Sunteți pe pagina 1din 4

Metode de separare a amestecurilor de substanțe

O metodă de separare (mai rar denumită și proces de separare) este un proces fizic prin care un
amestec de substanțe chimice (poate fi, de exemplu, o soluție) este separat în doi sau mai mulți produși
de separare. După separare, este posibil ca măcar unii dintre produși să conțină ca impurități o parte din
fostul amestec (din celălalt component). Există diferite tipuri de metode de separare, care sunt alese în
funcție de proprietățile fizice și chimice ale componenților amestecului, precum: forma și mărimea
particulelor, masa, densitatea, vâscozitatea sau afinitatea chimică dintre aceștia.

Amestecurile omogene sau eterogene se pot separa prin diferite metode.


Amestecurile eterogene:
 Solid + lichid, in funcție de densitatea particulelor solidului și dimensiunea lor, prin:
 Decatare;
 Filtrare;
 Lichid + lichid, prin decantare cu ajutorul pâlniei de separare;
 Solid + solid, prin diferite proprietăți specifice unuia din componenți.
Amestecurile omogene:
 Solid + lichid, prin cristalizare (recristalizare);
 Lichid + lichid, prin distilare.

Decantarea = metoda de separare a componentelor unui amestec eterogen, pe baza diferențelor


de densitate, fără a modifica starea lor de agregare.
Prin decantare se pot separa din amestecul:
 solid-lichid, componenta solidă, cu densitate mai mare decât a lichidului în care se află, de
exemplu, apă și nisip (2 pahare Berzelius și o baghetă – se scurge lichidul prin prelingere pe
baghetă);
 lichid-lichid, componente lichide cu densități diferite, de exemplu, apă și ulei (cu pâlnia de
separare).
Se utilizează pentru: obținerea apei potabile, purificarea sării extrase din saline, separarea celor
două componente ale varului stins: apa de var și laptele de var, spălarea unor precipitate.

Filtrarea = metoda de separare a componentelor unui amestec eterogen, fără a modifica starea
lor de agregare, folosind un filtru pe care se depune substanța solidă. Este operația de separare a fazelor
unui amestec eterogen cu ajutorul unui strat filtrant cu structură poroasă, denumit mediu de filtrare sau
septum (de exemplu, pulbere de cărbune cu apă). Stratul filtrant reține particulele fazei disperse cu
dimensiuni superioare diametrului porilor mediului de filtrare, fiind în principiu permeabil doar pentru faza
continuă.
Se utilizează pentru: la obținerea apei potabile, la autovehicule, prepararea cafelei în cafetieră, în
industrie.

Cristalizarea = metoda de separare a unei substanțe solide dintr-o soluție (amestec omogen), prin
formare de cristale (de exemplu, sare dizolvată în apă).
Scopul cristalizării:
 purificarea unei substanțe prin dizolvări și cristalizări repetate;
 recuperarea unui component dintr-o soluție;
 obținerea unui produs într-o formă comercializabilă (îndeplinind condițiile impuse asupra formei,
aspectului și mărimii cristalelor).
Condiția necesară cristalizării: soluția să fie suprasaturată. Gradul de suprasaturare reprezintă raportul
dintre concentrația reală a soluție și concentrația sa de saturație. Solubilitatea depinde de temperatură.
Procesul de cristalizare cuprinde doua etape:
 Formarea germenilor (centrelor de cristalizare) = NUCLEAȚIA;
 Creșterea cristalelor.
Cristalul este un corp solid mărginit de suprafețe plane si cu formă geometrică bine definită.
Se utilizează pentru: obținerea sării de bucătărie, obținerea zahărului.

Distilarea = operația de separare a componentelor dintr-un amestec omogen de lichide care au


puncte de fierbere diferite, prin fierbere urmată de condensarea vaporilor formați (de exemplu, apă cu
alcool).
Când avem un amestec de două sau mai multe substanțe lichide cu presiuni de vapori diferite, care
au puncte de puncte de fierbere diferite, le putem separa prin distilare fracționată sau succesivă.
În cazul unui amestec de două substanțe cu puncte de fierbere foarte îndepărtate ,fierberea începe
la o temperatură apropiată de temperatura de fierbere a componentei mai volatile și apoi urcă până atinge
punctul de fierbere al componentei mai puțin volatile. În felul acesta se culege o fracțiune corespunzătoare
compusului cu punct de fierbere mai scăzut, o fracțiune corespunzătoare compusului cu punct de fierbere
mai ridicat și una sau mai multe fracțiuni intermediare. Acestea din urmă se supun din nou distilării, când
iarăși se separă două fracțiuni intermediare, iar operația se repetă până la obținerea substanțelor unitare.
Această operație se simplifică mult prin folosirea coloanelor de fracționare, numite și deflegmatoare sau
rectificatoare. Coloanele de fracționare sunt de diferite forme, toate se bazează însă pe același principiu,
de a realiza un contact intim între vaporii care urcă în coloană și lichidul care coboară, provenit din
condensarea parțială a vaporilor în partea de sus a coloanei.
O coloană de fracționare constituie un sistem de dispozitive de condensare prin care trebuie să
treacă vaporii înainte de a ajunge în refrigerent. Datorită mediului ambiant, mai rece, are loc o condensare
parțială a vaporilor, iar în consecință se formează o pătură de ˝condensat˝ prin care vor trebui să treacă
vaporii care vin în coloană din vasul în care fierbe amestecul de substanțe. Trecând prin pătura de
˝condensat˝, vaporii componentelor mai puțin volatile se condensează, în timp ce componentele mai volatile
din ˝condensat˝ se evaporă. Fenomenul se petrece ca și cum în coloana de fracționare ar avea loc mai
multe distilări fracționate.
Se utilizează pentru: obținerea băuturilor alcoolice, obținerea apei distilate, separarea oxigenului si
azotului din aerul lichid, obținerea produselor prin distilarea petrolului.

Extracția = operația de purificare a substanțelor prin separarea componentelor dintr-un amestec


(lichid sau solid) cu ajutorul anumitor lichide, pe baza solubilității diferite a componentelor.
Extracția poate fi: solid din lichid (substanța care se purifică este solidă), sau lichid din lichid
(substanța care se purifică este lichidă).
Operația constă în dizolvarea, cu ajutorul solvenților, a uneia sau a mai multor substanțe dintr-un
amestec. Extracția se bazează pe diferența de solubilitate a componentelor amestecului într-un anumit
solvent. Pentru efectuarea extracției, se alege de obicei un solvent care să dizolve una din componentele
amestecului, iar soluția se separă de componenta insolubilă cu ajutorul unei pâlnii de separare, prin filtrare,
sau cu ajutorul unui aparat de extracție.
Solvenții cei mai utilizați pentru extracție sunt: eterul etilic, eterul de petrol benzenul, cloroformul,
tetraclorura de carbon, etc.. Operația are largi aplicații în practică, de exemplu la obținerea unor substanțe
naturale din regnul animal sau vegetal. Substanțele organice pot fi conținute în țesuturile vegetale sau
animale de unde urmează a fi extrase cu ajutorul solvenților potriviți. Substanțele pot exista în amestec sau
pot fi chiar amestecuri de substanțe organice cu substanțe anorganice, caz în care, de asemenea
este necesară o separare bazată pe diferența de solubilitate.
Se utilizează pentru: extracția uleiurilor vegetale din semințe, purificarea substanțelor farmaceutice,
prepararea ceaiului, a cafelei.

Sublimarea = operația de purificare a unei substanțe solide prin trecerea directa din stare solida
in stare de vapori, urmata de condensarea acestora (de exemplu, naftalina, iodul s.a.). Sublimarea poate
avea loc atât la temperatura camerei – mai lent, cât și la temperatură ridicată, prin încălzirea substanței –
mai rapid. Unele substanțe solide pot fi purificate datorită proprietăților de a se transforma direct din stare
de vapori în stare solidă. Această proprietate poartă numele de sublimare. Substanțele rezultate
prin sublimare sunt foarte pure. La cele mai multe substanțe, punctul desublimare se găsește deasupra
punctului de topire și substanța se topește înainte de a sublima. Pentru unele substanțe, punctul de
sublimare este mai scăzut decât cel de topire. (naftalină, iod).
În laborator, sublimarea se poate executa așezând substanța pe o sticlă de ceas care se acoperă
cu o hârtie de filtru, iar deasupra se așază o pâlnie de sticlă. Se încălzește foarte ușor pe sită. Substanța
solidă se transformă în vapori care condensează pe pereții reci pâlniei sub formă de cristale. Impuritățile,
având alt punct de sublimare, vor rămâne pe sticla de ceas. În felul acesta se poate sublima naftalina,
acidul benzoic etc.
Puritatea substanței purificate prin sublimare se verifică prin determinarea punctului de topire, care
este o constantă caracteristică.

Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Metod%C4%83_de_separare
https://vdocuments.mx/metode-de-purificare-a-substantelor-chimice.html
Chimie, manual pentru clasa a VII-a - C. Gheorghiu și C. Panait – Ed. Didactică și pedagogică, București, 1993
Chimia, manual pentru clasa a VIII-a – C. Gheorghiu și C. Panait – Ed. Didactică și pedagogică, București, 1972
Chimie clasa a VII-a - G. Tănăsescu și M. Negoiu - Ed. Cartea de buzunar, București
Chimie clasa a VIII-a - G. Tănăsescu și M. Negoiu - Ed. National, 2010
Probleme de chimie si un pic de teorie pentru gimnaziu – T. Trifu, B. Trifu, N. Trifu – Ed. Corint, București, 1999
Chimie, culegere de probleme, teste de evaluare pentru gimnaziu– C. Solomon, S. Onica, N. Isarii – Ed. Art, București,
2006
Probleme de chimie, culegere pentru clasele a VII-a si a VIII-a – D. Bogdan, V. Lupu – Ed. Mistral Info Media, București,
2006
Chimie, manual pentru clasa a VII-a – S. Fătu, F. Stroe și C. Stroe – Ed. Corint, București
Chimie, manual pentru clasa a VIII-a – S. Fătu, F. Stroe și C. Stroe – Ed. Corint, București

Elev: Mihai Radu Cristian


Școala Postliceală Sanitară „Fundeni”
Asistent Medical Generalist, Anul I