Procesul tehnologic de fabribare a

polietilentereftalat-ului (P.E.T.)

Noţiuni introductive
Polietilentereftalatul (PET-ul) aparţine poliesterilor liniari, compusi macromoleculari
caracterizaţi prin prezenţa grupei funcţionale esterice (-CO-O-) în lanţul principal. PET-ul este
singurul poliester saturat liniar cu importanţă comercială, acesta fiind cunoscut şi sub
denumirea comercială de “terilen”, “tergol” sau “terom”. Calităţile excepţionele ale fibrei din
PET au dus la dezvoltarea producţiei industriale în foarte multe ţări; la noi în ţară se produc
fibre poliesterice sub denumirea comercială de “terom”.
Simbol : PETP , PETE , PET
Denumire comercială : ARNITEA , HOSTADURE , ULTRALEN , PETLON , TREVIRA,
DYNAPOL (Germania) , RYNITE , VALOX 9530 , AVISTAR , MYLAR , CRONAR ,
CELANAR , DIAFOIL , VIDENE , TENITE , SCHOTCHPAK ( S.U.A. ) ;
Exemple de utilizare :
Cea mai întâlnită utilizare este fabricarea sticlelor de băuturi răcoritoare şi a borcanelor
de miere. Flacoanele pot fi reciclate, spre exemplu în ţesătură sintetică. Rezistenţa la impact
este mare, dar rezistenţa structurală este modestă . Puteţi să o depozitaţi la rece , dar în nici un
caz nu puteţi fierbe sau prepara la microunde cu acest material. Este rezistent la majoritatea
solvenţilor şi este adecvat pentru contactul cu mâncarea. Este turnat prin injecţie. Gama de
temperaturi de lucru : -30°C ÷ +100°C
Oficial, PET-ul (Polietilentereftalat ) este materia primă obţinută din ţiţei crud şi gaze
naturale, din care se produc, de obicei, flacoane pentru băuturi. Neoficial , PET-ul este
inamicul numărul doi al mediului, după noxele eliminate în atmosferă . Ajunsă în mediu , o
sticlă PET se biodegradează în 1.000 de ani , în timp ce unui cotor de măr îi trebuie doar 3
luni. În tările din Europa de Vest există un întreg sistem de reciclare. Buteliile PET sunt
colectate de la agenţii economici şi de la populaţie, sortate şi transformate în noi bunuri. Din
deşeurile PET se produc fulgi curaţi care pot fi exportaţi ca atare ( la un preţ de 550-600 dolari
tona ) sau vânduţi în ţară, sub forma de fibre sau aliaje în industriile prelucrătoare. De
exemplu, din 20 de PET-uri de 2 litri se poate obţine captuşeală pentru o jachetă de iarnă, iar
35 de alte sticle ajung pentru realizarea unui sac de dormit .
Procesul Tehnologic
Polietilentereftalatatul se obţine din dimetiltereftalat şi etilenglicol ca materii prime şi din
catalizatori şi stabilizatori termici ca materii secundare. Etapele obţinerii flaconului de PET
pornesc de la reacţia de polimerizare şi se termina cu obţinerea unui flacon care poate fi folosit
ca atare.
Etape:
1. Transesterificare si policondensare => PET granule.
2. Injectare în matriţă a PET-ului granule => preforme.
3. Suflare aer în preforme => flacon

Obţinerea granulelor de PET

Aspecte teoretice şi tehnologice privind obţinerea PET-ului
Polietilentereftalatul se obţine industrial prin 2 procedee:
- din acid tereftalic si etilenglicol

1
 - din dimetiltereftalat (DMT) si etilenglicol

PET-ul are temperatura de topire înaltă, 263 ºC pentru PET pur şi 256-260 ºC pentru PET
industrial. Conţinutul de apă în PET trebuie să fie cît mai mic posibil pentru a evita hidroliza
polimerului în timpul filării din topitură. Ca urmare PET-ul pentru filare trebuie să aibă
maxim 0.01% umiditate, ceea ce impune condiţii de uscare severe şi foarte bine urmărite.
Transportul şi depozitarea granulelor de PET trebuie efectuate în mediu lipsit de umiditate,
deoarece ele pot absorbii apa cu atît mai multă cu cît umiditatea mediului este mai mare şi cu
cît timpul este mai lung.
PET-ul este un polimer greu solubil. Nu se dizolvă în solvent uzuali, se dizolvă la cald în :
fenol, tricrezol, alcool benzilic, nitrobenzene, iar la rece în acid tricloracetic, trifloracetic,
dimetilformamida, amestec fenol-tetracloretan.

Figura1. Materiile prime si energiile necesare obţinerii granulelor de PET

Catalizatori Stabilizator
Dimetiltereftalat Etilenglicol termic

Polietilentereftalat

Energie electrica

Difil

2.2.1. Obţinerea PET din DMT

Procedeul folosit astăzi în instalaţiile de obţinere a PET-ului pleacă de la dimetiltereftalat

şi etilenglicol. Procesul se desfăşoară în 2 etape: transesterificarea dimetiltereftalatului cu
etilenglicolul si policondensare. În cele 2 trepte de obţinere a PET-ului se folosesc catalizatori,
încălzirea realizîndu-se prin intermediul unui lichid transportor de căldură (de regula difil).
a) Transesterificarea dimetiltereftalatului cu etilenglicol
Este o reacţie reversibilă care duce la formarea ditereftalatului (β-hidroxietil) şi a
alcoolului metilic.

CH3 - OOC- - COO-CH3 2HO-CH2 - OH

COO - CH2 - CH2 - OH 2CH3OH

HO - CH 2- CH 2- OOC -

2
 b) Policondensarea
Policondensarea diglicoltereftalatului este o reacţie catalizată, este o reacţie reversibilă şi
are loc cu eliminare de etilenglicol.

O
O

HO-CH2-CH2-O-C- -C -O-CH2-CH2-OH

O
O

HO- CH2-CH2-O-C - -C-O- CH2-CH2-OH2 n-1 HOCH2CH2OH

3
Sinteza PET-ului este influenţată de următorii parametrii:

1) Raportul între DMT (dimetiltereftalat) şi etilenglicol

Reacţia de transesterificare este o reacţie de echilibru, deplasarea în sensul formării
diglicoltereftalatului este favorizată pe de o parte de evacuarea metanolului, iar pe de altă parte
de excesul de glicol. Raportul molar DMT:EG este 1:2.5, deci cu un exces de 0.5 moli EG.

2) Catalizatorii
Atît reacţia de transesterificare cît şi cea de policondensare au loc în prezenţa catalizatorilor. Sistemele
catalitice utilizate trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
- să fie active în ambele faze ale procesului
- să nu favorizeze reacţiile secundare din faza de transesterificare si de policondensare
- să nu favorizeze reacţiile de degradare a polimerului în timpul filării
- să nu coloreze polimerul
Catalizatorii recomandaţi pentru sinteza PET-ului se pot grupa în următoarele categorii:
- metale: Na, Li, K, Ca, Mg, Zn, Cd, Al, Cr, Mo, Mn, Fe, Co, Ni, Cu, Ag, Pb, Sn, etc;
- oxizi metalici: MgO, PbO, CaO, Sb2O3, As2O5;
- hidruri metalice: LiH, NaH, CaH2;
- săruri metalice: acetate, formaţi, propionate, adipaţi, tereftalaţi, etc;

3) Temperatura
Unul din parametri de mare importanţă în sinteza PET-ului este temperatura. Corelată cu tipul
şi cantitatea de catalizator, temperatura poate fi hotărâtoare atât pentru reacţia de
transesterificare cât şi pentru ceea de policondensare. Reacţia de transesterificare are loc în
timp raţional ( mai puţin de 6 ore) la temperaturi între 175 – 200 ºC, temperaturi mai mici de
175 ºC încetinesc foarte mult procesul şi practic nu se mai poate desăvârşirii, iar temperaturile
mai mari de 200 ºC favorizează reacţiile secundare. În procesul de policondensare, la ridicarea
temperaturii vîscozitatea topiturii scade, ceea ce uşurează eliminarea glicolului din mediul de
reacţie şi deci facilitează creşterea masei moleculare.

4) Stabilizatori termici
Efectele negative ale temperaturii se pot preîntampina prin adaos de stabilizatori în compoziţia
şarjei. Considerînd că grupele marginale –OH ale PET-ului contribuie la degradarea lui
termica, se recomandă ca agenţii de stabilizare o serie de substanţe capabile să reacţioneze cu
hidroxilii, între care acidul fosforic şi fosfiţii joacă un rol tehnic deosebit.

5) Presiunea
Efectul presiunii este fără important pentru faza de transesterificare, în care atât creşterea
cât şi scăderea presiunii nu aduc avantaje procesului. În schimb în faza de policondensare
reducerea presiunii uşurează foarte mult eliminarea etilenglicolului şi cu aceasta creşte viteza
reacţiei şi masa moleculară.

6) Timpul
În timp ce parametrii menţionati pînă acum au avut influenţă asupra cineticii reacţiilor şi
asupra caracteristicilor produsului finit, durata procesului de policondensare (în anumite
condiţii date) are un efect pronunţat asupra proprietăţilor PET-ului.

2.2.2. Tehnologia sintezei PET

PET-ul se produce atât în procese cu funcţionare discontinuă cât şi cu funcţionare continua. În
ambele cazuri fazele tehnologice de bază sunt:
4
 a) Condiţionarea materiilor prime
Dimetiltereftalatul livrat sub formă de topitură sau sub formă de cristale are o puritate
satisfăcătoare pentru a fi utilizat în sinteza PET-ului. DMT-ul recuperate este condiţionat prin
recristalizări repetate pentru a atinge puritatea de 99.8 % cerută la sinteza PET-ului.
Etilenglicolul proaspăt se redistilează pentru îndepărtarea umidităţii, iar etilenglicolul
recuperate trebuie purificat de impuritaţile organice pe care le aduce din faza de
policondensare, tot prin distilare.
Amestecarea celor 2 componenţi se face direct în reactorul de transesterificare.
b) Transesterificarea
Reacţia de transesterificare are loc în raportul molar DMT:EG=1:2.5, la temperature de 185-195 ºC, în
prezenţa de 0.03-0.05% catalizator. DMT-ul şi EG-ul se introduce în reactorul de transesterificare încălzit
în prealabil.
Reesterificarea se conduce în mediu de gaz inert, în general în prezenţa de azot pur sau
bioxid de carbon. Gazul inert protejează produsul împotriva proceselor de oxidare şi reduce
pericolul de explozie.
c) Precondensarea
Este faza în care se elimină excesul de etilenglicol introdus la reesterificare . Concomitent
are loc începerea reacţiei de policondensare datorită condiţiilor de temperaturi, mai ridicate
decît în prima fază. Precondensarea are loc tot în atmosfera de gaz inert.
d) Policondensarea
Este faza cea mai pretenţioasă în sinteza PET-ului. Reactorul de policondensare trebuie să
asigure încalzirea între 250-280 ºC şi în acelaşi timp etanşarea perfectă la presiunea reziduală
de circa 1mm Hg.
e) Extrudarea
Evacuarea topiturii se face sub presiune de azot printr-o filieră dispusă la partea inferioară
a autoclavei. Viteza de extrudare trebuie să fie mare pentru a preîntâmpina reacţiile de
degradare, care pot fi foarte intense.
f) Răcirea, Granularea, Cernerea
Benzile sau corzile extrase trebuiesc răcite la 75-90 ºC, sistemul de răcire cel mai des
folosit fiind în baie de apă. Benzile răcite se trec la maşina de granulat, care dă granule
cilindrice sau paralelipipedice care pot fi uşor uscate. Înainte de uscare granulele sunt trecute
la sortare pe site vibratoare.
g) Uscarea
Operaţia de uscare se face întotdeauna în apropierea instalaţiei de filare, deoarece umiditatea
polimerului afectează foarte mult proprietăţile firului. Uscarea se poate face în uscătoare cu
vacuum sau cu aer cald. Temperatura în cazul uscătoarelor cu vacuum poate fi mai mare decît
la cele cu aer cald, iar timpul de uscare mai scurt.
Reactorul pentru obţinerea polietilentereftalatului (PET)
Reactorul este format din corpul principal, manta, agitator, construite din oţel inoxidabil de înaltă
calitate. Grupul de antrenare asigura agitarea puternică a substanţelor în autoclavă. Materia primă
se introduce astfel: DMT-ul se introduce împreună cu catalizatorul şi termostabilizatorul, iar EG-
ul sub formă de gaz, care este distilat şi introdus separat de DMT. Polimerul este evacuat din
reactor sub presiune de azot. Pe lîngă polimerul dorit se obţine şi metanol de puritate 99%
care se distilă şi se depozitează separat.
Reactorul este prevăzut cu manta de încălzire cu difil. Consumul de energie al
electromotorului creşte odata cu creşterea vîscozitaţii polimerului.
La reactorul pentru obţinerea PET-ului, după dozarea catalizatorului şi a
stabilizatorului termic Sb2O3 , materia primă, se introduce în reactor pană la nivelul prescris,
concomitent cu introducerea agentului de încălzire, difilul, la temperatura prescrisă. În reactor
se menţine agitarea puternică şi vacumul avansat. Când reacţia s-a sfârşit polimerul obţinut
este dirijat spre granulare.
Cantitatea de dietilenglicol este ţinută la minim pentru ca proprietăţile PET-ului să nu
5
fie afecatate. Acetaldehida care apare în timpul polimerizării dar şi în tipul producerii
flaconului vă da un gust ciudat băuturii îmbuteliate. Prin utilizarea unei tehnici optime de
injectare în matriţă, care expune polimerul la căldura pentru o perioadă scurtă de timp, se
obţine o concentraţie foarte mică de acetaldehida şi astfel nu se schimbă gustul băuturii.
Numeroase standarde şi teste au fost dezvoltate pentru plastic dea lungul timpului:
- căderea de la numite înălţime şi lovirea cu o anumită forţă (PET –ul nu trebuie
să sfarme în condiţii normale)
- test pentru deformare şi presiune (flaconul trebuie să-şi păstreze forma şi să
reziste la presiunea de îmbuteliere)
- test pentru determinarea permeabilităţii pentru dioxid de carbon (băuturile
carbogazoase conţin dioxid de carbon care dacă ar ieşii din flacon prin pereţii
acestuia, băutura şi-ar pierde din valoare.
- test pentru transparenţa şi strălucire.
Toate testele ţintesc spre consistenţa mărimii, formei şi altor factori.

Pierderi în procesul de obţinere PET

În procesul de obţinere a flaconului de Pet 10 – 25 % din materialul plastic se pierde
din cauza:
- alimentării necorespunzătoare a granulelor în cilindru de injectat
- umplerii necorespunzatoare a matriţei
- preformele sunt reîncălzite prea tare sau insuficient
- presiunea de suflare este prea mare sau prea mica
- flaconul poate fi defect din cauza unei răciri necorespunzătoare a matriţei sau
este expus prea mult la căldură
De regulă preformele sau flacoanele la care sunt detectate defecte în timpul producţiei
sunt recuperate. Print-un proces de mărunţire şi retopire este recuperat polietilentereftalatul
care poate fi folosit apoi pentru obţinerea de noi flacoane sau intră în procesul de obţinere a
fibrelor folosite în industria textilă. Prin folosirea unei tehnici noi, maşini complet automate
şi a verificări periodice a producţiei, pierderile de material în timpul procesului de injectare şi
suflare se reduce semnificativ.

6
 Start

Materii prime Etilenglicol, Dimetiltereftalat

Catalizatori, Stabilizatori termici

Tranesterificare
Produs secundar Metanol pur
+
Policondensare
5

Polietilentereftalat topitura

Injectare in matrita

Preforme

Regranulare

Verificar ea calitati preforme

Recuperare

Reincalzire preforme

Suflare aer cu presiune preforme

1
2 3
 1
2 3

Verificar ea calitatii sticlei PET

Imbuteliere

Consumator

Sticla PET
uzata

Colectare selectiva

Groapa
de gunoi
Balotare Spalare Macinare Incinerare

Energie electrica
5 4

Consumator
Stop

BIBLIOGRAFIE
(https://kupdf.net/queue/polietilentereftalatul)