că România ar fi
discriminat la reforma agrară din 1921 pe marii proprietari (moșieri) maghiari
transilvani. Titulescu a combătut reproșul guvernului maghiar, demonstrând clar
corectitudinea efectuării reformei respective de către București.

În cadrul Societății Națiunilor, la care România a aderat încă de la înființare

(1920), a desfășurat o intensă activitate ca delegat permanent al României. A fost
numit reprezentant permanent al României pentru Consiliul Societății Națiunilor
(1928) și a fost ales președintele celei de-a XI-a (3 oct. 1930) și a XII-a (7 sept.
1931) sesiuni ordinare a Adunării Generale a Societății Națiunilor, fiind singura
personalitate care a deținut de două ori această funcție.