Facultatea de Management in Productie si Transporturi

Amidonul
Tehnologia produselor macromoleculare naturale si sintetice

Tatov Rafael
Perian Raul
IEICM, AN IV
 Cuprins

I. Prezentarea produsului.......................3
II. Memoriu tehnic....................................5
III. Metode de prelucrare..........................8
IV. Norme de tehnica securității muncii si
protecției mediului....................................9
V. Bibliografie...........................................9
I. Prezentarea produsului

• denumirea științifică și denumirea comercială

Policlorura de vinil (C2H3Cl) se mai numește prescurtat PVC

• formula și masă molară

• principalele proprietăți fizice

- Se autostinge. Când PVC-ul arde, se degajă HCl, care este mai greu decât
aerul și astfel „sufocă” flacăra prin excluderea oxigenului din vecinătatea ei.
Astfel, PVC-ul arde cu dificultate și doar în prezența flăcării. Daca flacăra este
îndepărtată, se autostinge. Aceste caracteristici îl fac util in aplicații legate de
izolarea cablurilor electrice.

- Descompunerea catalitica. Când este încălzit PVC-ul tinde să se descompună

cu eliminare de HCl și să formeze punți reticulate între lanțurile polimere;
culoarea polimerului devine gălbuie (din alb) si progresează spre maro. Odată
pornit procesul de descompunere el determină atomii de hidrogen învecinați să
se combine, accelerând procesul.

- Compatibil cu o gamă mare de aditivi, coloranți, agenți de ranforsare. -

Prezintă o rezistență ridicată la soluții diluate sau concentrate de acizi, uleiuri
minerale, hidrocarburi, alcooli.

- Prezintă rezistență ridicată la condițiile de mediu: vânt puternic ploaie, etc.

• condiții de conservare si ambalare

Policlorura de vinil ambalată în saci din hârtie-valvă de 25 kg sau în big-bags-
uri din polipropilenă de 1000, 1100, 1300 sau 1375 kg se depozitează în locuri
reci, uscate, ferite de surse de caldura sau flacara deschisa. Policlorura de vinil
pulbere, ca orice alt material pulverulent, prezintă riscul acumulării de energie
electrostatică si de aceea se recomanda ca silozurile de depozitare sa aiba
instalatiile electrice prevazute cu împământare.

Se recomanda pastrarea produsului in spatii reci, uscate si bine ventilate,

departe de materialele incompatibile.

Incompatibilitati: Bromul şi fluorul atacă policlorura de vinil la temperatura

camerei. Se va evita contactul cu cetonele și tetrahidrofuranul care dizolva
pulberea de PVC.

Policlorura de vinil prezinta riscul acumulării de energie electrostatica, de aceea

silozurile de depozitare se împământează.

Manipularea se va face utilizând tehnici care să reducă degajarea prafului

(transport pneumatic, filtre de praf). Nu sunt necesare alte măsuri speciale
pentru protejarea sănătăţii omului la manipulare, deoarece nu este considerat
periculos în operaţiile industriale. Nu se va mânca, bea sau fuma în timpul
manipulării produsului. La manipularea produsului se respectă practicile de
igienă industrială şi siguranţă, cum ar fi dispozitive adecvate pentru spălare, nu
se vor consuma alimente sau băuturi în zona de lucru, se interzice fumatul la
locul de munca. Se va face dus si se vor schimba hainele la terminarea
schimbului. Nu se vor purta hainele contaminate și acasă.

• utilizări

Este unul dintre cei mai importanți polimeri termoplastici. Din PVC se
confecționează țevi (pentru apa de scurgere), valve, țevi flexibile, rame de
geam, acoperitoare de podea (linoleum), jucării gonflabile, etc.

II. Memoriu tehnic

• scurt istoric
Primul care a sintetizat clorura de vinil în laboratorul profesorului „Justus von
Liebig” din Gießen a fost în anul 1835 chimistul francez Henri Victor Regnault,
care a observat că sub acțiunea razelor solare clorura de vinil polimerizează
dând naștere la o pulbere albă. Importanța acestei descoperiri a fost numai mai
târziu observată. In 1912 chimistul german „ Fritz Klatte” face cercetări similare
cu cele ale chimistului francez, acesta producând clorura de vinil din acetilenă și
acid hipocloros. Clorura de vinil va fi utilizată la filme fibre sintetice, lacuri.
Azi însă din motive de protecție a mediului înconjurător și prin dezvoltarea
industriei chimice, descoperindu-se alte substanțe, PVC-ul este treptat înlocuit.
Structurile din PVC sunt operate fără a respecta cerințele. Deoarece clorura de
polivinil este un material cu adevărat rezistent.

Figura 1: Henri Victor Regnault

• date despre produs

Policlorura de vinil (PVC) are masa moleculară medie cuprinsă între 10.000 si
100.000 si cu un conținut de clor de circa 57%. Clorura de polivinil (PVC) – Un
material termoplastic compus din polimeri de clorură de vinil. PVC-ul este un
solid incolor cu rezistenta deosebita la apa, alcooli, precum si acizi concentrați
și alcali.

În functie de sistemul de polimerizare se deosebesc tipurile de PVC: (e)

emulsie, (s) suspensie, (m) în masă, (sp) special, iar în funcție de utilizare: (g)
uz general si (p) pentru paste.

Polimerul se livrează uzual sub formă de pulbere (rareori perle pentru aplicații
speciale), nestabilizat. Prelucrarea în produse finite se efectuează la căldură,
care cauzează degradarea polimerului nestabilizat – degajare de clor, HCl,
schimbare de culoare etc. – ca urmare necesitã, obligatoriu, adaos de agenþi de
stabilizare. De asemenea se adaugã în compoundurile de formare diverși alti
aditivi, cum ar fi: plastifianți, lubrifianți, coloranți, materiale de umplutură s.a.,
ceea ce permite obținerea unei varietăți mari de produse, cu multiple proprietăți

• considerații teoretice asupra obținerii produsului

Clorura de vinil se obține în prezent, prin două procedee:
1. Sinteza din acetilena si acid clorhidric
2. Descompunerea 1,2-dicloretanului
 În industrie se aplică 3 procedee de polimerizare a clorurii de vinil:
 -în masă;-în emulsie;-în suspensie

• impact asupra mediului înconjurător

Policlorura de vinil este foarte stabilă în mediu. PVC nu se biodegradează. Se

degradează lent în condiții anaerobice.

Produsul este biologic inert pentru organismele acvatice.

In condiții normale de utilizare, policlorura de vinil nu prezinta nici un pericol

pentru sănătatea umană sau pentru mediul înconjurător.

Nu este clasificat drept cancerigen. Produsul PVC praf nu prezintă riscuri

majore pentru sănătate deoarece conținutul maxim de monomer rezidual este
0,0001 %, iar normele de clasificare reglementează drept periculoasă prezența
unei substanțe carcinogene categoria 1 atunci când este în concentrație de
peste 0,1%.
Tipic pentru toate tipurile de pulberi insolubile, policlorura de vinil poate
provoca boli pulmonare prin inhalare. Policlorura de vinil poate provoca iritații
ale ochilor. În contact direct poate cauza conjunctivite și dermatite..

Chimicale periculoase sunt frecvent utilizate drept aditivi ai PVC, de care nu se

leagă chimic, si de aceea pot percola(Curge) în perioada de utilizare și eliminare
ca deșeu.

Cel mai comun plastificator (ftalat DEHP ) este suspect de a fi cancerigen.

Diluanții de aciziftalici sunt contaminanți globali, iar peste 90% sunt folosiți
numai pentru producția de PVC. Foliile de plastic pentru sere conțin ftalat DBP,
care în proporție de 200 picograme(un trilion dintr-un gram)/l poate ucide
plantele.

În prezent, garanția tehnică a izolației rampelor de gunoi și a rețelelor de

colectare a levigatului/ gazelor este restricționată la 80 de ani, iar emisiile
rezultate din prezența PVC depășesc perioada respectivă.

• metode de reciclare

Reciclare slabă

Nu este fezabila tehnic si financiar. Astfel, in prezent doar 3% este reciclat,

produsele vechi din PVC necesitând amestecarea cu material virgin pentru a
recrea material de calitate. Majoritatea deșeurilor colectate sunt folosite pentru
produse de calitate inferioară, precum băncile din parc sau bariere fonice pentru
drumuri.

Multe dintre produsele reciclate trebuie restabilizate cu compus de metale grele

sau alți stabilizatori, generând impact de mediu și pentru produsele secundare.

PVC la gunoi

În general, date privind deșeurile din PVC nu sunt prezente in statisticile

statelor membre sau in rapoartele privind starea factorilor de mediu.

Rapoartele de expertiza ale Uniunii Europene au reușit totuși, în baza datelor

existente, literaturii de specialitate și a simulatorului EuPC se estimeză o
cantitate de 5,5-8,3 kg/cap locuitor/an.
Ca raport între deșeurile eliminate la rampa de gunoi și cele incinerate, se
estimează ca, în 2000, 79% ajungeau la rampa de gunoi, iar în 2010/2020, 53%
respectând noile directive și practici UE.

Cu condiția corectitudinii datelor statistice și a simulatorului EuPC se estimează

o creștere a Cantităților generate și menținerea ierarhiei de top a sectoarelor
generatorare de deșeuri.

Tot rapoartele de expertiza UE au cercetat tipul de emisii generate prin

depozitarea la groapa de gunoi a PVC-ului (levigat, gaze).

III. Metode de prelucrare

https://www.youtube.com/watch?v=PvlrXifViVM
După polimerizarea monumerului de PVC se amestecă cu anumite substanțe din
care se obține EDC-ul, care este un produs intermediar ce ajută la formarea
PVC-ului. Produsul rezultat se încălzește într-un cuptor pentru separare, iar la
ieșirea lui din cuptor se răcește în baie de apă. Procesul de răcire necesită
cantități mari de apă. După răcire, se depozitează în tuburi metalice. Pentru
pregătirea mai departe a PVC ului, se folosesc autoclave, care sunt mașinării
industriale speciale pentru formarea a mai multor grade de PVC.

Următorul pas este uscarea PVC-ului în centrifugă, pentru a elimina apa în

exces, apoi produsul se usucă într-un uscător, din care rezulta o pudră de PVC.
Pudra de PVC se cerne pentru a înlătura orice impuritate sau orice alta
granulație decât cea dorită. După toate aceste procese, produsul nostru se
depozitează în silozuri pentru a fi distribuite la clienți.

IV. Norme de tehnica securită ții muncii si protecției mediului

Deoarece Policlorura de vinil este polimer și nu este clasificată ca și substanță
periculoasă în conformitate cu Directiva 67/548/ECC și Regulamentul (EC) Nr.
1272/2008, nu necesită evaluarea siguranței chimice. Policlorura de vinil nu este
listata ca având restricții pentru fabricație sau plasarea pe piață. De asemenea,
policlorura de vinil nu afectează stratul de ozon.

V. Bibliografie
● http://www.oltchim.ro/uploaded/2011/FDS/PVC%20_FDS_rev.0_rom.pdf
● https://ro.wikipedia.org/wiki/Policlorur%C4%83_de_vinil
● https://www.green-report.ro/pvc-ul-nostru-de-toate-zilele/