Capitolul I

Introducere în homeopatie

Terapia sau terapeutica reprezintă ramura medicinii cu rolul de a studia

mijloacele, modul și metodele de utilizare a medicamentelui
(farmacoterapia), prin care se urmărește tratarea afecțiunilor.

Farmacoterapia poate consta în două feluri de medicamente: homeopate, la

baza cărora stă principiul similitudinii , iar cealaltă, alopată fondată cu
ajutorul legii contrariilor, ambele fiind principii ale lui Hippocrate.
Homeopatia si alopatia nu se exclud, ci se completează una pe cealaltă.

I.1Ce este homeopatia

Homeo =asemănătoare

Phatos= boală

Homeopatia este un sistem de vindecare, prin care se urmărește tratarea

întregului organism al suferindului, nu doar simptomele prin care se
manifestă afecțiunea, simptomul fiind considerat un indiciu din care reiese
că organismul luptă împotriva bolii, organismul fiind capabil de
autoînsănătoșire, cu condiția să să fie hrănit și îngrijit așa cum trebuie,
scopul remediului homeopat fiind stimularea autovindecării.

I. 2 Scurt istoric
Dezvoltată în decursul unui timp
îndelungat, prin intermediul mai
multor înțelepți dintre care amintim:
Hippocrate, Galien, Paracelsus,
Samuel Hahnemann, alături de alții, s-
a realizat ceea ce noi numim
,,Homeopatie” .

Figura.1.

Materia Midica

1
 Cunoscută încă din vremuri îndepărtate, însă uitată timp de secole
medicul german Cristian Samuel Fredrich Hahnemann (1755-1843),
decepționat fiind de practica medicală din timpul său încetează să mai
profeseze medicina și trăiește un timp din traduceri de opere științifice scrise
în limbile franceză engleză și italiană; traducând Materia medicală a lui
Cullen, este ,, izbit” de aparenta contradicție dintre acțiunea febrifugă a
chininei și faptul că aceasta poate provoca o febră asemănătoare cu aceea pe
care este capabilă să o vindece, și așa a început să experimenteze pe sine,
urmată de experimente cu alte remedii, care au dus la apariția lucrării ,, Eseu
asupra unui nou principiu pentru a descoperii virtuțiile curative ale
substanțelor medicinale”, în anul
1796.

Cristian Samuel Fredrich

Hahnemann este întemeietorul
homeopatiei moderne.

Anul nașterii acestui sistem

medical este 1796.

Figura.2.

Cristian- Hahnemann

I.3.Homeopatia în România

În țara noastră homeopatia a devenit cunsocută după anul 1830,

aproape în acceași perioadă în care homeopatia se răspândea și în celelelte
țări europene. Se pare însă, că în practicile medicale populare românești se
foloseau multe practici medicinale, oarecum asemănătoare homeopatiei , cu
multe secole înainte de Hahnemann.

I. 4. Principiile homeopatiei

Un exemplu des întâlnit, care ne face să înțelegem cum funcționează acest

tip de terapie, este următorul:
Efectul produs de tăierea și curățarea cepei este asemănător simptomelor de
răceală, homeopatia pe baza principiului similititudinii folosește
ceapa( Allium cepa), pentru tratarea răcelii.

Legea similititudinii- ,, similia similius curantur” .

2
În înțelepciunea populară românească legea similititudinii ar putea fi tradusă
prin expresia ,, Cui pe cui se scoate” .

În homeopatie, o substanță care în doză ponderală este capabilă să provoace

anumite tulburări omului sănătos, în doză infinitezimală aceeași substanță
poate vindeca tulburări medicale asemănătoare cu cele pe care aceasta este
capabilă să le provoace.

Principiul experimentării pe om sănătos

Samuel Hahneman are meritul de a ridica experimentului clinic la rang de

metodă experimentală sistematizată pentru a cunoaște proprietățile curative
ale medicamentelor. Experimentele făcutepe sine și pe colaboratorii săi, i-au
permis să obiectiveze legea similititudinii pentru aflarea remediului
terapeutic cel mai potrivit,adică, remediul care va acționacel mai mult în
același sens cu reacția reflexă de apărare a organismului impotriva bolii,
acel remediu ale cărui simptome patogenezice se apropie de ansamblul de
simptome pe care bolnavul le prezintă.

Principiul individualizării

Medicul homeopat tratează persoana, pacientul fiind cel care are nevoie de
tratament, nu boala, omul este văzut ca un întreg, se va ține cont atât de
aspectele fizice, cât și de cele psihice.

Principiul dozeiinfinitezimale

Remediile homeopate conțin doze mici de substanță, preparate printr-un

procedeu fizic, care pe lângă creșterea activității curative, va înlătura
posibilitatea efectelor secundare, toxicitatea substanței, sau efectele alergice,
iar remediul nu poate da dependență.

I.5.Folosirea remediilor homeopate

Tratamentul homeopat nu interferă cu cel alopat.

Scopul tratamenului homeopat este refacerea organismului atât la nivel fizic

dar și psihic și emoțional, prin stimularea și întărirea mecanismelor sale
naturale de apărare și vindecare. Terapia cu aceste remedii este utilizată în
cazul afecțiunilor acute sau cronice, dar și în scop profilactiv.

Este recomandat ca înainte de începrea unui tratament prin intermediul

homeopatiei să se facă o vizită unui homeopat calificat, deoarece, se va ține

3
seama atât de problemele medicale trecute,de caracter, mediul în care trăiți,
dar și de boala prezentă, iar prin faptul că fiecare om este unic, unice sunt și
simptomele fizice, mentale și emoționale, astfel două persoane care suferă
de aceeași boală pot primii remedii diferite.

Medicul homeopat reprezintă medicul care după efectuarea studiilor de

medicină auurmat și studii specifice homeopatiei.

Pentru a găsi remediul potrivit, medicul trebuie să afle cât mai multe detalii
despre pacient, (locul exact al durerilor, momentul apariției durerii, zona de
extindere a durerii, simptome însoțitoare, momente în care simptomele se
agravează sau se ameliorează- de exemplu se ameliorează la cald și se
intensifică la rece- dar și alte aspecte cum ar fi:istoricul bolilor personale sau
familiale, mediul în care pacientul trăiește, preferințele și aversiunile
alimentare, reacția la temperatura mediului, somn, mensturația, nivelul
energiei, aspecte psiho-emoționale și comportamentale.

Se consideră că atunci când remediul este bine ales, simptmele se pot

înrăutății între 1 pănă la 4 zile.La unele boli înrăutățirea simptomelor poate
să dureze o perioadă mai lungă de timp. După acest timp trebuie să apară
îmbunătățire semnificativă, uneori această îmbunătățire poate să apară după
câteva minute sau ore.

Această înrăutățire este dovada că remediul a fost bine ales, și își face
efectul. În cazul diluțiilor joase înrăutățirea simptomelor este mai
accentuată, iar în cazul diluțiilor mari mai neaccentuată.

În caz că nu se observă nici o îmbunătățire a stării de sănătate după acest

timp, remediul nu a fost bine ales și este necesar să se încerce alt remediu,
dacă rermediul nu este potrivit pacientului, acesta nu va observa nici o
înrutățire dar nici o îmbunătățire a stării de sănătate.

Remediul poate să aibă efect în câteva secunde de la administrare până la

câteva luni; cu cât boala este mai acută, cu atât reacția este mai rapidă.

Granulele și tabletele constau în zahar care a fost imbibat cu soluția

homeopatică dinamizata și au gust dulce. Ele se lasă să se topească în gura.
Ele nu se inghit!

Efectul de absorție a informației din ele se face prin mucoasa gurii. Ele pot
însa fi și diluate în apa (de preferat este apa distilată sau apă fiartă în
prealabil). Atunci apa se bea puțin câte puțin (câte o linguriță deodată) și se
ține în gură pentru a fi absorbită de mucoasă. În cazul soluțiilor acestea se
pun în apă (distilată sau fiartă în prealabil). Frecvența de administrare este
stabilită de medic și trebuie respectată întocmai. Dacă sunt necesare mai
multe prize, remediul trebuie păstrat la adăpost de lumină si mirosuri
puternice.

4
Înainte și după remediu este recomandat să nu se bea, mănânce, fuma și
spăla pe dinți măcar 20 de minute. Pe perioada tratamentului (și chiar și
după aceea) este recomandat să evitați cafeaua, cola, carnea de porc, iuțelile,
alcoolul și produsele ce conțin mentă, eucalipt, camfor, acestea putând să
interfere cu acțiunea remediului.

Alegerea diluției depinde de caz și de pacient, fiecare medic homeopat le

alege dupa experiența și predilecția proprie.

La alegerea diluției se poate folosi urmatoarea regulă : este de ales diluția

care, fară să creeze o daună în organism are o influență vizibilă în mod clar
asupra corpului bolnav. Toate stările de boală negative necesită soluții înalte
sau pozitive, deci diluții joase. Bolile pozitive sunt acele boli cu forma
activă, inflamatorie, cu febră, cu stări nervoase precum și bolile cronice.
Bolile negative sunt cele cu stare de slăbiciune, de slăbire, de slăbiciune
generale, organe degenerate si slăbite, slăbiciunea nervilor.

Intervalul dintre doze: în afară de alegerea remediului și a diluției potrivite

și intervalul dintre dozele date dintr-un singur sau mai multe remedii joacă
un rol important. Și aici exista reguli dar si multe exceptii;

In general sunt folosite de cei mai mulți doctori homeopatici următoarele

reguli: în cazuri acute de boală remediile se dau după gravitatea bolii la
intervale de un sfert de oră sau de jumătate de oră.

Față de remediile alopate (chimice), administrarea remediilor se oprește, se

măresc intervalele sau se schimbă diluția, de îndată ce s-a remarcat
ameliorarea, conform regulilor urmatoare:

- la forme de boală deosebit de periculoase (de exemplu : infarct, sepsis,

otrăvire, naștere) remediile homeopate se dau chiar la intervale mai mici de
5-10-15 minute. Atunci cand s-a obținut ameliorarea – un semn că remediul
a fost ales corect - se măresc intervalele și se schimba și diluția;

- la boli cronice se dau 1-2 doze din remediile alese, în funcție de diluție, ori
de 1-3 ori pe zi, ori pe saptamană sau chiar pe lună.

Cu cât diluția este mai înaltă cu atât mai mare este intervalul în care se dau
dozele. În general se aplica regulă: imediat ce a aparut ameliorarea bolii
remediul nu se mai ia pentru a-i da timp să își faca efectul in corp.

Această pauză se pastrează până apare vindecarea sau stagnarea, când ori
tratamentul s-a terminat, ori trebuie continuat cu același sau cu alt remediu.
Același lucru este valabil și la aparația înrăutățirii inițiale a simptomelor,
care sunt dovadă că remediul a fost ales bine dar că diluția a fost prea joasa.
În acest caz nu mai se dă remediul până când simptomele create de remediu
nu au dispărut complet după care se dă același remediu într-o diluție mai
înaltă.

5
La boli cronice vechi nu se administrează des același remediu.

Fiecărei doze trebuie să i se acorde timp destul pentru a- și face efectul.

În general o doză unica constă din 3-5-10 picături (în cazul unei soluții) sau
3-5-10 granule. Bolile acute necesită o doza mai mare, boli cronice o doză
mai mică.

Tratarea pe cont propriu în afecțiuni schimbătoare, cronice sau grave

este foarte dificilă, de aceea trebuie facută cu ajutorul unui doctor
homeopat.

Pentru tratament pe cont propriu se recomanda dilutiile C1-C30, dar si

dilutiile LM 1-8.

Anumite remedii nu se pot lua in diluții mai mici decât D3-D4 deoarece
constau din substanțe otrăvitoare in diluție concentrată și în general nu
se pot cumpăra fară rețeta de la medic. În diluțiile mai înalte efectul
otrăvitor dispare cu desăvârșire. Diluția CH se folosește în boli acute și
cronice în timp ce diluția LM cu predispoziție în boli cronice.

Diluțiile deciamle sunt mai mici ca diluții decât cele cenzimale, dar
potențarea este mai ridicată, dinamizările fiind mai numeroase, de
aceea sunt folosite în cazuri în care există leziuni organice manifestate.

Diluțiile LM sunt remedii cu diluție foarte mare, dar mai puțin

potențate sunt indicate mai ales în boli cronice.

Scale potențelor/ tipuri de diluții

D sau X = diluții decimale

CH= diluții cenzimale

K= diluții Korsakov

Q saul LM= diluțiie Quintemilezimale

Diluția se poate efectua în mai multe flacoane- cele decimale si

cenzimale, intr=un singur flacon în cazul diluțiilor în fulx și/sau
Korsakov sau combinate în cazul diluțiilor LM sau Q.

Diluția este gradul de diluare succesivă;

Potența este termenul prin care înțelegem că la fiecare diluare a

substanței, are loc o repotențare a informației prin triturare sau
succesiune.

6
Triturări= serii de scuturări ritmice.

Substanța potențată este o substanță dinamizată.

Diluțiile pot fi:

1- diluții mici( apropiate de tincutura mamă): D1-D10; C2-C9; LM 1-

10;

2- diluții medii: D10-D20; C 10-C30; LM 10- LM 20;

3- diluții înalte: D20-D30; C 30; LM20 LM30;

Transformarea unei substanțe intr-un remediu homeopat

Remediul homeopat este obținut prin dinamizarea/diluarea unei

substanțe,diluția fiind indicată, de regulă printr-o cifră alături de denumirea
sistemului în care s-a efectuat diluarea, de exemplu diluția 30CH, numărul
semnificând că recipientul în care se află remediul a fost agitat de 30 de ori,
începând cu o diluție de 1:100 de fiecare dată.

Uneori preparatul, în urma diluării poate să nu mai conțină nici o

moleculă a substanței respective, fapt prin care se elimină toxicitatea
substanței, dar și efectele adverse, însă remediul se consideră ca fiind mai
puternic deoarece subtanța s-a transformat în ,,energie” , capabilă să
stimuleze organismul în lupta cu boala.

În prezent, în Materia Midica homeopată, sunt descrise peste 3.000 de

remedii diferite, care își au originea în regnul animal, vegetal și mineral.

Printre substanțele minerale folosite, se remarcă substanțe anorganice:

elemente chimice (metale și nemetale), acizi, baze și săruri, cele mai des
folosite fiind sulful, siliciul, clorura de sodiu, etc.

Putem întâlni și remedii preparate din substanțe organice, cum ar fi petrolul,

de exemplu.

Remediile vegetale sunt preparate din plante (părți ale plantei sau planta
întreagă), ciuperci, licheni sau alge, unora din aceste plante folosite, fiindu-
le cunoscute foarte bine toxicitatea, de exemplu mătrăguna, omagul, pălăria
șarpelui, etc, altor plante fiindu-le cunoscute efectul terapeutic din timpuri
îndepărtate (mușețelul, coada șoricelului, rostopasca, etc.), sau alimente
(ceapa, usturoiul, pătrunjelul).

Remediile derivate din regnul animal folosesc fie întregul animal cum ar fi
buretele de mare, steaua de mare, furnica roșie, fie secrețiile acestuia , de
exempul veninul păianjenilor, șerpilor, cerneala de sepie, etc..

O sursă importantă pentru remedii o constituie cele preparate din produse

patologice, cunoscute sub denumirea de ,,mosode” , cum sunt culturile

7
microbiene, toxinele microbiene, secrețiile patologicede exempul:
Psorinum, Luesinum, Carcinostimum, Tuberculinum, etc. .

8
 Capitolul II

Noțiuni generale despre medicament

Substanța medicamentosă este capabilă să producă un efect

farmacodinamic.

Forma farmaceutică reprezintă modul de prezentare a unei substanțe

medicamentoase, asociată cu substanțe auxiliare, având scopul de a fi
administrată pe o anumită cale, în interes terapeutic.

Medicamentul reprezintă substanța medicamentoasă, o formă farmaceutică

sau un produs tipizat care poate fi administrat în interes terapeutic după o
anumită posologie.

Un alt aspect în ceea ce privește medicamentul reprezintă doza care

poate să produc un efect farmacodinamic.

II.1.Efectul farmacologic al medicamentului

Modificările produse în organism de către o substanță medicamentoasă se

numește efect farmacologic.

Farmecocinetica

Drumul parcurs de medicament în organsim, care poate fi descris astfel:

1. faza farmaceutică

a. eliberarea substanței medicamentoase din forma farmaceutică;

b. dizolvarea substanței în lichidele biologice existente la locul

administrării, astfel ca substanța să poată fi absorbită sistemic.

2.faza farmacocinetică:

a. are loc transferul substanței medicamentoase în interiorul organismului;

b. medicamentul este distribuit din compartimentul central, în alte

compartimente hidrice;

c. substanța este metabolizată în organism;

9
d. eliminarea substanței din organism.

Absorbția , transportul și difuziunea medicamentului homeopat în

organism se face prin intermediul apei, care memorizează tiparele de
energie pe care le contactează și posibil al unor proteine- prin formarea bio-
clusterilor de proteine și ADN, care formează rețele de hidrogen biologic.

În homeopatie, acționarea medicamentului se face prin transmiterea

unei informații specifice, care este prelucrată de substrat și valorificată prin
energia proprie a substratului și stimularea mecanismelor proprii de
vindecare ale organismului.

II.2. Caile de administrare ale medicamentelor

La administrarea se va avea în vedere întotdeauna de starea clinică a

bolnavului care poate fi în stare de conștiență sau nu, dar și de alte aspecte.

Locul acțiuni, viteza de instalare al efectului farmacologic, dar și alte

aspecte legate de proprietățile fiizice sau chimice al substanței
medicamentoase, joacă un rol important în alegerea căilor de administrare.

II.3.Modalitățile de absorbție a medicamentelor

Calea naturală

Calea bucală

Mucoasa sublinguală, fiind

puternic vascularizată
influențează pozitiv absorbția
substanței medicamentoase, însă
suprafața de absorbție este mică,
iar timpul de contact cu
medicamentul este scurt,
absorbția fiind influențată
negativ.

Figura.3.

Calea de admniistrare sublinuală

Substanțele medicamentoase absorbite sublingual sunt transferate în vena

cavă superioară, apoi în inimă, ajungând în mica și respectiv marea

10
circulație, evitând primul pasaj intestinal și hepatic cât și alte posibile
degradări ce se pot produce în tubul digestiv.

Calea sublinguală prezintă avantajul unei absorbții ridicate, dar și

instalarea rapidă a efectului
farmacodinamic.

La acest nivel transferul se va

face prin diviziune și filtrare.

Administrarea pe cale perorală

Calea de administrare perorală

este cea mai utilizată cale,
deoarece poate fi facută de către
pacient. Absorbția
medicamentului se realizează în
stomac, intestin subțire și rectală.

Figura. 4.

Calea de administrare per- orală

Administrarea pe cale rectală

Figura. 5.

Calea de administrare rectală

Este utilizată pentru tratament topic, de exemplu antihemoroidalele, dar și

pentru tratament sistemic.

Formele famaceutice administrate pe cale rectala sunt supozitoarele,

clismele, etc. .

11
Administrarea prin inhalație

Se poate utiliza pentru

tratamentul local al afecțiunilor
respiratorii, dar și pentru
diferite tratamente sistemice.

Figura. 6.

Calea de administrare prin inhalație

Mucoasa aparatului respirator este puternic vascularizată, ceea ce

constituie un avantaj pentru tratamenul sistemic.

Prin inhalație se pot administra: soluții uleioase, soluții apoase,

aerosoli, etc.

Administrarea pe mucoase și piele

Prin această cale de administrare se obțin atât efecte locale, cât și sistemice.

Diferența dintre piele și mucoasă o face lipsa stratului cornos în cazul

mucoaselor, strat care împiedică
pătrunderea diferitelor substanțe
medicamentoase.
Figura.7.

Adminstrarea pe mucoase și piele

Pe tegumente și mucoase se pot administra: unguente, soluții apoase, soluții

alcolice, soluții uleioase, emplastre, etc.

Medicamentele administrate pe mucoase au în general efect local, iar

formele farmaceutice administrate sunt asemănătoare cu cele aplicate pe
piele.

Administrarea trebuie făcută cu prudență, mai ales în cazul prezenței

unor leziuni pe epitelii, caz în care se pot obține efecte farmacologice
nedorite.

12
II.3 Căi artificiale de administrare ale medicamentelor

1. calea parenterală

Prin această cale, epiteliile sunt lezate, dar este mai avantajoasă decât calea
orală, substanța administrată având o biodisponibilitate mare, substanța
acționează rapid de aceea este mult mai avantajoasă în cazuri de urgență, se
poate folosi în cazul intervențiilor chirurgicale, la bolnavi în stare de comă,
atunci când calea perorală nu poate fi utilizată.

Figura. 8.

Calea de admimistrare parenterală

Căile de administrare parenterale pot fi împărțite în două grupe:

a. Căile intravasculare- prin care întreaga cantitate de substanță

medicamentoasă ajunge direct în circulația sanguină, elimidându-se prima
etapă farmacinetică și anume absorbția.

Formele farmaceutice administrate intravenos sunt soluțiile injectabile si

soluțiile perfuzabile sub formă de soluții apoase sau emulsii ulei în apă.

Nu se pot administra intravenos: emulsii A/U, suspensii, soluţii uleioase,

substanţe care aglutinează sau hemolizează hematiile sau care precipită
proteinele plasmatice, deoarece se pot produce embolii sau alte accidente cu
risc vital. O altă cerinţă legată de administrarea intravenoasă este că
administrarea trebuie făcută lent.

13
Formele farmaceutice parenterale trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii: să fie sterile, apirogene, să aibă un p.H. cât mai apropiat de
neutralitate şi izotone atunci când sunt condiţionate în cantităţi mai mari
decât 5 ml. Toate aceste exigenţe sunt mai mari la perfuzii datorită
volumului mare administrat prin această formă.

Din spaţiul intravascular, substanţa este dirijată în două direcţii:

- alte compartimente hidrice;

- sau este eliminată.

b. calea intaarterială

Este utilizată foarte rar, in exploatări funcționale, ca de exemplu:

diagnosticul radiologic al sistemului arterial.

2. Căi extravasculare

Calea subcutanată

Subcutanat se pot administra soluţii sterile, izotone cu un p.H. cuprins între

5-8.

Absorbţia substanţelor
medicamentoase administrate în acest
mod este dependentă de
vascularizaţia zonei respective.

Figura. 9.

Calea de administrare subcutanată

Moleculele de substanţă cu masă moleculară relativă mai mică de 3.000

u.a.m. se absorb prin capilarele sanguine, iar cele cu greutate moleculară
mai mare,chiar peste 20.000 u.a.m., se absorb prin vasele limfatice.

Cantitatea de soluţie medicamentoasă administrată subcutanat este mică, şi

anume 1-2 ml.

14
Căile intraseroase

Administrarea medicamentelor pe
aceste căi cuprinde: administrarea
intraarticulară, intrapleurală,
intrapericardială, intraarticulară etc.

Figura. 10.

Calea de administrare intraseroasă

15
 Capitolul III

Cele mai uzuale plante folosite în

homeopatie

III.1.Aconitum (aconitum napelux)- Carul lui Venus

Este o specie de omag din familia Ranunculaceae,

nativă din vestul și centrul Europei.

Ca și celelalte specii din gen este foarte otravitoare,

generând atât de multă otravă astfel încât în timpuri
străvechi planta era folosită pentru ungerea vârfurilor
sulițelor și săgeților.Toxicitatea sa se datorează unei
substanțe numită aconitină care provoacă inițial o stare
de excitație, scăderea temperaturii corpului, senzație
de sufocare, vomă, diaree, slăbirea auzului și a vederii,
scăderea tensiunii arteriale, amețeală, dureri de cap și
asfixie. Aceste simptome sunt urmate de afectarea
celulelor nervoase din creier și maduva spinării, ceea
ce duce la paralizie respiratorie și cardiacă urmată de
moarte.

Figura .11.

Aconitum Napelux

1-2 g de tuberculi uscati pot fi mortali pentru om.

Indicații în homeopatie: febră mare survenind brusc; sete și transpirație

excesivă; simptome datorate frigului sau spaimei; tuse uscată la copii; teamă
sau anxietate exagerată.

16
III.2.Arnica (arnica
montană)- iarba cascadelor
Este o specie de plante din genul
Arnica, familia Astraceae, ce se
găsește în zonele muntoase.

Figura. 12.

Arnica montană

Indicații în homeopatie: șoc post-traumatic; întinderi musculare; neplăceri

cauzate de shimbarea fusului orar; recuperare postoperatorie.

Surmenaj al corzilor vocale; surmenaj cardiovacular; fragilitate capilară;

rupturi dureroase ale vaselor sangvine mici periferice urmate de hematoame;
nefrite hematurice, varice dureroase; senzația de arsură; puseuri
hemoroidale; degerături albăstrui sau violacee; hemoragii.

Simptomele intoxicației cu arnica sunt: stări de amețeală, probleme de

echilibru, dificultate în mișcări, tremuraturi ale membrelor, deranjamente
respiratorii și digestive

III.3.Allium cepa- ceapa de bucătărie

Figura.13.

Allium cepa

17
Este o plantă din genul Allium, originară din Asia centrală și vestică,
probabil Afganistantul de astăzi, este una dintre cele mai vechi plante de
cultură ( cultivată cu aproximativ în urmă cu 5.000 de ani- în egiptul antic
ceapa era considerată ,, simbol al vieții eterne”, datorită formei sale rotunde
și inelelor concentrice, era folosită ca ,,monedă de plată pentru a ajunge în
rai” ; se spune că astfel au fost plătiți lucrătorii care au construit piramidele
din Egipt), este cea mai folosită legumă din lume.

Indicații în homeopatie: rinite, corize banale; secreții oculare neiritante;

tuse spastică dureroasă cu senzație de ruptură sau zgârietură; nevralgii și
nevrite.

III.4.Belladonna- mătrăgună

Planta are mai multe denumiri populare

printre care și cireșele morții, deoarece atât
plantele cât și frunzele sunt extrem de toxice,
cunoscându-se cazuri de deces după
consumarea a două frunze de mătrăgună.

Belladonna este una dintre cel mai toxice

plante din emisfera vestică.

Figura. 14.

mătrăguna

Consumarea fructelor ei duce la delir, halucinații, pupile dilatate,

sensibilitate la lumină, tahicardie, dureri de cap, erupții ale pielii și
convulsii.

Dacă nu primesc antidotul la timp,decesul persoanele care au consumat

aceste fructe va surveni în urma problemelor de respirație si ritmului alert al
inimii.

Indicații în homeopatie: febră mare care începe brusc, eventual cu delir;

dureri pulsatile, în special în zona capului, pupile dilatate și
hipersensibilitate la lumină.

18
III.5.Berberis vulgaris- Dracilă
Face parte din familia Berberidacee, este un arbust
originar din Europa, dar îl putem întâlni și în Asia
și Africa. Arbustul crește și în România.

Planta poate produce fenomene toxice manifestate

prin: greață, vărsături, hipertensiune arterială;
convulsii; insuficiență respiratorie; senzații de
amorțeală și furnicături.

Nu se recomandă folosirea plantei sub nici o

formă la copii și femei însărcinate.

Figura. 15.

drăcila

Indicații în homeopatie: boli ale rinichilor, litiază urinară, diureză

insuficientă, dureri renale, senzație de lovire; veziculă biliară, colică
hepatică cu durere iradiantă, tuburări ale funcțiilor hepato-biliare; oboselă
post-prandială, scaune decolorate;afecțiuni ale pielii, dermatoze în formă
circulară, pruriginoasă, cu descuamare fină lamerală, herpes circinat; gută și
manifestări articulare ale uricemiilor; lombalgii și lombasacralgii.

III.5.Bryonia alba- cucurbățea mutătoare

Plantă din familia Cucurbitaceea, întâlnită în Europa și America.

Este o plantă toxică, doza mortală este de

40 de fructe. Prezintă acțiune paralizantă
asupra sistemului nervos, delir, moarte;
intoxicația se manifestă prin diaree cu
sânge.

Ca antidot se poate folosi cărbunele

medicinal și multe lichide care ajută la
diluarea principiilor active pe care planta le
conține.

Figura. 16.

19
 Bryonia alba

Indicații în homeopatie: febră care se instalează treptat; tuses seacă,

dureroasă, sete arzătoare; simptome agravate de mișcari minuscule;
irascibilitate, dorința de a fi lăsat în pace.

III.7 Cofeea cruda- boabe de cafea

neprelucrate
Aparține familiei Rubiaceae

Indicații: hipersensibilitatea simțurilor;

hiperactivitate fizică și psihică; stare de
epuizare; intoleranță la durere; durere

Figura. 17.

Boabe de cafea neprelucrate

insuportabilă, nevralgii dentare sau trigeminale, neliniște și supărare;

migrene după solicitare psihică; insomnie datorată gândurilor și
preocupărilor, stări tensionate; mâini și picioare reci;greață, vomă care nu
ușurează.

III.6.Coffea tosta- cafea prajită

În general după consumul de cafea, apare o stare de agitație, îmbunătațirea

reflexiilor și atenței, dar și o tensiune interioară; când este folosită în exces
cafeaua poate produce nervozitate, agitație, hipersensibilitate senzorială, dar
și insomnie.

Figura. 18.

Cafea prăjită
20
Indicații în homeopatie: dureri insuportabile,în special la femei; palpitații:
excitare nervoasă generalizată; insomnie datorată stărilor de tensiune;
intoleranță la nevralgii dentare, naștere,
dureri de cap; dureri periodice la femei, pe
fond isteric; durere de cap datorată
suferințelor gastrice sau celor pe fond nervos;
greață, vomă; diaree.

III.7.Chelidonium Majus-
Rostopască papaveracee

Plantă din familia Papaveraceae, întâlnită în păduri, grădini, ziduri, garduri,

câmpii sau zone montane.

Figura.19.

Rostopască papaveracee

Rostopasca este o plantă puterinc activă, din acest motiv se utilizează numai
la recomandarea medicului.

Intoxicația cu această plantă apare la doze mari și se manifestă prin grețuri,

vărsături, diaree, colici abdominale, somnolență, fenomeme toxice hepatice,
dureri de cap, amețeli, delir, halucinații, asfixie, moarte.

Indicații în homeopatie: sindrome hepato-biliar; constipație, scaune

decolorate; oboseală, somnolență după masă; adjuvant in tratamentul
verucilor. Paralizie facială, a coardelor
vocale cu răgușeală constantă, senzație de
arsură și de zgârieturi pe laringe; dificultate
la înghițire, coxartroze, etc.

III.8.Chamomilla (matricaria
chamomila)- mușețel
Mușețelul este considerat o plantă sigură și netoxică, insă au existat cazuri
severe de alergie la acestă plantă.

Figura. 20.

Mușețel

21
Indicații în homeopatie: orice stare proastă, îndeosebi la copii, intoleranță
la durere, agitație și irascibilitate
datorată apariției dinților și colicilor.

III.9.Gelsemium (gelsemium
sempervirens)-iasomia galbenă

Frunzele ei prezintă toxicitate.

Originară din America de nord .

Indicații în homeopatie: gripă cu muschi fără vlagă și dureroși, extenuare,

slăbiciune, tremurături, sete diminuată; anxietate însoțită de tremurături.

Figura.21.

Iasomie

III.10.Hypericum perforatum- sunătoare

Este o planta erbacee, extrem de

răspândită

Indicații în homeopatie: învinețirea

unor zone foarte sensibile, degete,
buze, ochi, dureri ascuțite și bruște
pe traiectul nervilor.

Figura. 22.

Sunătoare

22
III.11.Lycopodium- pedicuța, piciorul lupului
Pedicuţa este o plantă veşnic verde, cu aspect de muşchi, care creşte prin
pădurile de fag şi brad.

Indicații în homeopatie: în somnolență, indispoziție

post-prandială; intoleranță la stridii, usturoi, ceapă;
foame nocturnă, foame care generează indispoziție
dar care poate fi satisfacută rapid, pirozis reflux
gastro-esofagian cu senzație de arsură; abdomen
contractat mai ales în partea inferioară; tulburări
diverse la hepatici; angine; impotență, ejaculare
precoce; nisip roșu urinar; iritabilitate;

Figura.23.

Lycopodium

dificultate digestivă și anorexie la sugari, vărsături acetonemice la copii.

III.12.Pulsatilla- dedițel
In românia se întâlnesc cele trei specii ale dediței

- Pulsatilla montana (Anemone pulsatilla);

- Pulsatilla vulgaris (Pulsatilla pratensis);

- Pulsatila vulgaris (Pulsatila alba).

Plantele sunt toxice, mai ales în stare proaspătă mai ales

Pulsatila vulgaris, celelate doua specii sunt mai puțin
periculoase, dar nu lipsite de toxicitate.

Indicații în homeoptie: simptome emoționale, plânsete,

nevoia de consolare, oscilații de dispoziție, în special la
copii; secreții galben-verzui din nas și ochi; simptome
premenstruale.

Figura.24.

Pulsatilla

23
III.13.Rehus toxicudendron- oțetar
Oțetarul roșu este foarte irtant din
cauza polenului

Figura. 25. figura. 26

Oțetar Iritație de la oțetar

Indicații în homeopatie: luxații și regiditate articulară, ameliorate prin

mișcări ușoare, simptome agravate la rece, umezelă și meliorate de caldură,
sau însoțite de agitație externă, erupții roșii, dureroase, însoțite de
mâncărime.

III.14.Ruta graveolens- Ruta de gradină

Plantă originară din sudul Europei cultivată in scop ornamental sau pentru
mirosul pe care îl răspândește

Planta este toxică, iar uleiul eteric in cantitate mare este un excitant general
care determina paralizie. Consumul intern al plantei se recomandă doar sub
supraveghere medicală.  

24
Figura. 27.

Ruta de grădină

Indicații în homeopatie:vânătăi aproape de os, cum ar fi tibia, luxații ale

gleznei și încheieturii mâinii; simptome amelioarte de caldură și agravate la
frig și umezeală; oboseală sau iritație la nivelul ochilor, din cauza
suprasolicitării.

25
 Capitolul IV

Remedii homeopate din regnul

animal

IV.1. Bufo rana

Otravă de la anumite specii de broască

Broasca aurie este probabil cel mai otrăvitor animal din lume.

Trăiește în jungele tropicale din Columbia

Otrava extrem de puternică nu are rolul de a ucide prada, precum în cazul

șerpilor, ci are scop defensiv, alături de coloritul galben-viu. O singură
specie de șarpe este imună parțial la veninul ei, însă chiar și acesta evită să o
prădeze. Batrachotoxina pe care o secretă este un alcaloid care impiedică
transmiterea impulsurilor nervoase și duce la paralizie, ulterior la stop
cardiac. Secretul cocktailului mortal stă în alimentatie: broascuta consumă
furnici și anumite specii veninoase de gandaci care reprezintă materia primă.
Broaștele aurii crescute în captivitate și care sunt private de această dieta nu
sintetizează otravă.

Indicații în homeopatie:
acțiune predominantă
asupra sistemului nervos;
este un bun remediu pentru
convulsii , retard mental și
dezvoltare întârziată;
impotență; furunculoză;
cangrene în fază
incipientă; unele tipuri de
cancer.

Figura. 28.

Broasca aurie

26
IV.2 Tarentula cubensis- tarantula din Cuba

Tarantulele sunt un grup păianjeni foarte mari. Cele mai multe specii de
tarantule nu sunt periculoase pentru om.

Indicații în homeopatie: inflamații ale țesuturilor, de culoare pur-purie

datorate înțepăurii de păianjen, însă și în furuncule, abcese, agitație,
instabilitate, tulburări ale somnului ameliorate prin muzică.

Figura. 29.

Tarentula cubenis

IV.3 Apis mellifica- albină

Apitoxina (veninul de albină)

secretat de mai multe specii de
albine lucrătoare.

Apis meliffica

Figura. 30.

Indicații în homeopatie: aproape în toate tipurile de edeme; dureri

reumatismale, cu articulații roșii și inflamate; degerături dureroase; angine
cu edem al omușorului și durere înțepătoare; nefrite acute edemoase;febră
neînsoțită de sete; edemul ochiului de culoare roșu- deschis însoțit de durere
înțepătoare.

IV.4.Blatta orientalis- gândac negru de bucătărie

27
Locuiește pe lângă așezările omenești, se hranește cu diferite alimente de
origine vegetală, în special resturi alimentare; pe lângă murdăria pe care o
produce, poate transimte și agenți patogeni responsabile de producerea
diferitelor boli.

Indicații în homeopatie: bronșită și astm.

IV.5.Blatta americana- gândac de

bucătărie american
Este purtător de enterobacterii și Salmonella,
fecalele, părul și cuticula lor sunt surse de
alergie și astm pentru mai mulți oameni.
Gândacul are un miros foarte neplăcut

Indicații în homeopatie: edeme, icter și

uretrită.

Figura. 31.

Blatta orientalis

IV.6.Cantharis versicatoria- musca spaniolă

Cantarida este o insectă extrem de răspândită

în Europa mediteraneană și tepmerată Asia,
dar și în România, acolo unde cresc frasini.

Cantarina- substanța estrasă din cantaridă este

folosită în medicina veterinară, industria
farmaceutica- stimulent pentru creșterea
părului; în homeopatie, scopuri terapeutice dar
și ca afrodisiac.

Figura. 32.

Muscă spaniolă

Indicații în homeopatie: erupții veziculare, sub formă de bășici arzătoare,

herpes, zona zoster, eczeme, pemfigus, prurit arzător; cistite acute; nefrite
hematurice însoțite de dureri insuportabile; arsuri de gradul II cu flictene
produse de lichide fierbinți sau arsuri produse de expunerea la soare; afte și
angine ulcero-necrotice cu arsuri intense; gastrite cu psoriazis intens;
cherato-conjunctivite acute.
28
 Capitolul V

Elemente de farmacografie homeopată

Sușa reprezintă materialul primar din care se obțin materiile prime

homeopatice numite: Tincurile mamă ( T M).

Sușapoate fi orice substanță sau produs, inclusiv cele inerte sau toxice, care
în urma prelucrării, specifice homeopatiei, sunt supuse unor transformări,
asftel cele inerte devin substanțe active, iar cele active devin substanțe
netoxice pentru organism.

Acțiunile lor sunt evidențiate prin administrare directă la omul sănătos,

pentru stabilirea patogenezei sau al spectrului de acțiune
farmacotoxicologice și sunt confirmate prin
eficiență terapeutică.

Figura.33.

Sușă

29
 Figura.34.

Diluție

Sușa nu poate fi administrată ca atare.

Farmacologia homeopată este cea a unui medicament special, nu unul

natural sau de sinteză, ci obținut prin metode specifice homepate și anume
diluare și dinamizare.

V.1. Originea și natura

remediilor
Remedii anorganice (
minerale):

Au reprezentanți din multe

categorii chimice:

- metale: Argentum, Aurum,

Cuprum, Ferum, Mercurius,
Palladinum, Plumbum, Stanum,
Zincum, Thallium.

-nemetale: Aesenicum,
Bromium, Carbo, Graphites, Iodum, Phosphorus, Selenium, Sulfur.

- acizi: Fluoricum, Muriaticum, Nitricum, Phosphoricum, Sulfuricum,

- săruri de : Amonium, Antimonium, argentum, Aurum, Bismuthum,

Barium, Calcium, Cuprum, Kalium, Magnesium, Manganum, Mercurius,
Natrium, Uranium. Figura.35.

Globule homeopatice

Remedii organice

Au diverse structuri, aciclice sau ciclice, funcțiile lor chimice fiind variabile
( acizi, alcooli, etc.).

Reprezentanți: Chalesterolum, Ethylicum, Glonoinum, Kreosotum,

Naphtalinum, Petroleum, Terebenthina, Urea, etc. .

În această categorie se găsesc și unele substanțe organice, folosite în

mod curent ca medicamente alopate, fiziologie și toxicologie, dar pentru
30
care s-au întocmit patogenezii homeopate, ca de exemplu:
Chlorpromazinum, Levomepromazinum , A.C.T.H., Alloxan, Butyricum,
Chloramfenicol, Cortisonum, Phenobarbitalum, Penicillinum, Reserpinum,
thymolum, etc.

Remedii vegetale:

Cele mai numeroase remedii homeopate sunt remediile vegetale, din toate
compartimentele regnului vegetal de la ciuperci până la plante superioare, și
unele policrești: Aconitum , Arnica, Belladonna, Byronia, Lycopodium,
Nux vomica, Pulsatilla, Rhus toxicodendron, Thuya, Veratrum album.

Remedii gemoterapice

Macerate preparate din muguri ai unor arbuști sau din țesuturi vegetale pe
cale de diviziune și creștere.

Remedii animale:

Radiate: Spongia, Coralium rubrum, Asterias

Moluște: Sepia, Murex

Arachnide: Aranea, Mygale, Tarentula, Theridion

Insecte: Apis, Chantaris, Coccus, Formica rufa

Pești: Serum anguillae

Reptile: Crotalus, Elaps, Bothrops, Naja, Vipera

Batraciene: Bufo rana

Mamifere: Castoreum, Lac aninum, Mephitis, Moschus.

Remedii opoterapice (organoterapie)

Glande întregi: glandă mamară, Orchinitum, Ovarinum.

Extracte de glande: Thyroidin, Thymus.

Hormoni: folliculinum.

31
V.2. Denumirea Medicamentelor
Denumirea pentru formele farmaceutice
unitare (o singură substanță) se face în
limba latină, precum denumirea
substanțelor, pe lângă aceasta, adăugându-
se diluția (potența) substanței cu ajutorul
literei D pentru decimale sau C pentru
cenzimale, dar și numărul care precizează
de câte ori s-a făcut diluarea.

Figura. 36.

Remedii unitare

Preparatele homeopate industriale, care conțin mai multe substanțe active,

au un nume comercial, dat de producător.

V.3. Forme farmaceutice

Sunt forme de administrare, purtătoare are unor entități active
farmacodinamic și farmacoterapic.

În general, homeopatia folosește aceleași tipuri de forme farmaceutice

ca și alopatia, dar și forme proprii cum sunt globulele și granulele, cu
deosebirea că ele conțin substanțe în cantități ponderabile până la diluția C3-
C4, iar la potențe mai mari sunt doar purtăroare a informației energetice a
substanței respective.

V.4.Prepararea remdiilor homeopate

Tincurile mamă- triturațiile

Toate formele farmaceutice din homeopatie sunt preparate pornind de la

două produse be bază: tinctura- mamă și triturația.

Acestea sunt obținute din substanțele și din produsele sursă, împreună

cu vehiculele adecvate, astfel:

32
 Figura. 37.

Tincutră- mamă

- din produse vegetale, reprezentate de planta întreagă, frunză, floare,

scoarță, rădăcină, fruct sau semințe tratate cu alcool și apă în proporții
variabile se obțin tincturi- mamă notate cu TM;

- produsele animale se extrag cu amestec de alcool, apă și glicerină;

- produsele patologice se diluează inițial cu lactoză, obținându-se triturații

ale remediilor specifice homeopate denumite Nosode;

- organoterapicele sunt preparate prin triturații;

- veninurile de șerpi se prepară tot prin triturații;

- pentru substanțele chimice și produsele solubile se prepară o soluție în

amestec de alcool și apă,
echivalentă cu tinctura- mamă;

- pentru substanțele chimice și

produsele insolubile se prepară
o triturație inițială, în lactoză.

Deconectări

Tincurile- mamă și soluțiile

sunt supuse deconectărilor
succesive, urmând scala
decimală sau cenzimală.

Figura. 38.

Prepararea remediilor

33
În scala decimală o patre de substanță activă se amestecă cu 10 părți de
solvent de unde rezultă diluția 10 ridicat la puterea – 1, notată cu D1(Diluția
1) . O parte din aceasta se amestecă cu 9 părți de solvent și se obține diluția
10 la -2 notată cu D2 ( Diluția 2), si așa mai departe.

În scara cenzimală (C), se va obține diluția 10 la puterea 2notată cu

C1 , diluția 10 la 2 va fi notată cu C2, și așa mai departe.

Între cele doua există o corespondența astfel:

D2=C1

D4=C2

Triturațiile se supun deconcentrărilor succesive în lactoză, până la

treapta D6, D3, iar incepând cu diluția D7 sau C4, deconectările pot fi
făcute întâi cu apă distilată, apoi cu apă amestecată cu alcool, deoarece
concentrațiile mici ale substanțelor inițiale, existente la aceste trepte sunt
considerate solubile (inclusiv produsele inerte, metalele și nemetalele).

După fiecare parte de deconectare, se va face, obligatoriu, potențarea

( dinamizarea), facută prin agitarea preparatului prin diferite procedee.

Prin aceste operațiuni, ( diluarea și potențarea), se asigură

DEMATERIALIZAREA substanței inițiale și TRANSFERUL
INFORMAȚIEI corespunzătoare acesteia către vehiculul folosit.

Diluțiile și triturațiile obținute se denumesc cu numele latin al

substanței sau produsului sursă, alături de treapta de deconectare a
remediului, și se folosec în continuare la obținerea formelor farmaceutice
medicametoase, care se vor administra bolnavului.

IV.5. Clasificarea medicementelor homeopate

După calea de administrare putem întâlni:

- preparate pentru administrare internă- cale orală și sublinguală;

- preparate pentru administrare externă- cale rectală, conjunctivală, cutanată,

nazală;

- medicamente cu adiminstrare parenterală- soluții injectabile, administrate

subcutanat, intra- muscular, intra- venos.

După numărul componentelor:

- preparate simle/ unitare;

- preparate compuse/ comlexe.

După consistență:

34
- rreparate lichide

- preparate solide;

-preparate semisolide.

În farmacoterapia homeopată cele mai întânlitefomele farmaceutice

medicamentoase sunt întâlnite sub formă de granule, globule, comprimate,
capsule și supozitoare.

V.6. Operații de preparare a medicamentelor homeopate în

farmacie
Prepararea este realizată doar de către farmacist.

Înainte de a începe operația de preparare se verifică dacă în zona de lucru nu

există o altă materie primă, material de ambalare, documentsau produs în
curs de folosire pentru un alt preparat, pentru a nu crea confuzie.

Preparatele homeopate se realizează într-o zonă specială,separată de zonă în

care sunt preparate celelalte tipuri de preparate farmaceutice, de asemena și
echipamentele utilizate în acest scop sunt separate, pentru a se evita orice
contaminare.

Echipamentele necesare sunt:

- hotă cu flux de aer laminar, destinată special preparării diluților

Figura.39. figura.40. Figura.41

Balanță analitică Hota Etuvă

- aparatură specială preparării diluțiilor;

- etuvă care poate atinge temperatura de 150 grade celsius.

Receptura trebuie curățată înainte de a se începe prepararea medicamentelor.

35
Se va respecta condițiile de mediu prevăzute, materiile prime și materialele
de ambalare necesare trebuiesc pregătite, eliminând riscul confuziilor.

Cântărirea trebuie executată de către farmacist și înregistrată imediat după

efectuare.

la folosirea materiilor prime, farmacistul va verifica eticheta fiecărui

recipient, pe care când îl ia de pe raft şi când îl pune la loc.

Substanțele volatile, periculoase, sau toxice sunt manipulate cu precauție

deosebite.

În orice moment al obținerii unui preparat magistral sau oficinal, trebuie să

poată fi clar precizate: denumirea medicamentului, forma farmaceutică,
numărul alocat preparatului/divizării preparatului şi stadiul preparării.

Etichetele destinate preparatelor oficinale necesită o supraveghere deosebită

(număr alocat preparatului/divizării preparatului, data preparării şi/sau
divizării, numele persoanei care a executat operația de preparare şi/sau
divizare). Trebuie să se acorde o atenție deosebită alegerii ambalajului, în
acord cu modul de utilizare a medicamentului; cantitatea de medicament
preparată şi/sau divizată trebuie stabilită în funcție de stabilitatea
preparatului, posologia şi durata tratamentului;

Pentru o utilizare corectă a preparatului şi pentru a asigura calitatea acestuia,

eticheta preparatului trebuie să conțină:

a) data limită de utilizare;

b) indicații în legătură cu păstrarea şi utilizarea preparatului.

Medicamentele homeopate, pe lângă aspectele specifice preparării celorlalte

medicamente preparate în farmacie, mai au și unele indicații particulare.

Pentru a garanta controlul analitic al calității preparatelor homeopate este

necesară o atenție deosebită, deoarece controlul analitic al produsului este
imposibil de realizat.

Sușele, tincuturile mamă sau diluțiile se procură numai de la unități

autoroizate de Agenția Națională a Medicamentului.

Tincurile-mamă se depozitează la adăpost, ferite de lumină, în dulapuri

destinate preparatelor de acest gen.

Eticheta fiecărui flacon trebuie să conțină numele suşei, gradul de diluție,

data de preparare, originea suşei trebuie să se menționeze pe eticheta celei
mai scăzute diluției.

Termenul de valabilitate a unei diluții nu va fi în nici un caz mai mare decât

al suşei de pornire.

36
 Capitolul VI

Remedii homeopate unitare

VI.1.Remedii homeopate în afecțiuni ale

pielii

Arnica

Indicații: arsuri solare- piele roșie și caldă cu

durere arzătoare.

Figura.42.

Arnică montana

În acest caz Arnica CH9 se va aociază cu Belladonna CH9, iar dacă sunt
prezente și vezicule se administrează și Cantharis CH9.

Iris versicolor

Indicații: erupții gen zona zoster apărute mai ales pe

partea dreaptă a abdomenului.

Figura. 43.

Iris versicolor

Urtica urens

Indicații: erupții gen urticarie în urma înțepaturii

unor insecte.

Figura. 44.

Urtica urens

37
În cazul în care locul înțepăturii este cald, roșu și inflamat, cu durere
arzătoare care se ameliorează prin aplicarea de comprese reci se va
administra Apis CH9.

Rhus toxicodendron

Indicații: la debutul varicelei când apar primele

vezicule, dar și în herpesul labial.

Figura. 45 .
Rhus toxicodendron

VI.2.Medicament homeopat pentru afețiuni ale mucoaselor

Borax

Indicații:aftoze bucale întâlnite la sugar care îl

impiedică la supt; vezicule foarte dureroase în
contact cu alimentele acre sau sărate la adult;
hepresgenital sau peribucal însoțit de afte.

Figura. 46.

Borax

Remedii homeopate în conjunctivită

Euphorasia- roseața ochiului

Belladonna- ochi roșii aprinși.

Apis- pleoape umflate.

Alium cepa- lacrimi neiritate, dar rinoree iritantă.

Figura.47.

Belladonna

38
Pulsatila- lacrimi purulente neiritante.

Mercurius Corrosivus- lacrimi purulente neiritante.

Apis

Indicații: in stomatită; inflamație la nivelul cavității

bucale, lueta este inflamată, senzație de constricție și
înțepături la nivelul gâtului agravate de lichide calde și
ameliorate de lichide reci.

Nitric acid Figura. 48.

Nitricum acidum

Indicații: salivație abundentă; buze crăpate; ulcerații pe fața internă a

borajilor, sângerare ușoară cu pete, brune și dureroase; durere intensă la
înghițit, mai ales la nivelul faringelui.

Rhus toxicodendron- erupții care apar la colțurile gurii în perioadele de

sters emoțional și tind să se agraveze în timpul
zilei.

Graphites

Indicații: herpes genital; leziuni de dimensiunni

mari, pruriginoase la persoanele care sunt
supraponderale.

Figura. 49.
Graphites

VI.3.Remedii pentru traumatisme

Arnica

Indicații: traumatism soldat cu învinețirea și tumefierea locului afectat,

utilă și după o solicitare fizică.

Rhus Toxicodendron

39
Indicații: entorse însoțite de senzația de închilozare, sechele după
traumatisme mai vechi ameliorate de căldură și agravate la frig și umiditate,
dureri care apar la nivelul coloanei lombare sau umăr duă ridicarea unuor
greutăți care au dus la suprasolicitarea zonei respective.

Ruta
Afectarea tendoanelor, ligamentelor, periostului, in special la cot
(epicondilita laterala sau cotul tenismenului), la
incheietura mainii, respectiv in zonele unde osul se
gaseste mai la suprafata, in imediata vecinatate a
pielii.

Bellis perennis

Indicații: traumatisme la nivelul țesuturilor moi cum ar fi sânul ( remediu

utilizat în cancerul de sân care apare după un traumatism la acest nivel).

Figura. 50.

Bellis perennis

Byronia

Indicații: entorse, luxații cu mărirea volumului articulației afectate agravate

la cea mai mică mișcare, persoana afectată fiind foarte iritabilă.

VI.4.Remedii homeopate
pentruaparatul respirator
Drosera

Indicații: tuse care crează senzație de sufocare sau de vărsături.

Figura. 51.

Drosera

40
Hepar sulfuris

Indicații: răgușeală, febră ușoară, tuse ușoară cu expectorație.

Figura. 52.

Hepar sulfuris

GelsemiumIndicații: ochi fierbinți și plini de sânge, secreție nazală acidă

de obicei dimineața, gâdilat în nas, strănut uscat, gât arzător, față fierbinte,
dureri osoase, transpirație în special
dimineața.

Ferrum phosphoricum 

Indicații: în stadiul inițial al laringitelor.

Figura.53.

Ferum phoshoricum

IV.6. Remedii homeopate pentru aparatul digestiv

Natrum phosphoricum

Indicații: indigestii acide cu regurgități

acre, vărsături cu gust acru, decolorație
galbenă a limbii, discomfort după
consumarea alimentelor grase.

Figura. 54.

Natrum phoshoricum

41
Ipecacuahna

Indicații: greață permanentă neameliorată de

vărsături, fără sete, greață insoțită de cefalee,
tuse sau menstruație puternică.

Figura. 55.

ipecacuahna

VI.7.Remedii pentru aparatul cardiovascular

Argentum nitricum

Indicații: anxietate cardiacă constantă, palpitații

violente la cea mai mică emoție.

Figura. 56.

Argentum nitricum

Cactus grandiflorus

Indicații:endocardiță, pericardită, senzație de constricție la nivelul inimii,

palpitații de la emoții, dificultate de a sta întins intr-o parte.

Calcare carbonica

Indicații: spaimă anxioasă de boală de inimă, palpitații

nervoase, dispnee și dureri de cap care se agravează
după masă, vertij, extremități inferioare reci.

Figura. 57.

Calcarea carbonica

Cimifuga racemosa

Indicații: angină pectorală, dureri radiante din tot pieptul, amorțirea brațului
stâng.

42
 Figura. 58.

Cimcifuga racemosa

Colchicum autumale

Indicații: boli de inimă care apar după

reumatism, pericardită, dureri violente
tăietoare, înțepătoare cu deprimare mare și
dispnee, durere a inimiii agravată în
special pe timpul nopții, mai ales când se
stă pe partea stângă.

Figura. 59.
Colchinum autumale

VI.7. Remedii homeopate pentru aparatul reproducător

Cantharis

Indicații: dureri severe la

sfârșitul urinării, durere
arzătoare înainte și după urinare,
senzație frecventă de urinare.

Figura. 60.

Cantharis

43
Berberis vulgaris

Indicații: dureri în coapsă și în bazin în

timpul urinării, durere care iradiază de la
vezică spre abdomen și uretră.

Figura. 61.

Berberis vulgaris

Pulsatila

Indicații: Secreție vaginală albicioasă, gălbuie sau verziue, însoțită de

dureri vaginale, stări emoționale contradictorii, fără sete, agravare la căldură
și ameliorareîn aer liber, remediu eficient în vaginită.

Figura. 62.

Pulsatilla

Aurum

Indicații: infertilitate apărută din cauza deprresiei sau a libidoului scăzut.

44
 Capitolul VII

Medicamente homeopate Complexe

VII.1.Arnigel
Gel 7% arnică montană

Compoziție pentru 100 g, gel:

Arnică montană 7g și excipienți( carbomer, hidroxid de sodiu soluție 10%,

etanol 96% ), apă purificată. Figura. 63.

Arnigel

Medicament homeopat, de uz topic, indicat în tratamentul local în

traumatologia benignă, destinată adultului și copilului cu vârsta peste un an.

Precauții și atenționări:

Nu utilizați medicamentul daca sunteți alergic la unul dintre componenții

acestuia.

Este contraindicata aplicarea gelului pe mucoase, dermatoze umede, leziuni

infectate și răni.

În absența exterimentelor clinice, medicamentul trebuie evitat în perioada

sarcinii.

Reacții sdverse:

Aplicarea cutanată frecventă poate produce iritație și uscăciune, datorită

aloolului etilic.

45
VII.2. Cefagil
comprimate 25 mg
DCI: Turnera diffusa (Damiana)

Compoziție:

Substanța activă este Turnera difusa D1,

fiecare comprimat conține 2,5 mg de
substanță activă.

Celelalte componente sunt: lactoză

monohidrat și stearat de magneziu.

Figura. 64.

Cefagil

Indicații:Acționează conform principiilor homeopatiei, indicat în disfuncția

sexuală.

Notă: În cazul simptomelor persistente, greu de încadrat sau nou apărute,

adresați-vă medicului, deoarece poate exista o boală de fond pentru care
examenul medical poate fi esențial.

Precauții și atenționări

Medicamentul nu trebuie administrat copiilor.

Nu utilizați Cefagil in urmatoătoarele cazuri:

- dacă aveți alergie la Turnera diffusa (damiană), sau la celelalte

componente ale medicamentului.

- dacă medicul v-a atenționat că aveți intoleranță la unele categorii de

glucide, întrebați medicul sau farmacistul dacă vă este permis să utilizați
medicamentul.

- dacă sunteți însărcinată, alăptați, credeți că sunteți însărcinată, sau

intenționați să rămâneți însărcinată. În aceste cazuri adresați-vă medicului
sau farmacistului.

Datorită absenței datelor în ceea ce privește utilizarea medicamentului la

gravide sau în timpul alăptării, se recomandă evitarea administrării
medicamentului în aceste cazuri.

46
Cefagil împreună cu alte medicamente:

Informați medicul sau farmacistul dacă utilizați, ați utilizat recent sau
intenționați să utilizați orice alte medicamente.

Reacții adeverse semnalate:

Ca orice alt medicament, Cefagil poate provoca unele reacții adverse, cu

toate ca nu apar la toate persoanele.

Dacă manifestați orice reacție adversă datorată acestui medicament adresați-

vă medicului sau farmacistului.

Notă: simptomele existente se pot înrăutății temporar în cazul remediilor

homeopate ( agravarea inițială a simptomelor ).

Administrare:

Medicamentul se va utiliza conform prospectului, sau exact așa cum v-a

spus medicul, dacă nu sunteți sigur întrebați medicul sau farmacistul care v-
a recomandat medicamentul.

Cefagil este un medicament de uz oral, comprimatul poate fi înghițit cu

puțin lichid ( apă), sau mestecat.

Doza uzuală este 1 comprimat la fiecare jumătate de oră sau oră maxim 12
comprimate pe zi- în cazurile acute. În cazurile cronice doza recomandată
este de 1 comprimat de 1-3 ori pe zi.

Observații:

Dacă uitați să utilizați medicamentul, continuați ca de obicei, însă nu luați o

docă dublă pentru a compensa doza uitată.

Până în prezent nu au fost semnalate cazuri de supradozaj.

Conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor nu va fi influențată de acest

medicament.

VII.3. Cefamadar
250 mg- comprimate

Indicații:

Este indicat în tratamentul obezității, cu excluderea unei tulburări a

organismului (tulburări hormonale sau metabolice).

Compoziție:
47
Substanța activă: Madar trit. 250mg. D4, celelalte componente sunt: lactoza
monohidrat și stearat de magneziu.

Administrare:

Medicamentul se va utiliza întotdeauna cum este prescris de medic, sau

conform prospectului.

Adulți și adolescenți cu vârsta peste 12 ani: un comprimat de 1-3 ori pe zi.

Copii cu vârsta intre 6 și 12 ani: a nu se depăși 2/3 din doza pentru adulți, în
cazul în care doza nu este egală cu un număr
întreg de comprimate, medicul vă va
recomanda altă formă farmaceutică cu
concentrații adecvate.

Perioada administrării medicamentului va fi

stabilită de medic.

Figura. 65.

Cefamadar

Precauții și atenționări:

Nu utilizați medicamentul dacă aveți alergie la unul dintre componenții

acestuia.

Dacă sunteți gravidă sau alăptați utilizați medicamentul doar la

recomandarea medicului și în dozele
recomandate de către acesta.

Îninte de a utiliza medicamentul consultați

medicul.

Informați medicul în ceea ce privește alte boli

de care suferiți, alte medicamente pe care le
folosiți, chiar și cele eliberate fără prescripție
medicală. Figura. 66.

Cefamadar

În caz că ați uitat să vă administrați medicamentul nu luați o doză dublă

pentru compenzarea dozei uitate.

Reactii adverse:

48
Până acum nu se cunosc posibile reacții adverse provocate de acest
medicament, însă dacă în timpul utilizării medicamentului observați
simptome despre care credeți că ar putea fi o reacție adversă opriți
administrarea imediat și adresați- vă medicului sau farmacistului.

VII.4.Homeogene
Comprimate
Compoziție: diluții simple de: Mercurius
0,667 mg, Pulsatilla 0,667 mg, Spongia
0,667mg, Bryonia 0,667mg, Bromium
0,667 mg, Belladdonna 0,667 mg,
Phytolacca 0,667 mg, Arum 0,667 mg,
Arnică 0,667 mg.

Figura. 67.

Homeogene

Indicații:dureri faringiene, disfonie.

Administrare:

Un comprimat la fiecare oră, până la ameliorare.

VII.5. Coryzalia
Drajeuri

Compoziție: diuluții de: Allium

ceppa, Belladonna, Sabadilla,
kalium bichromicum, Gelsemium,
Pulsatilla

Figura. 69.

Coryzalia

Indicații:Guturai, febra fânului, afecțiuni rinofaringiene.

Administrare:

49
Un drajeu la fiecare oră, intervalul dintre doze se mărește conform cu
ameliorarea.

VII.6. Traumeel S
fiole
2,2 ml (= 2,2 g) conține:
Compoziție pentru 2,2 ml= 2,2g:
Calendula officinalis D2 2.2 mg,
Atropa bella-donna. D2 2.2 mg,
Aconitum napellus D2 1,32 mg,
Bellis perennis D2 1.1 mg,
Hypericum perforatum D2 0,66 mg,
Echinacea D2 0,55 mg, Echinacea
purpurea D2 0.55 mg,
Tătăneasă D6 2.2 mg, Figura. 70.
Matricaria recutita D3 2.2 mg, Traumel S
Coada șoricelului D3 2.2 mg,
Mercurius solubilis Hahnemanni D6 AQUOS. 1.1 mg,
Hepar sulfuris D6 AQUOS. 2.2 mg,
Hamamelis virginiana Diluția D1 0,22 mg,
Arnica montana Dilluția D2 2.2 mg.
Excipienți: apă pentru preparate injectabile, clorură de sodiu.
Indicații:
Ameliorarea simptomelor asociate cu artrita degenerative, cum ar fi
osteoartrită şi spondiloartrită, torticolis, contracturi musculare, coxartroză,
gonartroză, dureri articulare, reumatism poliarticular, fracturi osoase,
inflamații articulare și rigiditate de la ușoară pană la moderata și mare,
durerile articulare, pentru a îmbunatății functțile comune oaselor, și de a
stimula formarea cartilajului normal, dureri acute ale sportivilor.
Administrare:
În afecțiuni acute: zilnic 1-2 fiole timp de 1 saptamână sau conform
recomandării consultantului de specialitate. Administrarea pe o perioada
mai mare de 1 săptămână se face doar cu acordul consultantului de
specialitate.
În formele cronice: cate 1-2 fiole între 1 și 3 ori pe săptămână sau conform
recomandării consultantului de specialitate. Dacă ați uitat să luați o doză, nu
luați o doză dubla.

50
Administrarea pe o perioada mai mare de 3 săptămâni se face doar cu
acordul consultantului de specialitate.

VII.7. Oscillococcinum
Granule

Indicații: stari gripale

Administrare:

Tratament preventiv: un flacon unidoză pe

săptămână în timpul perioadei de expunere
gripală.

Figura. 71.

oscillococcinum

Tratament intubație și la debutul bolii: un flacon unidoză la primele

simptome, se repetă de 2 sau 3 ori la inetvale de 6 ore.

Tratamentul racelii: un flacon unidoză de 2 ori pe zi (dimineața și seara)

timp de 1-3 zile.

Granulele vor fi lăsate să se dizolve sub limbă, iar la copii sub 6 ani tubul
unidoză se va dizolva într-un pahar cu apă și se va administra cu lingurița
sau biberonul.

VII.8. Homeovox
Drajeuri

Compoziție: diluții simple de: acconitum

napellus 0,091 mg, Arum triphyllum
0,091 mg, Ferrum phosphoricum 0,091
mg,

Figura. 71.

Homeovox

51
 Calendulla officinalis 0,091 mg, Atroppa beladonna 0,091 mg, Mercurius
solubilis 0,091 mg, Hepar sulfur 0,91 mg, Kalium bichromicum 0,091 mg,
Populus candicans 0,091 mg, Bryonia 0,091

Indicații:

Oboseala corzilor vocale, afonie, răgușeală, laringită.

Administrare:

2 drajeuri la fiecare oră, cu pauză în timpul meselor, în profilaxie se

administrează 2 drajeuri de 5 ori pe zi.

VII.9. Cefafavora
picături orale, soluție

DCI: Ginko biloba/ Viscum album/ Crataegus

Indicații:

Cefavora este un medicament homeopat

utilizat în tratamentul tulburărilor circulatorii.

Figura. 72.

Cefavora

Compoziție:

Substanțe active: Ginko biloba TM 1,3 g, Viscum album TM 3,7g ,

Crataegus TM 2,7 g.

Alte componente: Liqueur wine, etanol.

Administrare:

Dacă medicul nu va prescris altă administrare a medicamentului, acesta se

va utiliza conform prospectului.

Adulți: 20-30 picături de 3-4 ori pe xi.

Copii: jumătate din doza recomandată adulțior.

Medicamentul nu trebuie administrat o perioadă lungă de timp fără a

consulta medicul.

52
Precauții și atenționări:

Nu utilizați medicamentul daca prezentați alergie la componentele acestuia.

Ca orice alt medicament, și cel homeopat poate produce unele reacții

adverse , dacă prezentați orice reacție adversă a acestui medicament opriți
administrarea acestuia și cere-ți sfatul unui medic sau farmacist.

Evitați medicamentul în timpul sarcinii și alăptării.

Urilizați picăturile doar în perioada de valabilitate.

VII.9.Aflubin
Picăuturi orale

flacon cu 200 ml sau 50 ml.

Figura. 73.

Aflubin

Indicații: tratamentul răcelii și gripei.

;pentru 1 ml de soluție: Gentiana lutea D1 0,1 ml; Aconitum napellus D6

0,1 ml; Bryonia certica D6 0,1 ml; Ferrum phosphoricum D12 0,1 ml;
Acidum sarcolaticum D12 0,1 ml.

Administrare:

Inițierea tratamenutului:

Adulți: 10 picături la început , la fiecare 30-60 de

minute ( maxim de 8 ori pe zi); odată cu
ameliorarea simptomelor administrarea dozelor
vor fi reduse la de 3 ori pe zi.

Figura. 74.

Aflubin

Continuarea tratamentului:

Adulți: 10 picături de 3 ori pe zi.

Tratament preventiv:

53
Adulți: 10 picături de 2 ori pe zi- pentru o perioadă de trei săptămâni.

Tratament profilactic în situații acute după expunere la frig sau contactul cu

persoane afectate de răceală și gripă:

Adulți: 10 picături de 2 ori pe zi- pentru o perioadă de două zile.

Aflubin trebuie administrat cu cel puțin 60 de minute înainte de

masă, pentru a asigura eficiența maximă.

Nu trebuie administrat persoanelor cu vârsta mai mică de 18 ani,

datorită lipsei studiilor în ceea ce privește siguranța și eficacitatea
produsului Aflubin în acestă categorie de vârstă.

VII.10 Viburcol
Supozitoare

Compoziție pentru un supozitor: Chamomilla D1 1,1mg; Pulsatilla D2 2,2

mg; belladonna D2 1,1mg; Plantago major D3 1,1 mg; Calcium carbonicum
Hahnemanni D8 4,4mg.

Figura. 74.

Vibrucol

Indicații: febră, inclusiv febra asociată cu erupția dentară, tratamentul

simptomelor de dispepsie la copii.

Contraindicații: hiersensibilitate la mușețel sau alte plante din familia

margaretelor- Asteracee.

Efecte secundare: foarte rar au apărut reacții alergice ale pielii.

54
VII.11.Hepato-drainol
Picături

Compoziție: 100 ml.soluție conține

diluții simpe de: Hydrastis 12,5 mg;
Silybum marianum 12,5 mg, Juglans
regia 12,5 mg, Chelidonium 12,5 mg,
Leptandra 12,5 mg, Rana bufo 12,5 mg,
Mercurius 12,5 mg, Berberis 12,5 mg,
Etanol. Figura.75.

Hepato- drinol

Indicații:

Afecțiunile căilor biliare.

Administrare:

20 de picături de 3 ori pe zi, cu 15 min. înainte de masă.

VII.12. Cicaderma
unguent

Compoziție: 100 g de unguent conține: Calendula officinalis plantă

proaspătă 20, 00g. Hyericum perforatum plană prospătă 10, 00g , Ledum
plasture TM 1, 30 g, Anemone pulsatila TM 1, 50 g.

Figura. 76.

Cicaderma

Indicații:

În tratamentul arsurilor mici, eritem solar, înțepături provocate de insecte,

fisuri sle pielii, iritații cutanate, plăgi superficiale.

Administrare:

Se va aplica local, în strat subțire, de 1-2 ori pe zi.

55
Observații și atenționări:

Expunerea la soare a zonelor pe care s-a aplicat unguentul trebuie evitată

pentru că se poate produce leziune prin fotosensibilizare.

Se recomanda ca înainte de aplicarea unguentului, să se asigure asepsia

leziunilor tratate.

Evitați medicamnetul în perioada sarcinii sau alăptării, datorită lipsei datelor

privind administrarea în aceste situații.

Reacții adverse:

Leziuni actinice datorate fotosensibilizării care poate fi produsă de

Hypericum perforatum ( sunătoare ) care este sensibilizant.

VII.13.Sedativ PC
Compoziție:

Substanţele active: Aconitum napellus 6 CH

0,5 mg, Belladonna 6 CH 0,5 mg, Calendula
officinalis 6 CH 0,5 mg, Chelidonium majus
6 CH 0,5 mg, Abrus precatorius 6 CH 0,5
mg, Viburnum opulus 6 CH 0,5mg.

Figura. 77.

Sedatif PC

Indicații:

Tratamentul stărilor de anxietate și emotivitate, dar și în cazul tulburărilor

de somn.

Observații și atenționări

Nu utilizați medicamentul dacă aveți alergie la substanțele active sau la

oricare dintre componentele acestuia; dacă aveți intoleranță la unele glucide
deoarece conține lactoză și zahăr.

La copiii sub 6 ani este bine să îl evitați datorită formei farmaceutice ( risc
de sufocare).

Femeile însărcinate sau care alăptează trebuie să evite folosirea

medicamentului ( date insuficiente privind administrarea în aceste situații).

56
Administrare:

Pe cale orală, comprimatul se dizolvă în cavitatea bucală (nu se înghit), sau

se dizolvă în puțină apă.

Adulți și copii: 2 comprimate de 3

ori pe zi.

VII.14. Stodal
Compoziţie:

100 g sirop conţin Anemone

pulsatilla 6 CH 0,95 g, Rumex
crispus 6 CH 0,95 g, Bryonia dioica
3 CH 0,95 g, Ipecacuanha 3 CH 0,95
g, Spongia tosta 3 CH 0,95 g, Sticta
pulmonaria 3 CH 0,95 g,
Figura. 78.

Stodal

Antimonium tartaricum 6 CH 0,95 g, Myocardium 6 CH 0,95 g Coccus

cacti 3 CH 0,95 g, Drosera TM 0,95 g şi excipienţi: sirop de Tolu, sirop de
Polygala, Caramel, Acid benzoic, alcool etilic 96% (v/v), sirop simplu.

Indicații:

Tratamentul simptomatic al tusei.

Precauții și atenționări:

Nu îl utilizați dacă prezentați hipersensibilitate la oricare dintre

componenţii produsului.

Înainte de a prescrie un tratament antitusiv, se recomandă stabilirea corectă

a etiologiei şi a unui tratament etiologic specific.

Dacă tusea persistă la administrarea mai multor doze uzuale de antitusiv se

recomandă reevaluarea situaţiei clinice. O lingură de sirop (20 ml) conţine:
11,25 g zahăr şi 0,2 g alcool O linguriţă de sirop (5 ml) conţine: 3,75 g zahăr
şi 0,065 g alcool.

Doze şi mod de administrare:

Adulţi: doza recomandată este de 1 lingură de sirop de 3 până la 5 ori pe zi.

Copii: doza recomandată este de 1 linguriţă de sirop de 3 până la 5 ori pe zi.

57
Studiu de caz
Diferența dintre homeopatie, alopatie și fitoterapie

Phyton= plantă

Therapea= tratament

Metodă de tratare a bolilor străveche, care folosește plante medicinale,

numite și oficinale.

În secolul XX fitoterapia a ieșit din empirism, punându-se bazele terapiei cu

plante pe baze stiințifice.Au fost confirmate în proporție de peste 80 %,
proprietațile farmacodinamice ale plantelor întocmai cum erau prescrise în
medicina populară.

În fitoterapie se folosesc plante sub formă integrală sau de extracte totale

(infuzii, macerate, decocturi, tincturi).

Asemănarea dintre homeopatie și fitoterapie:

Ambele influențează atât corpul cât și structurile energetice, emoționale și
mentaleale ființei,deci ambele sunt considerate ca făcând parte din Medicina
holistică ( omul este văzut ca un întreg, prin aceată medicină se caută
vindecarea omului, nu doar a unei părți sau unui organ separat- întâlnită în
medicina alopată.

Fitoterapia este lipsita de efecte adverse, desigur daca se respecta dozele

adecvate și caută să stimuleze organismul în lupta cu boala- asemeni
homeopatiei.

Medicina alopată

De cele mai multe ori bolnavul este vazut fragmentat, fiecare specialist
ocupându-se de o anumita parte a organismului bolnav, în final pierzându-se
imaginea globala a omului care suferă.

Modalitatea de diacnosticare diferă astfel: în alopatie se primește un

diacnostic de boală, în timp ce în consultația homeopatică se primește un
diacnostic de remediu potrivit pentru starea persoanei suferinde.

Modul în care se face prescripția: rețeta homeopată constă de cele mai multe
ori într-un singur remediu, sau o singură doză de remediu.

O altă deosebire importantă este dozarea substanțelor și faptul că

homeopatia folosește remedii diluate.
58
Obiectiv: compararea eficacității medicamentelor homeopate,plante ,
medicamentelor alopate, în cazul răcelii și gripei.

Produsele folosite de către pacienții examinați au fost:Oscilococcinum;

Nurofen raceală și gripă, infuzie de pătlagină.

Organizare: am împărțit persoane a cate trei compartimente, fiecare

compartiment fiind compus din trei persoane.

Pentru a realiza studiul am selectat persoane din categoria de vârstă 20- 40

de ani, care aveau simptome de răceală- gripă asemănătoare (dureri de cap și
gât; stări de oboseală; mucozități nazale modificate, etc.). Toate persoanele
pe care le-am selectat au o stare de sănătate asemănătoare, alimentație
echilibrată

Prima grupă a folosit medicamente homeopate;

Cea de a doua grupă au folosit produse naturiste;

Cea de a treia grupă a folosit medicamente alopate.

Studiul a început după 24 de ore de la apariția primelor simptome ale

răcelii.

59
 Grupa I Grupa
GrupaII II

Ziua
1 3:3 persoane 3:3 persoane 3:3 persoane
prezentau prezentau prezentau
durere de cap dureri de cap dureri de cap
și gât; dureri și gât; dureri și gât; dureri
musculare; musculare; musculare;
strănut; stări strănut; stări strănut; stări
de oboseală; de oboseală; de oboseală;
mucozități mucozități mucozități
nazale nazale nazale
crescute; crescute. crescute.
febră. febră. febră.
2 2:3 persoane 2:3 persoane 1:3 persoane
numai aveau durere aveau dureri
prezentau de cap de gât
stare de diminuată. diminuate.
oboseală și Febra nu mai
febră. era prezentă
la nici un
bolnav.
3 2:3 persoane 1:3 persoane 3:3 persoane
aveau dureri numai nu mai
musculare și prezentau prezentau
durere de cap dureri dureri de cap
mai reduse în musculare și și febră.
comparație oboseală.
cu ziua
precedentă,
starea de
60
 oboseală și
febra a
dispărut la
toate
persoanele
examinate.
4 2:3 persoane 2:3 persoane 2:3 persoane
numai aveau aveau stări de numai aveau
stări de strănut dureri
strănut, nici diminuate, musculare.
mucozități mucozități
nazale. nazale
suprimate.
5 3:3 persoane 3:3 persoane 3:3 persoane
numai mai aveau o prezentau
prezentau ușoară durere secreții
nici un în gât. nazale, însă
simptom al nu
răcelii și/sau abundente.
gripei

3:3 persoane 2: 3 persoane

numai numai aveau
prezentau rinoree. 1:3
nici un persoane
simptom al numai aveau
răcelii și/sau niciun
gripei. simptom
specific
răcelii sau
gripei.

Ziua 3:3 persoane

6 numai aveau
nici un
simptom al
răcelii și /sau
gripei.

61
Evenimente adverse intreruperea tratamentului: Pacienții nu au
prezentat reacții adverse care să necesite întreruperea tratamentului.

Rezultat: homeopatie 90% rezultate pozitive; 10% negative;

Alopatia: 80% rezultate pozitive; 20% rezultate negative.

Remediul fitoterapeutic: 70% rezulate pozitive; 30% rezulate negative.

Diferența procentuală: medicament homeopat- medicament alopat 11%;

medicament homeopat- produs fitoterapeutic 25%.

Concluzie: medicamentul homeopat s-a situat la un procent apropiat de cel

alopat, iar remediul fitoterapeutic ( infuzie de pătlagină) s-a situat la un
procent mai mic față de cel homeopat și alopat.

62
63
64