Nr.inreg………../……….

LICEUL “ŞTEFAN PROCOPIU” VASLUI

PROIECT

PENTRU SUSŢINEREA EXAMENULUI DE CERTIFICARE A

CALIFICĂRII PROFESIONALE A ABSOLVENŢILOR
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI LICEAL, FILIERA TEHNOLOGICĂ, NIVEL 4 DE
CALIFICARE

Candidat: Profesor îndrumător:

Alupoae V. Viorel Costel State S. Diana

Clasa: a XII-a O
Profil: Servicii
Domeniul:Turism si Alimentatie
Calificarea profesională: Tehnician in turism

Anul şcolar
2016-2017

0
 TEMA PROIECTULUI

Aplicarea măsurilor de protecție

a mediului în turism și alimentație.

1
 Cuprins

Cuprins...........................................................pag 2

Argument………………………………………pag 3

Capitolul I. Identificarea surselor de poluare de la locul de

muncă………………………..pag 6

1.1 Poluarea atmosferei ..........................................................

1.2 Poluarea solului.....................................................................

1.3 Poluarea apei..............................................................

Capitolul II. Evaluarea activității echipei privind protecția

mediului………….pag 10

2.1 Resursele industriei ospitalității........................

2.2 Etapele evaluarii echipei de lucru.......................

Capitolul III. Aplicarea măsurilor de prevenire a poluării

mediului………………………pag 14

3.1 Măsuri de prevenire a poluării apelor naturale.................

3.2 Măsuri de prevenire a poluării solului...............

3.3 Măsuri de prevenire a poluării aerului....................

Concluzii…………………………………………………..

Anexe ……………………………………………….

Bibliografie.......................................................................

2
 Argument

          Protecția mediului înconjurător a apărut ca problemă a omenirii

numai în zilele noastre, respectiv atunci când omul a cucerit întreg spațiu
al Terrei, prielnic vieții. Acum, bogățiile și resursele de energie au fost
afectate în așa măsură încât se întrevede epuizarea rapidă a unora
dintre ele, iar unele condiții esențiale existenței umane, că apa sau aerul,
dau semne de otrăvire. Se deduce astfel posibilitatea că viitorul omenirii
să fie pus sub semnul întrebării, dacă bineînțeles nu se iau măsuri
energice de protecție a planetei.

Omul a înțeles că face și el parte din natură, că Terra și resursele ei

sunt limitate, că această planetă funcționează ca un sistem și că
dereglările produse într-un loc pot avea repercusiuni pentru un întreg
circuit, inclusiv pentru om. Omenirea nu poate renunță însă la ritmurile
înalte ale dezvoltării economice. Calea pentru realizarea acestor ritmuri,
cu menținerea unei bune calități a mediului, este exploatarea acestuia în
așa fel încât să se poată regenera și conservă în permanență.

Pentru că Pământul să rămână o planetă vie, interesele oamenilor

trebuiesc corelate cu legile naturii. Organizații nonguvernamentale au

3
luat ființă la nivel local, național și internațional pentru combaterea
poluării din lumea întreagă. În lume există numerose organizații de acest
tip, dintre care se disting: FEEE (Fundația Europeană de Educație
pentru Mediu), GREENPEACE, POWERFULL INFORMATION (Marea
Britanie), UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru educație, știință
și cultură), PNUE (Programul Națiunilor Unite pentru mediul
înconjurător).

Printre multiplele activități prin care omul poate contribui la

distrugerea mediului se includ și activitățile turistice, desfășurate
nerațional și necontrolat, în teritoriu. Spre deosebire însă de rezultatele
nocive pentru mediu, pe care le generează unele îndeletniciri (ca, de
exemplu, cele industriale), ale căror efecte pot fi, în cel mai fericit caz,
limitate, turismul își poate aduce o contribuție proprie, semnificativă, nu
numai la stoparea degradării cadrului natural, cauzată de activitățile
desfășurate, dar și în direcția protejării și conservării mediului, prin
adoptarea unor reglementări specifice și eficiente.

Rezultă că relația turism-mediu ambiant are o importantă

deosebită, ocrotirea și conservarea mediului ambiant reprezentând
condiția primordială de desfășurare și dezvoltare a turismului. Orice
intervenție distructivă sau de modificare a proprietăților primare alea
acestuia aduce prejudicii potențialului turistic care constau în
diminuarea sau anularea resurselor sale, dar și a echilibrului ecologic,
putându-se periclita, în ultima instanță, sănătatea sau chiar existența
generațiilor viitoare.

O nouă etapă referitoare la mediul ambiant, în viziunea acestei

strategii, are o relevanță deosebită în toate țările, în principal în cele din
Europa de Vest. Mediul ambiant, considerat alături de mediul socio

4
economic și fenomenele culturale, prezintă anumite restricții pentru
dezvoltarea turistică. Turismul modern ne demonstrează însă ca
activitățile umane de profil, încep să se modifice sau să 'manipuleze'
mediul atât în sens pozitiv, cât și negativ, iar consecințele nu sunt ușor
de prevăzut. Turismul necontrolat poate contribui la dezvoltarea mediului
și implicit, la autodistrugerea să. Tocmai de aceea, profesorul elvețian J.
Krippendorf sublinia: 'Daca putem să pierdem și apoi să ne reconstituim
capitalul în alte domenii ale economiei, nu același lucru se întâmplă în
turism, unde substanță de bază-peisajul și pământul-o data pierdută,
este iremediabil pierdută. Este tot mai evident că perpetuarea unui
turism ce consideră legitimă ignorarea mediului ambiant este imposibil
să rămână valabilă pe termen lung.

Relația turism mediul inconjurător are o importantă deosebită,

ocrotirea și conservarea mediului reprezentând condiția primordială de
desfăsurare și dezvoltare a turismului.

Această legătură este una complexă și se manifestă în două

direcții: mediul natural prin componentele sale reprezintă resursele de
bază ale turismului, iar pe de altă parte activitatea turistică are influentă
atât pozitivă, cât și negativă asupra mediului ecologic, modificandui
elementele componente.

Lumea se află în continuă schimbare, și transformările din

domeniul valorilor sociale, economice, și politice au loc în timpul celei
mai îndelungate perioade de stagnare economică prin care trec mai
multe tări din lumea dezvoltată: dezvoltarea industrială continuă a
determinat apariția unui puternic impact asupra mediului inconjurător.

5
 Este în interesul turismului să fie activ în problemă dezvoltării
durabile și să lucreze în cooperare cu celelalte industrii în asigurarea
calitătii bazei de resurse și a supraviețuirii acestuia.

Nu trebuie uitat faptul că este esențial ca turismul să fie politic

acceptat drept o prioritate, fără a-și compromite durabilitatea. Fără
suport și angajament politic pentru turismul durabil, programele turistice
bazate pe principiile dezvoltării durabile nu vor mai fi implementate.

Capitolul I. Identificarea surselor de poluare

Poluarea reprezintă impurificarea mediului cu diferite substanțe și

poluanți. Prin mediu inconjurător sau mediu ambiant se înțelege
ansamblul de elemente și fenomene naturale și artificiale de la exteriorul
Terrei, care conditionează viață în general și pe cea a omului în special.
Sensul dat acestei noțiuni în cadrul Uniunii Europene este cel al unui
ansamblu de elemente care, în complexitatea relațiilor lor, constituie
cadrul, mijlocul și condițiile de viată ale omului, cele care sunt ori cele
care nu sunt resimțite. O altă definiție o găsim în Legea protecției
mediului, în care mediul inconjurător este ansamblul de condiții și
elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul și subsolul, toate straturile
atmosferei, toate materiile organice și anorganice, precum și ființele vii,
sistemele naturale în interacțiune, cuprinzând elementele enumerate
anterior, inclusiv, valorile materiale și spirituale .

Protecția mediului reprezintă ansamblul reglementărilor, măsurilor

și acțiunilor care au că scop menținerea, protejarea și imbunătătirea
condițiilor naturale de mediu, că și reducerea sau eliminarea, acolo unde
este posibil, a poluării mediului inconjurător și a surselor de poluare.

6
 Principalele surse de poluare pot fi grupate astfel:

 Factorii de microclimate
 Temperatura
 Umiditatea
 Circulația curenților de aer
 Substanțe toxice și explozive
 Substanțe iritante
 Zgomot și vibrații
 Radiații

Toate aceste surse poluante afectează atmosfera, solul și apa.

1.1 Poluarea atmosferei

Poluarea atmosferei se datoreaza:

 Compușilor carbonici
 Compușilor sulfurici
 Compusior azotului
 Pulberilor industrial
 Substanțelor radioactive
 Undelor mecanice
 Efectele poluării atmosferei:
 Intoxicațiile
 Smogul
 Efectul de seră
 Ploile acide
 Deteriorarea stratului de ozon.

1.2 Poluarea solului

7
Poluarea solului –este rezultatul acțiunilor care produc degradarea
fizică, chimică și bilogica a acestuia, îi afectează fertilitatea și
capacitatea bioproductiva.

Cauze:

 Folosirea îngrășămintelor și pesticidelor

 Cultivarea și pășunatul excesiv
 Depozitarea deșeurilor în sol
 Eroziunea

1.3 Poluarea apei

Poluarea apei- reprezinta modificarea acesteia peste o anumită limită

cu:

 Ploi acide
 Petrol
 Pesticide
 Îngrășăminte
 Deșeuri menajere și industriale
 Substanțe radioactive
 Ape reziduale

O problemă aparte o constituie acțiunile distructive ale unor activități

turistice, care se manifestă în două direcții:

 Folosirea necorespunzătoare a mediului ambient

 Intervenția brutală a omului asupra peisajului și resurselor
naturale.

Activitățile care afectează calitatea mediului înconjurător și pun în

pericol integritatea și conservarea obiectivelor se manifestă cu

8
precădere în afara traseelor marcate și special amenajate, în principal în
perioadele de weekend, când se derulează o circulație turistică
necontrolată. Prejudiciile pricinuite sunt profunde și pot avea caracter
ireversibil.

Dintre acestea menționăm:

 Distrugerea vegetației si a florei

 Ruperea copacilor
 Distrugerea semințisului natural
 Desprinderea de roci
 Braconajul.

Toate acestea împiedică regenerarea plantelor, terasarea solului,

tulburararea biotopurilor specifice vânătului și dispariția unor specii.

Fenomenul poluării s-a amplificat odată cu dezvoltarea turismului

automobilistic, datorită:

 Intensificării circulației în stațiunile balneoclimaterice;

 Lipsei zonelor amenajate pentru parcare etc.

Potențialul turistic este afectat de concepția greșită de valorificare a

resurselor naturale, în special a factorilor naturali de cură. Aceștia sunt
exploatați neștiințific și național. Drept urmare, obiectivele de investitiiin
turism sunt realizate necorespunzător.

Stațiunile turistice se dezvoltă, de regulă, nesistematizat ,neținându-se

seama de specificul etnografic și natural al zonei, supraîncărcând
teritoriul cu instalații tuistice, afectând echilibrul ecologic.

9
 Capitolul II. Evaluarea activității echipei privind
protecția mediului

2.1.Resursele industriei ospitalitatii

În toată lumea, hotelurile și restaurantele, indiferent de localizarea

lor, gradul de confort sau specific, natura clienților etc. consumă cantităti
importante de resurse, pentru a satisface cererea consumatorilor și
pentru a menține standardele de operare. Resursele consumate în
industria ospitalităţii sunt variate:

-materialele de construcţii utilizate pentru realizarea acestor obiective –

noi sau renovate;

-resursele energetice (energie electrică primită prin reţeaua naţională

sau produsă pe loc, în zonele şi localităţile izolate;

-combustibilii fosili – de obicei gaz metan şi combustibilii lichizi); resurse

utilizate pentru încălzirea unităţilor, prepararea apei calde menajere,
funcţionarea tuturor instalaţiilor, echipamentelor, iluminat, comunicaţii
etc.;

-apă: care poate fi potabilă sau nu;

-echipamente şi instalaţii înglobate în construcţiile propriu-zise, pentru a

conferi destinaţia de furnizor de servicii: hoteliere, de alimentaţie,
catering etc.;

10
-materiale şi dotări necesare operării curente: mobilier, lenjerie, veselă,
tacâmuri, detergenţi, materiale de curăţenie, materiale publicitare etc.;

-alimente, băuturi, ingrediente, produse semiconservate etc.

Cantităţile de resurse consumate depind de o serie de factori, între

care amintim câţiva:

-localizarea unităţii respective, oraş, staţiune turistică, de-a lungul unor

căi de transport rutier, naval sau feroviar;

-accesibilitatea la resurse (furnizarea de apă din apropiere sau prin

aducţiuni lungi şi costisitoare; reţea de transport energie sau energie
electrică creată de generatoare cu combustibili lichizi sau gaz metan);

-dotările tehnologice ale unităţii (echipamente cu consumuri reduse,

reciclare apă pentru alte utilizări, staţii de tratare a apei potabile, iluminat
prin becuri şi lămpi economicoase);

11
-nivelul de “conştiinţă ecologică” al lucrătorilor respectivelor unităţi şi
programelor de economisire aplicate;

-nivelul de preţuri sau tarife ale resurselor consumate, care pot, deseori,
să inhibe consumul neeconomicos şi să oblige la măsuri de economisire,
fără a dăuna însă calităţii serviciilor.

Toate hotelurile, oricât de mici, sunt o povară pentru mediul înconjurător.

Dat fiind faptul că ele:

-consumă materii prime, apă, energie pentru a furniza servicii turiştilor;

-folosesc substanţe nocive (cum ar fi CFC-clorofluorcarbon – folosit

pentru frigidere, sau înălbitori pe bază de clor);

-generează deşeuri şi produc ape menajere şi emisii de gaze care

poluează;

Multe din produsele ce se cumpără au un impact asupra mediului,

asociate cu modul lor de fabricaţie, utilizare şi eliminarea lor.

2.2 Etapele evaluarii activitatii echipei

În unitățile turistice trebuie să se respecte politica de protecție a

mediului ambiant. În cadrul acestei politici se impune realizarea unui
plan aplicabil în situațiile concrete întâlnite.

Prima fază este cea a evaluării, în care se stabilește în ce stadiu

se găsește unitatea și localitatea.

12
 În a două fază, cea a provacarii, vor fi atrași tinerii lucrători, cei cu
rol de control din partea agenției de protecție a mediului, autoritățile
publice locale, presa locală și chiar centrală, filialele locale și asociațiile
profesionale din branșă.

Cea de-a treia etapă, și anume acțiunea, necesită un plan simplu, cu

obiective clare, care trebuie cunoscut de către întregul colectiv

Factorul cheie îl constituie implicarea managerilor. Ei vor întocmi

planul de abordare a acestor politici, preîntâmpinând reclamațiile prin
decizii manageriale corecte și la timp.

Este necesară stabilirea responsabilităților de acțiuni, implicarea

departamentului tehnic în monitorizarea consumurilor, alocarea sumelor
necesare înlocuirii utilajelor depășite.

Ultima etapă este analiza rezultatelor obținute. Această analiză

trebuie făcută periodic, pentru a putea elimina erorile, depășirile de
consum, pentru premierea celor merituoși și pentru lansarea planului
pentru urmatoarae perioadă.

Fiecare unitate turistică trebuie să adere la Charta”ecologica” a

hotelurior, angajându-se la următoarele acțiuni:

 Să înfăptuiască practici de protejare a mediului pe

toată durata sa de exploatare
 Să respecte legislația privind protecția mediului
 Să reducă la minimum utilizarea energiei, apei și
materiilor prime
 Să reducă la minimum deșeurile
 Să recicleze și să refolosească resursele, ori de câte
ori este posibil

13
  Să invite clienții, furnizorii și grosiștii să participe la
protejarea mediului
 Să asigure instruirea personalului

-Managementul ecologic presupune parcurgerea a patru etape,

formând un ciclu ce se reia în fiecare an.

-Se începe integrarea inițiative în campanie, numind un

“sustinator” care să o coordoneze și să comunice personalului
obiectivele.

-În a două etapă se analizează domeniile prioritare, pentru a

identifica măsurile ce trebuie luate, se pregătește un plan de acțiune și
se întocmește un grafic de realizare a obiectivelor.

-În a treia etapă se obține angajamentul personalului față de

planul de acțiune, stabilindu-se responsabilitățile și implementându-se
planul.

-În ultima etapă se analizează progresul, în comparative cu

obiectivele stabilite, se face o analiză anuală pentru evaluarea
succeselor și insucceselor și pentru stabilirea priorităților din anul
următor.

Capitolul III. Aplicarea masurilor de prevenire a

poluarii mediului

Oamenii trebuie să adopte un mod de viață care să respecte

limitele ecologice ale planetei, adică să nu prejudicieze ecosistemele
naturale datorită cărora existăm:

14
 Atmosfera
 Apa
 Solul
 Subsolul
 Flora
 Fauna

Cele mai afectate dintre acestea sunt primele trei.

Mediul ambiant reprezintă totalitatea factorilor care asigură

menținerea echilibrului ecologic și condiții corespunzătoare de viață.
Factorii de mediu:

 Abiotici
 Biotici
 Antropici

Creșterea nevoilor omului a determinat consumul de resurse,

care a condus la creșterea poluării. Pentru aconserva resursele și
a proteja viață trebuie să adaptăm o serie de măsuri de prevenire
a poluării, de stopatre a acesteia iar acolo unde ea există, măsuri
de combatere a efectelor sale.

Măsuri de prevenire:

 Reducerea și chiar eliminarea noxelor: fum,

cenușă, gaze de ardere
 Reducerea elementelor reziduale: gaze toxice,
Freon, resturi menajere, ambalaje metalice,
sticlă, plumb..
15
  Eliminarea noxelor eliminate de uzinele electrice
pe bază de cărbune: fum și funingine, oxizi de
sulf, poluanți organici

Măsuri de ameliorare a mediului:

 Combaterea poluării aerului

 Îmbunătățirea tehnologiilor
 Dispersarea poluanților la înălțime mare
 Amplasarea industriilor poluante înafară
orașelor
 Sporirea spațiilor verzi
 Ameliorarea smogului
 Utilizarea vehiculelor nepoluante au mai puțin
poluante
 Creșterea calității carburanților și lubrifiantilor
 Controlul emisiilor de gaze
 Ameliorarea efectului de seră
 Reducerea producerii de CO2
 Stoparea defrișărilor
 Ameliorarea stratului de ozon
 Eliminarea freonului
 Curățarea apei
 Folosirea stațiilor de epurare
 Construirea barajelor, digurilor
 Combaterea poluării solului
 Plantarea arborilor, arbuștilor
 Construirea unor zone de depozitare a gunoaielor
 Folosirea judicioasă a substanțelor chimice
 Protejarea florei si a faunei

16
  Protejarea prin lege a speciilor rare sau pe cale
de dispariție
 Reciclarea materialelor
 Utilizarea materialelor biodegradabile
 Asigurarea unei educații corespunzătoare noilor
generații
 Implicarea organizațiilor internațional: FAO, OMS,
OMI, IEA

3.1 Măsuri de prevenire a poluării apelor naturale

Prevenirea poluării și combaterea efectelor acesteia sunt acțiuni

reglemantate prin lege.

Politica de protecție a apelor urmărește:

 Asigurarea calității apelor

 Efectuarea lucrărilor de amenajare a bazinelor
hidrografice
 Reducerea poluării
 Formarea unor specialiști în domeniul protecției
apeloreducatia ecologică

Poluarea apei poate fi combătută prin epurare. Astfel, apa

reziduală este curățată pentru a putea fi evacuată fără riscuri într-un rău
receptor. De asemena, putem asistă și la autoepurarea apei.

Autoepurarea reprezintă ansamblul proceselor fizice, chimice sau

bilogice care redau puritatea apei.

Autoepurarea apei este îngreunată de poluare și de următorii

factori:

17
  Circuitul apei in natură
 Factorii climatici
 Debitul bazinului receptor
 Caracteristicile albiei

În procesul de poluare și autoepurare intervin trei procese importante:

 Difuzia- egalizarea concentrației substanțelor în apa

 Dispersia- amestecarea substanțelor cu apa
 Diluția- diluarea substanței poluante

Apele de suprafața și subterane se impurigica cu materie

organică provenită de la apele deversate d eindustrie sau din orașe.
Ecosistemul descompune aceste substanțe, adică le mineralizează.

În cazul apelor curgătoare, la mâl, în prezența bacteriilor

filamentoase, apa va avea un aspect murder.

Mineralizarea reprezintă oxidarea pec cale aerobă sau anaeroba

a materiilor organice.

Mineralizarea aerobă se caracterizează prin apa limpede, lipsă

mirosului, iar peștii și celelalte viețuitoare se dezvoltă normal.

Mineralizarea anaeroba se caracterizează prin culoare închisă a

apei, miros urât, moartea unor viețuitoare.

Datorită cantităților mari de poluanți pe care le produce economia

umană, autoepurarea apelor este insuficiență și de aceea, se impugn
măsuri tehnice de epurare.

Epurarea apelor uzateconsta în totalitatea măsurilor și

procedeelor prin care impuritățile chimice sau microbiologice sunt

18
diminuate cantitativ, astfel încât apa rezultată să poată fi preluată de un
bazin receptor fără a-i daună din punct de vedere calitativ.

Epurarea poate fi:

 Mecanică
 Chimică
 Biologică

În urmă epurării rezultă: ape epurate(nu mai conțin substanțe

nocive) și nămoluri (care pot fi prelucrate și valorificate).

Epurarea mecanică înlătura impuritățile cu dimensiuni mari. Se

pot folosi:

 Grătare rare cu ochiuri de 40-50-100 mm;

 Grătare dese cu ochiuri de 20mm sau sub 20 mm;
 Deznisipatoare pentru înlăturarea nisipului;
 Separatoare de grăsimi(bazine flotare)
 Dacantoare care asigură sedimentarea suspensiilor;

Epurarea chimică folosește reactivi care coaguleaza materiile

fine, dispersate în apa, aglomerându-le sub formă unor flacoane
ce se pot separă ulterior.

Epurarea biologică are la bază utilizarea utilizarea unor

culturi de microorganisme care descompun impuritățile organice.

Microorganismele acționează fie că nămol activ, fie că

peliculă biologică.

Bacteriile folosite pentru epurarea biologică pot fi:

19
  Aerobe-folosite pentru epurarea apelor uzate;
 Anaerobe-folosite pentru prelucrarea nămolurilor rezultate
din stațiile de epurare.

Instalațiile de epurare biologică cuprind:

 Bazine de aerare cu nămol activ (asigură oxigenarea

bacteriilor aerobe)
 Decantoare secudare (pentru depunerea nămolului
activ)
 Filtre biologice (cu un suport inert în care se fixează
cultură de bacterii)

Bacteriile descompun materiile organice și se înmulțesc. Filtrul

adăpostește o comunitate de organisme formată din alge, protozoare,
viermi, crustacee și larve de insecte.

Bacteriile și alte microorganisme sunt consumate de protozoare,

iar acestea de viermi sau larvele insectelor.

În biofiltru se realizează un lanț trofic foarte eficient pentru epurare,

deoarece la fiecare treaptă a lanțului trofic o parte din materia organică
se transformă în CO2 prin respirație.

De asemenea, se pot folosi amenajări pentru epurarea biologică

naturală:

 Câmpuri de irigare și filtrare (mai ales pentru plante

tehnice)
 Decantoare pentru apele uzate (nămolul obținut se
poate folosi că îngrășământ)
 Filtre de nisip (cu rol defiltru biologic)

20
 Iazuri biologice aerobe sau anaerobe.

Procesele de epurare folosesc principiile și metodele tehnologiei.

Biotehologia reprezintă știință care folosește caracteristicile
organismelor în procesele tehnologice industriale și în acțiunile
de refacere a ecosistemelor afectate de economia umană.

3.2 Măsuri de prevenire a poluării solului

În cazul poluării solului există puține metodede contracarare a

efectelor acesteia. Poluarea solului are loc datorta acțiunii:

 Petrolului
 Oxizilor, metalelor grele, gazelor, pulberilor
 Apelor uzate
 Rezidurilor de la fabricile de ciment
 Dejecțiilor de la fermele zootehnice
 Gunoaielor și deșeurilor

Astfel, în cazul poluării radioactive, se poate decoperta solul,

dar metodă este foarte costisitoare.

Celelalte tipuri de poluare pot fi prevenite prin respectarea

normelor tehnice de exploatare și protecție.

Solul se poate polua prin degradare fizică.

Prevenirea acestei poluări se poate realiză prin:

 Realizarea lucrărilor agricole când solul are uiditate optimă

 Evitarea irigării solului înainte de efectuarea lucrărilor
agricole
 Folosirea rațională a utilajelor grele care bătătoresc solul

21
  Respectarea normelor de calitate pentru lucrările agricole
 Plantarea pădurilor în vederea eliminării eroziunii solului,
deoarece acestea oferă urmtoarele avantaje :

 Modifică viteză vântului

 Apăra terenurile agricole de viscol
 Îmbunătățesc microclimatul
 Mențin umidiatea solului
 Se obțin recolte mai bogate
 Oferă lemn de focși pentru construcții

O altă formă de poluare a solului este cea prin acidifiere:

 Folosirea îngrășămintelor care nu scad ph-ul solului

 Folosirea carbonatului de calciu
 Controul permanent al valorilor ph-ului

Cea de a treia formă a poluării solului se datorează lipsei sau

excesului de substanțe minerale; prevenirea acesteia se poate realiză
astfel:

 Controlul substanțelor minerale din sol

 Aplicarea unor tratamente specifice

A patra formă de poluare a solului este cea prin sărăturare.

Prevenirea acesteia se poate realiză prin:

 Utilizarea sistemelor de desecare și drenare

 Eviatarea baltirii apei după ploi sau irigare
 Utilizarea unei ape de calitate corespunzătoare cu normele
tehnice pentru irigații
 Reducerea pierderilor din sistemele de irigații

22
  Controlul permanent al calității solului și apei freatice.
Alte forme de poluare a solului sunt:
 Poluarea chimică
 Poluarea biologică
 Poluarea radioactivă

Acestea se pot preveni prin:

 Respectarea normelor de calitate pentru folosirea rezidurilor

și dejecțiilor că îngrășământ
 Respectarea normelor tehnice de utilizare a pesticidelor
 Depozitarea deșeurilor și rezidurilor în zone special
amenajate

3.3 Măsuri de prevenire a poluării aerului

Că și în cazul solului, poluarea aerului se reduce prin

metodepreventive. Acestea vor asigură curățarea aerului chiar la sursă
de emisie a particulelor:

 Particule solide: pulberi de cărbune, cenușă, praf, fum;

 Particule lichide: picături;
 Substanțe gazoase: bioxid de sulf, oxizi de azot, acid
clorhidric, acid fluorhidric;

Reținerea suspensiilor solide și gazele de ardere se realizează cu

ajutorul următoarelor instalații:

 Camere de liniștire, gravitaționale (se depun particule cu

dimensiuni mari)

23
  Cicloane: camere în care gazele sunt pompate cu viteză
mare (particulele se aglomerează pe pereții camerei și apoi
cad în partea inferioară de unde se elimină)
 Filtre diferite din materiale poroase (gazele încărcate cu
particule sunt filtrate prin nailon, teflon, fibre de sticlă)
 Scrubere- camere de spălare cu un lichid ce reține
particulele
 Filtre electrostatice- gazele sunt trecute printr-un câmp
electric

Reducerea oxizilor de azot din camerele de ardere (se formează datorită

arderii cu exces de aer).

 Se vor utiliza arzătoare speciale (care au nevoie de o cantitate

mai mică de aer)
 Se vor folosi catalizatori sau amoniac
 Pentru a reduce poluarea datorată transportului:
 Se va folosi benzină care are cu 90% mai puțin benzen simai
puțin sulf și plumb
 Se vor folosi motoare diesel la care combustia este mai
eficientă
 Se vor folosi convertoare catalitice
 Se va devia traficul greu pe șoselele de centură
 Se vor creă perdele forestiere de protecție
 Se vor introduce restricții de circulație pe anumite zone.

Concluzii

24
 Mediul înconjurător ne asigură condițiile necesare vieții, însă
depinde de noi dacă dorim să folosim aceste elemente esențiale cât mai
util sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieții noastre. Poluarea
planetei se agravează pe zi ce trece și se pare că populația nu acordă
interes acestui proces nociv. Convingerea că această problemă este
doar a specialiștilor și a forurilor internaționale, este tot atât de eronată,
pe cât este și de gravă. Ocrotirea planetei este o problemă mondială, și,
tocmai de aceea, fiecare om trebuie să-și asume această
responsabilitate.

Bibliografie: Manual clasa a-IX-a.......

Anexe:

25
26
27