UNIVERSITATEA ,, AUREL VLAICU" DIN ARAD

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ, TURISM ŞI

PROTECŢIA MEDIULUI
PROGRAMUL DE STUDIU:Evaluarea și controlul calității mediului
CICLUL DE STUDII: MASTER
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: cu frecvenţă

TEHNICI DE DEPOLUARE SI RECONSTRUCTI

ECOLOGICA

ÎNDRUMĂTOR ŞTIINŢIFIC:
PROF. CONF. CALINOVICI IOAN

MASTERAND:
Dărău Arina-Bianca

ARAD
2021

1
 UNIVERSITATEA ,, AUREL VLAICU" DIN ARAD
FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ, TURISM ŞI
PROTECŢIA MEDIULUI
PROGRAMUL DE STUDIU:Evaluarea și controlul calității mediului
CICLUL DE STUDII: MASTER
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: cu frecvenţă

EVACUAREA APELOR UZATE

IN EMISARII

ÎNDRUMĂTOR ŞTIINŢIFIC:
PROF. CONF. CALINOVICI IOAN

MASTERAND:
Dărău Arina-Bianca

ARAD
2021

2
 CUPRINS

1. Introducere .............................................................................................................................. 4

1.1. Componentele mediului inconjurator..................................................................................4

1.2. Factorii geoecologici...........................................................................................................4
1.3. Managementul mediului înconjurator.................................................................................5
1.4. Protecția mediului ..............................................................................................................5

2. Protecția apelor și ecosistemelor acvatice............................................................................6

2.1. Apele uzate. Compoziţie şi caracteristici...........................................................................7
3. Lucrare practică ...................................................................................................................10
3.1. Etape de calcul ..................................................................................................................10
4. Concluzii...............................................................................................................................13
5. Bibliografie ..........................................................................................................................14

3
 1. INTRODUCERE

Prin mediu inconjurator sau mediu ambiant se intelege ansamblul de elemente si fenomene
naturale si artificiale de la exteriorul Terrei, care conditioneaza viata in general si pe cea a omului in
special. Sensul dat acestei notiuni in cadrul Uniunii Europene este cel al unui ansamblu de elemente
care, in complexitatea relatiilor lor, constituie cadrul, mijlocul si conditiile de viata ale omului, cele care
sunt ori cele care nu sunt resimtite. O alta definitie o gasim in Legea protectiei mediului, in care mediul
inconjurator este ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate
straturile atmosferei, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in
interactiune, cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv, valorile materiale si spirituale.

1.1. Componentele mediului inconjurator

 Naturale - componentele primare (primele care au aparut):

- litosfera: - relief
- substrat
- solul/pedosfera
- atmosfera
- hidrosfera
- componentele derivate (mediul biotic):
- biosfera: - plante
- animale
- omul
 Antropice:- așezarile umane
- agricultura
- activită țile industriale
- că ile de comunicații
- turism

1.2. Factorii geoecologici

4
 Sunt factorii care dau caracteristicile mediului înconjurator ca
uramare a interacțiunii dintre aceștia.

Se clasifică în :

 Factori naturali - își au originea în elementele majoare ale mediului (aer, apă ,
litosfera).
 Factori antropici - își au originea în activitatea transformatoare a omului.

Caracteristica principală a factorilor o reprezinta raportul dintre determinare și

influențare deoarece în evidențierea caracteristicilor mediului un element proces sau
fenomen este determinat în raport cu el dezvoltandu-se celelalte elemente, procese și
fenomene, astfel se diferențiază la suprafața Pă mantului mai multe tipuri de mediu.

1.3. Managementul mediului înconjurator

Prin managementul mediului se înțelege acțiunea voluntară de transformare a unor

caracteristici ale acestuia, pentru a satisface cerințele de moment și de perspective ale
comunită ților umane din teritoriu.

Managementul reprezintă o formă evoluată  a interacțiunii dintre om și natură prin

care se remarcă ameliorarea unor elemente ale mediului netural și crearea unor situații noi
cu o funcționalitate mai bună din punct de vedere natural și economic.

1.4. Protecția mediului

Problema principală a lumii este protecția mediului înconjură tor, deoarece datorită
protecției mediului umanitatea poate prospera și evolua într-un habitat nepoluat, cu soluri
fertile și ape nepoluate. Dacă protecția lui devine neglijată , mediul, poate fi distrus,
plantele ,animalele și omul vor dispă rea de pe fața Pă mâ ntului în doar câ teva decenii,
adaptarea la un mediu poluat find aproape imposibilă .

Mediul înconjură tor în ziua de azi se află într-o stare foarte îngrijoră toare, deoarece
poluarea este la fiecare colț de stradă , gunoaiele fiind prezente peste tot. Din cauza poluă rii,

5
mediul este afectat prin procesul de deșertificare, datorită stratului de ozon care se
subțiază din cauza gazelor degajate de fabrici, autovehicule și alte componente existente.

2. PROTECŢIA APELOR ŞI ECOSISTEMELOR ACVATICE

Avand in vedere importanta apei ca resursa naturala este necesara aplicarea unui
set de masuri specifice referitoare la protectia rezervelor de apa si a ecosistemelor acvatice.
Acestea se diferentiaza in raport cu tipul resursei afectate, existand masuri pentru
protectia apelor de suprafata, a apelor subterane, precum si a apelor marine si oceanice.
Protectia apelor are ca obiect mentinerea si imbunatatirea calitatii si productivitatii
biologice ale acestora, in scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii
umane si bunurilor materiale.

De asemenea, conservarea, protectia si imbunatatirea calitatii apelor costiere si

maritime urmareste reducerea progresiva a evacuarilor, emisiilor sau pierderilor de
substante prioritare/prioritar periculoase in scopul atingerii obiectivelor de calitate
stipulate de diverse reglementari internationale si nationale.Mentinerea unui echilibru
durabil in ceea ce priveste diversele aspectereferitoare la apa constituie obiectivul
Directivei-cadru privind apa, adoptata in 20004. Aceasta pune bazele unei politici moderne
si holistice in domeniul apei pentru Uniunea Europeana5.

Politica UE in domeniul apei a abordat de asemenea anumiti factori care exercita

presiuni importante, cum ar fi: poluarea datorita evacuarii apelor urbane uzate6, nutrientii
proveniti din agricultura7 , emisiile industriale8 si evacuarea substantelor periculoase9 si
anumite directii neacoperite pana acum: apele subterane10, substantele prioritare,
evaluarea si gestionarea inundatiilor11 si strategia maritima.12

6
 2.1. Apele uzate. Compoziţie şi caracteristici

Temperatura apelor uzate infleienteaza majoritatea reactiilor fizice si biologicecare

au loc in procesul de epurare. Apele uzate uzate menajere au o temperatura cu 2 -3°C mai
ridicata decat temperatura apelor de alimentare, cu exceptia cazului dedeversari de ape
calde tehnologice sau cand in retea se infiltreaza ape subterane.Determinarea temperaturii
se efectueaza numai la locul de recoltare prinintroducerea termometrului in apa de
cercetat, iar citirea temperaturii se face dupa 10minute de la introducerea termometrului
fara a-l scoate din apa.

Compoziţia apelor de suprafaţă dar şi a celor reziduale se stabileşte prin analize de

laborator care determină cantitatea şi starea materiilor în suspensie, azot, gră simi, cloruri
etc., ajută la urmă rirea procesului de descompunere (prin determinarea CBO 5, pH, O2 ) şi
stabileşte prezenţa şi felul organismelor din apă .

Analizele pentru stabilirea caracteristicilor apelor uzate sunt necesare pentru

proiectarea staţiilor de epurare.

Caracteristicile chimice determinate sunt:

Oxigenul dizolvat (O2) se gă seşte în cantită ţi mici în apele uzate (1-2 mgf/dm3 ),
numai câ nd sunt proaspete şi după epurarea biologică . În funcţie de gradul de poluare,
apele de suprafaţă conţin cantită ţi mai mari sau mai mici de oxigen. Pentru a putea stabili
gradul de poluare al unei ape de suprafaţă , este important să cunoaştem conţinutul de
oxigen al acesteia.

Consumul biochimic de oxigen (Biochemical oxigen demand=BOD) al apelor uzate

sau al emisarului, reprezintă cantitatea de oxigen consumată pentru descompunerea
biochimică , în condiţii aerobe, a materiilor solide organice totale, la temperatura şi timpul
standard - 20°C, respectiv, 5 zile; în acest caz, valoarea respectivă se notează cu CBO5 -
consumul biochimic de oxigen la 5 zile. Acesta reprezintă gradul de impurificare al apei
uzate sau de suprafaţă .

7
 Cu câ t valoarea acestuia este mai mare, cu atâ t apa este mai poluată .
Descompunerea biochimică a apelor uzate, respectiv consumul biochimic de oxigen, se
produce în două faze: faza primară (a carbonului), în care oxigenul se consumă pentru
oxidarea substanţelor 8 organice, care începe imediat şi are, pentru apele uzate menajere, o
durată de 20 zile, la temperatura de 200 C. Se formează CO 2, care ră mâ ne sub formă de gaz
în soluţie sau se degajă ; faza secundară (a azotului) în care oxigenul se consumă pentru
transformarea amoniacului în nitriţi şi apoi în nitraţi; începe după cca. 10 zile şi durează
peste 100 zile.

Consumul chimic de oxigen (CCO) stabileşte indirect cantitatea de oxigen consumat

pentru oxidarea tuturor formelor de substanţe organice prezente în mediu (degradabile şi
nedegradabile). Raportul CBO5 /CCO reflectă gradul de biodegradabilitate al unui efluent
sau al unei ape reziduale. Pentru apele menajere uzuale, raportul este apropiat de 0,6.
Pragul de lipsă de biodegradabilitate este atins câ nd acest raport este < 0,2.

Azotul total este alcă tuit din amoniac liber, azot organic, nitriţi şi nitraţi. Azotul
organic şi amoniacul liber sunt luaţi ca indicatori ai substanţelor organice azotoase,
prezente în apa uzată , iar amoniacul albuminoidal ca indicator al azotului organic, care se
poate descompune. Amoniacul liber este rezultatul descompunerii bacteriene a
substanţelor organice.

Nitraţii reprezintă cea mai stabilă formă a materiilor organice azotoase şi, în
general, prezenţa lor indică o apă stabilă din punct de vedere al transformă rii. In apa uzată
proaspă tă , nitriţii şi nitraţii sunt în concentraţii mai mici (sub 1/1 mil.).

Sulfurile sunt rezultatul descompunerii substanţelor organice sau anorganice şi

provin, de cele mai multe ori, din apele uzate industriale.

Acizii volatili indică progresul fermentă rii anaerobe a substanţelor organice. Din
aceşti acizi, prin fermentare, iau naştere CO2 şi CH4.

Gră simile şi uleiurile în cantită ţi mari formează o peliculă pe suprafaţa apei care
poate împiedica aerarea, poate colmata filtrele biologice, inhiba procesele anaerobe din
bazinele de fermentare etc.

8
 Gazele cel mai des întâ lnite la epurarea apelor sunt hidrogenul sulfurat, bioxidul de
carbon şi metanul. Hidrogenul sulfurat indică o apă uzată ţinută un timp mai îndelungat în
condiţii anaerobe. Metanul şi bioxidul de carbon sunt indicatori ai fermentă rii anaerobe.

Concentraţia de ioni de hidrogen (pH) este un indicator al mersului epură rii, de el

depinde activitatea microorganismelor, precipită rile chimice. Valoarea pH-ului trebuie să
fie înjur de 7. Potenţialul de oxidoreducere (potenţialul Redox, rH) furnizează informaţii
asupra puterii de oxidare, sau de reducere, a apei sau nă molului, în scara Redox.

Putrescibilitatea este o caracteristică a apelor uzate care indică posibilitatea ca o

apă să se descompună mai repede sau mai încet. Analizele bacteriologice se fac de obicei în
paralel cu cele chimice. Absenţa bacteriilor dintr-o apă poate fi un indiciu clar al prezenţei
unor substanţe toxice. În procesul de stabilire a stă rii ecologice sau a potenţialului ecologic
a ecosistemelor acvatice, naturale sau artificiale, evaluarea elementelor biologice se face pe
baza listei de bioindicatori.

3. LUCRARE PRACTICĂ

Să se determine gradul de epurare din punct de vedere al metriilor în suspensie,

cunoscâ ndu-se urmă toarele elemente:

- debitul emisarului Q =15 m3/s

- q = 0,5 m3/s

- cantitatea de suspensii din apele uzate, M = 300 mg/l , la L= 17 km în aval de secțiunea de

evacuare a apelor uzate , este folosit pentru scopuri de agreement, la debitul de calcul al
emisarului dat

- viteza V= 0,6 m/s

- adâ ncimea medie a apei H= 1,2 m

9
- evacuarea apelor uzate se face prin dispersie, distanța în linie dreaptă , între punctul de
evacuare a apelor uzate și cel de folosință , l = 15 km

3.1. Etape de calcul

- determinarea gradului de diluție d

Q 15
d= q = 0,5 = 30

Q = debitul emisarului (m3/s)

q = debitul apelor uzate (m3/s)
- Se calculează coeficientul de amestec a (formula lui Rodziler)

−α ∛ L −α ∛ L
1−e 1−e 1−0,395
0,605
a= Q −α ∛ L
1+ ∗e
, în care a = 15 −α ∛ L = = 1+ 15 ∗0,395 = 1+ 30∗0,395
1+ ∗e
=
q 0,5 0,5

0,605
12,85
= 0,0470 = >0,05

L= distanța dintre secțiune și evacuare a apelor uzate și secțiunea de calcul (m)

α= coeficient care ia în considerare condițiile hidraulice de amestec (se determină

cu formula V.A. Frolov)

ξ= coeficient dependent de construcția de evacuare a apei uzate. Pentru evacuă ri la

mal,concentrate, ξ = 1; pentru evacuă ri în zona cu viteză maximă a emosarului, în talveg, ξ
= 1,5; pentru evacuă ri prevă zute cu instalații de dispersie (conducte orizontale cu orificii,
așezate transversal pe direcția de curgere a apei), ξ = 3;

φ= L/l este coeficientul de sinuozitate al râ ului ( L= este distanța dintre secțiunea de

evacuare a apei uzate și secțiunea de calcul și distanța între aceleași secțiuni, dar în linie
dreaptă l)

DT – coeficientul de difuzie turbulentă

10
 V- viteza medie a cursului de apă (m/s)

H – adâ ncimea cursului de apă în zona considerată (m)

V∗H 0,6∗1,2 0,72

DT = 200 = 200 = 200 = 0,0036

α=ξ * φ * √
3 DT
q
= 1,5 * 1,2 * √
3 0,0036
0,5
= 1,5 * 1,2 *√ 0,0072 = 1,5 *1,2 *
3

0,1930 = 0,1158 = 0,12

Pentru calcul se folosesc valoriile termenului e−α ∛ L, din tabelul 3

x = α ∛ L unde e-x = e - α∛L

x = 0,12 ∛ 17 = 0,12 * 2,57 = 0,3084

Diluția reală se deteremină cu relația :

Q 15
d' = a * q = 0,8 * 0,5 = 0,8 * 30 = 24

Cantitatea maximă de suspensii, m, ținâ nd cont de d' = 24, categoria a _I de calitate

și de tabelul 2 rezultă :

m = mg/l

Verificare pentru condițiile gradului de epurare categoria a II- a

M −m 300−110 190
β= M *
100 =
300 * 100 = 300 * 100 = 0,63 * 100 = 63 %

Verificare pentru condițiile gradului de epurare categoria a III - a

M −m 300−200 100
β= * 100 = * 100 = 100 = 0,33 * 100 = 33 %
M 300 300 *

11
 4. CONCLUZII :

Prin verifică rile realizate în urma lucră rii practice și prin determinarea calculelor de
verificare a condițiilor gradului de epurare, am constatat că analiza noastră se încadrează
în categoria a III-a deoarece gradul de diluție este corespunză tor acestei categorii.

12
 5. BIBLIOGRAFIE

1.Vișan S., Angelescu A., Alpopi C., ,, Mediu înconjurător-poluare și protecție '' , Ed.
Economică, București, 2002;

2. Trusca A., Nedea P., Milea O., ECOLOGIE SI PROTECȚIA MEDIULUI –

3.https://www.bing.com/search?
q=mediu+inconjurator+poluare+si+protectie+&form=ANNTH1&refig=380892ced6264a83a4f6
d256607eef56

4. http://www.silvic.usv.ro/studiu_epm.php

5. https://biblioteca.regielive.ro/referate/ecologie/epurarea-apelor-uzate-280807.html

13