TEHNICI MODERNE DE ANALIZĂ ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

Anul universitar 2022-2023

OBȚINEREA ULEIULUI DIN MATERII PRIME OLEAGINOASE

INTRODUCERE
Industria este o verigă esențială în dezvoltarea economică a țărilor, dar, totodată, prezintă
și un impact major asupra mediului, în ceea ce privește poluarea (poluarea atmosferei, eliberare de
poluanți în apă și în sol), deșeurile generate și consumul de energie.
Se estimează că în 2050, agricultura va trebui să producă cu aproximativ 50 % mai multe
alimente, furaje și biocombustibili decât în 2012. La nivel mondial, agricultura produce în medie
23,7 milioane tone de mâncare în fiecare zi.
Industria alimentară reprezintă o ramură esențială a economiei oricărei țări care asigură
prelucrarea materiilor prime rezultate din agricultură cu scopul de a asigura necesarul de consum
al populației, atât cantitativ, cât și sub aspectul calității produselor. Materiile prime utilizate în
cadrul industriei alimentare sunt produse de natură biologică (în majoritate de origine animală și
vegetală), perisabile și degradabile. De asemenea, trebuie ținut cont de faptul că producţia agricolă
are caracter sezonier (se obţine în anumite perioade ale anului) şi este influenţată de tehnologia de
cultivare și de creştere a diferitelor specii vegetale şi animale, precum și de factori climatici.
Datorită caracterului sezonier al producţiei agricole şi a faptului că aceasta este uneori supusă
deprecierii rapide, este necesar să fie prelucrată în timp scurt şi cu maximă eficienţă. Astfel, se
poate spune că industria alimentară este strâns legată de agricultură ca furnizor de materii prime
și, de asemenea, de activitatea de comerț.
În România, industria alimentară reprezinta unul din sectoarele cele mai importante ale
industriei bunurilor de consum, având o pondere semnificativă în economia națională, atât prin
numărul de companii existente, cât și prin numărul de angajați;
Sistemul alimentar include toate materialele, procesele şi infrastructurile legate de
agricultură, schimburile comerciale, comerţul cu amănuntul, transportul şi consumul de produse
alimentare. Identificarea unor soluții strategice pentru o producție și un consum alimentar durabil
are la bază atât asigurarea securității aprovizionării cu alimente, cât și implementarea unor sisteme
alimentare cu un impact minim asupra mediului înconjurător, mai sănătoase și mai echitabile.
Prioritatea la nivel global nu este doar de a atenua impactul deja cauzat, ci și de a răspunde nevoii
de a produce mai multă hrană și energie pentru o populație care se estimează că va depăși 10
miliarde de oameni până în anul 2050;
Industria alimentară cuprinde un număr mare de subramuri, diferenţiate, în funcţie de
materia primă folosită, procedeele de prelucrare utilizate şi produsele obţinute. O clasificare
generală a ramurilor din industria alimentară este următoarea:
• industria zahărului;
• industria produselor zaharoase;
• industria amidonului, glucozei și dextrinei;
• industria uleiurilor vegetale;
• industria cărnii și a produselor din carne;
• industria laptelui și a produselor lactate;
• industria morăritului, panificației și a produselor făinoase;
• industria valorificării fructelor și a legumelor;
 TEHNICI MODERNE DE ANALIZĂ ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ
Anul universitar 2022-2023

• industria spirtului și a băuturilor alcoolice;

• industria berii;
• industria vinului;
• industria tutunului.

Termenul TEHNOLOGIE a fost introdus în tehnică în anul 1772 și provine din cuvintele
grecești:
technos = artă, meșteșug
logos = știință, rațiune, vorbire
Astfel, putem defini TEHNOLOGIA ca fiind totalitatea cunoștințelor privind procesele și
mijloacele folosite pentru realizarea unei producții într-un mod organizat și rațional.
PROCESUL TEHNOLOGIC reprezintă ansamblul de operații mecanice, fizice,
chimice, care prin acțiune simultană sau succesivă transformă materiile prime în produse finite.

Materii PROCES TEHNOLOGIC Produse

prime finite

Fig.1. Procesul tehnologic

În funcție de modul în care acționează asupra materiilor prime, tehnologiile alimentare se
pot încadra în două categorii:
1. Tehnologii de păstrare a valorii de întrebuinţare a materiilor prime - care au ca scop mărirea
fiabilităţii, dotări primare cu nutrienţi, energenţi şi stimuli senzoriali, care se doresc a fi transferate
produsului alimentar. Aceste tehnologii sunt de natură temporală şi în foarte puţine situaţii de
natură calitativă, intervenind procese care amplifică însuşirile iniţiale ale produsului alime ntar.
2. Tehnologii analitice - care acţionează asupra materiilor cu structuri complexe şi ale căror
componente sunt doar parţial utile consumului uman, sau se pot valorifica distinct în urma separării
prin procedee specifice. Aici se pot distinge următoarele tehnologii:
➢ tehnologii extractive, care realizează separarea componentelor materiilor prime după
anumite criterii de utilitate, cu prelucrări ulterioare sau pentru consumatori;
➢ tehnologii de transformare a materiilor prime şi materialelor, care realizează, prin
procedee fizice, chimice, biochimice, structuri mai favorabile consumului uman; calitatea acestor
alimente se datorează pe de o parte caracteristicilor tehnologice ale materiilor prime, iar pe de altă
parte performanţelor conferite de către tehnologiile de prelucrare folosite, în raport cu cerinţele ce
trebuie satisfăcute de către noile structuri alimentare sau proalimentare;
➢ tehnologii de rafinare, care măresc concentraţia în componente utile ale produselor
alimentare, îndepărtează impurităţi şi alte elemente nedorite, îmbunătăţind structura produsului;
 TEHNICI MODERNE DE ANALIZĂ ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ
Anul universitar 2022-2023

➢ tehnologii pentru alimente complexe, care asociază materiile prime şi materialele având
ca scop obţinerea unor structuri alimentare şi proalimentare superioare faţă de cererea de cons um;
valoarea alimentară a noilor produse constituie o sumă a utilităţii materialelor componente,
amplificate ca urmare a unor structuri mai bune pentru consum, precum şi efectelor sinergetice ce
decurg din acţiunea lor comună.
Succesiunea logică a tuturor etapelor de transformare a materiei prime în produs finit
constituie fluxul tehnologic al procesului considerat.
Reprezentarea grafică a succesiunii operaţiilor din cadrul unui proces tehnologic, cu
evidenţierea materiilor prime, a semifabricatelor şi a produsului finit, precum şi a materialelor
auxiliare şi a celor secundare, poartă numele de schemă bloc a procesului tehnologic.

Materii prime

Proces mecanic 1

Proces fizic 1

Proces (bio)chimic

Proces fizic 2
Produse
secundare

PRODUSE
FINITE

Fig. 2. Schema bloc a unui proces tehnologic

Schema liniei tehnologice este realizată prin înlocuirea operaţiilor cu schema
convenţională sau simplificată a utilajelor ce execută acele operaţii, cu sensul de circulaţie a
fluxurilor de materiale reprezentat prin linii sau săgeţi. În unele cazuri, pe schema tehnologică sau
schema liniei tehnologice de fabricaţie se pot prezenta şi unii parametri de lucru gen presiune,
temperatură, concentraţie, debit, etc.
 TEHNICI MODERNE DE ANALIZĂ ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ
Anul universitar 2022-2023

MATERII PRIME DESTINATE OBȚINERII ULEIURILOR VEGETALE

Industria uleiurilor vegetale reprezintă o subramură foarte importantă a industriei
alimentare, ce prelucrează un domeniu vast de materii prime agricole (produse oleaginoase) din
care se obțin ca produse principale uleiul vegetal și șrotul.
Uleiurile vegetale se împart, în funcție de utilizarea lor, în două categorii: uleiuri
comestibile și necomestibile (sau industriale). Cele comestibile (care constituie circa 2/3 din
volumul total al uleiurilor produse) se folosesc direct în alimentație sau ca materie primă la
fabricarea margarinei (aceasta obținându-se prin hidrogenare), maionezei, grăsimilor culinare,
produselor de panificație, patiserie, industria conservelor, cofetărie etc.; cele industriale (care
constituie 1/3 din volumul total de uleiuri produse) sunt folosite în producerea detergenților,
vopselei, lacului, glicerinei, acizilor grași, produselor farmaceutice și cosmetice, etc.
În figura 3 sunt prezentate datele statistice referitoare la evoluția producției de uleiuri
vegetale la nivel mondial, pentru principalele tipuri de uleiuri (ulei de palmier, de soia, de rapiță,
de floarea-soarelui etc. Din grafic se poate observa că uleiul de palmier ocupă primul loc cu o
producție de 75,5 milioane tone în anul 2021-2022, fiind urmat de uleiul de soia cu o producție de
60,28 milioane tone. Uleiul de rapiță și cel de floarea-soarelui reprezintă de asemenea două
categorii importante, prezentând producții de 28,3 respectiv 22,07 milioane tone, raportat la
aceeași perioadă.

Fig. 3. Producția la nivel mondial a principalelor tipuri de uleiuri, din perioada 2012-2022, în
milioane tone
 TEHNICI MODERNE DE ANALIZĂ ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ
Anul universitar 2022-2023

Materiile prime din industria uleiurilor și grăsimilor naturale provin din două surse:
➢ regnul vegetal – furnizor de materii prime oleaginoase vegetale;
➢ regnul animal – furnizor de materii prime grase animale.
Uleiurile și grăsimile vegetale se găsesc în țesutul plantelor, fiind concentrat în semințe, în
pulpă, în sâmburele fructelor, în tuberculi sau în germeni.
Plantele oleaginoase (oleifere) sunt plantele ale căror semințe sau fructe au un conținut
ridicat de lipide (ulei). Acestea constituie materia primă pentru fabricarea uleiurilor vegetale și
sunt cultivate, în principal, pentru acest scop.
Deşi domeniul oleaginoaselor este foarte vast, plantele ce pot fi utilizate ca materie primă
în industria uleiurilor vegetale nu sunt foarte multe, deoarece multe dintre ele au un conţinut redus
de ulei – fiind nerentabile, iar altele cu conţinut mai mare prezintă dificultăţi în obţinerea sa din
cauza structurii speciale a plantei.
Principalele plante oleaginoase sunt: floarea soarelui (Helianthus annuus), rapița (Brasica
napus), inul pentru ulei, ricinul, susanul, muștarul negru, iar în zonele tropicale și subtropicale:
măslinul, cocotierul, palmierul de ulei.
Se obțin uleiuri vegetale și din specii de plante din alte grupe fitotehnice cum sunt: soia
(Glycine hispida), arahidele (Arachis hypogaea), bumbacul, porumbul (din germeni), macul,
dovleacul, nucul, vița de vie.

OBȚINEREA ULEIURILOR VEGETALE DIN MATERII PRIME

OLEAGINOASE

Fig.4. Schema liniei tehnologice de fabricație a uleiului vegetal prin presare la rece
 TEHNICI MODERNE DE ANALIZĂ ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ
Anul universitar 2022-2023

Fig. 5. Schema bloc pentru obținerea uleiului prin presare la rece

SELECTAREA SEMINȚELOR OLEAGINOASE (CURĂȚIREA) are ca scop

îndepărtarea impurităților din masa de semințe, aceste impurități putând fi:
➢ impurități minerale ( pământ, praf, pietre, cuie, șuruburi);
➢ impurități organice (neoleaginoase: paie, pleavă; oleaginoase: semințe de buruieni sau alte
plante cultivate, semințe seci, carbonizate sau spărturi).
Selectarea semințelor oleaginoase este obligatorie deoarece impuritățile produc o uzură
accelerată a elementelor active de la prese, înrăutățesc calitatea uleiului rezultat și diminuează
productivitatea utilajelor.
Îndepărtarea impurităţilor din semințele oleaginoase se realizează în două etape:
• înainte de depozitare - precurăţire - când se elimină cca. 50% din impurităţile iniţiale
din loturile de seminţe neomogene, cu procent ridicat de impurităţi şi pericol de
degradare. Precurățirea semințelor oleaginoase are ca scop prevenirea unor deprecieri
ale materiei prime în timpul depozitării.
• la trecerea în fabricaţie - postcurăţire - după care, conţinutul remanent de impurităţi
este de 0,3 - 0,4%.
Există mai multe modalităţi de separare, în funcţie de felul impurităţilor, astfel:
 TEHNICI MODERNE DE ANALIZĂ ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ
Anul universitar 2022-2023

➢ separarea impurităţilor feroase - se bazează pe proprietăţile magnetice ale acestora şi se

realizează cu ajutorul magneţilor naturali sau a electromagneţilor. Această separare se
execută înaintea tuturor operaţiilor din cadrul procesului tehnologic în vederea evitării
defectării utilajelor;
➢ separarea pe baza diferenţei de mărime – operaţie asemănătoare celei din industria
morăritului - se bazează pe mişcarea (rectilinie-circulară sau vibratorie) unui strat sau
mai multor straturi de particule la suprafaţa unor site orizontale sau înclinate prevăzute
cu perforaţii prin care cad unele componente ale amestecului. Utilajele folosite sunt
asemănătoare celor din industria morăritului: site cu mişcare rectilinie, circulară sau
vibratorie;
➢ separarea pe baza diferenţei de masă volumică – se efectuează cu ajutorul unui curent
de aer care trece peste amestecul de seminţe şi impurităţi antrenând impurităţile mai
uşoare decât seminţele. Separarea are loc la o viteză a curentului de aer mai mare decât
viteza de plutire. Curentul de aer poate fi ascendent (cel mai des întâlnit) sau orizontal.
În funcţie de organele de lucru cu care sunt prevăzute, maşinile de curăţat şi sortat seminţe
se pot clasifica astfel:
- maşini de curăţat în curenţi de aer;
- maşini de curăţat şi sortat cu site;
- trioare;
- maşini de curăţat şi sortat cu site şi curenţi de aer, numite vânturători;
- maşini de curăţat şi sortat speciale, din acestea făcând parte maşinile care efectuează sortarea
pe cale magnetică, după culoare, după starea suprafeţei, după greutatea specifică, etc.
Selectoarele sunt mașini combinate care efectuează separarea amestecurilor după
proprietățile aerodinamice și după dimensiuni. Aceste echipamente folosesc în procesul separării
curenți de aer, site și cilindri cu alveole. În funcție de dimensiunea geometrică după care se
realizează separarea, avem următoarele recomandări:
➢ sortarea după grosime necesită suprafețe plane de sortare (site) prevăzute cu orificii
dreptunghiulare;
➢ sortarea după lățime se realizează pe suprafețe plane prevăzute cu orificii circulare;
➢ sortarea după lungime este efectuată pe suprafețe cilindrice alveolare, de tip trior.
Selectorul de semințe cu site vibrante SS-2 (fig. 6) se utilizează la separarea semințelor
de floarea-soarelui de impurități și praf, obținându-se astfel o creștere a eficienței la extracția
uleiului, o îmbunătățire a proprietăților organoleptice ale uleiului, precum și o protecție a
componentelor active ale presei de ulei.
Alimentarea utilajului cu material (semințe cu impurități) se face prin buncărul de
alimentare (1), materialul ajungând astfel, prin cădere liberă, pe prima sită și este distribuit uniform
pe suprafața acesteia (datorită înclinației sitei). Selectorul este acționat de către motorul electric,
acesta transmițând mișcarea, prin intermediul unei transmisii cu curele trapezoidale, la mecanismul
excentric care pune în mișcare sitele. Materialul ajuns pe sita superioară este supus procesului de
cernere datorită oscilaţiilor sitelor. Astfel, refuzul primei site este reprezentat de impurităţile
grosiere, acestea deplasându-se până la capătul sitei, de unde sunt evacuate prin jgheabul de
refuzuri aflat la partea inferioară a acesteia. Cernutul primei site, reprezentat de seminţele bune,
 TEHNICI MODERNE DE ANALIZĂ ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ
Anul universitar 2022-2023

impurităţile mici şi cele ușoare, trec prin orificiile sitei superioare, ajung pe sita inferioară unde
sunt supuse unui nou proces de cernere. Orificiile sitei inferioare au dimensiuni mai mici decât
orificiile sitei superioare. Cernutul sitei inferioare este reprezentat de impuritățile mici, acestea
ajungând în tava colectoare aflată sub sită. Semințele bune împreună cu impuritățile ușoare
reprezintă refuzul sitei inferioare. Pe suprafața acestei site acționează un curent de aer generat de
instalația de aspirare, astfel fiind separate impuritățile ușoare. Semințele bune ajung în capătul sitei
inferioare, de unde sunt colectate în tava colectoare aflată în partea de jos.

Fig. 6. Selector de semințe cu site vibrante SS-2

1– buncăr de alimentare; 2 – motor electric; 3. – panou de comandă;4.– instalație de aspirare; 5 –
mecanism excentric; 6 – baterie de site

Descojirea (decorticarea) reprezintă operația de desprindere și de înlăturare a cojilor de pe

unele semințe în vederea consumului sau prelucrării ulterioare a acestora. În cursul procesului de
descojire, coaja se îndepărtează numai parţial, deoarece prezenţa unui anumit procent de coajă în
materialul descojit este benefică în procesele de presare şi extracţie. Conţinutul mare de coji în
procesul de prelucrare a seminţelor scade capacitatea de producţie a fabricii de ulei, aduce pierderi
mari de ulei, iar reziduurile din fabricaţie (turte şi şrot) sunt mai sărace în substanţe hrănitoare.
Descojirea seminţelor se realizează în două faze:
a) Spargerea şi detaşarea cojii sunt operaţii care pot fi obţinute prin:
▪ lovire - se aplică la descojirea seminţelor de floarea-soarelui şi la degerminarea pe
cale uscată a porumbului. Se realizează în două moduri:
- prin lovirea seminţelor în repaus cu ajutorul unor palete
 TEHNICI MODERNE DE ANALIZĂ ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ
Anul universitar 2022-2023

- prin proiectarea seminţelor către un perete fix

De regulă, aceste două procese se combină, obţinându-se o eficacitate mai mare a
descojirii.
▪ tăiere - se realizează prin trecerea seminţelor printre două discuri rifluite (discuri în
care sunt practicate canale eliciodale pentru a creşte eficienţa), care se rotesc în sens contrar şi a
căror distanţă este reglabilă. Metoda se foloseşte la descojirea seminţelor de bumbac;
▪ frecare - se efectuează cu ajutorul valţurilor prevăzute cu cilindri rifluiţi sau acoperiţi
cu pastă abrazivă; metoda se aplică la descojirea seminţelor de soia şi la decorticarea orezului;
▪ strivire - se foloseşte la descojirea seminţelor de ricin şi îndepărtarea tegumentului
de pe boabele de arahide; se realizează cu valţuri prevăzute cu cilindri acoperiţi cu un strat de
cauciuc. Datorită turaţiei diferite, pe lângă forţele de presare, apar şi forţe de frecare şi de forfecare.
După spargerea seminţelor rezultă un amestec de miezuri întregi şi sparte, de coji întregi şi
mărunţite, precum şi seminţe întregi, nedescojite.
b) Separarea cojilor din materialul descojit se efectuează prin două metode:
* după diferenţa de mărime - realizată prin cernere pe site;
* după diferenţa de masă volumică - prin aspiraţia cu ajutorul unui curent de aer ascendent
produs de un ventilator.
Din procesul de separare rezultă două fracţiuni:
• miez industrial - 80-85% din greutatea seminţelor de floarea-soarelui trecute la
prelucrare, plus o cantitate de coajă (6-8%) păstrată din considerente tehnologice;
• coajă eliminată - în proporţie de 15-20% din greutatea seminţelor trecute la prelucrare,
care conţine şi o cantitate foarte redusă de miez antrenat (~ 0,4-l %).
Factorii ce influenţează gradul de spargere a seminţelor sunt:
* viteza cu care se repetă lovirea seminţelor – este determinată de numărul de palete şi de
viteza de rotaţie a axului tobei;
* distanţa dintre palete şi ecranul de spargere;
* elasticitatea seminţelor - care depinde de umiditatea la care are loc procesul
de spargere.

Toba de spargere (fig. 7) intră în dotarea secţiei de descojire şi este formată dintr-un cilindru
(1) construit din tablă de oţel de 5-6 mm grosime. În interiorul cilindrului se află un ax (2), cu două
sau patru rozete (3), de care sunt fixate 14-16 palete (4) confecţionate din bare de oţel. Axul
împreună cu rozetele şi paletele formează rotorul tobei de spargere care trebuie să fie perfect
echilibrat, pentru a se evita trepidaţiile. Toba de spargere este deschisă într-o parte pentru a permite
evacuarea materialului descojit din tobă. Circa 2/3 din suprafaţa interioară a tobei, şi anume de la
buncărul de alimentare (6) până la gura de evacuare, este căptuşită cu o manta din oţel, pe care
sunt fixate vergele metalice semirotunde sau paralelipipedice (5). Această porţiune căptuşită cu
vergele constituie ecranul de spargere al tobei.
Distanţa dintre palete şi ecranul de spargere este reglabilă şi poate varia între 10-20 mm la
intrarea seminţelor în tobă şi între 8-12 mm la ieşirea lor din tobă. Această distanţă se reglează
 TEHNICI MODERNE DE ANALIZĂ ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ
Anul universitar 2022-2023

prin mutarea sectorului de spargere cu ajutorul unui dispozitiv (7), compus dintr-o tijă metalică
legată la o articulaţie mobilă, care poate fi manipulată prin intermediul unui mic volant.
Axul care poartă rozetele şi paletele este acţionat de o roată de transmisie, fixată în
exteriorul tobei la un capăt al axului. La descojitoarele moderne există posibilitatea de reglare a
turaţiei printr-un variator de viteză. Deasupra tobei de spargere se află buncărul de alimentare (6),
care are rolul să asigure o alimentare constantă cu seminţe şi o distributie uniformă a acestora pe
toată lungimea tobei de spargere. Buncărul de alimentare se compune dintr-un locaş în care se află
un cilindru metalic rotativ, care prezintă de-a lungul său şanţuri ce antrenează seminţele în timpul
mişcării sale de rotaţie şi apoi le introduce în toba de spargere.

Fig. 7. Toba de spargere

1 – cilindru din tablă de oţel (cu grosimea de 5-6 mm); 2 - ax; 3 – rozete (2 sau 4 bucăţi);
4 – palete (14-16 bucăţi); 5 - vergele metalice semirotunde sau paralelipipedice; 6 – buncăr de
alimentare; 7 – dispozitiv pentru reglarea distanţei dintre dintre palete şi ecranul de spargere.

Decorticatorul DS-1 Stimel (fig. 8) se utilizează la separarea miezului din seminţele de

floarea-soarelui. Este un utilaj care curăţă coaja în proporţie de 80%, îmbunătăţind astfel calitatea
uleiului şi reducând uzura componentelor presei pentru ulei. Se mai poate utiliza şi în faza
premergătoare din tehnologia obţinerii de halva. Pentru descojire, seminţele trec prin două faze:
sfărâmarea cojii sau descojirea propriu-zisă şi separarea cojii de miez. În prima fază are loc
sfărâmarea cojii prin lovire, frecare, strivire, tăiere sau înmuiere şi slabă acţiune mecanică. Pentru
descojirea propriu-zisă a seminţelor de floarea-soarelui se întrebuinţează o tobă pentru sfărmarea
cojii, care poate fi maşină separată sau integrată în partea de sus a descojitorului. Sfărâmarea cojii
se face sub acţiunea lovirii seminţelor de către paletele metalice, sistemul având o turaţie de 500 -
800 rot/min. Seminţele sunt proiectate de către palete asupra unui perete ondulat, iar datorită
frecării sau strivirii seminţelor de perete sub acţiunea forţei centrifuge, are loc spargerea. Din toba
 TEHNICI MODERNE DE ANALIZĂ ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ
Anul universitar 2022-2023

de sfărâmare iese un amestec format din seminţe întregi, miez, coji şi tocătură. Din acest amestec
este necesar să se îndepărteze cât mai multă coajă, în aşa fel încât ea să conţină cât mai puţin miez
sau tocătură. Separarea cojii de miez se face pe principiul separării, după mărime, pe site şi apoi
pe principiul separării după viteza diferită în suspensie în curent de aer.

Fig. 8. Decorticator de semințe DS-1

1–batiu; 2–tobă de spargere; 3–motor electric; 4–transmisie cu curea; 5–excentric; 6–selector tur;
7–selector retur; 8–aspirator; 9–panou de comandă; 10–variator de turaţie

Pentru obținerea uleiului din materiile prime oleaginoase există mai multe tehnologii care
pot fi utilizate. Alegerea tehnologiei folosite se face, în primul rând, în funcție de natura și
conținutul de ulei al materiilor prime, dar și ținând cont de complexitatea tehnologiei alese, de
capacitatea de producție a tehnologiei, de costurile pe care tehnologia respectivă le implică
și de calitatea uleiului obținut.
În prezent, există în întreaga lume patru metode de bază pentru obținerea uleiului vegetal
(fig. 9): extracția chimică, extracția cu fluide supercritice, distilarea cu vapori și extragerea
mecanică.
În cazul metodelor chimice, substanţele folosite pentru extragerea uleiului pot fi enzimele
sau solvenţii. Extracția cu solvent este procesul de separare a lichidului dintr-un amestec lichid-
solid folosind un solvent (pentan, hexan, heptan sau octan). Această metodă presupune
amestecarea solventului cu materialul oleaginos măcinat (operaţia de măcinare este necesară
pentru a mări suprafaţa de contact dintre seminţe şi solvent, în vederea creşterii cantităţii de ulei
extrase) și prăjit (prăjirea distruge țesuturile celulare și astfel solventul pătrunzând mai ușor în
material), după care amestecul ulei-solvent numit miscelă este încălzit la o temperatură de peste
 TEHNICI MODERNE DE ANALIZĂ ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ
Anul universitar 2022-2023

100°C pentru a se separa uleiul. Utilizând metoda de extracție cu solvent, din materialul oleaginos
este extras aproximativ 98% din uleiul existent în material. Pe lângă randamentul ridicat, prin
această metodă se obține un ulei bun din punct de vedere calitativ și un șrot cu conținut ridicat de
proteine. Dezavantajele acestei metode sunt reprezentate de cheltuielile mari pentru investiția
inițială, de necesitatea rafinării uleiului obținut înainte de a fi utilizat, de posibilitatea de toxicitate
precum și de pericolul de explozie datorate utilizării solventului.
Extragerea uleiului folosind enzimele este o metodă folosită doar de marile companii de
uleiuri vegetale, în urma acesteia rezultând multe subproduse valoroase. Această metodă
presupune prăjirea seminţelor şi amestecarea lor cu apă în care se adaugă enzime care au un efect
de bio-degradare asupra substanţelor solide. Separarea uleiului se face apoi cu ajutorul unei
centrifuge lichid-lichid.
Metode de
extragere a
uleiului

CU FLUIDE
CHIMICĂ DISTILARE MECANICĂ
SUPERCRITICE

PRESE HIDRAULICE
CU SOLVENT CU ENZIME PRESE CU MELC

Fig. 9. Metodele fundamentale de extragere a uleiului,

O altă metodă utilizată pentru obținerea uleiului din materiale oleaginoase este extracţia
cu fluide supercritice (SFE – „supercritical fluid extraction”) care este o metodă relativ nouă.
Această metodă este o variantă a extracţiei solid-lichid, în care solventul de extracţie este înlocuit
cu un fluid supercritic. Fluidul supercritic folosit la extracţia uleiului este CO 2, fiind fluidul
supercritic cel mai folosit în aplicaţiile analitice datorită faptului ca nu extrage oxigenul molecular
şi nu este un fluid toxic. În metoda de extracție cu dioxid de carbon supercritic, semințele sunt
amestecate cu dioxid de carbon la presiune mare și în stare lichidă (la 31°C temperatură și presiune
7,3 MPa). Apoi, uleiul se dizolvă în dioxidul de carbon, iar când presiunea este eliberată din sistem,
dioxidul de carbon se întoarce la faza de gaz și uleiul este astfel separat din amestecul CO 2-ulei.
Datorită purității produselor obținute prin SFE, uleiurile sunt utilizate în principal în industria
alimentară, la îngrijirea corporală, în industria produselor pe bază de plante, precum și pe ntru
aromoterapie și parfumuri naturale. Această tehnică de extracție este o tehnologie relativ nouă și
costisitoare, mai eficientă în unele privințe decât distilarea cu vapori sau extracția cu solvent,
datorită următoarelor avantaje: procesul de extracție are loc la temperaturi mai scăzute decât
distilare cu vapori, durata de extracție este mai mică, calitatea ridicată a produselor, dioxidul de
 TEHNICI MODERNE DE ANALIZĂ ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ
Anul universitar 2022-2023

carbon este non-toxic, inodor și ușor de îndepărtat din uleiul extras la finalul procesului,
nerămânând reziduuri din solvent în ulei.
Pentru extragerea uleiurilor esențiale este folosită cel mai adesea metoda de distilare cu
vapori. Uleiurile esenţiale sunt esenţe foarte concentrate de plante aromatice folosite în vindecarea
corpului şi a minţii. Distilarea cu vapori presupune barbotarea de vapori prin materialul vegetal,
aburul fierbinte ajutând la eliberarea moleculelor de ulei din plante, care se vor transforma în
vapori. Apoi amestecul de abur și vapori de ulei este trecut prin sisteme de răcire pentru a condensa
vaporii, care vor forma apoi un amestec de ulei esențial și apă ușor de separate.
Cea mai utilizată metodă de extragere a uleiului din semințe oleaginoase este extragerea
mecanică, numită și presare mecanică. Presarea este operaţia prin care se separă uleiul din
măcinătura oleaginoasă (amestec solid-lichid), sub acţiunea unor forţe exterioare, rezultând uleiul
brut de presă şi brokenul (şrotul). Presarea mecanică a materialelor oleaginoase este de două feluri:
presare la rece, prin care se înţelege presarea seminţelor cu coajă, și presare la cald care presupune
cojirea şi prăjirea semințelor înainte de a fi presate. Procesul de presare a măcinăturii oleaginoase
are loc sub influenţa forţelor de compresiune ce iau naştere în echipamentele utilizate la acest
proces, numite prese mecanice. Principalele utilaje folosite la presarea mecanică sunt presele
hidraulice şi presele cu melc.

Fig.10. Presa de ulei PU-50 cu două capete de lucru

FILTRAREA este operația hidrodinamică de separare a sistemelor eterogene fluid-solid,

prin reținerea particulelor solide la suprafața sau în interiorul unui mediu poros (material filtrant),
prin care trece fluidul.
 TEHNICI MODERNE DE ANALIZĂ ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ
Anul universitar 2022-2023

În urma operației de filtrare, amestecul initial este împărțit în fazele constituente: filtratul
și precipitatul. Filtratul este fluidul care trece prin mediul filtrant poros. Precipitatul reprezintă
particulele solide care se depun pe suprafaţa sau în masa mediului filtrant.
Etapele elementare care se desfășoară la filtrarea suspensiilor:
• Etapa incipientă: reținerea primelor particule solide pe suprafața materialului filtrant.
Filtratul care se obţine în această fază este tulbure, el trebuind să fie supus unei noi filtrări.
• Filtrarea propriu-zisă: reținerea în totalitate a fazei solide sub formă de precipitat.
• Spălarea precipitatului: îndepărtarea soluţiei din precipitat şi recuperarea substanţelor
solubile cu care acesta a fost îmbibat.
• Regenerarea materialului filtrant: îndepărtarea precipitatului de pe suprafaţa
materialului filtrant, spălarea suprafeţei materialului filtrant şi curăţarea porilor.

Clasificarea filtrelor
A. Filtre care funcţionează la presiune hidrostatică – la care energia necesară fluidului pentru
a trece prin suprafaţa filtrantă este dată de înălţimea coloanei de lichid.
B. Filtre cu funcţionare la presiune superioară presiunii hidrostatice:
- filtre presă cu plăci şi rame
- filtre presă cu sterilizare
- filtre presă cu elemente filtrante orizontale
C. Filtre cu funcţionare sub vid – sistemul se bazează pe crearea depresiunii pentru absorbirea
filtratului prin pânza filtrantă, fixată pe suport, iar precipitatul se depune pe pânză.

Suspensie

Pompă

H p =  gH

Filtrat
Pompă
vacuum

a) b) c)
c)
Fig. 11. Clasificarea filtrelor
a – filtre cu funcționare la presiune hidrostatică; b – filtre cu funcționare sub presiune;
c – filtre cu funcționare sub vid
 TEHNICI MODERNE DE ANALIZĂ ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ
Anul universitar 2022-2023

Filtrul de ulei FLU – 01

Acest echipament este utilizat pentru filtrarea fină a uleiurilor vegetale destinate
consumului alimentar sau industrial. Din reziduurile reţinute pe filtre se poate obţine materia primă
pentru fabricarea săpunului sau a lecitinei.
Cadrul susţine în partea inferioară bazinul de recuperare, iar în zona mijlocie, tava
colectoare. Pe partea superioară a cadrului se află subansamblul mecanism de strângere, care
realizează presarea plăcilor de filtrare, în vederea asigurării etansării la presiune. Uleiul brut şi
decantat este adus din bazinul de decantare în bazinul de recuperare, de unde este refulat prin
intermediul instalaţiei de pompare (alcătuită din pompă cu roţi dintate, supapă, manometru,
racorduri) la subansamblul plăci de filtrare. După trecerea prin filtre, uleiul este purificat şi se
scurge liber prin conducta laterală spre vasul de colectare a uleiului. Cu ajutorul buşonului de
golire, montat în partea inferioară a bazinului, se realizează golirea acestuia de suspensiile depuse.
Desfăşurarea procesului de filtrare se urmăreşte la manometru. La început, presiunea de
refulare necesară trecerii uleiului prin filtre este mică (0,5 bar). Prin depunerea suspensiilor pe
elementele filtrante se astupă porii, iar presiunea creşte până la 3 ÷ 3,5 bar. Prin creşterea presiunii,
o parte din ulei se scurge printre plăci şi se colectează în tava colectoare. Acesta este momentul în
care se opreşte procesul de filtrare. După oprirea pompei se aşteaptă 3 minute pentru scurgerea
uleiului din plăci şi din conducte înapoi în bazinul de recuperare. Pentru curăţare se scot pânzele
filtrului şi se spală cu apă caldă şi detergent. O pânză de filtru poate fi reutilizată de cca. 30 de ori.

Fig. 12. Filtrul de ulei cu plăci FLU-01

1 – cadru; 2 – bazin de alimentare; 3 – tavă colectoare; 4 – sistem strângere plăci;
5 – plăci filtru; 6 – conductă; 7 – conductă alimentare cu ulei;
8 – grup pompare; 9 – panou comandă; 10 – buşon evacuare
 TEHNICI MODERNE DE ANALIZĂ ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ
Anul universitar 2022-2023

Centrifugarea este operația cu caracter hidrodinamic prin care se realizează separarea

amestecurilor eterogene (a suspensiilor) de tip solid-lichid, solid-gaz și lichid-lichid (emulsii), în
fazele constituente, prin intermediul câmpului de forțe centrifug.
Operația de separare prin centrifugare este utilizată în industria alimentară pentru filtrarea
suspensiilor, separarea cristalelor din soluţia iniţială sau pentru uscarea pe cale mecanică, în
diverse subramuri, ca, de exemplu:în industria uleiurilor vegetale, în industria zahărului şi a
lactozei, în industria amidonului, în industria cărnii, în stațiile de epurare a apelor uzate.
Filtrul centrifugal orizontal pentru ulei FCO-03
Purificarea parţială a uleiului brut poate fi începută prin centrifugarea uleiului de presă.
Filtrul centrifugal orizontal este un utilaj destinat separării rapide a circa 85% din suspensiile aflate
în uleiul brut, obţinut prin presarea seminţelor oleaginoase. După această filtrare, uleiul obţinut se
poate decanta mult mai bine, iar operaţiile de filtrare ulterioare sunt realizate mult mai uşor, ducând
la creşterea duratei de folosire a elementelor filtrante. Prin acest filtru, uleiul de presă se trece o
singură dată (cel mult de două ori), altfel uleiul se emulsionează şi nu mai trece prin filtrul cu
pânză. Cu ajutorul acestui filtru se poate utiliza şi partea neutilă rezultată din decantare, care este
foarte bogată în ulei şi care în alte condiţii se aruncă.

Fig. 13. Filtrul centrifugal orizontal FCO-03

1- ansamblu batiu ; 2 - ansamblu centrifugal; 3 – furtun; 4 - vas de colectare
5 - motor electric; 6 - bazin de alimentare; 7 – întrerupător
 TEHNICI MODERNE DE ANALIZĂ ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ
Anul universitar 2022-2023

Batiul filtrului are rolul de a susţine ansamblul centrifugal, motorul şi întrerupătorul de

pornire a motorului.
Ansamblul centrifugal este format din ansamblul rotorului centrifugal, în care se scurge
uleiul din bazinul de alimentare prin intermediul furtunului şi a ţevii de alimentare, unde, datorită
mişcării de rotaţie foarte mari (6000 rot/min) a rotorului se separă uleiul de reziduurile existente
în urma presării. Uleiul curat se scurge prin furtun în vasul de colectare. Reziduurile rămân în
interiorul centrifugei şi se elimină manual, prin demontarea capacului rotorului. Această operaţie
se face după centrifugarea a circa 100 – 150 litri ulei sau după producţia de ulei a unei prese cu
două capete. Durata unei operaţii de filtrare este de 15 minute. Rotorul este aşezat într -un ansamblu
de protecţie prevăzut cu capace etanşe.