SURSE DE DEGRADARE A MEDIULUI

ÎN ZONA PIPERA, ORAȘUL VOLUNTARI, JUDEȚUL

ILFOV

INTRODUCERE
ARGUMENTARE ALEGERII TEMEI
Protecția și calitatea mediului înconjurător sunt două noțiuni complexe și
cuprind numeroase aspecte ale raportului om-natură.
Utilizând acești doi termeni, avem în vedere atât potențialul productiv al
mediului precum și viața și sănătatea oamenilor ce pot fi afectați de factorii
naturali nefavorabili sau de consecințele unor activități economice care
declanșează procese de degradare sau duc la poluarea mediului.
În acest sens, studiul calității mediului cuprinde o gamă largă de probleme
incluzând aproape în întregime tematica cercetărilor fizico-geografice.
Deși cea mai inteligentă fiinţă de pe Pământ, omul a fost și este cea mai
dependentă fiinţă de natură.
Această relaţie, om-natură, este vitală pentru om dar, din păcate, de-a lungul
timpului omul a provocat uneori, în necunoștinţă de cauză, alteori, cu bună știnţă,
alterarea naturii.
Se pare că,totuși, în această relaţie, omul este cel care depinde mai mult de
natură atunci când este vorba să-și asigure nevoile zilnice.
Asistăm la o preocupare crescȃndă față de problemele tot mai complexe
privind protecția mediului .Toate aceste probleme au la bază faptul ca poluarea ,
deci și depoluarea, au căpătat tendințe de globalizare cum ar fi: transformări
climatice vizibile, deteriorarea stratului de ozon, despăduririle fără precedent,
fenomenele de deșertificare și aridizare, fenomenele grave de eroziune a solului,
instabilitatea terenurilor, reducerea resurselor naturale, creșterea antropizării unor
ecosisteme.
Problema calității și protecției mediului a intrat în actualitate pe măsură ce
omenirea a devenit conștientă de necesitatea conservării și utilizării cât mai
eficiente a potențialului productiv al mediului. De aceea, atât pe plan mondial cât și
pe plan național, se acordă o atenție sporită activităților de protecție a mediului și
de supraveghere a modificărilor aduse calității acestuia.
Astfel, în anul 1972 are loc la Stockholm ( Suedia), prima Conferinţă ONU
pentru Mediul Ȋnconjurător, desfăsurată sub lozinca „Un singur Pământ”. La
această conferinţă, ziua de 5 iunie a fost declarată „ Ziua Mondială a Mediului’’.
Ȋn Declaraţia finală a Conferinţei se menţionează pentru prima dată că ,,
între calitatea mediului și calitatea vieţii este o legătură indisolubilă” și se
proclamă faptul că ,, datoria fiecărui om este de a proteja și ameliora mediul
înconjurător, deoarece resursele naturale ale globului, inclusiv aerul, apa,
pământul, flora şi fauna şi, în mod deosebit, eşantioanele reprezentative ale
ecosistemelor naturale, trebuie protejate în interesul generaţiilor prezente şi
viitoare, printr-o planificare sau o gestionare atentă, după nevoi”.
Iată de ce am considerat ca în lucrarea de față să mă refer la acele elemente
care permit cunoașterea și urmărirea modificărilor aduse mediului în zona Pipera,
fie sub acțiunea unor factori naturali , fie, mai ales, ca urmare a activităților
antropice.
Pe întregul cuprins al lucrării se au în vedere două aspecte: pe de o parte
,cunoaștere științifică a fenomenelor, a cauzelor care le produc, a efectelor negative
asupra mediului iar pe de altă parte, măsurile ce se impun pentru prevenirea și
diminuarea acestor efecte negative.
 Consider că o bună cunoaștere a fenomenelor, a cauzelor care le generează
cât și a consecințelor acestora, constituie în același timp, un îndemn permanent la o
atitudine activă de protejare și menținere a unui mediu cât mai sănătos.
Educarea populației în acest spirit se realizează cât mai eficient încă din
perioada preșcolară și școlară, la orele de curs cât și în afara orelor de clasă, în
laboratorul naturii, prin aplicații în orizontul local, prin excursii, prin participarea
la împăduriri sau întreținerea și ocrotirea spațiilor verzi, etc.
Acțiunile organizate la orice nivel sunt tot atâtea prilejuri de a contribui la
educarea copiilor în spiritul dragostei de ținuturile natale , față de frumusețile
naturii, formarea deprinderilor de a acționa pentru păstrarea lor.
Asemenea preocupări duc la apariția, în viitor, a noțiunilor ce le vor dobândi
la diferite discipline precum: botanică, zoologie, fizică, chimie, fără a mai vorbi de
geografie.
Activitățile practice în orizontul local de la vârsta preșcolară contribuie cert
la formarea unor deprinderi pentru întreaga viață.
Antrenând copiii în acțiunile organizate în orizontul local realizăm o
dezvoltare a spiritului de inițiativă, a dorințelor de corectare care se vor îmbina
armonios cu folosirea în mod util a timpului liber.
În ceea ce privește cadrul didactic, rezultatele obținute în timpul acțiunilor în
orizontul local, constituie material didactic valoros pentru actualele dar mai ales
vitoarele serii de elevi.
Prin cercetările și evaluările efectuate, prin găsirea soluțiilor optime de a
rezolva unele probleme legate de intervenția omului asupra mediului, cadru
didactic poate interveni în sprijinul comunităților locale.
 CAPITOLUL 1
CONCEPTE ȘI NOȚIUNI DEFINITORII PRIVIND MEDIUL
ÎNCONJURĂTOR. GEOGRAFIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

1.1. Concepte și noțiuni definitorii privind mediul înconjurător

În condițiile actuale, când pe plan mondial se manifestă tot mai mult
descoperirile din domeniul tehnologiei și științei, dependența omului de natură se
micșorează continuu, în sensul că, intervenția societății nu schimbă legile naturii ci
le pune în slujba sa.
În sens biologic, prin noțiunea de mediu se înțelege suma tuturor factorilor
exteriori organismului uman. După prof universitar Bogdan Stugren, ,,mediul este
un sistem de componente materiale ale Universului care influențează funcționarea
sistemului biologic”.
Mediul reprezintă ansamblul tuturor influențelor exterioare care afectează
viața și dezvoltarea unui organism.
În biologie, conținutul dat mediului este mai mult de natură fizică, având o
încărcătură naturală, iar elementul de referință îl constituie organismele, tot în
calitate de componente naturale.
Mult timp, același sens l-a avut noțiunea de mediu și în geografie, aceasta și
datorită unei slabe modificări aduse naturii, mediul conservându-și, cu mici
excepții, caracterul său natural
Mediul geografic exprimă o noțiune mult mai complexă, reprezentând
cadrul în interiorul căruia se desfășoară viața materială a societății ( relief, resurse
naturale, climă, ape, floră, faună , soluri). Mediul geografic nu trebuie confundat
cu mediul natural, acesta din urmă exprimând doar latura fizică a mediului
geografic.
 George Vâlsan, adoptă denumirea de mediu fizic extern, dar îi lărgește
conținutul, susținând că: ,, în el intră tot ce poate influența din afară viața unui
popor,..... poziția pe globul pământesc, pe continent și între popoarele
vecine,.....relief, climă, ape înveliș animal și vegetal, avuții ale solului și
subsolului.... avuții naturale sau prefăcute de om, care avuții aparțin mediului
extern.”
Observăm că George Vâlsan are meritul de a fi printre primii geografi
români care se apropie foarte mult de accepțiunea actuală de mediu, incluzând la
elementul de referință omul, societatea.
Mediul natural transformat prin munca omului constituie mediul
înconjurător al societății.
Mediul înconjurător este o unitate cu un divers conținut, diversitate care
reflectă în același timp proveniența diferită a componentelor sale.
a. O primă mare categorie de componente ale mediului înconjurător o
formează componentele fizice naturale. În cadrul acesteia se difernțiază
componentele abiotice ( apă, aer,strat geologic, sol , relief) și componentele
fizice biotice.
Componentele fizice naturale constitue necesitatea obligatorie pentru
existența vieții. De aceea, pe bună dreptate, acestea au fost considerate de geologul
francez Bertrand ca alcătuind suportul ecologic al mediului.
Componentele fizice biotice ( organismele) se caracterizează prin nivelul
înalt de organizare a materiei ca fiind, după Simion Mehedinți, ,, câmpul de
interferență a energiilor în toate învelișurile Terrei”.
b. O a doua mare categorie de componente ale mediului înconjurător o
reprezintă componentele sociale. Acestea dau expresia superioară ,,
pluridimensionalității” mediului înconjurător, atestă locul pe care îl ocupă omul în
cadrul acestuia.
 Ca element al naturii organice, omul, în procesul muncii , își depășește
condiția sa naturală, existenței sale naturale suprapunându-i- se existența socială.
Dubla poziție a omului , naturală și socială , în același timp, face ca și
componentele sociale ale mediului înconjurător să poarte în permanență amprenta,
pe de o parte, a afinității omului cu natura iar pe de altă parte, a detașării sale
conștiente, de aceasta, a calității sale sociale.
Omul, prin acțiunea sa conștientă, mijlocește, reglementează și controlează
schimbul de materie dintre el și natură. Omul, acționând prin prisma intereselor și
necesităților sale, dă un scop proceselor naturale, le stabilește finalitățile.
Noțiunea de Mediu Inconjurător dobândește precizări complete prin OUG
nr. 195/2005 privind protecția mediului înconjurător, modificată și completată prin
O.U.G. nr.75/2018 și anume,, Mediul înconjurător este constituit din totalitatea
factorilor naturali și a celor creați prin activitatea umană care, în strânsă
interacțiune, asigură menținerea echilibrului ecologic, determină condițiile de viață
pentru om și dezvoltare a societății ”.
După cum am menționat, componentele naturale ale mediului sunt: aerul,
apele, resursele naturale, solurile, relieful, vegetația și animalele. Dintre
componetenele antropice ale mediului înconjurător amintim: așezările omenești,
exploatările industriale, drumurile, culturile agricole, lacurile artificiale, canalele,
amenajările urbane.
În afară de elementele naturale și antropice, mediul înconjurător, în
complexitatea lui, mai cuprinde elemente sociale: comportamentul social,
ideologia, religia, psihologia și diverse reglementări precum și elemente legate de
informație( mediul informațional): limbajul, mijloacele de informare, știința și
tehnologia
În situația în care mediul înconjurător este o parte din mediul geografic,
geografia își extinde nemijlocit investigația asupra complexelor teritoriale, în
vederea descoperirii căilor de armonizare, a evoluției relațiilor componentelor, a
protecției elementelor care condiționează mediul uman.

1.2 Geografia mediului înconjurător

Ca știință a mediului înconjurător, geografia are calitatea de a descoperi
caracterele sau raporturile învelișurilor sau a componentelor acestora, de a preciza
în ce condiții evoluția lor poate fi păstrată în sprijinul eficient al societății.
Problema mediului înconjurător este o problemă vastă și complexă. Această
problemă nu este apanajul vreunei discipline sau vreunui domeniu de activitate,
este o problemă a întregii omeniri.
Este foarte greu să se realizeze, chiar în lumea de azi, un proiect al întregii
umanități. Deocamdată s-au realizat câteva proiecte regionale. Un domeniu în care
s-ar putea realiza un proiect global este cel referitor la problema protecției și
conservării mediului înconjurător.
În abordarea acestui domeniu nu puteau lipsi geografii stiind că obiectul de
studiu al geografiei se referă la interacțiunea dintre elementele naturale și antropice
ale mediului.
În contextul exploziei demografice și al dezvoltării economice fără
precedent, în SUA, în secolul al- XIX- lea, pe parcursul unei singure generații s-a
obervat cel mai mult degradarea mediului înconjurător. În această țară își are
originea mișcarea ecologistă mondială. Tot în această țară a apărut ideea înființării
parcurilor naționale( 1832, Parcul Yellowstone).
În anul 1860, tot în SUA, apare primul manual de protecție a mediului
înconjurător.
Ulterior, parcuri naționale au luat ființă în multe țări și zone de pe glob. În
anii '30, în România, a luat ființă Parcul Național Retezat. Mai nou, au fost
instituite,, Rezervații ale Biosferei” precum și ,, Arii Naturale de Protecție
Specială ”.
În unele țări au luat ființă partide și micări ecologiste care au ajuns chiar la
guvernare. În majoritatea țărilor ființează ministere ale mediului.
În România, în cadrul Ministerului Mediului, la nivel de județe, există
Agenții Pentru Protecția Mediului( APM).
Există, deasemenea, numeroase Organizații Non Guvernamentale ( ONG-
uri) , unele transfrontaliere. În școli s-au introdus ,ca obiect de studiu, Geografia
Mediului Înconjurător. Prima lucrare în acest domeniu, a apărut în anul 1977,
autori fiind Alexandru Roșu și Irina Ungureanu . Au apărut multe manuale
alternative, fiecare aducându-și aportul la formarea unei educații ecologiste în
rândul elevilor.
Geografii, profesorii de geografie și cercetătorii au obligația morală și
profesională să cunoască mediul geografic, în ansamblu și pe componente, să
elaboreze măsuri de prevenire și remediere acolo unde evoluția merge spre
dezechilibru și să le propună autorităților cu atribuții în domeniu.
 CAPITOLUL 2
STAREA ELEMENTELOR MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR DIN ZONA
PIPERA ȘI SURSELE CARE DUC LA DEGRADAREA CALITĂȚII LOR.

Zona Pipera este parte componentă a orașului Voluntari ce aparține din

punct de vedere administrativ de județul Ilfov. Este situată în nordul Bucureștiului,
în vecinătatea sectoarelor 1 și 2, în partea vestică a orașului Voluntari de care este
separat printr-o zonă parțial împădurită, având următoarele limite:
- la nord, comuna Tunari( șoseaua de centură);
- la nord-est , comuna Ștefănești( șoseaua de centură);
- la sud, sectorul 2 al municipiului București;
- la vest , sectorul 1 al municipiului București;
- la est, localitatea Voluntari.
( vezi Anexa 1)
Accesul dinspre București se face pe șoseaua Pipera-Tunari și prin linia de
metrou( stația Pipera), precum și prin DN1, dinspre vest.
Prin Strada Popasului, Pipera este în legătură cu Voluntari iar cu București,
prin DN2(E60).

Istoric
 Zona a fost locuită încă din neolitic. Satul Pipera a apărut în urmă cu
aproximativ 200 de ani, pe teritoriul moșierilor Ion Boamba și Mircea Climescu,
sub numele de Tătărani, numărând circa 20 de case. Se bănuiește că satul a avut la
origine unele plantații de ardei iute , dovadă și actuala deumire-Pipera.
În urma reformei agrare a lui Cuza din anul 1864, în zonă au fost
înproprietărite 20-25 de familii. În anii 1898-1908, comunitatea se găsea în
administrarea comunei Băneasa.Sunt dovezi că satul Tătărani, actual Pipera, făcea
parte din comuna rurală Băneasa- Herăstrău( avea 767 ha și 122 de locuitori).În
urma Legii nr. 50/1950, județul Ilfov se desființează iar Voluntari apare la
regiunea București, sectorul 2 al capitalei.
Legea nr.2 /1968 privind reorganizarea teritorială a Republicii Socialiste
România, reînfiinează județul Ilfov, iar prin Decretul Consiliului de Stat nr,1/1981
județul Ilfov devine Sectorul Agricol Ilfov, administrat de București, pentru ca,
prin Legea nr.24/1996 să redevină județul Ilfov.
Este o zonă complexă, dacă ne gândim la legăturile cu Bucureștiul, fiind
legată de acesta prin rețele de transport( metrou, auto) care își prelungesc liniile ca
niște tentacule în toată zona preurbană, inclusiv în zona Pipera.
Dacă administrativ zona Pipera aparține de orașul Voluntari și împlicit de
județul Ilfov, în fapt este o revărsare a noului oraș spre nord, cu unități industriale,
arii rezidențiale, clădiri de birouri, etc. Este o zonă intens urbanizată. După
revoluția din 1989 Pipera a devenit dintr-un sat mic înconjurat de pășuni, de la
marginea Bucureștiului, unul dintre cele mai scumpe cartiere rezidențiale.
Șantierele de construcții, unitățile economice și industriale, mijloacele de
transport, cartierele rezidențiale, prin activitățile lor au început asaltul asupra
mediului natural din zonă, precum și asupra vieții și sănătății locuitorilor acesteia.
2.1. Relieful
 Zona Pipera se află în Câmpia Vlăsiei, mai exat în subunitatea acesteia,
numită Câmpia Bucureștiului.În zona Pipera câmpia este puțin fragmentată. În
subsolul său, imediat se întâlnesc pietrișuri de Colentina în cadrul cărora se află o
consistentă pânză de apă freatică. Uneori, pânza freatică ajunge la suprafață sub
formă de izvoare. Peste pietrișurile de Colentina se află un strat de loess care pe
alocuri poate ajunge până la 10 m grosime.
Dominanta reliefului o reprezintă câmpurile( interfluvii plate situate între
văi).
Relieful de câmpie are o înălțime de 100m, cu o pantă de sub 2 grade,
înclinată de la NE-SV. La suprafață domină solurile brune roșcate specifice
pădurilor de stejar. Nu surprinde acest aspect, dacă ne gândim că în evul mediu
întreaga Câmpie a Vlăsiei era ocupată de păduri de stejar, vestiții Codrii ai Vlăsiei.
Au fost defrișați, în favoarea suprafețelor arabile. Rămășițe din Codrii Vlăsiei se
mai întâlnesc și astăzi, mai ales în Pădurea Pasărea din estul Bucureștiului și
Pădurea Băneasa
Specifice vegetației de odinioară, în zonă se mai întâlnesc, accidental, pe
lângă specii de stejar și exemplare de tei și carpen.
Defrișările masive din secolul al XIX, construirea de drumuri, amplasarea de
costrucții economice și rezidențiale au făcut ca vegetația de pădure să nu mai fie
reprezentativă în zonă. Excepție face Pădurea Băneasa care este, în mare parte, o
pădure antropică.
2.2. Clima se poate analiza din observațiile făcute asupra acesteia de-a
lungul timpului, la stațiile meteorologice.
Reprezentative pentru zona Pipera sunt datele centralizate de la Stațiile
Meteorologice Afumați și Băneasa, stații între care este situată zona pe care o
studiem.
 De la început trebuie menționat faptul că, zona București, zonă în care este
inclusă și Pipera, are un climat temperat-continental cu nuanțe de excesivitate.
Asupra climatului Bucureștiului se face simțită și influența marii metropole, aici, în
zona Pipera manifestându-se un așa zis topoclimat de periferie, puțin deosebit,
prin valorile temperaturilor, precipitațiilor și ale vântului, de cele ale
topoclimatului urban din zona centrală a Bucureștiului.
În ceea ce privește dinamica generală a atmosferei, Bucureștiul se află sub
influența maselor de aer polar-maritime și continentale din nord-estul Europei,
precum și sub influența celor tropical-maritime și tropical-continentale.
2.2.1 Temperatura medie a verilor are valori cuprinse între 20º- 25ºC.
Punctual se înregistrează și temperaturi de peste 40ºC, înregistrându-se peste 38 de
zile tropicale.
Media cantităților de precipitații căzute pe perioada verii este de 190mm și
are în cea mai mare parte caracter torențial.
Pe perioada verii vânturile bat dinspre NE, SV și V. Se înregistrează
perioade de uscăciune și secetă.
Pe perioada iernilor zona se află sub influența maselor de aer din estul și
nordul Europei și se manifestă prin vântul numit Crivăț.
Media temperaturilor de iarnă se situează între -2º - 0,2 ºC. În
unele zile de iarnă temperaturile pot înregistra valori între -10º-20º C.
Uneori se produc viscole urmate de zile călduroase datorită
pătrunderii aerului tropical maritim( mediteranean) dinspre sudul continentului.
Din înregistrările multianuale de la Stația meteorologică Afumați , rezultă o
medie anuală a temperaturii aerului de 10,2ºC, cu aproape 1ºC mai scăzute ca cele
înregistrate în anumite puncte din interiorul Bucureștiului. De fapt, zona
Bucureșriului apare ca ,,o insulă de căldură”, comparativ cu temperaturile medii
anuale ale zonelor limitrofe.
 Referitor la temperatura maximă absolută înregistrată în zonă, aceasta
este de 41,1ºC la Stația Meteorologică Băneasa la data de 20 august 1945, iar
minima absolută s-a înregistrat tot la Stația Meteorologică Băneasa la data 25
ianuarie 1942 și anume, -32,2 ºC.
Minimele lunare de temperaturi au valori negative începând cu luna
octombrie până în luna martie.
Din valorile minime și maxime absolute înregistrate la Stația
Meteorologică Băneasa, rezultă că în zona Pipera amplitudinea termică este de
72,3ºC.
De mare importanță pentru agricultură, în special, este temperatura de la
nivelul solului. Aceste valori sunt determinate atât de energia radiantă solară, cât și
de caracteristicile fizice ale suprafeței solului, de microrelief și chiar de lucrările
efectuate de om.
Astfel, temperaturile medii anuale de la suprafața solului înregistrează la
Stația Meteorologică Băneasa,12,8ºC și la Stația Meteorologică Afumați, 12, 7ºC.
În funcție de variația temperaturii din timpul anului fluctuează și
temperatura de la suprafața solului, cea mai ridicată valoare înregistându-se la
Stația Meteorologică Băneasa, 14,4ºC, în anul 1988 iar la Stația Meteorologică
Afumați, 13,6ºC, în 1962.
Cele mai mici medii anuale ale temperaturii solului, s-au înregistrat la Stația
Meteorologică Băneasa ,11,8ºC și la Stația Meteorologică Afumați ,11,1ºC.
În interiorul Pădurii Băneasa , din cauza umbririi și a umezelii mai mari,
vara, temperaturile sunt cu 1º-2º mai scăzute, decât în zonele limitrofe , deschise.
Temperaturile minime ale lunii ianuarie ating medii la nivel de sol, de - 4ºC, la
Stația Meteorologică Băneasa și -4,3ºC, la Stația Meteorologică Afumați.
Începând cu luna februarie, temperaturile de la suprafața solului încep să
crească, ajungând în aprilie la + 8-9ºC și sunt cu 2-4ºC mai mari decât ale aerului.
 Maximele de la suprafața solului ating în luna iulie medii de 28,4ºC, la
Stația Meteorologică Băneasa și 27,8ºC la Stația Meteorologică Afumați. Aceste
temperaturi sunt cu aproximativ 6ºC mai mari decât temperatura aerului din
aceiași lună.
Temperatura din adâncul solului variază, de asemenea, în funcție de
intensitatea fluxului de energie solară, precum și de temperatura aerului din timpul
zilei și a anului, de particularitățile fizico- chimice ale solului.
Minimele termice din adâncul solului se produc în luna ianuarie iar
maximele , în luna iulie.
Temperaturile negative care caracterizează sezonul de iarnă favorizează
producerea fenomenelor meteorologice cum a fi: bruma chiciura, strat de gheață,
ninsori etc....
La baza producerii înghețului stă circulația generală a atmosferei iar în cazul
Bucureștiului, parametrii respectivi sunt influențați de ,, insula termică urbană”
care coincide cu suprafața acestui oraș.
De exemplu, durata înghețului este mai lungă în zona Pipera decât în partea
centrală a orașului. În zona periferică din care face parte și zona Pipera, înghețul
începe mai devreme ( 8-25 X), cu aproximativ două săptămâni ca în centrul
Bucureștiului.
Ultimele înghețuri de primăvară se termină între 12-20 aprilie, adică cu vreo
două săptămâni ma târziu ca în centrul Bucureștiului.
Dacă între ultimul îngheț de primăvară și primul îngheț de toamnă , în
centrul Bucureștiului sunt între 216-221 zile, în zona Pipera , perioada este 198-
215 zile.
Umezeala relativă a aerului scade de la centru spre periferie. De exemplu,
aceasta este pusă în evidență și de numărul mai mare de zile cu ceață din zona de
nord a Bucureștiului, inclusiv zona Pipera( ceață de evaporație), care se deosebește
de ceața urbană din București care este plină de fum, funingine, particule din
produși chimici, praf, gaze de eșapament etc.
În caz de inversiune termică, poluanții staționează mult timp în atmosfera
inferioară. Ea (ceața) se dispersează în condiții de convecție termică puternică.
Când ceața meteorologică se suprapune peste ceața urbană, oamenii au mari
probleme respiratorii, mai ales cei cu boli respiratorii cronice.
Nebulozitatea este mai redusă în zonele periferice, incluzând și Pipera,
comparativ cu Bucureștiul, unde, nebulozitatea este mai mare din cauza poluanților
care persistă în atmosferă în cantități mai mari.
Valorile nebulozității sunt mai mari pe perioada rece a anului , comparativ
cu perioada mai caldă.
2.2.2. Precipitațiile atmosferice
De la început, menționez că, din punct de vedere cantitativ, precipitațiile
scad din zona centrală a orașului spre periferia din care face parte zona Pipera.
Dacă la Stația Meteorologică Filaret cantitatea medie anuală de precipitații
este de 590,9mm, deja la Stația Meteorologică Băneasa ea scade la 568,5mm iar la
Stația Meteorologică Afumați coboară sub 538,9mm.
Menționez că, de-a lungul anilor au existat mari variații în ceea ce privește
cantitatea de precipitații căzute în zonă. De exemplu, în perioada anilor 1970,
perioadă caracterizată printr-un exces de precipitații, media anuală a urcat, la Stația
Meteorologică Băneasa, până la 733,3 mm iar la Stația Meteorologică Afumați s-a
înregistrat o medie anuală de 786,2mm.
Statisticile demonstrază că în perioada de secetă prelungită, media anuală a
cantităților de precipitații scade foarte mult, recordul înregistrându-se în timpul
cumplitei secete din anii 1945-1946 când s-a înregistrat o medie anuală între 350-
400mm.
 În ceea ce privește variațiile lunare, la Stațiile Meteorologice Băneasa și
Afumați se înregistrează un maxim în luna iunie (92mm, medie lunară) și un
minim în luna februarie(27,5mm la Stația Meteorologică Băneasa și 21,9mm la
Stația Meteorologică Afumați).
Ploile de vară cad în averse, uneori torențial. Se înregistrează și grindină.
În sezonul rece precipitațiile cad, în mare parte, sub formă solidă. Un mare
interes, din toate punctele de vedere, îl prezintă stratul de zăpadă. Acesta persistă
mai multe zile în zona periferică față de zona centrală a orașului. Dacă la Stația
Meteorologică Filaret stratul de zăpadă persistă în jur de 46 de zile, la Stațiile
Meteorologice Băneasa și Afumați persistă 54 de zile.
Grosimea stratului de zăpadă variază între 7-40 cm, cu mențiunea că sunt ani
când nu există strat de zăpadă.
2.2.3.Vânturile
Direcția dominantă a vânturilor este cea din NE. Se mai manifestă și vânturi
din SV dar în proporție mai mică. Vitezele anuale medii sunt de 3,5m/s , la stația
Băneasa și 3,2m/s, la stația Afumați.
Vânturile din NE se manifestă mai ales iarna ( Crivățul), cu excepția lunii
ianuarie când frecvența lor scade și crește frecvența vânturilor din SV.
Vara scade frecvența vânturilor din NE și SV și crește cea a vânturilor din
SE.
Viteza vânturilor mai este influențată de direcția și lărgimea străzilor, de
densitatea clădirilor.
Deocamdată, în zona Pipera mai sunt,încă, suprafețe fără construcții, fapt ce
favorizează intensificarea vitezei vânturilor.
În anotimpul călduros, în zona Pipera, zonă periferică, se manifestă
fenomenul de ,, briză urbană”, datorită diferențelor de temperatură dintre oraș și
zona periferică.
 O circulație locală a aerului se produce datorită diferențelor de temperatură
dintre zonele însorite și cele umbrite sau între zonele de uscat și suprafețele
lacustre.
2.3. Apele
Zona Pipera, situată în partea de nord a Bucureștiului, dincolo de râul
Colentina, nu prezintă ape curgătoare cu scurgere permanentă și nici lacuri, dacă ne
referim la suprafața administrativă a zonei.
În ceea ce privește apele subterane, în zona Pipera, ca de altfel în toată zona
Bucureștiului, se întâlnesc două pânze de apă: prima pânză o constituie apele
freatice iar cea de a doua o reprezintă apele captive, cantonate în stratele
pietrișurilor de Frătești.
Apele freatice sunt alimentate din precipitații, aici dominând pânza de
interfluviu. Apele freatice din pânza de interfluviu au conținut bogat în săruri și un
conținut crescut în calcar.
Dacă nu sunt afectate de activitățile antropice, de anumiți poluanți, aceste
ape au o puritate acceptabilă.
Apele subterane de interfluviu specifice zonei Pipera sunt cantonate sub
stratul de loess, în pietrișurile de Colentina și în nisipurile de Mostiștea, ce au
grosime variind de la 10 la 15 m. Acestea stau stratul marnos . Aceasta este și
adâncimea pânzei freatice din zona Pipera.
Cele mai ridicate niveluri ale pânzei freatice se înregistrează primăvara și la
începutul verii iar cele mai scăzute niveluru se înregistrează toamna și iarna.
Bineânțeles că nivelul pânzei freatice crește în anii ploioși și scade în anii secetoși.
Apele din stratul de Frătești( captive) se află sub complexul argilo-marnos.
Ele sunt divizate în trei orizonturi ( A,B,C) , despărțite de strate argiloase. În
această zonă, stratele de Frățești încep să devină foarte fine și sunt din ce în ce mai
puțin permeabile.
 Adâncimea acestor strate, în zona Pipera atinge 200-300 m, fiecare orizont
de ape având grosimea de 20-30m, ele fiind despărțite de strate de argile cu
grosimea de 20m.
La aceste pânze de Frătești se ajunge cu ajutorul forajelor, au un debit mediu
de 5 l⁄s și sunt deja folosite în marile unități industriale. Aceste ape sunt
bicarbonatate-sodice și au o mineralizație de 225-325 mg/l. Sunt ape potabile, așa
cum rezultă din studiile făcute de N.Bretoteanu ( Apele subterane - o importantă
bogăție naturală, Editura Ceres, 1981). În zona Pipera, apele freatice sunt folosite
atât în consum ca apă potabilă, cât și în scopuri economice.
Prin Programul Național de Gospodărire a Apelor, pentru zona Pipera –
Voluntari se prevede înlocuirea apei potabile din rețeaua de conducte publice cu
apă din pânza freatică și de adâncime( din stratul de Frătești), prin forarea de noi
puțuri și folosirea celor existente la o capacitate optimă.
2.4, Vegetația zonei Pipera ca parte integrantă a vegetației din zona
București, se află la interferența a trei formațiuni vegetale: silvostepa cu stejar
brumăriu și pufos, pădurea de cer și gârniță și pădurea de stejar pedunculat.
Aceste trei formațiuni vegetale fac parte din trei subregiuni ecologice
diferite.
În nordul Bucureștiului, zonă în care este inclus și arealul Pipera, domină
mai ales pădurile de stejar pedunculat( Quercus robur).
Aceste păduri specifice zonei din nordul Bucureștiului sunt favorizate de
câmpul tabular cu stratul său gros de loess, cu un climat ceva mai umed ( în jur de
600mm/an) și ceva mai răcoros( 10ºC, temperatura medie anuală).
Stejarul pedunculat îl întâlnim asociat cu cerul și gârnița precum și cu specii
de amestec mai rare precum: ulmul, frasinul,plopul tremurător, mărul și părul
sălbatic.
 Specifice mai sunt și formațiunile de arbuști de sivostepă precum:
porumbarul, spinul cerbului, sânger, călin, gherghinar, lemn câinesc, soc negru,
alun etc.
Alți arbuști sunt specifici pădurilor, în cadrul cărora formează un etaj
inferior. Printre aceștia amintim: păducel, gherghinar, lemn câinesc, soc , sânger,
vișin pitic, migdalul pitic, scumpie, corn.
În luminișuri întâlnim specii ierboase de stepă cât și din zonele de pădure (
la umbra arborilor), cum ar fi: firuța de livadă, păiușul, obsiga, umbra iepurelui,
usturoița.
Este de menționat faptul că din sivostepa clasică, în zonă au mai rămas doar
pâlcuri izolate de arbori, inclusiv salcâmi, care cresc pe câmpurile cultivate,
precum și porțiuni restrânse de pajiști stepizate cu păiuș, colilie, bărboasă,etc.
Pădurile de altădată au fost defrișate pentru obținerea de suprafețe agricole,
începând cu perioada secolelor XV-XVI. Pădurile au mai fost defrișate și pentru a
face loc așezărilor umane. Astăzi mai exisă sub 6% din pădurea naturală .
Suprafețele împădurite sunt în mare parte plantate de om, cum este cazul Pădurii
Băneasa. Că această pădure are un important rol recreativ, este arhicunoscut. La
acest rol mai contribuie și faptul că în pădure se întâlnesc și plante vernicole
precum: ghiocelul, viorele, toporaș, brebenei etc.
2.5. Fauna
Referitor la faună, ca de altfel și la vegetație, trebuie să menționez că
arealul(zona)Pipera este unul foarte antropizat, umanizat. De foarte multe ori, când
ne referim la aspecte biogeografice, ne gândim practic la ceea ce ar trebui să fie sau
la ceea a fost.
Foarte puține specii se mai întâlnesc, specii care au rezistat puternicelor
presiuni umane din București și împrejurimi. Avem de a face cu o interferență între
zona de stepă și zona de pădure.
 Specifice pădurilor de stejar sunt unele mamifere precum:vulpea,
căprioara,mistrețul și iepurele. Din această zonă a dispărut lupul. În aceste resturi
de pădure se întâlnesc rozătoare precum: șoarecele de câmp, popândăul, hârciogul,
cârtița.
În Pădurea Băneasa întâlnim multe specii de păsări de pădure , cum ar fi:
mierla, pițigoiul, câneparul, pupăza, privighetoarea, ciocănitoarea, potârnichea,
sturzul și fazanul.
În tufișuri trăiesc alte specii de păsări precum: sfrânciocul fâsa, pitulicea.
Deasemenea, se mai întâlnesc păsări care se hrănesc cu insectele din coaja
copacilor, mai ales a celor bătrâni și anume: ciocănitoarea, cojoaica,țicleanul.
Unele păsări își fac cuibul în scorburile copacilor bătrâni precum:
dumbrăveanca, graurul, turtureaua, porumbelul de pădure. În aceste păduri mai
trăiesc: sitarul, presura de grădină, cristeiul.
În zonă se pot întâlni și reptile precum: șarpele orb, șopârla de câmp,
gușterul și chiar broasca țestoasă de uscat.
Pădurile sunt un mediu propice pentru insecte de tot felul , păienjeni,
gasteropode.
Pe lângă aceste specii variate de pădure, în zonă mai întlnim și specii de
silvostepă și stepă, cum ar fi: rozătoare, carnivore( dihor, viezure, vulpea), păsări
de stepă( fâsa, ciocârlia de câmp, prigoria). reptile, insecte( lăcusta, cosarul,
greierele, călugărița) .
2.6.Solurile
Bucureștiul și împrejurimile lui se află în arealul foștilor Codrii ai Vlăsiei,
astăzi defrișați în proporție de aproximativ 95%. Acest areal se caracterizează prin
soluri brun- roșcate de pădure la care se asociază cernoziomurile argilo-iluviale
specifice silvostepei. În zonele depresionare mici( crovuri), acolo unde apa
pluvială stagnează, aceste soluri au caracter pseudogleic
 În zona Pipera, unde drenajul este mai slab, solurile brun-roșcate devin
freatic-umede și se asociază cu cernoziomuri argilo-iluviale sau cernoziomuri
cambice - freatic-umede, uneori gleizate, așa cum am arătat anterior.

Solurile brun-roșcate de pădure

Aceste soluri ocupă cele mai întinse suprafețe și s-au format sub fostele
păduri de stejar, pe câmpuri și terase care sunt cât de cât mai drenate, având pânza
freatică la peste 6m adâncime. Au conținut de humus redus(2-3%) și pH între 6,7-
7,4.
Sub Pădurea Băneasa solurile brun-roșcate de pădure prezintă o ușoară
podzolire, sunt ceva mai bogate în humus(7-8%) și prezintă aciditate (pH de 6,7).
Sunt mai deschise la culoare, din cauza conținutului mai bogat de oxid de siliciu(
SIO2).
Solurile de pe câmpuri și terase au culoarea mai închisă datorită conținutului
mai bogat în humus, determinat de drenarea mai redusă a apei.
Cernoziomurile
Se întâlnesc insular și au diferite caracteristici( argilo-iluviale,
cambice). Au conținut mult mai bogat în humus decât solurile brun-roșcate de
pădure.
Solurile din zona Pipera sunt bune pentru cultura cerealelor, a plantelor
tehnice, precum și a pomilor fructiferi.
Din păcate sau din necesitate, suprafețele lor se reduc vizibil datorită
expansiunii urbane (șantiere de tot felul, cartiere rezidențiale, drumuri și utilități
aferente cartierelor).
În urma acestora rămân suprafețe de teren decopertate sau afectate
de scurgerile de combustibil de la utilajele folosite de constructori.
 Problema solurilor naturale din această zonă devine din ce în ce
mai mult o problemă falsă. Nivelările de teren, escavările, amenajările urbane fac
tot mai mult să vorbim despre suprafețe de sol antropice.

2.7. Poluarea
Zona Pipera fiind situată în zona periferică a Bucureștiului, este supusă
acelorași surse de poluare care afectează întreaga capitală cum ar fi: gazele de
eșapament, gazele și alte noxe eliberate în aer de către diferite unități economice,
întreprinderi metalurgice, fabrici de produse chimice pe bază de plumb și substanțe
volatile, întreprinderi pligrafice, întreprinderi de materiale de construcții, șantiere
de construcții, fabrici de preparare a bitumului, fabrici de săpun etc.
Trebuie recunoscut faptul că în ultimii ani, gazele de eșapament nu mai
constituie un pericol așa de mare, pentru că au început să se folosească
combustibili ecologici, mijloace de transport în comun electrice, metroul.
Problema constă în numărul foarte mare de autovehicule ce sufocă pur și simplu
orașul și chiar zonele periferice.
De exemplu, în zona Pipera, dimineața și după –amiaza, la orele de vârf ale
circulației, au început să se producă adevărate ambuteiaje din cauza fluxului uriaș
de mașini care transportă miile de oameni spre și de la locul de muncă.
Datorită impurităților emise în aer de către sursele de poluare se reduce
intensitatea radiațiilor solare, crește frecvența ,,ceții urbane”, a pâclei, a
nebulozității, a precipitațiilor, din cauza sporirii nucleelor de condensare a vapoilor
de apă din atmosferă( Georafia Romniei, vol I, Geografia fizică, 1983, Academia
Romnă).
Pe lângă pâcla generată de activitățile umane, atmosfera se mai poate polua
și pe cale naturală cum ar fi aducerea prafului din zonele limitrofe de către vânturi
din zonele de unde pădurile au fost defrișate sau lipsește covorul vegetal.
 Mai rar, atmosfera poate fi poluată de nisipul foarte fin adus de către
furtunile de nisip ce vin din partea centrală a Asiei sau de către vânturile Simun din
Sahara.
În încheiere aș vrea să atrag atenția asupra unei realități
climatice: pe fondul climatului general, datorită unor condiții locale, cum ar fi
modificările suprafeței active naturale prin apariția suprafețelor
active artificiale, apare topoclimatul urban, în cazul nostru, topoclimatul urban
periferic, determinat de cartierele rezidențiale apărute, de arterele de circulație
rutieră care penetrează zona periferică, spre capitală.
Cel mai spectaculos exemplu, fiind racordarea Autostrăzii A3 la traficul
Bucureștiului.
Topoclimatul zonei Pipera prezintă caracteristici între cele ale orașului și
ale zonei limitrofe Bucureștiului, aerul fiind împrospătat continuu prin ,, brizele
urbane”.
Topoclimatul din nordul Bucureștiului, deci și din zona Pipera, se
caracterizează prin vânturi mai frecvente și mai intense, comparativ cu cele lalte
topoclimate periferice Bucureștiului.
 CAPITOLUL 3
CONSERVAREA RESURSELOR MEDIULUI
ÎNCONJURĂTOR

3.1. Protecția componentelor mediului înconjurător

Protecția mediului înconjurător înseamnă conservare și ocrotire
.Pentru rezolvarea( realizarea) acestor aspecte, trebuie să pornim de la
premisa că societatea actuală nu mai poate renunța la ritmul de
dezvoltare economică.Pentru aceasta este nevoie ca să păstrăm calitatea
componentelor mediului înconjurător, astfel încât acestea să se poată
regenera și conserva în permanență.
Prin conservare se înțelege utilizarea elementelor mediului
înconjurător cu mare eficiență , rațional, pe baza respectării riguroase a
potențialului lor natural. Conservarea mediului înconjurător rămâne un
simplu proiect dacă nu sunt cunoscute și respectate legile ei.
Interacțiunea dintre om și mediul înconjurător cunoaște atât
elemente fizice și biotice , cât și elemente sociale.
Tratarea unilaterală a acestor elemente duce la eșec în ceea ce
privește conservarea mediului înconjurător. Armonizarea intereselor
imediate cu cele de lungă durată repreintă o altă lege a conservării și
ocrotirii mediului înconjurător.
 În condițiile actuale protecția mediului înconjurător nu mai poate fi
apanajul unui sector de activitate, a unei discipline ci ea a devenit
problemă a întregii omeniri, a devenit o problemă majoră globală.
Fiind expus unor vulnerabilități, orașul Voluntai și mai ales
cartierul Pipera trebuie să se dezvolte în conformitate cu principiile
Dezvoltării Durabile. Din acest punct de vedere se impun măsuri de
protecție a factorilor de mediu în privința dezvoltării durabile.
Stategia Pentru Dezvoltarea Durabilă a UE își propune o serie
de obiective generale care pot fi preluate și de orașul Voluntari, mai ales
pentru cartierul Pipera, aflat într-o expansiune fără precedent:
- limitarea schimbărilor climatice și a efectelor negative ale
acestora asupra mediului nconjurător;
- asigurarea unui sistem de transport care să satisfacă nevoile
economice , sociale și de mediu;
- promovarea modelelor de producție și consum durabile;
- îmbunătățirea managementului și evitarea supraexploatării
reurselor naturale;
- promovarea unei bune săntăți publice.
3.1.1. Protecția calității aerului
Referitor la preocupările privind calitatea aerului din zona Pipera,
cartier al orașului Voluntari, am apelat la interpretarea datelor furnizate
de Stația automată de la Balotești, stație care face parte din Rețeaua
Națională de Monitorizare a Calității Aerului. Această interpretare se
realizează prin calculul indicilor specifici calității aerului , pentru
următorii poluanți: dioxidul de sulf(SO2), dioxidul de azot(NO2), ozon
troposferic(O3), monoxid de carbon( CO), metale grele și pulberi în
suspensie( PM10 și PM2,5).
În anul 2010, România a fost notificată de către Comisia
Europeană în urma depistării de pulberi care depășeau valorile limită la
PM10, fapt pentru care putea fi penalizată. La solicitarea forurilor
superioare, Agenția Pentru Protecția Mediului Ilfov a întocmit
Programul Revizuit de Gestionare a Calității Aerului, pentru indicatorul
pulberi în suspensie PM10.
Până în anul 2012 s-a raportat rezolvarea acestei probleme î
proporție de 90%, reducându-se considerabil poluarea aerului.
În zonă se înregistrează și cazuri de poluare accidentală a aerului,
cum ar fi acidul clorhidric iritant și greu de respirat , autoaprinderile de
la graoapa de deșeuri, incendieri la intalațiile construcțiilor.
Evaluarea calității aerului este reglementată prin Legea nr. 104/
2011 privind calitatea aerului înconjurător , lege care transpune la nivel
național Directiva 2008/59/ CE a Parlamentului European și a
Consiliului privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat
pentru Europa, precum și Directiva 2004/107/CE a Parlamentului
European și a Consiliului p...privind arseniul,cadmiul, mercurul,
nichelul, hidrocarburile aromatice.... în aerul înconjurăor.
 La nivelul cartierului Pipera nu sunt probleme semnificative legate
de mediul înconjurător. Amplasarea în imediata apropiere a municipiului
București a produs însă o serie de vulnerabilități precum poluarea
produsă de traficul rutier din ce în ce mai aglomerat și de volumul
ridicat a construcțiilor rezidențiale
Poluarea fonică
Locuitorii din zona Pipera sunt expuși zgomotului persistent atât
pe timp de zi (60Db(A) cât și pe timp de noapte(55dB(A), provocat de
traficul rutier intens, mai ales pe șoseaua Pipera-Tunari , precum și de
activitatea din cadrul construcțiilor civile și industriale.
Poluarea fonică din cartierul Pipera mai este provocat și de
zgomotul produs de avioanele care decolează și aterizează de pe și pe
aeronortul Bucurwti-Băneasa, unde, în apropierea pistei se înregistrează
75dB(A).
3.1.2 Protecția calității apei
Dacă municipiul București se alimentează cu apă din surse de
suprafață, localitățile județului Ilfov se alimentează cu apă din surse
subterane.
Evaluarea stării chimice și biologice a corpurilor de apă subterane
se realizează conform Legii apelor nr.10/196 cu modificările și
completările ulterioare , HGnr. 53/2009 privind protecția apelor
subterane împotria poluării și deteriorării, Ordinul Ministrului Mediului
nr.13/2009 care stabilește valorile de prag pentru corpurile de apă
subterană.
Așa cum rezultă din Raportul privind calitatea mediului în
regiunea București-Ilfov 2005-2010, întocmit
de.........................................din analiza apelor de la forajele de
observație s-au constatat depășiri privind privind valorile de prag la
indicatorii plumb, oxid de azot, amoniac,xfosfați, cloruri, sulfuri.
Acest aspect este îngrijorător deoarece poluarea freatică este
ireversibilă și reprezintă un pericol pentru sănătatea oamenilor și pune
sub semnul întrebării folosirea, în prezent și pe viitor, a apei din această
sursă.
Orașul Voluntari , deci și cartierul Pipera, dispune de un sistem de
alimentare cu apă potabilă canalizat care furnizează apă atât pentru
nevoile populației cât și pentru agenții economici. De menționat că, la
începutul anului 2004 acest sistem era, practic, inexistent. În acest an s-a
înființat Serviciul Public de Alimentație cu Apă și Canalizare Voluntari ,
ca parte integrantă a dezvoltării durabile a orașului Voluntari și a
protecției mediului inconjurător, având ca obiect de activitate captarea,
tratarea, înmagazinarea , transportul și distribuția apei potabile, precum
și colectarea și transportul apelor uzate menajere și pluviale.
Printre obiectivele urmărite de acest serviciu enumerăm:
- îmbunătăirea condițiilor de viață ale cetățenilor din zonă prin
extinderea, conform HCL360/2007 a sistemului la utilizări;
 - prin extinderea sistemului existent dar și înființarea altor
asemenea sisteme se urmărește creearea unei infrastructuri edilitară
modernă , bază a dezvoltării social –economice viitoare a zonei ;
- asigurarea protecției mediului înconjurător prin colectarea
apelor uzate și realizarea unor stații de epurare a acestora în conformitate
cu Normele Societății de Înbunătățiri Funciare( SNIF) ȘI Normele UE (
91/271 /EEC pentru apele uzate).
- realizarea unei structuri edilitare moderne ca bază a dezvoltării
economice în scopul atragerii investițiilor profitabile;
- încheierea contractelor de furnizare a apei cu consumatorii prin
care se vor stabili obligații stricte de ambele părți.
3.1.3.Protecția florei și faunei
Având de a face cu o zonă puternic urbanizată, o revărsare a
Bucureștiului spre nord-nord–est, nu sunt de neglijat spațiile verzi .
Conform directivelor UE, în zonă trebuie să fie o suprafață de minimum
26mp/ locuitor și minim 3 arbori/locuitor. În acest sens s-au iventariat
arborii și spațiile verzi de pe domeniul public: parcuri, scuaruri,
plantațiile de aliniament și chiar și cimitire
În ceea ce privete biodiversitatea în zona Pipera, zonă aflată într-o
mare expansiune urbană, putem afirma că nu mai poate fi vorba de
despre un biotop natural în adevăratul sens al cuvântului.
Dacă diretivele UE prevăd 2 6 mp/locuitor, de spații verzi,
statisticile arată că la nivelul orșuli Voluntari există 1,21mp/locuitor.
Acest apect a determinat consiliul local să inițieze proietul,, Ameajare
parc în orașul Volutari”care a fost depus pentru finanțare prin
”Programul Național de Îmbunătățire a Calității Mediului prin realizarea
de spații verzi în localități”.
Prin acest proiect se urmărește înființarea unor plantații de arbuști
și amenajări recreative, atât pentru adulți cât și pentru copii.
Printre obiectivele acestui proiect se umără:
- îmbunătățirea calității mediului prinreducerea opluării și
înbogățirii aerului cu oxigen;
- combaterea eroziunii solului;
- amortizarea zgomotelor urbane;
-armonizarea pesajelor antropice cu cele naturale;
-crearea unr spații recreative adecvate ;
- îmbunătățirea aspectului estetic și arhitectural.
În zona Pipera sau în imediata apropiere sunt păduri, resturi din
vechii Codrii ai Vlăsiei, cum ar fi: Băneasa, Tunari, Andronache, Boldu-
crețulescu, Ștefănești.
Referitor la protejarea unor specii de animale sălbatice, în zona
Voluntari și mai ales în pădurile din zona Pipera, au fost puse sub
protecție următoarele specii: fazanul, cucuveaua, ghionoaia, sura,
ghionoaia verde, ciuful de pădure, muscarul negru, muscarul gulerat și
pițigoiul.
 3.1.4. Protejarea solurilor
Sursele de poluare a solurilor sunt: depunerile uscate și umede din
atmosferă, depozitarea de deșeuri și reziduri menajere și industriale pe
terenuri neamenajate corespunzător, deversarea de nămoluri și șlamuri
pe terenurile griole, chimizarea în exces a terenurilor agricole , poluarea
cu plumb a solurilor din apropierea traficului auto intens.
La poziția 1218 din anexa la Ordinul Ministrului mediului și Dezvoltării
Durabile nr. 1552 /2008 și nr.743/2008 al Ministrului Agrigulurii și
Dezvoltării Rurale privind aprobarea listelor cu localitățile pe judeţe
unde există surse de nitraţi din activităţi agricole, se află și orașul
Voluntari din care face parte și zona Pipera, zonă care face obiectul
lucrării de față.
Fiind vorba de o zona periferică urban cu intense activități
economico-sociale, în zona Pipera se înregistrează și cazuri de poluare
accidentală a solurilor cum ar fi: stocarea de baterii auto, scurgeri de
uleiuri de la motoare în timpul unor săpături, deversarea pe soluri a
acidului sulfuric concentrat, avarierea unor mijloace de transport,
poluări cu scurgeri de petrol de la SC.Upetrom Group.
3.1.5. Managementul deșeurilor
Gestionarea deșeurilor este , în prezent, o problemă reală și foarte
delicată cu care s comfruntă societatea contemporană. Abordarea
integrată a gestionării deșeurilor se referă la următoarele aspecte:
colectare, transport, tratare, valorificare și eliminare. Eliminarea
deșeurilor include construcția instalațiilor adecvate, precum și măsuri de
prevenire a producerii deșeurilor și nu în ultimul rând, recilarea lor.
Zona Pipera este inclusă în Planul Regional de Gestionare a
Deșeurilor București –Ilfov( PRG8) , plan aprobat prin Ordinul
ministrului .......nr. 1364/2007 au fost prevăzute obliațiile de mediu ale
României din perioada de preaderare la UE.
Pe baza acestui plan a fost elaborat Planul Județean de
agaestionare a Deșeurilor Ilfov, aprobat de Consiliul Județean Ilfov prin
Hotărârea nr. 59/2009, plan care cuprinde, printre altele:
- descrierea problemelor existente în domeniul gestionării
deșeurilor;
- măsurile și acțiunile necesare pentru gestionarea deșeurilor;
- punctele slabe din sistem;
- cerințele Ueși ale României , cât și cele specifice......................;
- etape ecesare pentru respectarea acestor condiții;
- sistemul integrat de gestionare a deșeurilor la nivel regional și
județean.
În urma monitorizării indicatorilor stabiliți prin acest plan , la
nivelul cartierului Poipera a rezultat că rata de acoperire cu servicii de
salubritate este de 100%, locuitorii având posibilitatea de a colecta
separat deșeurile de carton, hârtie, plastic și metal.
O problemă specifică zonei este cea a deșeurilor municipale.
Acestea constituie un adevărat pericol pentru sănătatea oamenilor.Ele
conțin o serie de reciclabile, în felul acesta economisindu-se unele
resurse naturale și diminuarea consumurilor de maeriale și energetice.
Orașul Voluntari, inclusiv Pipera, ocupă un loc fruntaș în ceea ce
privește gestionarea deșeurilor municipale solide( DMS). La nivelul
orașului Voluntari , serviciu de salubritate este asigurat de operatori
economici ai Consiliului LOCAL Voluntari în paralel cu depozitarea
directă, O parte din deșeuri este supusă operațiilor de sortare și balotare ,
reducându-se în acest fel cantitatea și volumul de deșeuri depozitate
ecologice.Oparte din deșeurile biodegradabile sunt procesate în stația de
sortare aparținând S.C. Urban SA Bucuresti.
S.C.ECOVAL S.A.își propune , pentru perioada următoare, mai
multe obiective și măsuri pentru a le realiza:
- dotarea Serviciului Deratizare, Dezinfecție-Dezinsecție cu
echipament performant pentru combaterea dăunătorilor în orașul
Voluntari;
- construcția unei rampe de transfer ecologic ce va avea ca obiect
de activitate sortarea materialelor reciclabile( peturi, folie, plastic, hârtie,
metal, sticlă);
- extinderea fondului vegetal existent;
- dezvoltarea și amplasarea spațiilor publice în concordanță cu
necesitățile comunității și sănătății publice;
- achiziționarea de utilaje performante pentru colectarea și
transportul deșeurilor( autogunoiere,autobasculante).
 În încheierea acestui capitol care trateaz protecția și conservarea
mediului înconjurător în zona Pipera, cartier al orașului Voluntari,
județul Ilfov, ca o sinteză, prezint analiza
SWOT.......................................................

3.3. Activitatea de protejare a mediului înconjurător desfășurată cu

elevii în clasă și în orizontul apropiat
În cadrul activității mele la catedră, urmăresc
această hartă veche din nordul Bucureștiului arată fostul aeroport Pipera ușor
stânga din centru. Aeroportul Băneasa se află în stânga sus.

Codrii Vlăsiei

PLAN LUCRARE
 SURSE DE DEGRADARE A MEDIULUI ÎN ZONA
PIPERA, ORAȘUL VOLUNTARI, JUDEȚUL ILFOV