Alice în Țara Minunilor

Era o zi caldă de vară.

Alice stătea în lumina soarelui și citea o carte împreună
cu sora ei.

Cartea era extrem de plictisitoare, așa că pe Alice a furat-o

somnul.
 Dintr-o dată, un iepure mic și alb a trecut în grabă.
Iepurele purta haine!

A scos un ceas din buzunar și a verificat cât e ora.

— Vai de mine! Am întârziat! Am întârziat! strigă
iepurele.
Dădu apoi din cap și dispăru într-o vizuină.
Alice a urmat iepurele până la vizuină.
A cercetat intrarea dar nu l-a mai putut zări.

S-a strecurat în interiorul vizuinii.

Deodată, Alice a simțit cum cade fără oprire.
A simțit cum alunecă în jos o bună bucată de timp.

Într-un final, s-a pomenit aterizând într-un coridor lung care

avea o ușiță mică la capătul lui.
 — Sunt mult prea mare ca să încap printr-o ușiță atât de
mică, își spuse Alice.

Bea-mă

Lângă ea, pe o masă cu trei picioare, a găsit o sticluță pe

care scria: „Bea-mă!”
Alice a sorbit repede din sticlă.
Alice s-a micșorat până a devenit mică cât o păpușă.
A deschis ușa și a ieșit cu repeziciune.

— O,vai! Nu voi mai redeveni niciodată la mărimea mea! a

început să se plângă Alice.
A început să se uite după ajutor.
 Curând, Alice a întâlnit omidă verde care stătea pe pălăria
unei ciuperci uriașe.

— Ei bine, te pot ajuta eu, dacă mărimea e singura ta

problemă, îi spuse omida. O parte din această ciupercă te va
face mai mare, cealaltă te va face mai mică.
 Alice a tăiat o bucată din partea stângă a ciupercii și a
luat o îmbucătură mică.
— Slavă Domnului! Cresc! strigă ea.
 — Pe unde să o iau acum? se întrebă Alice încurcată.

— Acel drum te va duce la petrecerea cu ceai a

Pălărierului Nebun, i-a spus o pisică care stătea într-un copac.
 Alice porni pe cărare. A dat de o masă lungă care era
pregătită pentru o petrecere cu ceai.
— Ce drăguț! O petrecere cu ceai! se bucură ea.
 — Nu avem loc pentru tine! i-a spus Pălărierul Nebun lui
Alice.
Fata nu l-a băgat însă în seamă și s-a așezat la masă. Își
dorea să bea o ceașcă de ceai împreună cu Pălărierul Nebun
și cu șoricelul mic și somnoros.
După petrecere, Alice și-a continuat drumul.
A ajuns în mijlocul unei grădini unde Regina de Cupă juca
crochet.
 — Ai mai jucat crochet până acum? a întrebat-o Regina.

— Da, i-a răspuns Alice. Dar nu am mai folosit niciodată

un flamingo sau un arici la acest joc.
 — Vei juca cu mine și mă vei lăsa să câștig! Altfel îți voi
tăia capul! i-a ordonat Regina.
Alice nu era prea bună la croquet.

— Tăiați-i capul! Tăiați-i capul! a strigat Regina de Cupă.

Chiar în acel moment, Alice a simțit o mână pe umăr.

— Trezește-te! Ai adormit! i-a spus sora lui Alice.

 — Am avut un vis ciudat! a spus Alice și i-a povestit
surorii ei întreaga aventură.

La scurt timp, Alice și-a dat seama că nu mâncase de câteva

ore bune și a fugit în casă să mănânce ceva.