INSTITUTUL DE RELATII INTERNATIONALE DIN MOLDOVA

Conferinta de pace de la Paris

Interesele Romniei la Conferina de pace de la Paris

23-Nov-2012

Cuprins
Introducere 2

Romania in cadrul Conferintei

Prevederile Tratatului

Incheiere

Bibliografie

Introducere
ncetarea operaiunilor militare i victoria Antantei asupra Puterilor Centrale, au marcat fra ndoiala, nceputul unei noi etape n istoria universal. n toamna anului 1918, se nregistrau modificri importante pe harta Europei, determinate de dispariia marilor imperii multinaionale:Austro Ungaria, Imperiul Otoman i Imperiul arist. Pe teritoriul fostelor imperii au aprut numeroase state naionale (Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Finlanda, Estonia, Letonia i Lituania), iar altele i-au ntregit teritoriul (Romnia i Regatul Srbilor, Croailor i Slovenilor). La 18 ianuarie 1919, in sala Oglinzilor din Versailles, i deschidea lucrrile Conferinei dePace , care-i propun s dezbat o gam foarte variat de probleme, cu certe efecte i pentru evolui a de ansamblu a lumii n viitor.La lucrrile Conferinei au participat delegai din 32 de ri, cu un numr variat de membri, ntre 1 i 5. Reprezentanii rilor nvinse n rzboi nu au fost invitai i nici cei ai Rusiei bolevice. Occidentalii considerau c ruii trdaser cauza aliailor i c era necesar s secontinue rzboiul de intervenie pentru a se ridica o barier mpotriva bolevicilor. Statele participante la Conferin au fost mprite n state cu interese generale i state cu interese limitate, care puteau participa la dezbateri numai cnd erau invitate. Rolul principal n cadrul Conferinei l-a avut Consiliul celor 10 din care fceau parte efii de stat sau primii minitri i minitrii Afacerilor Strine ai Franei, Marii Britanii, S.U.A., Italiei i Japoniei (Georges Clemenceau i Stephen Pichon; David Lloyd George i Arthur James Balfour;Thomas Woodrow Wilson i Robert Lansing; Vittorio Orlando i baronul Sydney Sonnino;Kimmachi Sayonji i baronul Makino). Din martie 1919 Consiliul celor 10 se mparte n Consiliul celor patru(principalul organism de decizie), din care fceau parte efii de stat sau primii minitri ai Franei, Marii Britanii, S.U.A. i Italiei (primul ministru al Japoniei participa numai la discutarea iluarea hotrrilor n probleme ce interesau direct ara sa) i Consiliul celor cinci, din care fceau parte minitrii Afacerilor Strine ai celor cinci mari puteri. Alte organisme erau: Biroul Conferinei (preedinte Georges Clemenceau; vicepreedini Robert Lansing, David Lloyd George,Vittorio Orlando, Kimmachi Saionji) i Secretariatul General al Conferinei (secretar general: Paul Eugne Dutasta Frana, ajutat de cte trei secretari din S.U.A., Marea Britanie, Frana, Italia,Japonia) Au fost nfiinate 16 comisii i comitete pentru diverse probleme: I Societatea Naiunilor; II rspunderi pentru rzboi i sanciuni; III reparaii de rzboi; IV chestiuni financiare; VII chestiuni economice; IX chestiuni teritoriale, cu patru subcomisii pentru probleme cehoslovace; poloneze; romneti i iugoslave; belgienei daneze; X probleme militare i navale ineraliate, etc. Problemele grave care trebuiau rezolvate de Conferin au scos la iveal opiniile radical diferite ale marilor puteri n ceea ce privete reconstrucia Europei. Preedintele american Wilson urmrea s pun bazele unui nou sistem de relaii internaionale, englezii aveau o viziune mult

mai pragmatic asupra relaiilor internaionale, mai ales ntre statele europene, iar francezii erau preocupai n primul rnd, de problema securitii propriilor frontiere.n cele din urm, Conferina a acceptat Proiectul n 14 puncte propus de preedintele Wilson,care va constitui preambulul fiecrui tratat de pace ncheiat la Paris. Cele 14 puncte, fcute Congresului S.U.A. nc din ianuarie 1918 afirmau dreptul popoarelor la autodeterminare,desfiinarea diplomaiei secrete, libertatea navigaiei comerciale pe timp de pace i de rzboi,reducerea narmrilor, garanii mutuale de independen politic i integritate teritorial, toate acestea n cadrul unei Ligi a Naiunilor La 28 aprilie 1919, Conferina de pace de la Paris a aprobat Pactul Societii Naiunilor, act fundamental, pe baza cruia a fost creat i i-a desfurat activitatea Societatea Naiunilor. Pactul afost semnat de Constantin Diamandy, a fcut parte din comisia de redactare. n preambulul pactului searat c pentru a dezvolta cooperarea ntre naiuni i pentru a le garanta pacea i securitatea estenecesar s nu se recurg la rzboi i s se ntrein relaii bazate pe justiie i onoare. Pactul Societii Naiunilor constituie fundamentul pe care urma s se r ealizeze securitatea colectiv prinintermediul noii organizaii internaionale, ai crei membri se angajau solemn s execute obligaiileasumate prin tratate, condiie esenial a convieuirii panice ntre state, s respecte principiiledreptului internaional. Prin articolul 10, statele membre ale Ligii Naiunilor aveau obligaia de a respecta i menine n contra oricrei agresiuni exterioare integritatea teritorial i independena politic a tuturor membrilor societii. Prevederile articolului 12 i 16 completau prevederile acestor stipulaii, n sensul c statele trebuiau s supun diferendele dintre ele unei proceduri de reglementare panic i s nu recurg la rzboi nainte de expirarea unui termen de trei luni de la decizia arbitrilor sau de la raportul Consiliului Societii Naiunilor (articolul 12). Dac un stat membru ar fi recurs la rzboi, ntr-un mod contrar prevederilor articolului 12, actul de rzboi era considerat ca fiind svrit mpotriva tuturor membrilor Societii Naiunilor, care se obligau s ntrerup orice relaii comercialesau financiare cu statul agresor (art. 16). Pactul Societii Naiunilor a intrat n vigoare la 10 ianuarie1920, dat pn la care a fost semnat de 44 de state ale lumii.

Romania in cadrul Conferintei

Lucrarile Conferintei de Pace s-au desfasurat la Paris intre 12 ianuarie si 28 iunie 1919. Sedintele plenare si cele 16 comitete cu experti au jucat un rol mai putin important decat Consiliul celor Zece(sefii de guvern si ministrii de Externe ai S.U.A, Marii Britanii, Frantei, Italiei si Japoniei). Organul esential de decizie a fost Consiliul celo Patru (Wilson, Lloyd George, Orlando si Clemenceau), care s-au reunit incepand cu 24 martie. Dupa terminarea primei conflagratii mondiale, delegatii romani s-au deplasat la Paris pentru a prezenta, spre confirmare si recunoastere internationala, in fata Marilor Puteri si a forumului pacii din capitala Frantei, Hotararile plebiscitare de Unire din 27 martie/9 aprilie, 15/28noiembrie si 18 noiembrie/1decembrie1918. Recunoastera in mai multe randuri, de catre diplomati ai Puterilor Antantei, a principiului autodeterminarii popoarelor si a dreptului legitim al Romaniei la unitatea ei nationala, afirmarea unor norme noi de conduita internationala ce urmau sa fundamenteze relatiile interstatale postbelice, au sporit increderea Romaniei, ca si a statelor mici si mijlocii la Conferinta de Pace.1 Delegatia romana, condusa de Ion I.C.Bratianu, presedintele Consiliului de Ministri,a fost primita nefavorabil la Paris,unde a trebuit sa suporte nedreptati si jigniri. Conferinta a fost un adevarat calvar al pacii . Romaniei i se aducea acuzatia ca a semnat o pace cu Puterile Centrale si, drept urmare, nu avea drept la toate revendicarile formulate in preajma deschiderii Conferintei. La 1 februarie 1919, I.I.C.Bratianu a prezentat memoriul Romania in fata Conferintei de Pace-revendicarile sale teritoriale si a declarat ca vorbeste in numele dreptului la unitate nationala a Romaniei .2 Dupa ce a explicat ratiunea incheierii pacii cu Puterile Centrale, care era folosita de Aliati impotriva Romaniei, I.I.C.Bratianu a facut expuneri detaliate pentru fiecare teritoriu in parte Basarabia, Bucovina, Transilvania, Maramuresul si Banatul. Diplomatul a cerut pentru Romania recunoasterea unor frontiere care sa-i asigure libertatea existentei ei administrative, politice si economice, precum si dezvoltarea in sensul constiintei nationale. O parte insemnata a expunerii a vizat prezentarea imprejurarilor in crea romanii, aflati pana atunci sub domonatie straina, s-au pronuntat, conform principiului autodeterminarii nationale pentru unirea cu Vechiul Regat. Ion I.C. Bratianu observa ca frontierele etnice, rezultate din Deciziile de Unire din 1918 asigurau cadrul politic national si administrativ pentru dezvoltarea natiunii romane.

1 2

***,Istoria romanilor ,vol VIII , Edit.Enciclopedica, Bucuresti, 2003, p3-5 V.Moisuc (coord.), Romania si Conferinta de Pace de la Paris(1918-1920). Triumful principiului nationalitatii, Edit.Dacia, Cluj-Napoca, 1983, p.123-124.
4

In acest fel, Conferinta de Pace din capitala Frantei era chemata sa recunoasca de jure noul statut teritorial al Romaniei, hotarat de poporul roman in martie, noiembrie si decembrie 1918. Ion I.C. Bratianu a revenit asupra acestor chestiuni atunci cand s-au discutat detaliile Tratatului de la Saint-Germain si a celui care viza recunoasterea unirii Basarabiei cu Vechiul Regat. Astfel, la 1 si 2 iulie 1919, atunci cand in Consilul Suprem s-a discutat configuratia hotarelor orientale ale Romaniei, premierul a subliniat ca decizia Sfatului Tarii de la chisinau se baza pe dreptul la autodeterminare al popoarelor.4 Inca de la 1 februarie 1919, David Lloyd George l-a interpelat pe Bratianu in privinta naturii adunarilor nationale, primul exprimandu-si neincredera in plebiscitul spontan si considerand cererile Romaniei exorbitante .Dupa retragerea conducatorului delegatiei Bucurestilor, premierul englez a propus ca revendicarile Romaniei sa fie analizate de o comisie teritoriala care sa examineze faptele istorice, etnografice, geografice, stategice, dar nu si pe cele politice. Din Comisia pentru studierea chestiunilor teritoriale referitoare la Romania au facut parte : C. Day, Ch. Seymour (S.U.A), E. Crowe, A. W. A. Leeper (Anglia), A.Tardieu, Jules Laroche ( Franta), G. de Martino si Luigi Vannutelli-Rey(Italia).5

S.David Spector, Romania si Conferinta de Pace de la Paris.Diplomatia lui Ion I.C. Bratianu, Iasi, 1995, p. 92-96. 4 V.Fl.Dobrinescu, op cit., p.46. 5 ***, Istoria romanilor, p.8-9.
5

Prevederile Tratatului
Tratatul a fost negociat de Marile Puteri invingatoare fara sa tina seama de aliatii mai mici care erau considerati state cu interese limitate. Delegatii tarilor mici au fost tinuiti de o parte , fiind sumar informati cu mersul lucrarilor, ceea ce a provocat nemultumirea prim-ministrului roman Ion I.C.Bratianu. Ilustrativ este faptul ca documentul a fost remis delegatiei romane cu numai cinci minute inainte de intrarea in sala Conferintei, ceea ce a pus-o in imposibilitatea de a-l studia cu atentie. Intr-o asemenea atmosfera politica, s-a adoptat propunerea lui David Lloyd George de a include in Tratatul de la Versailles o clauza care anula pacile de la Brest-Litovsk si de la Bucuresti si care suprima in acelasi timp unul din principalele puncte nefavorabile Romaniei la Conferinta de Pace. 6 O importanta deosebita aveau pentru Romania articolele referitoare la obligatia Germaniei de a recunoaste noua ordine teritoriala ce urma sa fie stabilita prin tratatele de pace. Germania se obliga a recunoaste completa valoare a tratatelor de pace si a conventiunilor aditionale care vor fi incheiate de catre Puterile Aliate si Asociate cu puterile care au luptat alaturi de Germania, sa accepte dispozitiunile ce vor fi luate cu privire la teritoriile fostei Monarhii a AustroUngariei, ale Regatului Bulgariei si ale Imperiului Otoman si sa recunoasca noile state inlauntrul fruntariilor ce le sunt astfel fixate . Prin aceste articole, Germania se obliga sa recunoasca hotararile Conferintei de pace in privinta Transilvaniei, Bucovinei si Basarabiei. 7 In preambulul Tratatului de la Versailles a fost inclus statutul Societatii Natiunilor .In problema reparatiilor fata de Romania tratatul avea doar doua dispozitii, restul prevederilor decurgand din alte capitole cu caracter general. Prima dispozitie era cuprinsa in articolul 244, cu privire la incetarea drepturilor, a titlurilor si a privilegiilor de orice natura ale Germaniei asupra cablului Constanta-Constantinopol, preconizat sa apartina Romaniei. Cea de-a doua era cuprinsa in articolul 259, prin care Germania era obligata sa renunte la stipulatiile prevazute in tratatul de la Bucuresti. Delegatia romana a formulat observatii in legatura cu problema reparatiilor, dar demersurile sale nu au fost luate in consideratie, stabilindu-se ca va fi convocata o conferinta speciala pe aceasta tema.8 Tratatul de la Versailles consacra responsabilitatea celui de-al treilea Reich pentru declansarea razboiului, prevederile politice, teritoriale, militare, economice, reflectand acest fapt. Alsacia si Lorena au revenit Frantei, iar zona Renana era demilitarizata, pentru a preveni un eventual atac
6 7

***, Istoria romanilor, p.8-9. ***, Istoria romanilor, p. 9-10. 8 Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei, vol IV, Institutul European, Iasi, 1998, p.340341.
6

prin surprindere.s-a recunoscut independenta si integritatea teritoriala a Poloniei care primea acces la marea baltica printr-un coridor al carui terminal era orasul Gdansk. A fost recunoscuta existenta independenta a celor trei tari baltice :Letonia, Estonia, Lituania. Clauzele militare prevedeau reducerea fortelor armate ale Republicii de la Weimer la 100000 de oameni, dintre care 5000 de ofiteri. Germania nu mai avea practic aviatie militara, tancuri, artilerie grea, marina de razboi. Germania pierdea toate coloniile care erau transferate sub tutela marilor puteri coloniale care le primea de la Societatea Natiunilor sub mandat. La fal de dure au fost si clauzele economice si financiare, Germania fiind obligata la plata unor importante despagubiri de razboi. 9 Tratatul de la Versailles a nemultumit atat Franta, care nu-si vedea materializate toate doleantele, dar mai ales Germania, care il considera un adevarat dictat.

Ibidem, p.342.
7

Incheiere
Primul delegat romn la Conferina de pace de la Paris (1919-1920), Ion I.C. Brtianu a dus, pe teren diplomatic, o adevrat btlie pentru frontierele rii sale de dup unire. Aprnd drepturile teritoriale ale Romniei pe baza principiului etnic i istoric, Brtianu preciza c statul romn nu putea cuprinde pe toi romnii, fr a-i pune n primejdie nsei interesele sale fundamentale. n Memoriul prezentat Conferinei, n edina din 1 februarie 1919, Brtianu c guvernul romn, n fixarea revendicrilor sale teritoriale, sacrifica aspiraii legitime pentru a se ajunge la stabilirea unei pci durabile n lume. Cernd pentru marea unitate romneasc sutele de mii de romni de peste Nistru, pe romnii stabilii dincolo de Dunre i n satele romneti din cmpia ungureasc, aceast unitate ar fi putut uor s nu in seama de elementele strine stabilite n interiorul frontierelor naturale ale rii Romneti ntre Dunre, Tisa i Nistru. S -ar fi realizat un stat factice i risipit, cu o dezvoltare economic plin de greuti i a crui constituiune geografic ar fi fost un izvor de conflicte fr numr i fr de sfrit cu statele vecine, cu care ea dorete s triasc ntotdeauna n ncredere reciproc, n respectul drepturilor i n bune relaii de pace. Aceasta nu nseamn c Romnia i-ar putea prsi pe romnii din afara granielor sale. Ea trebuie s-i ajute pentru a-i duce existena n respectul perfectei egaliti de tratament cu ceilali supui ai statelor pe teritoriul crora vor tri, dup cum ea va asigura egalitatea tuturor populaiilor eterogene stabilite pe propriul su teritoriu. Dar Romnia nu cere intrarea n unitatea romn a tuturor acestor populaii de dincolo de Dunre, de Nistru i de Tisa, nici chiar a acelora de care nu e desprit dect de lrgirea unui curs de ap. Romnia cere numai tuturor statelor vecine s arate aceeai consideraie i s fac aceleai sacrificii n interesul pcii, al bunei dezvoltri a popoarelor i al progreselor economice ale Europei.

Bibliografie ***,Istoria Romanilor, vol VIII, Edit.Enciclopedica, Bucuresti, 2003. Berstein, Serge, Mliza, Pierre, Istoria Europei, vol IV, Institutul European,Iasi, 1998. Dobrinescu,V.F. ,Romania si sistemul tratatelor de pace de la Paris (19191920), Insitutul European, Iasi, 1993. Moisuc,V., Romania si Conferinta de Pace de la Paris (1918-1920). Triumful principiului nationalitatii, Edit. Dacia, Cluj-Napoca,1983. Spector, David, S.,. Diplomatia lui Ion I.C. Bratianu. Romania si Conferinta de pace de la Paris. Bratianu, Iasi, 1995. Scurtu, Ioan, Istoria contemporana a Romaniei (1918-1940), Bucuresti, 2002.