1

REFERAT NR. 5
Caracteristici ale tevilor, conductelor, racordurilor si fitingurilor
din instalatiile de gaze naturale

Profesor coordonator:
Prof. univ. dr. ing. Bibu Marius

Masterand
                                                                                              Neagos SilviuGabriel

2021/2022
 2

Cuprins

1 Materiale plastice 2
1.1 Polietilena de înaltă densitate 2
1.2 Caracteristici generale ale conductelor din polietilena 3
1.3 Normative 3
1.4 Sistemul de calitate 5
1.5 Rezistenţă la produse chimice 5
1.6 Polipropilena 5
1.7 Caracteristici speciale ale ţevilor şi racordurilor din polipropilenă 6

2. Policlorura de vinil (PVC) 7

2.1 Caracteristici generale ale materialului 7
2.2 Avantajele folosirii tubulaturii din PVC 7
2.3 Domenii de utilizare si conditii de utilizare 8
2.4 Transportul si depozitarea 8

3. Materiale stratificate 9
 3

1 Materiale plastice
1.1 Polietilena de înaltă densitate
     Polimerul utilizat are o structură moleculară care garantează menţinerea caracteristicilor
mecanice pentru cel puţin 400000 – 500000 ore de funcţionare, la presiuni normale de lucru şi
la o temperatură a fluidului de 20 o C. Din punct de vedere tehnico-economic, durata de viaţă
a instalaţiei este preconizată la 50 ani. Cercetări recente demonstrează că în realitate, durata
de viaţă a unei astfel de instalaţii este de 20 – 30 ani dacă se ia în considerare viteza mare de
modificare a mediului definit ca un sistem cu diferite elemente componente: urbane, sociao-
politice, economice, demografice etc.
     Metoda prin care se verifică valabilitatea polimerilor pentru ţevi constă, în principal din
prelevarea mostrelor de tub în instalaţii industriale şi supunerea lor la diferite teste. Conform
procedurilor ISO, sunt stabilite solicitarea tangenţială în perete σ şi temperatura de probă T.
1.2 Caracteristici generale ale conductelor din polietilenă
     Atunci când se folosesc materii prime de cea mai bună calitate şi linii de extrudare
moderne, de mare productivitate, este posibilă obţinerea unor tubulaturi de calităţi tehnologice
deosebite, constante în timp, cu următoarele trăsături:
 rezistenţă optimală la stress-cracking cu fiabilitate mare în timp aconductelor sub presiune;
 rezistenţă chimică deosebită;
 protecţie ridicată la raze UV, prin aditivarea materiilor prime cu negru de fum;
 respectarea în totalitate a normativelor de atoxicitate naţionale şi internaţionale;
 insensibilitate la fenomene de coroziune electrechimică;
 rezistenţă bună la temperaturi mai scăzute de – 40 o C;
 flexibilitate mare;
 caracteristici hidraulice optime, constante în timp;
 rugozitate scăzută (intră în categoria tuburilor netede);
 rezistenţă deosebită la abraziune (ideale pentru transportul de mâluri şi lichide abrazive);
 masă scăzută;
 siguranţa şi simplitatea sistemelor de asamblare;
 productivitate mare la montaj.
1.3 Normative
     La nivel internaţional, normativele au ca referinţă normele ISO (International Organization
for Standardization). Normativele au fost adoptate de ţările producătoare de tuburi şi racorduri
şi respectă următoarele elemente:
- criterii dimensionale;
- criterii de calitate;
 4

- criterii de probă.
Normativele ISO din acest domeniu sunt:
- ISO 161 – tuburi din materiale termoplastice pentru distribuirea lichidelor: diametre
nominale exterioare şi presiuni nominale;
- ISO 1167 – tuburi din plastic pentru distribuirea lichidelor: determinarea rezistenţei la
presiunea internă;
- ISO/TR 7474 – tuburi din PEHD (polietilenă high density) şi fitinguri: rezistenţa chimică
raportată la lichidele transportate.
Normative UNI referitoare la polietilenă densitate sunt:
- UNI 7611 + FA 1 (tuburi din polietilenă de înaltă densitate pentru conducte de lichide sub
presiune: tipuri, dimensiuni, accesorii);
- UNI 7612 (racorduri din polietilenă de înaltă densitate pentru conducte de lichide sub
presiune: tipuri, dimensiuni, accesorii);
- UNI 7613 (racorduri din polietilenă de înaltă densitate pentru conducte de scurgere: tipuri,
dimensiuni, accesorii);
1.4 Controlul calităţii
     Laboratoarele de probe şi testări urmăreşte verificarea procesului de fabricaţie şi
garantează calitatea tubulaturii. Companiile elaborează un program de controlal calităţii
pentru a garanta compatibilitatea produsului finit cu standarde interne şi internaţionale.
     Controalele sunt efectuate pe parcursul întregului proces de fabricaţie, de la materia primă
la parametrii tehnologici utilizaţi, de la controlul dimensional al produsului la determinarea
caracteristicilor sale. De menţionat că dacă se controlează permanent procesul, nu se mai
ajunge la rebuturi sau la piese de calitate scăzută.
1.5 Sistemul de calitate
     Fabricaţia produselor se realizează pe linii de extrudare complet automatizate, lucru care
conferă o flexibilitate deosebită a acestora. Controlul se realizează în conformitate cu norma
de control ISO 9004. Periodic se efectuează şi controale din partea unor institute naţionale şi
internaţionale autorizate.  
1.6 Atoxicitate
     O caracteristică deosebită a conductelor din polietilenă este aceea de atoxicitate
(respectarea în totalitate a normativelor sanitare naţionale şi internaţionale referitoare la
transportul de apă potabilă şi lichide alimentare).
1.7 Rezistenţă la produse chimice
     Conductele din polietilenă prezintă o bună rezistenţă la agenţii chimici îngeneral (organici
şi anorganici). Polietilena de înaltă densitate (PEHD) poate fiatacată doar de hidrocarburi
alifatice şi aromatice cu derivaţii lor halogenaţi la temperaturi mai mari de 90 o C. PEHD mai
este atacată de oxidanţii cu concentraţie ridicată.
1.8 Polipropilena
     Polipropilena este un material plastic obţinut prin polimerizarea propilenei. A fost obţinută
în anul 1950 în Statele Unite (firma Fontana). Mai târziu, polipropilena a fost obţinută şi de
 5

alte firme din Europa, America şi Asia sub diferite denumiri comerciale , cum ar fi « Vestolen
Ignifugo « .
     Polipropilena poate fi definită ca o răşină termoplastică caracterizată prin aceea că îşi
modifică starea de agregare în funcţie de temperatură. Ea trece la starea plastică prin încălzire
şi revine la starea solidă prin răcire. Această caracteristică face posibilă obţinerea de produse
prin injecţie, extrudare, extrudare – suflare şi formare sub vid. Se poate folosi şi în amestec cu
diferite substanţe pentru obţinerea unor produse cu proprietăţi superioare.
     Polipropilena mult utilizată în industria de jucării, la aparatele electrocasnice, industria de
automobile, industria chimică, industria electrotehnică şi electronică, calculatoare. Este un
material care a revoluţionat sistemele de canalizare interioară.
Tubulatura din polipropilenă are unele proprietăţi deosebite:
- rezistenţă şi funcţionalitate pe termen lung;
- stabilitate la o gamă variată de substanţe chimice uneori şi la temperaturi ridicate ;
- montaj simplu ;
- transport şi stocare convenabile ;
- usurinţă în modelare chiar şi la dimensiuni reduse;
- procurare uşoară.
Câteva trăsături ale polipropilenei sunt:
- densitate mică (0,9 – 0,95 g / cm 3 );
- perioadă lungă de îmbătrânire;
- comportament bun la temperaturi ridicate;
- rigiditate şi duritate ridicate ;
- rezistenţă la abraziune şi zgâriere superficială.
1.5 Caracteristici speciale ale ţevilor şi racordurilor din polipropilenă
Caracteristicile fizico-mecanice ale materiei prime şi tehnologia folosită în elaborarea
produsului conferă acestuia următoarele trăsături:
 greutatea moleculară mare a materiei prime folosite conduce la eliminarea fenomenului de
îmbătrânire;
 montarea uşoară a pieselor speciale şi a tuburilor datorită sistemului de
asamblare cu ajutorul mufelor, a greutăţii reduse a acestor piese şi a geometriei favorabile;
 rezistenţă crescută la detergenţi şi la o gamă variată de substanţe chimice. In general
polipropilena nu este atacată de acizi şi baze minerale chiar foarte concentrate şi la
temperaturi chiar mai mari de 60 o C. Materialul este sensibil numai la acţiunea reactivilor
oxidanţi ca acidul clorosulfuric, acid nitric şi halogeni chiar şi la temperature mediului. La
temperatura mediului nu există practic un solvent al polipropilenei; 
 răspunde la normele U.N.I. 8319 şi U.N.I. 8320 şi este complet
compatibilă cu normele DIN 19560 – DIN 4102 – B1, ONORM B –5178;
 6

2. Policlorura de vinil (PVC)

2.1 Caracteristici generale ale materialului
Caracteristicile fizico – mecanice principale ale policlorurii de vinil sunt:
- densitate: 1,37 – 1,47 kg/dm 3 ;
- sarcina unitară maximă: ≥ 48 Mpa (480kgf/cm 2 );
- modul de elasticitate: 3000 Mpa;
- rezistenţa electrică superficială: ≥ 10 12 W;
- coeficient de dilatare termică liniară: 60 – 80 x 10 6 K -1 ( o C -1 );
- conductivitate termică: 0,15 W (m x k) [0,13 Kcal/(m x h x o C)];
- alungirea la rupere: ≤10 %.
2.2 Avantajele folosirii tubulaturii din PVC
     Tuburile din PVC au o bună rezistenţă mecanică. Manipularea, amplasarea (punerea în
operă) şi asamblarea sunt uşoare datorită greutăţii specifice reduse. Tuburile din PVC prezintă
o rezistenţă bună la acţiunea agenţilor chimici prezenţi în apele uzate şi în sol: săruri, acizi,
baze diluate, uleiuri minerale şi vegetale, alcooli şi hidrocarburi alifatice. Hidrocarburile
aromatice şi cele care conţin clor atacă PVC – ul.
     Materialul este ecologic. Datorită îmbinărilor etanşe, posibilitatea de a exista pierderi este
foarte mică şi efectul negativ asupra mediului este limitat. Materialul este rezistent la acţiunea
microorganismelor, bacteriilor şi a rozătoarelor. În practică s-a dovedit ca PVC – ul nu este
atacat de aceste elemente.
2.3 Domenii de utilizare si conditii de utilizare
Tuburile şi fitingurile din PVC rigid se folosesc pentru transportul de :
- ape reziduale civile şi industriale;
- scurgeri de ape industriale şi agricole, în limita rezistenţei chimice a materialului;
Condiţiile de utilizare normale sunt:
- Tip SN 8: Temperatura maximă permanentă de lucru: 40 o C.
Adâncimea maximă de pozare (măsurată de la generatoarea superioară a tubului) este de 6 m,
minim 1,2 m. Trafic stradal greu, maxim 18 t/axă. Montare în şanţ larg sau îngust.
2.4 Transportul si depozitarea
     La transport, tuburile trebuie susţinute pe toată lungimea lor pentru evitarea deteriorării la
extremităţi din cauza vibraţiilor.
     Trebuie evitate loviturile, îndoirile, ieşirile excessive în afară, contactele cu obiecte tăioase
şi ascuţite. Curelele pentru fixarea încărcăturii sunt confecţionate din funii, benzi de nylon sau
altceva similar; dacă se folosesc cabluri de oţel, tuburile sunt protejate în zonele de contact.
 7

Tuburile prevăzute cu mufe la capete trebuie aşezate astfel încât mufa să nu provoace
deteriorarea celorlalte tuburi (eventual sunt aşezate distanţiere între tuburi).
      La încărcarea în mujloacele de transport, la început se aşează tuburile cele mai groase.
Este bine ca la transportul pe platformă, tubul să nu iasă în afara acesteia mai mult de 1 m.
Trebuie evitată târârea tubului pe teren la transportul pe şantier şi la aşezarea lor pa marginea
şanţurilor.
     Tuburile se depozitează pe suprafeţe netede lipsite de muchii ascuţite şi substanţe care ar
putea să le atace chimic. Tuburile cu mufă sunt stivuite pe traverse de lemn. Mufele sunt
aranjate alternativ cu capetele de o parte şi de alta a paletului, astfel încât să iasă în afară.
     Tuburile nu se depozitează pe o înălţime mai mare de 1,5 m, indiferent de valoarea
diametrului lor, pentru evitarea deformărilor în timp.

3. Materiale stratificate
Tuburile din material stratificat  sunt formate din 5 straturi de material:
- tub interior din polietilenă reticulat prin fascicul de electroni;
- strat care uneşte omogen stratul interior cu ţeava de aluminiu;
- folie de aluminiu sudată cap la cap, cu grosime de 0,4 mm;
- strat care uneşte omogen învelişul exterior cu ţeava de aliminiu;
- înveliş exterior din polietilenă reticulat prin fascicul de electroni.
Reticularea este un proces prin care se formează legături între molecule lungi de polimer.
Aceasta se realizează prin expunerea tubului la un fascicule intens de electroni.
Avantajul acestei metode este că tubul destinat aplicaţiilor sanitare nu trebuie să fie spălat mai
întâi, el pretându - se perfect la transportul apei potabile.
Câteva caracteristici care le fac pe aceste tuburi din ce în ce mai utilizate în domeniul
instelaţiilor sunt:
- 100 % etanş la difuzia de oxigen;
- coeficientul de dilatare termică liniară 0,025 mm/m o k (comparabil cu ţeava de cupru,
inferior metalului şi de până la 8 ori mai mic decât un tub din material sintetic);
- coeficientul de conductibilitate termică = 0,43 W/ m o k;
- uşor de îndoit cu mâna;
- păstrează forma după îndoire;
- garanţie 50 ani (la o presiune maximă de funcţionare de 10 bari şi o temperatură de
funcţionare între 0 şi 70 o C, cu un factor de securitate de 1,5 P max );
- temperature maximă de funcţionare este de 95 o C;
- presiunea de funcţionare 10 bar;
- rezistenţă la coroziune şi la acţiunea agenţilor chimici şi electrochimici;
- izolare fonică pe întreaga lungime a tubului;
 8

- suprafaţă interioară netedă cu pierderi mici de presiune (rugozitatea de 7 μm), fără depuneri;
- greutate mică;