CUPRINS

1. Microplastice – Aspecte generale....................................................................................................1

2. Microplastice în ecosistemele de apă dulce.....................................................................................4

3. Sursele, comportamentul și transportul microplasticelor.............................................................9

4. Potențialul toxic al MPs asupra biotei.........................................................................................11

5. Bibliografie......................................................................................................................................17
1. Microplastice – Aspecte generale

Materialele plastice sunt considerate cele mai utilizate și mai versatile materiale și,
inevitabil, producția globală a crescut semnificativ pentru a face față rapid cererii pe piață. În
1950 producția anuală globală de materiale plastice s-a ridicat la masa de 1,5 milioane de
tone. Cu toate acestea, în ciuda scăderii producției în timpul crizei petroliere din 1973, precum
și crizei economice din 2007, până în 2009 producția globală de materiale plastice a crescut
substanțial la 250 de milioane de tone. Din punct de vedere istoric, producția globală de
materiale plastice are a crescut cu aproximativ 9% în fiecare an, rata producției globale în
2014 ajungând ajuns la 311 milioane de tone pe an. Aceasta a reprezentat o creștere a globală
anuală a producției de aproximativ 25% în doar 5 ani.
Până în 2014, primii trei producători mondiali de materiale plastice erau China,
Europa și America de Nord, cu 26%, 20% și, respectiv, 19%. În Europa, țările cu cererea cea
mai mare a de materiale plastice sunt: Germania (24,9%), Italia (14,3%), Franța (9,6%),
Regatul Unit (7,7%) și Spania (7,4%). 337 Materialele plastice cu cea mai mare cerere la
nivel mondial sunt polietilenă și polipropilenă, industria ambalajelor fiind de departe cel mai
mare consumator al acestor materiale. Producția accelerată a maselor plastice din ultimul
deceniu a condus implicit și la creșterea deșeurilor plastice, care incontrolabil ajung și în
mediu (Crawford and Quinn, 2017).

2
 Figura 1. Producția globală de materiale plastice începând cu 1950 (Crawford and Quinn, 2017)
Fragmentele materialelor plastice întâlnite în mediu pot fi clasificate în funcție de
dimensiuni, astfel: macroplastice (>100 mm), mezoplastice (20 mm – 5 mm), microplastice
(<5 mm) și nanoplastice (< 0.1 μm). Prin urmare, microplasticele (MPs) sunt considerate
resturi de plastic cu dimensiuni mai mici de 5 mm (Mai et al., 2018; Qiu et al., 2016; Rezania
et al., 2018).
Microplasticele prezente în mediu reprezintă un grup eterogen de particule diferite prin
mărime, densitate, formă și compoziție chimică provenite din diferite surse. În funcție de
natura surselor de poluare, microplasticele se clasifică în MPs primare și secundare.
MP primare sunt particule de plastic fabricate cu dimensiuni microscopice pentru a fi
utilizate în articole de uz-casnic, în industria farmaceutică ca vector pentru medicamente, în
produse de igienă personală cum ar fi produsele de curățare a feței, pasta de dinți, creme
exfoliante, etc. S-a estimat că aproximativ 6% din produsele lichide pentru curățarea pielii
vândute în Uniunea Europeană, Elveția și Norvegia conțin microplastice, dintre care peste
93% constau din polietilenă (PE) (Gouin et al., 2015). După utilizarea produselor,
microplasticele prezente în compoziție sunt frecvent eliminate și pot ajunge în mediu prin
deversarea apelor uzate industriale și menajere după tratare, în emisar. O altă sursă importantă
de MPs primare sunt materiile prime utilizate la fabricarea produselor din plastic. Pierderile
accidentale, manipularea necorespunzătoare, scurgerile din instalațiile de procesare și
reziduurile de la fabricarea materialelor plastice se pot acumula în mediu (Rocha-Santos and
Duarte, 2017). Utilizarea tehnologiei de sablare cu aer reprezită de asemenea, o sursă de MPs

3
primare. Acest proces presupune sablarea folosind scrubber din microplastice de acril,
melamină sau poliester a mașinilor, motoarelor și bărcilor pentru îndepărtarea ruginii și
vopselei (Cole et al., 2011).
MPs secundare sunt rezultate în urma degradării particulelor mai mari de plastic
prezente deja în mediu, sub influența radiațiilor UV, microorganismelor și factorilor
mecanici. Expunerea de lungă durată la lumina solară (în special radiații UV) determină
oxidarea matricei polimerice, conducând la ruperea legăturilor. De asemenea, resturile de
plastic sunt susceptibile de fragmentare prin combinarea forțelor mecanice, precum acțiunea
valurilor și turbulențelor. Longevitatea multor materiale plastice este încă incertă și multe pot
rămâne în mediu mult timp, incepând cu luni până la secole (Li, 2018).
În concordanță cu ratele de producție globale, polietilenă de înaltă și joasă densitate
(HD / LD-PE), polietilentereftalat (PET), polipropilena (PP), polistirenul (PS) și clorura de
polivinil (PVC), poliamidă sunt cei mai comuni polimeri găsiți în mediu. După formă
micoplasticele se clasifică în: fragmente (forme rotunjite, unghiulare), pelete (forme
cilindrice, discuri, sfere) și filamente (fibre) și granule (Wagner and Lambert, 2018).

Figura 2. Tipuri de MPs întâlnite în ecosisteme acvatice (Silva et al., 2018)

2. Microplastice în ecosistemele de apă dulce

4
 Microplasticele au fost descrise în literatură încă din anii '60 și '70, dar abia în 2004
termenul a devenit utilizat pe scară largă (Thompson et al., 2004). Deși ecosistemele de apă
dulce sunt recunoscute ca fiind căi importante de transport a MPs, informațiile privind
determinarea prezenței acestora cât și stabilirea potențialului toxic asupra biotei sunt reduse,
majoritatea studiilor fiind concentrate asupra monitorizării microplasticelor în mediile marine.
În ultimii ani, cercetările asupra apelor dulci au avansat rapid, însă foarte puțin în ceea ce
privește distribuția fragmentelor de plastic în coloana de apă au fost înregistrate abia recent în
lacuri, râuri și estuare (Eerkes-Medrano et al., 2015). Informațiile privind poluarea cu MPs
asupra apelor dulci sunt mai puține abundent decât pentru sistemele marine, dar numărul
publicațiilor este în creștere, în mare parte începând cu 2014 (Blair et al., 2017).
În Tabelul 1 sunt sinterizate studiile realizate până în prezent ce au avut ca subiecte de
interes identificarea și cuatificarea microplasticelor în ecosistemele acvatice de apă dulce la
nivel Mondial. Date privind localizatea zonelor țintă și abundența microplasticelor sunt
ilustrate și în Figura 3.
În America, cele mai multe cercetări s-au concentrat în Canada și SUA, în special în
zona Marilor Lacuri inclusiv bazinul hidrografic al râului St. Lawrence (Ballent et al., 2016;
Castañeda et al., 2014; Corcoran et al., 2015). Dintre acestea, doar două lucrări au studiat
colectarea datelor și din sedimente. Restul studiilor s-au concentrat pe zone de la malul
lacurilor. Microplasticele au fost prezente atât în sedimente, cât și în apele de suprafață cu o
predominanță ridicată de peleti și fragmente, indicativ al contribuțiilor surselor primare, cât și
a celor secundare (Blair et al., 2017).

5
 Figura 3. Harta de distribuție a microplasticelor în ecosistemele de apă dulce la nivel Mondial (Li et
al., 2020)

În Asia, au fost identificate MPs în lacul Hovsgol, Mongolia, în ciuda localizării și

densității scăzute a populației. Deoarece abundența microplastică ar fi de așteptat să fie relativ
mai mică în astfel de zone, acest lucru a fost datorat suprafeței redusei și lipsei unui
management adecvat al deșeurilor (Free et al., 2014). În mod similar, un studiu mai recent al
lacurilor îndepărtate din China a găsit dovezi ale microplasticelor, contribuția majoră având-o
râurile afluente. Mai mult, poluare cu microplastice a fost raportată pe coasta Japoniei
(Browne et al., 2011), Coreea (Kang et al., 2015; Lee et al., 2013) și în estuarele urbane din
China. În lacul Taihu din China, a fost înregistrată cea mai mare abundență de microplastice
dintre toate lacurile monitorizate (Tagg et al., 2015). În Marile Lacuri africane,
microplasticele au fost izolate din tractul gastro-intestinal a 55 și, respectiv, 35% din probele
de biban și tilapia (Khan et al., 2020).
Tabelul 1. Localizarea, abundența, dimensiunile și metodele de determinare a microplasticelor
prezente în ecosisteme de apă dulce (Li et al., 2020)

Țara Locația Abundența Proba mediu Dimensiuni Metode de

Nr. MP/L determinare
UK Kelvin River 296.5 Sediment 2.8 mm-11 μ SEM-EDS

6
 Țara Locația Abundența Proba mediu Dimensiuni Metode de
Nr. MP/L determinare
m
China Poyang Lake 226 Sediment si apa <0.5 mm Raman
de suprafata

Europe Bazinul 524 Sediment si apa <0.3 mm FTIR

Carpatic de suprafața

Tunisia Laguna din 2340 5 mm – 0.2 FTIR

Bizerte Sediment mm

China Râul Wei 1020 Sediment si apa <0.5 mm Microscop cu

de suprafața cameră
digitală

Belgia Râul Flemish 17 Apa <0.5 mm FTIR și

Raman
Australia Râul 240 Sediment 500 μm Vizual
Bloukrans
Malaysia Ape de 120 Apa de 3 μm −178 μm Vizual
suprafață din suprafața
Malaysia

Australia Raurile 2867 Apa de <0.2 mm Vizual

Maribyrnong si suprafața
Yarra
Canada Lacul 1933 Apa de <0.5 mm SEM-EDS
Winnipeg suprafața
India Lacul 300 Sediment 0.2 mm – 1 Raman
Vembanad mm
Netherlands Stație olandeză 3.3 Apa uzata <0.5 mm Vizual
de tratare a
apelor uzate
efluent
Canada Râuri și lacuri 550 Sediment si apa 2 mm - 5 mm Vizual
din Canada de suprafața

China Lacuri 563 Sediment <0.5 mm Raman

îndepărtate în
platoul
Tibetului
Italia Lacurile Chiusi 0.025 Sediment si apa <0.5 mm
și Bolsena de suprafața

China Lacul Taihu 123 Sediment si apa 100–1000 μm FTIR and

de suprafața SEM/EDS

7
 Țara Locația Abundența Proba mediu Dimensiuni Metode de
Nr. MP/L determinare

Brazilia Jurujuba Cove, 110 Sediment si apa <0.5 mm FTIR

Niterói, RJ de suprafața

Franta Râul Sena 0.03 Apa 100–5000 μm Vizual

China Estuarul râului 520 Sediment si apa 0.315 mm – Vizual

Pearl de suprafața 5 mm

Mongolia Lacul Hovsgol 0.00012 Apa 0.355–0.999 Vizual

inspection mm,
1.00–4.749
mm,
și >4.75 mm
Chile Insula Easter 80 Sediment si apa 1 mm Vizual
de suprafața

Danemarca Apele daneze 36 Sediment 38 μm – 1 FTIR

mm,
1–5 mm
Italia Lacul Garda 17 Sediment 9–500 μm, Raman
500 μm–1
mm, 1–5 mm,
>5 mm

USA Lacul Great 0.016 Apa de 0.355–0.999 SEM/EDS

suprafața mm,
1.00–4.749
mm, > 4.75
mm

Elveția Lacuri 20 Sediment si apa <2 mm, <5 Vizual

de suprafața mm
(sedimente) <5
mm, >5 mm
(apa)
USA și Lacul Huron 3499 Sediment <5mm, >5 mm FTIR
Canada

Rezultatele studiilor efectuate asupra râurilor Europene arată faptul că particulele de

plastic sunt omniprezente în sistemele de ape dulci ca: lacurile Geneva (Elveția) și Garda
(Italia), râurile Main și Elbe, fluviul Rin, fluviul Meuse, Sena, Tamisa, fluviul Dunărea și
diferite ape dulci din rețeaua hidrografică a Elveției, mediile de interes fiind apa, sedimentul

8
și mai puțin peștii (Fig.4) (Dris et al., 2015; Faure et al., 2012; Horton et al., 2017a; Scherer et
al., 2020; Wagner et al., 2014). În Fig. 4 sunt localizate ecositemele acvatice de pe teritoriul
Europei în care au fost indtificate microplastice în medii precum, apa, sediment și biotă.

Figura 4. Harta cu localizarea ecosistemelor cu apă dulce din Europa în care au fost identificate MPs
(Bänsch-Baltruschat et al., 2017)

Informațiile de referință privind prezenta microplasticelor în fluviul Dunărea sunt

limitate, zonele studiate până în prezent fiind sectorul austriac și slovac (Lechner et al., 2014).
Acest studiu a evidențiat faptul secotrul de pe teritoriul Germaniei și Austriei reprezintă o
sursă de transport a materialelor plastice în Marea Neagră, principala sursă de poluare fiind
industria materialelor plastice.

9
3. Sursele, comportamentul și transportul microplasticelor

Materialele plastice ajung în mediile de apă dulce din diverse surse prin diferite căi.
Figura 5 ilustrează sursele, comportamentul și transportul MPs și nanoplastice în ecosistemele
de apă dulce. Principalele căi potențiale de eliberare a MPs în mediu sunt:
 Deșeurile plastic depozitate necorespunzător;
 Stațiile de epurare – prin deversarea apelor in emisar epurate ineficient;
 Aplicarea nămolurilor de epurare pe terenurile agricole. Majoriatea particulelor
prezente în apele uzate în procesului de epurare sunt reținute în nămol. Prin urmare,
nămol poate conține fibre sintetice rezultate în urma spălării hainelor și microplastice
ce sunt rezulate în urma utilizării produsele de îngrijire personală. În Europa practica
de compostare a nămolurilor de epurare pentru a fi utilizate ca agricole este frecvent
utilizată, între 4-5 milioane de tone de nămol epurat se aplică anual pe terenurile
arabile;
 Industria plasticului, în Tab. 2 sunt rezumate utilizările principalelor materiale
plastice întalnite în mediu;
 Transportul pariculelor de plastic (fragmente de anvelope, vopsea, materiale de
construcție) existente pe solul adiacent sub acțiunea vântului (Horton et al., 2017b) ;

10
 Figura 5. Schema conceptuală privind sursele, comportamentul și transportul MPs (Pico et al., 2019)

Tabelul 2. Tipuri de materiale plastice întâlnite frecvent în mediu (Li, 2018)

Tipul de plastic Utlizări/Aplicații

Poliester (PES) fibre, textile

ambalaje (recipiente bături/mâncare), țevi, tuburi
Polietilentereftalat (PET)
etc.
Polietilena (PE) ambalaje, pungi, recipiente
Polietilena de înaltă
recipiente pentru detergenți, lapte, tuburi, țevi, etc.
densitate (HDPE)
Polietilena de joasă densitate mobilier de exterior, ambalaje, industia textilă

Policlorura de vinil (PVC) conducte sanitare, rame pentru ferestre, pardosele

Polipropilena (PP) capace, doupuri, recipiente lactate, electrocasnice,
bare de protecție, țevi, rezervoare, etc.

ambalare, farfurii unică folosință, cutii, materiale

Polistiren (PS)
de izolare
fibre, periuțe de dinți, fire de pescuit, folii de
Poliamide (PA)
ambalare
Acrilonitril butadienă stiren carcase pentru electronice, jucării, conducte, bare
(ABS) de protecție
discuri compacte, ochelari de vedere,
Policarbonate (PC) ferestre de securitate, lentile, materiale de
construcție

Majoritatea materialor plastice care intră în mediu nu vor rămâne staționare. Acestea
sunt transportate între factorii de mediu (de pe sol în apă dulce și de la apă dulce la mediul
marin) cu timp diferit de presistență . Spre exemplu, transportul de la uscat la sistemele
fluviale depinde de condițiile meteorologice predominante, distanța până la cursul de apă și
tipul de acoperire a terenului. Transferul MPs de la uscat în apă poate fi realizată prin scurgeri
de suprafață, acesta fiind influențată de hidrologia cursului de apă (ex. debit) și morfologia
(ex. modelul de vegetație). Mai mult decât atât, reținerea și transport de microplastice depinde
și de alți factori precum: gestionarea deșeurilor, caracteristicile particulelor precum densitatea,
forma și dimensiunea, condițiile meteorologice, inclusiv intensitatea vântului, precipitațiilor,

11
inundațiile, topografia și hidrolgia mediului. Fragmentele de plastic se modifică în dimensiune
și densitate prin agregarea sau prin creșterea biofilmelor, iar turbulențele le transportă în râuri.
Uneori, sunt depozitate chiar lângă albia râului și interacționează cu sedimentele. Dacă
densitatea materialelor plastice este mai mică decât densitatea apei, acestea pot pluti sau vor fi
la suprafața apei.
Transportul particulelor de plastic în interiorul râurilor și fluviilor este în mare parte
influențat de aceiași factori care favorizează transportul sedimentelor, cum ar fi
caracteristicile hidrologice și de mediu. Condiții precum debitele mici și modificarea
adâncimii sau vitezei râului, favorizează depunerea particulelor, în timp ce condițiile de
inundații și eroziune ar conduc la mobilizarea particulelor sedimentate prezente și
introducerea unor noi particulelor prin scurgeri. Particulele de plastic prezente în sistemele
fluviale poate fi supuse in situ degradării, fie prin fotodegradare, fie prin fragmentare
mecanică. Într-un final, MPs pot fi ingerate de către organismele acvatice, acestea fiind
adesea confundate adesea cu hrana. Aspecte privind potențialul toxic al microplasticelor
asupra biotei vor fi prezentate în capitolul 4 al acestui studiu (Wagner and Lambert, 2018) .

4. Potențialul toxic al MPs asupra biotei

În ceea ce privește stadiul actual al cercetărilor despre evaluarea toxicității MPs asupra
biotei, cele mai multe studii s-au axat asupra speciilor de pești si nevertebrate marine, efectele
asupra componentei biotice a ecosisemelor de apă dulce fiind puțin studiate.
În mediul cu apă dulce, microplasticele pot avea efecte toxicologice directe prin
ingerarea lor de către diferite specii și indirecte prin adsorbția unor poluanți cum ar fi:
poluanții organici persistenți (POPs), metale grele, compuși farmaceutici, radionuclizi (Cs,
Sr) și agenți patogeni din mediile înconjurătoare (Brennecke et al., 2016; Guan et al., 2020;
Johansen et al., 2018). Mai mult, în timpul procesului de degradare, monomeri și aditivi pot fi
eliberați din matricea polimerică și pot provoca efecte negative asupra organismelor. Legătura
dintre stabilitatea microplasticelor, expunerea și efectele toxicologice evidențiază
complexitatea acestui domeniu de cercetare.
Expunerea organismelor de apă dulce la particule de plastic, poate provoca diverse
efecte adverse, precum, inflamții, inhibarea creșterii, reducerea energiei, reducera poftei de
mâncare, disfuncție de neurotransmisie, anomalie comportamentală și chiar decesul precoce.
Mai mult, daunele toxicologice asupra unui speciile date depind de durata expunerii, de
concentrația, forma, compoziția chimică și dimensiunea particulelor de plastic. Datorită

12
dimensiunilor lor mici, MPs pot traversa peretele intestinal și mai apoi acumulându-se în
țesuturi și organe. De exemplu, particule de polistiren (PS) de 5μm s-au acumulat în branhiile,
ficatul și intestinul de pește zebră, în timp ce particulele de dimensiuni 20μm în principal s-au
acumulat în branhii și în intestine. În plus, a fost demonstrat că expunerea la nanoplastice de
PS a indus o perturbare a metabolismului lipidic la peștele zebră și o falsă indicație de
satietate care determină consumul redus de alimente. Studii recente au demonstrat că
particulele de plastic cu densitate de polietilenă (LDPE) nu induc efecte semnificative asupra
peștelui zebră după expunerea de trei săptămâni perioadă. Conform literaturii de specialitate,
anomalii histologice au fost mai prezente în scoici expus la PVC și PS, decât la PE și PET. De
asemenea, prezența microsferelor de polietilena (PE) au redus performanța și eficiența
prădătoare a Pomatoschistus microps juveniles (porcușorul comun) (Strungaru et al., 2019;
Wagner et al., 2014).
Huang et al., 2020 au studiat cuantificarea MPs în peștii colectați din zona umedă a
mangrovei Zhanjiang, cea mai mare mangrovă din sudul Chinei. MPs au fost întalnite la 30
din 32 de specii de pești, cu o abundență medie de 2,83 ± 1,84 elemente/individuale, variind
de la 0,6 la 8,0 elemente în fiecare specie (Fig.6). Microplasticele au identificate în branhii,
stomac și intestin, însă și nu întâlnite în mușchi și ficat. De asemenea fost observată o relație
pozitivă între abundența MP și lungimea corpului sau greutatea peștilor de mangrovă.
Polimerii dominanți identificați utilizând tehnica micro-FTIR, au fost polietilena,
polietilentereftalatul și polipropilena .

13
 Figura 5. Microplastice identificate în branhii, intestin și stomac (Huang et al., 2020)

(Rosenkranz et al., 2009)au observat că Daphnia magna (puricii de apă) sunt capabili
de ingerare rapidă a microplasticelor PS de dimensiuni 0,01 și 1 mm (Fig. 6) în epiteliile
intestinale și se acumulează și în stratul lipidic.

Figura 6. Microplastice ingerate de dafnii (Rosenkranz et al., 2009)

În mod similar, dafniile expuse la microfibrele (lungime: 62-1400 μm, lățime: 31-528
μm și grosime 1–21,5 μm) rezultate în urma spălării hainelor a provocat ingestia de fibrelor
sintetice între 300 -1400 μm lungime în regiunea intestinală după expunerea timp 48 de ore.
Interesant este faptul că mortalitatea este observată doar la dafniilor care nu sunt hrănit cu
alge înainte de expunere în timp ce nu există letalitate în dafnidele hrănite cu alge. Pe lângă
regimul de hrănire, dafnidele nu au putut să se recupereze după stresul indus de microfibre
după perioadă suplimentară de incubație de 24 de ore. Studiile au demonstrat că mortalitatea
observată nu se datorează eliberarării subtanțelor chimice din fibre, ci doar opturarea unei
porțiuni intestinale, care ar putea fi posibilul motivul pentru mortalitatea dafniilor (Jemec et
al., 2016). Ma et al., 2016 au studiat efectul aditiv al micro- și nanoplasticelor de dimensiunea
50 nm și 10 μm cu hidrofobul contaminant, fenantren în Daphnia magna. Pe lângă leziuni
fizice, bioacumularea, disiparea și transformarea semnificativă a fenantrenului au fost
observate în dafniile expuse la particule de 50 nm -10 μm, demonstrând totodată că cea mai

14
mare rata de adsorbție a contaminanților hidrofobi are loc pe particule de mărimi mai mici .
De asemenea, a fost studiat și impactul microplasticelor asupra producatorilor primari
acvatici. Bhattacharya et al., 2010 au raportat primul dovezi privind impactul microplasticele
sferice de polistiren (PS) asupra a două specii de alge, Chlorella spp. și Scenedesmus spp. S-a
identificat că încărcarea electrostatică pozitivă a celulozei facilitează adsorbția MPs încărcate
negativ pe suprafața algelor datorită atracției electrostatice. Tendința de adsorbție a
particulelor microplastice depinde de morfologia și motilitatea celulelor algale și în cele din
urmă a indus generarea speciilor reactive de oxigen (ROS) la nivelul speciile algale studiat.
Expunere Scenedesmus obliquus la particule nanopolistirenice (0,22 și 103 mg/L) a
afectat creșterea și procesul de fotosinteza, fiind identificat un conținut redus de clorofilă
(Besseling et al., 2014). Pe de altă parte, Sjollema et al., 2016 nu s-au observat modificări ale
ratei de creștere a algelor Dunaliella tertiolecta, Thalassiosira pseudonana și Chlorella
vulgaris, însă s-a înregistrat o reducere semnificativă a fotosintezei de la 2,5 la 45% după
expunerea timp 72 de ore la particule cu dimensiuni cuprinse între 0,05 și 6 μm de polistiren.

Figura 7. Imagini SEM cu microplastice de PS adsorbite pe suprafața algelor (Bhattacharya et

al., 2010)

15
Tabelul 3. Ecotoxicitatea microplasticelor asupra organismelor specifice ecosistemele acvatice de apă
dulce (Anbumani and Kakkar, 2018)

Detalii despre
microplastice, Durata de
Tipuri de specii Observatii
dimensiune / expunere
concentrație
Adsorbția particulelor de
Alge: plastic asupra algelor
Nanoparticule sferice de datorită atracției
Chlorella spp. 72 h
plastic electrostatice generând
Scenedesmus spp. modificări morfologice și
stres oxidativ

Scenedesmus Reducerea ratei de crestere

Particule nano-polistiren;
obliquus 96 h și a conținutului de
0,22 și 103 mg / l
clorofilă
Dunaliella Nu există modificări în
tertiolecta Particule de polistiren; creșterea algelor -o
Thalassiosira dimensiunea cuprinsă între 72 h reducere semnificativă a
pseudonana, and 0,05 și 6 μm fotosintezei (2,5 până la
Chlorella vulgaris 45%)
Microparticule din
Protozoar Ingerarea microplasticelor
polistiren cu dimensiunea
Paramecium spp din polistiren
de 1 μm
Acumularea în stratul
Crustacee
Microplastice din polistiren epitelial intestinal cu
Daphnia magna 30 min-24 h
carboxilat (20- 100 nm) depurare mai rapidă pentru
(Cladoceran)
sferele mai mari
Ingerarea într-un procent
Daphnia magna Polimetil metacrilat 48 h-1
100% a microplasticelor
Gammarus pulex (dimensiune 29,5 ± 26 μm) saptamână
expuse

Microfibre (lungime: 62- S-a înregistrat mortalitate la

Daphnia magna 1400 μm; lățime: 31-528 48 h organismele car nu au fost
μm și grosime 1-21,5 μm) hrănite îaninte de expunere

Microplastice primare și Scăderea alimentatiei și a

secundare (1–5 μm) cu
Daphnia magna
densitate de 1,3 g / cm3;
102 / mL la 3 × 104 / mL
Nematode Poliamide (PA),
Caenorhabdita polietilenă (PE),
elegans polipropilenă (PP),
clorură de polivinil (PVC)
nivelului de reproducere la
12 min -21 zile
niveluri ridicate de
microplastic
2 zile Reducerea semnificativă a
supraviețuirii, scăderea
lungimii corpului și
afectarea reproducerii

16
 Detalii despre
microplastice, Durata de
Tipuri de specii Observatii
dimensiune / expunere
concentrație
și particule de polistiren
(PS);
0,5, 1,0, 5,0 și 10,0 mg /
m 2.
-Acumularea microplastică
în branhii, ficat și intestin
Vertebrate Microplastice din polistiren după 7 zile
Danio rerio Fluorescent 5 și 20 μm 20- 3 săptămâni -inflamatie si acumulare de
(Zebrafish) 200 μm lipide in ficat
-profil metabolic modificat
în ficat

17
5. Bibliografie

1. Anbumani, S., Kakkar, P., 2018. Ecotoxicological effects of microplastics on biota: a

review. Environ Sci Pollut Res 25, 14373–14396. https://doi.org/10.1007/s11356-018-
1999-x
2. Avio, C.G., Gorbi, S., Regoli, F., 2015. Experimental development of a new protocol
for extraction and characterization of microplastics in fish tissues: First observations in
commercial species from Adriatic Sea. Marine Environmental Research, Particles in
the Oceans: Implication for a safe marine environment 111, 18–26.
https://doi.org/10.1016/j.marenvres.2015.06.014
3. Ballent, A., Corcoran, P.L., Madden, O., Helm, P.A., Longstaffe, F.J., 2016. Sources
and sinks of microplastics in Canadian Lake Ontario nearshore, tributary and beach
sediments. Mar. Pollut. Bull. 110, 383–395.
https://doi.org/10.1016/j.marpolbul.2016.06.037
4. Bänsch-Baltruschat, B., Brennholt, N., Kochleus, C., Reifferscheid, G., n.d.
Conference on Plastics in Freshwater Environments 71.
5. Besseling, E., Wang, B., Lürling, M., Koelmans, A.A., 2014. Nanoplastic Affects
Growth of S. obliquus and Reproduction of D. magna. Environ. Sci. Technol. 48,
12336–12343. https://doi.org/10.1021/es503001d
6. Bhattacharya, P., Lin, S., Turner, J.P., Ke, P.C., 2010. Physical Adsorption of Charged
Plastic Nanoparticles Affects Algal Photosynthesis. J. Phys. Chem. C 114, 16556–
16561. https://doi.org/10.1021/jp1054759
7. Blair, R.M., Waldron, S., Phoenix, V., Gauchotte-Lindsay, C., 2017. Micro- and
Nanoplastic Pollution of Freshwater and Wastewater Treatment Systems. Springer
Science Reviews 5, 19–30. https://doi.org/10.1007/s40362-017-0044-7
8. Brennecke, D., Duarte, B., Paiva, F., Caçador, I., Canning-Clode, J., 2016.
Microplastics as vector for heavy metal contamination from the marine environment.
Estuarine, Coastal and Shelf Science 178, 189–195.
https://doi.org/10.1016/j.ecss.2015.12.003
9. Browne, M.A., Crump, P., Niven, S.J., Teuten, E., Tonkin, A., Galloway, T.,
Thompson, R., 2011. Accumulation of Microplastic on Shorelines Woldwide: Sources
and Sinks. Environ. Sci. Technol. 45, 9175–9179. https://doi.org/10.1021/es201811s
10. Castañeda, R.A., Avlijas, S., Simard, M.A., Ricciardi, A., 2014. Microplastic pollution
in St. Lawrence River sediments. Can. J. Fish. Aquat. Sci. 71, 1767–1771.
https://doi.org/10.1139/cjfas-2014-0281
11. Claessens, M., Van Cauwenberghe, L., Vandegehuchte, M.B., Janssen, C.R., 2013.
New techniques for the detection of microplastics in sediments and field collected
organisms. Marine Pollution Bulletin 70, 227–233.
https://doi.org/10.1016/j.marpolbul.2013.03.009
12. Cole, M., Lindeque, P., Halsband, C., Galloway, T.S., 2011. Microplastics as
contaminants in the marine environment: A review. Marine Pollution Bulletin 62,
2588–2597. https://doi.org/10.1016/j.marpolbul.2011.09.025
13. Corcoran, P.L., Norris, T., Ceccanese, T., Walzak, M.J., Helm, P.A., Marvin, C.H.,
2015. Hidden plastics of Lake Ontario, Canada and their potential preservation in the
sediment record. Environmental Pollution 204, 17–25.
https://doi.org/10.1016/j.envpol.2015.04.009
14. Courtene-Jones, W., Quinn, B., Murphy, F., Gary, S.F., Narayanaswamy, B.E., 2017.
Optimisation of enzymatic digestion and validation of specimen preservation methods

18
 for the analysis of ingested microplastics. Anal. Methods 9, 1437–1445.
https://doi.org/10.1039/C6AY02343F
15. Crawford, C.B., Quinn, B., 2017. Microplastic pollutants. Elsevier, Amsterdam.
16. Dehaut, A., Cassone, A.-L., Frère, L., Hermabessiere, L., Himber, C., Rinnert, E.,
Rivière, G., Lambert, C., Soudant, P., Huvet, A., Duflos, G., Paul-Pont, I., 2016.
Microplastics in seafood: Benchmark protocol for their extraction and
characterization. Environmental Pollution 215, 223–233.
https://doi.org/10.1016/j.envpol.2016.05.018
17. Dris, R., Gasperi, J., Rocher, V., Saad, M., Renault, N., Tassin, B., 2015. Microplastic
contamination in an urban area: a case study in Greater Paris. Environ. Chem. 12, 592.
https://doi.org/10.1071/EN14167
18. Eerkes-Medrano, D., Thompson, R.C., Aldridge, D.C., 2015. Microplastics in
freshwater systems: A review of the emerging threats, identification of knowledge
gaps and prioritisation of research needs. Water Research 75, 63–82.
https://doi.org/10.1016/j.watres.2015.02.012
19. Faure, F., Corbaz, M., Baecher, H., Felippe, L., 2012. Pollution due to plastics and
microplastics in Lake Geneva and in the Mediterranean Sea. ARCHIVES DES
SCIENCES 7.
20. Free, C.M., Jensen, O.P., Mason, S.A., Eriksen, M., Williamson, N.J., Boldgiv, B.,
2014. High-levels of microplastic pollution in a large, remote, mountain lake. Marine
Pollution Bulletin 85, 156–163. https://doi.org/10.1016/j.marpolbul.2014.06.001
21. Gouin, T., Avalos, J., Brunning, I., Brzuska, K., de Graaf, J., Kaumanns, J., Koning,
T., Meyberg, M., Rettinger, K., Schlatter, H., Thomas, J., van Welie, R., Wolf, T., n.d.
Use of Micro-Plastic Beads in Cosmetic Products in Europe and Their Estimated
Emissions to the North Sea Environment 9.
22. Guan, J., Qi, K., Wang, J., Wang, W., Wang, Z., Lu, N., Qu, J., 2020. Microplastics as
an emerging anthropogenic vector of trace metals in freshwater: Significance of
biofilms and comparison with natural substrates. Water Research 184, 116205.
https://doi.org/10.1016/j.watres.2020.116205
23. Horton, A.A., Svendsen, C., Williams, R.J., Spurgeon, D.J., Lahive, E., 2017a. Large
microplastic particles in sediments of tributaries of the River Thames, UK –
Abundance, sources and methods for effective quantification. Marine Pollution
Bulletin 114, 218–226. https://doi.org/10.1016/j.marpolbul.2016.09.004
24. Horton, A.A., Walton, A., Spurgeon, D.J., Lahive, E., Svendsen, C., 2017b.
Microplastics in freshwater and terrestrial environments: Evaluating the current
understanding to identify the knowledge gaps and future research priorities. Science of
The Total Environment 586, 127–141. https://doi.org/10.1016/j.scitotenv.2017.01.190
25. Huang, J.-S., Koongolla, J.B., Li, H.-X., Lin, L., Pan, Y.-F., Liu, S., He, W.-H.,
Maharana, D., Xu, X.-R., 2020. Microplastic accumulation in fish from Zhanjiang
mangrove wetland, South China. Science of The Total Environment 708, 134839.
https://doi.org/10.1016/j.scitotenv.2019.134839
26. Jemec, A., Horvat, P., Kunej, U., Bele, M., Kržan, A., 2016. Uptake and effects of
microplastic textile fibers on freshwater crustacean Daphnia magna. Environmental
Pollution 219, 201–209. https://doi.org/10.1016/j.envpol.2016.10.037
27. Johansen, M.P., Prentice, E., Cresswell, T., Howell, N., 2018. Initial data on
adsorption of Cs and Sr to the surfaces of microplastics with biofilm. Journal of
Environmental Radioactivity 190–191, 130–133.
https://doi.org/10.1016/j.jenvrad.2018.05.001

19
28. Kang, J.-H., Kwon, O.Y., Lee, K.-W., Song, Y.K., Shim, W.J., 2015. Marine
neustonic microplastics around the southeastern coast of Korea. Mar. Pollut. Bull. 96,
304–312. https://doi.org/10.1016/j.marpolbul.2015.04.054
29. Khan, F.R., Shashoua, Y., Crawford, A., Drury, A., Sheppard, K., Stewart, K.,
Sculthorp, T., 2020. ‘The Plastic Nile’: First Evidence of Microplastic Contamination
in Fish from the Nile River (Cairo, Egypt). Toxics 8.
https://doi.org/10.3390/toxics8020022
30. Lechner, A., Keckeis, H., Lumesberger-Loisl, F., Zens, B., Krusch, R., Tritthart, M.,
Glas, M., Schludermann, E., 2014. The Danube so colourful: A potpourri of plastic
litter outnumbers fish larvae in Europe’s second largest river. Environmental Pollution
188, 177–181. https://doi.org/10.1016/j.envpol.2014.02.006
31. Lee, J., Hong, S., Song, Y.K., Hong, S.H., Jang, Y.C., Jang, M., Heo, N.W., Han,
G.M., Lee, M.J., Kang, D., Shim, W.J., 2013. Relationships among the abundances of
plastic debris in different size classes on beaches in South Korea. Marine Pollution
Bulletin 77, 349–354. https://doi.org/10.1016/j.marpolbul.2013.08.013
32. Li, C., Busquets, R., Campos, L.C., 2020. Assessment of microplastics in freshwater
systems: A review. Science of The Total Environment 707, 135578.
https://doi.org/10.1016/j.scitotenv.2019.135578
33. Li, J., Liu, H., Paul Chen, J., 2018. Microplastics in freshwater systems: A review on
occurrence, environmental effects, and methods for microplastics detection. Water
Research 137, 362–374. https://doi.org/10.1016/j.watres.2017.12.056
34. Li, W.C., 2018. The Occurrence, Fate, and Effects of Microplastics in the Marine
Environment, in: Microplastic Contamination in Aquatic Environments. Elsevier, pp.
133–173. https://doi.org/10.1016/B978-0-12-813747-5.00005-9
35. Ma, Y., Huang, A., Cao, S., Sun, F., Wang, L., Guo, H., Ji, R., 2016. Effects of
nanoplastics and microplastics on toxicity, bioaccumulation, and environmental fate of
phenanthrene in fresh water. Environmental Pollution 219, 166–173.
https://doi.org/10.1016/j.envpol.2016.10.061
36. Maes, T., Jessop, R., Wellner, N., Haupt, K., Mayes, A.G., 2017. A rapid-screening
approach to detect and quantify microplastics based on fluorescent tagging with Nile
Red. Scientific Reports 7, 44501. https://doi.org/10.1038/srep44501
37. Mai, L., Bao, L.-J., Shi, L., Wong, C.S., Zeng, E.Y., 2018. A review of methods for
measuring microplastics in aquatic environments. Environ Sci Pollut Res 25, 11319–
11332. https://doi.org/10.1007/s11356-018-1692-0
38. Naidoo, T., Goordiyal, K., Glassom, D., 2017. Are Nitric Acid (HNO3) Digestions
Efficient in Isolating Microplastics from Juvenile Fish? Water Air and Soil Pollution
228, 470. https://doi.org/10.1007/s11270-017-3654-4
39. Pico, Y., Alfarhan, A., Barcelo, D., 2019. Nano- and microplastic analysis: Focus on
their occurrence in freshwater ecosystems and remediation technologies. TrAC Trends
in Analytical Chemistry 113, 409–425. https://doi.org/10.1016/j.trac.2018.08.022
40. Prata, J.C., da Costa, J.P., Duarte, A.C., Rocha-Santos, T., 2019. Methods for
sampling and detection of microplastics in water and sediment: A critical review.
TrAC Trends in Analytical Chemistry 110, 150–159.
https://doi.org/10.1016/j.trac.2018.10.029
41. Qiu, Q., Tan, Z., Wang, J., Peng, J., Li, M., Zhan, Z., 2016. Extraction, enumeration
and identification methods for monitoring microplastics in the environment. Estuarine,
Coastal and Shelf Science 176, 102–109. https://doi.org/10.1016/j.ecss.2016.04.012
42. Rezania, S., Park, J., Md Din, M.F., Mat Taib, S., Talaiekhozani, A., Kumar Yadav,
K., Kamyab, H., 2018. Microplastics pollution in different aquatic environments and

20
 biota: A review of recent studies. Marine Pollution Bulletin 133, 191–208.
https://doi.org/10.1016/j.marpolbul.2018.05.022
43. Rocha-Santos, T., Duarte, A.C. (Eds.), 2017. Characterization and analysis of
microplastics, Comprehensive analytical chemistry. Elsevier, Amsterdam,
Netherlands ; Oxford, United Kingdom ; Cambridge, MA, United States.
44. Rosenkranz, P., Chaudhry, Q., Stone, V., Fernandes, T.F., 2009. A COMPARISON
OF NANOPARTICLE AND FINE PARTICLE UPTAKE BY DAPHNIA MAGNA.
Environ Toxicol Chem 28, 2142. https://doi.org/10.1897/08-559.1
45. Scherer, C., Weber, A., Stock, F., Vurusic, S., Egerci, H., Kochleus, C., Arendt, N.,
Foeldi, C., Dierkes, G., Wagner, M., Brennholt, N., Reifferscheid, G., 2020.
Comparative assessment of microplastics in water and sediment of a large European
river. Science of The Total Environment 738, 139866.
https://doi.org/10.1016/j.scitotenv.2020.139866
46. Silva, A.B., Bastos, A.S., Justino, C.I.L., da Costa, J.P., Duarte, A.C., Rocha-Santos,
T.A.P., 2018. Microplastics in the environment: Challenges in analytical chemistry - A
review. Analytica Chimica Acta 1017, 1–19. https://doi.org/10.1016/j.aca.2018.02.043
47. Strungaru, S.-A., Jijie, R., Nicoara, M., Plavan, G., Faggio, C., 2019. Micro- (nano)
plastics in freshwater ecosystems: Abundance, toxicological impact and quantification
methodology. TrAC Trends in Analytical Chemistry 110, 116–128.
https://doi.org/10.1016/j.trac.2018.10.025
48. Tagg, A.S., Sapp, M., Harrison, J.P., Ojeda, J.J., 2015. Identification and
Quantification of Microplastics in Wastewater Using Focal Plane Array-Based
Reflectance Micro-FT-IR Imaging. Anal. Chem. 87, 6032–6040.
https://doi.org/10.1021/acs.analchem.5b00495
49. Thompson, R.C., Olsen, Y., Mitchell, R.P., Davis, A., Rowland, S.J., John, A.W.G.,
McGonigle, D., Russell, A.E., 2004. Lost at sea: where is all the plastic? Science 304,
838. https://doi.org/10.1126/science.1094559
50. Wagner, M., Lambert, S. (Eds.), 2018. Freshwater Microplastics: Emerging
Environmental Contaminants?, The Handbook of Environmental Chemistry. Springer
International Publishing, Cham. https://doi.org/10.1007/978-3-319-61615-5
51. Wagner, M., Scherer, C., Alvarez-Muñoz, D., Brennholt, N., Bourrain, X., Buchinger,
S., Fries, E., Grosbois, C., Klasmeier, J., Marti, T., Rodriguez-Mozaz, S., Urbatzka,
R., Vethaak, A.D., Winther-Nielsen, M., Reifferscheid, G., 2014. Microplastics in
freshwater ecosystems: what we know and what we need to know. Environ Sci Eur 26,
12. https://doi.org/10.1186/s12302-014-0012-7

21