UNIERSITATEA POLITEHNICA

TIMIȘOARA
Facultatea de Chimie Industrială și
Ingineria Mediului

Polietilentereftalatul

Coordonator: Simona Boran

Studenți: Stănoiu Robert – Lucian

Ciobanu Karina Mihaela
 Cuprins
• I. Prezentarea produsului
▫ 1. Denumirea științifică, denumirea comercială
▫ 2. Formula si masa molară
▫ 3. Principalele proprietăți fizice
▫ 4. Condiții limitative de calitate
▫ 5. Utilizări
• II. Memoriu tehnic
▫ 1. Scurt istoric
▫ 2. Considerații teoretice asupra obținerii produsului
▫ 3. Impact asupra mediului înconjurător
▫ 4. Metode de reciclare
• III. Metode de prelucrare
• IV. Norme de tehnica securității muncii si protecției mediului
• V. Bibliografie
I. Prezentarea produsului
• Tereftalatul de polietilenă,
este cea mai comună rășină
polimerică termoplastică
din familia poliesterilor și
este utilizată în fibre pentru
îmbrăcăminte, recipiente
pentru lichide și alimente și
termoformare pentru
fabricare și în combinație
cu fibra de sticlă pentru
rășini de inginerie.
• Polietilentereftalatatul se obţine din
dimetiltereftalat şi etilenglicol ca materii prime
şi din catalizatori şi stabilizatori termici ca
materii secundare.

• Etape:
• 1. Transesterificare si policondensare => PET
granule.
• 2. Injectare în matriţă a PET-ului granule =>
preforme.
• 3. Suflare aer în preforme => flacon
Aparține clasei de poliesteri liniari (are în structura lanțului principal
grupa funcțională esterică (- CO-O-)). PET se obține din reacțiile acidului
tereftalic cu etilen glicolul.
Denumirea științifică & comercială, formula si masa molară
Principalele proprietăți fizice
• Denumire IUPAC poli
(oxietilenoxereftaloiil),
• Formula chimica a PET-ului este
(C10H8O4 )n
• Densitate: 1,38 g / cm3 (20 ° C), amorf:
1,370 g / cm3, monocristal: 1,455 g / cm3
• Temperatură de topire: > 250 ° C (482 ° F;
523 K) 260 ° C
• Puctul de fierbere: > 350 ° C (662 ° F; 623
K) (se descompune)
• Conductivitate termică: 0.15 până la 0,24
W m−1 K−1
• Indicele de refracție 1.57–1.58, 1.5750
• Capacitate de caldură: 1,0 kJ / (kg · K)
 I.4. Condiții limitative de calitate

• Polietilentereftalatul prezintă rezistență față de

atacurile chimicalelor de natură polară, cum ar fi
alcooli, săpunuri și agenți de umezire. Însă, pe
de altă parte, în urma contactului cu solvenți
clorurați sau cu hidrocarburi lichide se poate
înmuia, se poate umfla, sau pot să apară fisuri pe
suprafața acesteia
I.5. Utilizări
• Ambalajele îndeplinesc o serie de funcţii vitale în
aprovizionarea produsului de la producător la
consumator, astfel că ambalajele nu ar exista
fără produsele pe care le conţin şi multe produse
nu ar exista fără ambalajul care furnizează o
modalitate de livrare.
II. Memoriu tehnic
• II.1. Scurt istoric
• Invenţia aparţine chimistului Nathaniel Wyeth din
Statele Unite ale Americii, brevetat in anul 1973
• Prima sticlă PET a fost reciclată în anul 1977.
• PET a fost brevetat în 1941 de către John Rex Whinfield, 
James Tennant Dickson iar angajatorul lor 
Asociația Tipografilor Calico de Manchester, Anglia.
• În Uniunea Sovietică, PET-ul a fost fabricat pentru
prima dată în laboratoarele Institutului de compuși cu
conținut molecular ridicat Academia de Științe a URSS
 în 1949, iar numele său „Lavsan” este un acronim al
acestuia.
. 2. Considerații teoretice asupra obținerii
produsului
• Aspecte teoretice şi tehnologice privind obţinerea PET-
ului
• Polietilentereftalatul se obţine industrial prin 2 procedee:
▫ - din acid tereftalic Reacție de poliesterificare
si etilenglicol
▫ - din dimetiltereftalat
(DMT) si etilenglicol
• Obţinerea PET din DMT:
• a) Transesterificarea dimetiltereftalatului cu
etilenglicol - Este o reacţie reversibilă care duce la
formarea ditereftalatului (β-hidroxietil) şi a
alcoolului metilic.
• b) Policondensarea diglicoltereftalatului este o
reacţie catalizată, este o reacţie reversibilă şi are
loc cu eliminare de etilenglicol.
3. Impact asupra mediului înconjurător

• Deşi se incearcă o reciclare căt mai bună a

flacoanelor de PET sau cel puţin ca acestea să ia
drumul incineratoarelor, o mare parte ajung la
groapa de gunoi. Ce se întamplă cu aceste
flacoane? Practic nimic. Ele nu conţin compuşi
toxici care să se scurgă în sol şi să afecteze apa
subterană şi nici nu se descompun. Acumularile
de PET în groapa de gunoi ramân neschimbat
zeci, chiar sute de ani.
 III. Metode de prelucrare
• Aproximativ trei pătrimi din PET-ul recuperat este
folosit pentru a produce fibre pentru covoare, fire
sintetice şi imbrăcăminte. Restul de o treime este
extrudat sub formă de folii pentru termoformare sau
injectate în recipiente pentru uz nealimentar.
Schema instalaţiei de prelucrare a
deşeurilor din PET.
IV. Norme de tehnica securității muncii si
protecției mediului
• Conform prevederilor legale nu se accepta
personal fara instructie de specialitate ori
necalificat in institutiile de prelucrare plastica
decat pentru transportul marfurilor si a
deseurilor.
V. Bibliografie

 Sorina Boran Note de curs Polimeri și

Polimeri biocompatibili.
Polietilentereftalatul. Facultatea de Chimie
Industriala și Ingineria mediului,
Universitatea Politehnica Timișoara 2022.
 file:///C:/Users/user/Downloads/69187083
-Polietilentereftalatul.pdf
 https://wikicro.icu/wiki/polyethylene_tere
phthalate#Production
 https://www.actualitati-arad.ro/sticla-din-
plastic-a-fost-inventata-in-1973/
 https://ro.frwiki.wiki/wiki/Polyt%C3%A9r
%C3%A9phtalate_d%27%C3%A9thyl%C3%A
8ne#Utilisations_courantes
 Mulțumim
pentru atenție!