ARHITECTURA STANDARDELOR DE PROIECTARE A

MANAGEMENTULUI INTEGRAT ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

Drd. Ecolog Anna POPA
FLOYD AD&C
anna_lohin@floyd.ro
Prof. Univ. Dr. Ec. Costel NEGREI
Academia de Studii Economice – Bucuresti
costelnegrei@yahoo.com

ABSTRACT

This article wants to be a challenge for the food industry in Romania and beyond. One of the
XXI century’s “surprises” is the confirmation that the carrying capacity of natural capital is
a continuing imbalance caused by intensive use of natural resources, together with climate
change, food crisis and social unrest on a global scale justify the need for new approaches
practices used in this field. Will be presented the conceptual model proposed for integrated
eco-management system as defined in the knowledge accumulated so far in the field of
standardization.

KEYWORDS
Integrated management system, food industry

INTRODUCERE

În actualul context socio-economic, naţional şi internaţional, marcat de criza, din

ce în ce mai accentuată, a resurselor naturale, ne-am asumat spre cercetare şi analiză o temă
de maximă actualitate pentru companiile din industria alimentară, şi nu numai. Aceasta se
referă la proiectarea unui sistem de eco-management integrat, al cărui scop este acela (i) de
a îmbunătăți continuu siguranța și calitatea alimentelor, prin respectarea normelor de bune
practici industriale, (ii) de a reduce impactul asupra capitalului natural, (iii) de a întări
economia locală și regională prin producția de bunuri și servicii eco-sustenabile și (iv) de a
valorifica elementele capitalului social și cultural – prin programe de instruire,
conștientizare și comunicare continuă cu părțile interesate.
Datorită posibilităților limitate oferite de caracterul general al standardelor și a
terminologiei utilizate în sistemul standardizat care impun anumite reguli și restricții de
natură conceptuală, precum și a faptului că ecologia sistemică a dezvoltat noțiuni, concepte
și teorii care sunt încă dificil de înțeles de către publicul larg, un standard pentru proiectarea
unui sistem de managementului integrat în concordanță cu cerințele abordării holiste,
întâmpină numeroase dificultăți. Această lucrare propune o arhitectură adaptată noilor
cerințe și evoluții ale pieței în domeniul standardizării proiectării sistemelor management
integrate. Scopul unui astfel de standard este acela de a propune o arhitecură a unui sistem
de management integrat care să poată fi proiectat și implementat cu ușurință la nivelul
oricărei organizații din industria alimentară, indiferent de mărimea acesteia sau de
complexitatea proceselor sale tehnologice, opțiunea autorilor fiind aceea de a realiza
analiza posibilităților de a depăși actuala abordare tip reducționist, impusă de standardele
ISO, și de a trece la o abordare de tip holist propusă de comunitatea științifică din domeniul
ecologiei.

1. Considerente preliminare

Considerentele de la care am pornit în propunerea unei noi arhitecturi aplicabilă

standardelor ce se adresează sistemelor de management sunt următoarele:
 industria alimentară, așa cum o cunoaștem noi astăzi, a reprezentat în fapt ”secole de
modificare a cerințelor speciei umane, cum ar fi reflexul procesului de trecere de la
regimul frugivor (bazat pe fructe) la cel omnivor (compus din produse de origine
vegetală şi animală). Organismul uman s-a adaptat rapid şi a produs mutaţii ale
enzimelor, pentru a le face capabile să metabolizeze carnea. Dezvoltarea unui
metabolism şi echipament enzimatic foarte complex permit digerarea, în prezent, a
alimentelor procesate termic, transformate din punct de vedere biochimic, care pentru
alte specii de animale carnivore sau omnivore sunt dificil de digerat. Aceasta a condus
însă, şi la o dependenţă a omului faţă de importul de nutrienţi din mediul înconjurător,
o dependenţă mult mai mare decât la orice altă specie animală” (Tudor, 2005).
 produsele alimentare au sau ar trebui să aibă ca și caracteristici intrinseci calitatea 1 și
siguranța2 pentru consum, definite prin sistemul de management al calității (ISO 9001)
și sistemul de management al siguranței alimentului (ISO 22000/HACCP), astfel încât,
proiectarea și implementarea unor sisteme de management conform acestor standarde
ar trebui să fie una dintre cerințele implicite pentru orice operator din industria
alimentară. În sprijinul acestei idei, este chiar legislația europeană și legislația română
care impun, cu caracter de obligativitate și nu pe bază de voluntariat după cum
recomandă standardele internaționale, implementarea acestor sisteme de management
în industria alimentară (de exemplu, Legea nr. 150/2004 republicată, art.18 privind
obligativitatea implementării sistemului de management al siguranței alimentului
HACCP pentru toți operatorii din industria alimentară, inclusiv producătorii de furaje
și nutrețuri pentru animale sau Hotărârea Guvernului nr. 1618/2008 art. 183 privind
obligativitatea certificării ISO 9001 a deținătorilor de antrepozite fiscale și
producătorilor de alcool, produse distilate și băuturi alcoolice distilate).
 conștientizarea de către consumatori și mai ales de către operatorii din industria
alimentară a faptului că resursele naturale (capacitatea de suport a Planetei) sunt

1
Calitatea reprezintă ansamblul de proprietăți și caracteristici ale unui produs sau serviciu
care îi conferă acestuia proprietatea de a satisface nevoile exprimate sau implicite. Calitatea
produselor alimentare este dată de caracteristicile specifice acestora: calitatea nutritivă
(conținutul în substanțe minerale, vitamine, lipide, glucide, protide); calitatea senzorială,
calitatea estetică, influențată de modul de condiționare/prezentare și de
ambalare/preambalare; calitatea igienică (inocuitatea) (Chira, 2005), (Chira, 2010).
2
Siguranţa alimentară reprezintă asigurarea unei alimentaţii corespunzătoare a întregii
populaţii a planetei, pentru a putea desfăşura o viaţă activă şi sănătoasă (Banu, și alții,
2007)
 limitate. Supraexploatarea resurselor naturale este unul dintre cei mai severi factori de
presiune și impact asupra componentelor structurii capitalului natural, fundație a
sistemelor socio-economice (Vădineanu, 2004). Competiția între operatorii din lanțul
alimentar este crescută datorită presiunii exercitate de piață și de obligația de a se
conforma cerințelor legale și de reglementare, pe de o parte, dar și datorită dezvoltării
de soluții energetice alternative (biogaz, biocombustibili) ce utilizează aceleași materii
prime ca și industria alimentară, pe de altă parte.
 la nivel internațional sunt dezvoltate deja inițiative al căror scop este acela de a stabili
metode de evaluare a aspectelor de mediu specifice industriei alimentare pe baze
științifice și de a identifica instrumente adecvate de comunicare cu consumatorii și
pentru promovarea îmbunătățirii continue a performanței de mediu de-a lungul
întregului lanț alimentar (CIAA, 2009).
 globalizarea sectorului agroalimentar implică schimbări în toate categoriile (verigile)
lanțului alimentar (de la producătorii primari, la procesatori, distribuitori,
transportatori, furnizorii de servicii etc.) și are un impact semnificativ asupra
biosecurității alimentare3 și dezvoltării sustenabile,
 industrializarea în continuă creştere a afectat alimentaţia populaţiei umane impunând
condiţii din ce în ce mai restrictive referitoare la “siguranţa alimentelor” şi la
“biosecuritatea alimentară”. Aceste constrângeri ar trebui privite însă, în strânsă
corelaţie cu funcţionarea sistemelor ecologice, componente ale capitalului natural,
generatoare de resurse (“bunuri”) şi servicii, cu funcţii multiple 4, esenţiale susţinerii
sistemelor socio-economice. Astăzi, organizațiile din industria alimentară poartă o
înaltă răspundere social-economică şi se confruntă din ce în ce mai mult cu cerinţe de
mediu tot mai restrictive (ex. autorizaţie integrată de mediu, aplicarea celor mai bune
tehnici disponibile, certificarea sistemului de management de mediu, înregistrare
EMAS, implementarea HACCP, certificarea IFS, ISO 22000 etc.).
 Industria alimentară (globală) cu lanțurile sale foarte complexe de furnizori necesită
reglementări și standarde coerente recunoscute la nivel internațional pentru asigurarea
siguranței alimentelor, pentru a reduce impactul negativ asupra capitalului natural și
exploatarea forței de muncă (a lucrătorilor).
 În mod tradițional, autoritățile locale guvernamentale (de ex. ANSVSA, DSVSA,
APM, ITM etc.) sunt responsabile pentru monitorizarea respectării cerințelor privind
calitatea și siguranța alimentelor, mediul sau relațiile de muncă. Consolidarea
sistemului de retail în industria alimentară la nivel regional, mai ales dezvoltarea unor

3
Conform Declaraţiei Mondiale asupra Nutriţiei FAO/OMS/ROMA 1992 şi a Declaraţiei asupra Securităţii
Alimentare Mondiale FAO/OMS 1996 „Securitatea alimentară există atunci când toţi oamenii, în orice moment,
au acces fizic şi economic la alimente sigure şi nutritive care îndeplinesc necesităţile de hrană ale organismului
uman, pentru a duce o viaţă sănătoasă şi activă” (UNDP, 1998). Se poate afirma că securitatea alimentară
constituie o componentă a calității vieții, în timp ce siguranța alimentară poate fi definită drept o componentă a
calității produselor alimentare, existând astfel între cele două noțiuni un raport de incluziune (Banu, et al., 2007).
4
Funcţiile sistemelor ecologice din componenșa infrastructurii capitalului natural sunt: funcția de reglare și
control, funcția de susținere, funcția de producție, funcția informațională (Vădineanu, 2004)
 standarde/inițiative specifice (de ex. IFS, BRC etc.) de către asociații public-private au
crescut presiunea asupra producătorilor și procesatorilor din industria alimentară,
acestea preluând practic responsabilitatea reconfigurării sistemului agroalimentar și
dezvoltării unor noi relații sociale, politice și economice la nivel global (Hatanaka, și
alții, 2005). În același timp, certificarea sistemelor de management a impus un
mecanism de evaluare și control independent și credibil, oferind posibilitatea
implementării și dezvoltării unor instrumente și practici sustenabile din punct de
vedere etico-social și al capitalului natural.
Cele trei dimensiuni ale sustenabilității industriei alimentare, sunt definite de cele mai
multe ori ca fiind – oamenii (consumatorii), Ecosfera (furnizoare de resurse/materii prime),
avantajul net inclusiv plăcerea oferită de consumul produselor alimentare (Tischner, și alții,
2007). Privite mai în detaliu acestea ar putea avea următoarele abordări și factori
explicativi:
 Sustenabilitate socială: sănătate prin consum sigur al alimentelor, producție locală
versus producție globală, calitatea vieții, abilități și cunosțințe ale consumatorilor,
protejarea produselor tradiționale, a culturii și credințelor comunităților locale,
comerț corect, salarii și condiții de muncă echitabile.
 Sustenabilitatea capitalului natural: utilizarea solului, emisii, pesticide și
fertilizanți artificiali, hormoni și antibiotice, utilizarea energiei și emisiile de gaze
cu efect de seră, biodiversitatea și aspectele legate de organismele modificate
genetic, bunăstarea animalelor.
 Sustenabilitatea economică: fezabilitatea sistemelor de producție, subvenții și cote
de producție, distribuția profitului în lanțul de furnizare, eficiență și calitate,
valoare monetară.
Funcționarea unei organizații este similară funcționării unui ecosistem, caracterizându-
se prin aceleași legi universale aplicabile teroriei sistemelor ecologice:
(i) ecosistemele și organizațiile sau companiile din industria alimentară sunt sisteme
deschise, ceea ce înseamnă că ele realizează schimburi (intrări și ieșiri) de masă,
energie și informații cu mediul înconjurător și, în general este dificilă realizarea
unor predicții a dezvoltării lor datorită relațiilor foarte complexe cu alte sisteme
similare și chiar a relațiilor din cadrul aceluiași sistem;
(ii) ecosistemele și organizațiile sunt sisteme ierarhice de funcționare, având mai
multe niveluri de organizare: pentru o organizație structura ierarhică clasică este
reprezentată prin organigrame în care sunt reprezentate într-o structură, în general
piramidală funcțiile organizaționale de la nivelul de bază executiv până la nivelul
administrativ-decizional, distanța dintre niveluri fiind critică în ceea ce privește
succesul unei organizații și implicit al unui sistem de management datorită
timpului necesar pentru transmiterea informațiilor între diverse niveluri și a
distorsionării mesajului, mai ales atunci când nu este dezvoltată o cultură
organizațională solidă;
(iii) niciun ecosistem, și implicit nicio organizație din industria alimentară, nu
supraviețuiește izolat(ă) de celelalte ecosisteme (sau organizații). În cazul
 organizațiilor din industria alimentară se dezvoltă un întreg sistem de relații,
cunoscut și sub denumirea de lanț alimentar, ale cărui verigi sunt strâns
interconectate între ele și depind unele de altele;
(iv) toate procesele unui ecosistem sau din cadrul unei organizații sunt reversibile și
autosustenabile. Așa cum organismele vii necesită aport energetic continuu pentru
menținerea funcțiilor vitale, în mod similar o organizație necesită aport continuu
de energie, materii prime și informații pentru susținerea activităților sale.

2. Poziția organizațiilor din industria alimentară în raport cu ierarhia

sistemelor ecologice

Pentru o mai bună vizualizare a poziției organizațiilor din industria alimentară, ca

entități sau componente economice ale modelului unei dezvoltări sustenabile (începând cu
producătorii primari: produse vegetale și animale și finalizând cu sistemele globale
agroalimentare) acestea sunt prezentate în continuare în raport cu ierarhia sistemelor
ecologice și cu părțile interesate (proprii angajați, acționari, comunitate locală: consumatori,
ONG-uri, asociații de mici întreprinzători, furnizori și subcontractanți, etc. și organisme de
inspecție și control, pentru a finaliza cu societatea civilă în ansamblu la nivelul ecosferei
(Figura 1).

ECOSFERA

FAO, WTO SOCIETATE

COMPLEX
MACROREGIONAL DE
ECOSISTEME
DISTRIBUITOR ORGANISME DE
GLOBAL REGLEMENTARE
CATEGORIILE EUROPENE/INTNAT
G, H, J
COMPLEX REGIONAL
DE ECOSISTEME

PROCESATOR COMUNITATE LOCALA

CATEGORIA C, D, E, F ORGANISME DE
DISTRIBUITOR CONTROL
CATEGORIA G, H, J
ECOSISTEM

PRODUCATOR
PRIMAR
CATEGORIA A, B

Figura 1 Poziția companiilor din industria alimentară și domeniile conexe (componenta economică) în
raport cu ierarhia sistemelor ecologice și capitalul social
 3. Identificarea principiilor ce stau la baza arhitecturii propuse

Una dintre principalele provocări ale unui standard pentru proiectarea unui sistem de
management integrat, din punctul nostru de vedere, este stabilirea principiilor ce vor
guverna acest sistem. Pentru selectarea principiilor ce stau la baza proiectării unui sistem de
management integrat au fost evaluate și selectate, în baza analizei multicriteriale principiile
tuturor sistemelor de management avute ca referențial în cadrul acestei propuneri,
demonstrându-se faptul că este posibil ca dintr-un număr semnificativ de principii (21 de
principii pentru 3 sisteme de management, 28 de principii pentru 4 sisteme de management
implementate concomitent), acestea pot fi reduse substanțial utilizându-se 4 criterii de
analiză: relevanță, redundanță, universalitate și accesibilitate. Rezultatul acestei analize este
reprezentat de selectarea a 9 principii, considerate relevante pentru proiectarea unui sistem
de management integrat: (P1) leadership, (P2) implicarea personalului, (P3) abordarea
bazată proces, (P4) abordarea bazată pe fapte în luarea deciziilor sau comportament etic,
(P5) relații reciproc avantajoase cu furnizorii, (P6) răspundere, (P7) transparență, (P8)
respect pentru interesele părților interesate, (P9) respect pentru drepturile omului.

4. Selectarea sistemelor de management ce pot fi integrate

În noua arhitectură propusă au fost selectate a fi introduse șapte standarde recunoscute la

nivel european (Regulamentul EMAS și standardul EN 16001) sau internațional (ISO
14001, ISO 9001, ISO 22000, ISO 26000) și o inițiativă privată (SA 8000) prin analiza
individuală a fiecărui standard sau inițiative în raport cu criteriile următoare: C1 – scara
spațială a impactului standardului/ inițiativei la nivel global; C2 – compatibilitatea cu
cerințele dezvoltării durabile și pretabilitatea includerii acestora în structura standardului/
inițiativei respectiv(e); C3 – legimitatea standardului pentru utilizatori ca urmare a
beneficiilor obținute prin implementarea acestuia; C4 - existența suportului instituțional și
logistic: cadrul legal, organisme de certificare acreditate, formatori de formare profesională
autorizați, etc. la nivel național; C5 - existența standardelor ocupaționale pentru
recunoașterea calificărilor specialiștilor implicați în proiectarea și implementarea unui
sistem de management integrat și a costurilor asociate proiectării și certificării. S-a
evidențiat faptul că România se află încă mult sub media europeană privind costurile
necesare pentru proiectarea unui sistem de management integrat în ceea ce privește
consultanța, formarea profesională sau certificarea. Avem carențe și în ceea ce privește
sistemul de calificări la nivel național pentru recunoașterea experților pentru dezvoltarea
unui sistem de management integrat, dar și procedurile de recunoaștere a auditorilor de terță
parte la nivelul organismelor de certificare, datorită unor proceduri complicate,
contradictorii și revizuite frecvent de organismul de acreditare național (RENAR).

Un alt aspect critic îl reprezintă adoptarea neunitară a standardelor internaționale de-a

lungul lanțului alimentar, în special la nivelul producătorii primari, ce poate avea ca rezultat
nerespectarea tuturor criteriilor impuse de procesatori, retaileri și mai ales consumatori
privind calitatea și siguranța alimentelor, cerințele de mediu (utilizarea pesticidelor,
antibioticelor, etc), cerințele sociale (practici corecte de angajare și utilizarea muncii la
negru, condiții sigure de muncă, salarizare corectă, etc.). Toate acestea conduc la orientarea
procesatorilor, retailerilor și consumatorilor, cel puțin, către achiziții de materii prime sau
produse finite de pe piețele externe, mai ieftine, crescând în acest fel vulnerabilitatea
produselor românești.

În accepțiunea standardelor din seria ISO 9000 termenul de sistem de management este
definit ca reprezentând „un ansamblu de elemente corelate sau în interacțiune prin care se
stabilesc politica și obiectivele (n.a. unei organizații) și prin care se realizează acele
obiective”(ISO/TC 176, 2006). Un sistem de management integrat ar trebui să fie acel
sistem de management care integrează toate componentele/ sistemele unei organizații într-o
formă coerentă (un sistem coerent) capabil să conducă la atingerea obiectivelor și
îndeplinirea misiunii unei organizații.

Pornind de la definiția sistemului de management ajungem să construim element cu

element structura (arhitectura) unui nou standard pentru proiectarea sistemelor de
management integrate pe noua platformă propusă în această lucrare, obținem următoarea
structură prezentată în Figura 2.
 VIZIUNE
MISIUNE
VALORI

COMUNICARE CU PARTILE INTERESATE; TRANSPARENTA; IMBUNATATIRE CONTINUA

POLITICA

PLANIFICARE

ANALIZA
ASPECTE
CRITICE

IDENTIFICARE STRATEGII &

NEVOI&CERINTE PROGRAME

IMPLEMENTARE & OPERARE

PROIECTARE
OFERTARE DEZVOLTARE
APROVIZIONARE PRODUCTIE
CONTRACTARE
INOVARE

AMBALARE DEPOZITARE TRASNPORT COMERCIALIZARE

MONITORIZARE, MASURARE ȘI EVALUARE

IMPACT
SOCIAL

IMPACT AS.
IMPACT
CAPITALULUI
ECONOMIC
NATURAL

RAPORTARE

Figura 2 Arhitectura standardului de proiectare a unui sistemului de management integrat

propusă de autori
 Viziunea - configurează o dezvoltare posibilă şi dorită a unei organizații din
perspectiva acționarilor săi: o fotografie a viitorului organizației în mediul în care își
defășoară activitatea: Unde va fi aceasta pe 3, 5 sau 10 ani? Ea presupune o gândire
dinamică şi capabilă să evalueze pe termen lung şansele de dezvoltare ale organizaţiei, în
contextul creșterii continue a competitivității dintre producători, a creșterii cererii pentru
consumul alimentelor, dar și al constrângerilor aduse de capacitatea de suport limitată a
planetei noastre, de noile reglementări. Definirea clară a viziunii constituie cadrul pentru
planificarea strategică. Viziunea ar trebui să fie cheia tuturor comportamentelor și deciziilor
managementului unei organizații cu ajutorul căreia se orientează evoluţia şi dezvoltarea
afacerii, locul ei pe piaţă în viitor, etc. Viziunea nu este definită în standardele ISO ca
element al sistemelor de management. Viziunea are, în mod obișnuit, o importanță
deosebită pentru acționarii și angajații unei companii, mai puțin pentru clienții sau
consumatorii săi. În perspectiva acestei propuneri însă clienții, consumatorii și comunitatea
locală ar trebui să constituie și ei parte componentă a viziunii unei organizații.
Misiunea - reprezintă raţiunea de a fi şi de a crea valoare pentru societate,
determinând evoluţia organizaţiei în sensul transformării viziunii în realitate. În timp ce
viziunea exprimă o stare ideală, posibilă, misiunea exprimă o evoluţie programabilă, bazată
pe fapte şi date concrete despre această stare, puternic ancorată în realitatea economică,
politică şi socială a firmei. Misiunea este definită strict în corelaţie cu poziţia strategică a
unei organizații din industria alimentară și cu așteptările părților sale interesate: clienți,
consumatori, furnizori, acționari, etc. Misiunea unei organizații este unică, i se aplică doar
acelei organizații și este cea care face distincție între o organizație și alte de același tip din
același domeniu de activitate. Misiunea este cea care oferă răspunsul la întrebarea pe care
și-o pune orice consumator sau client: Prin ce sunt unice produsele furnizate de organizația
”x”? Nici misiunea nu este definită în standardele ISO ca element al sistemelor de
management.
Valorile – descriu direcţiile principale ale organizaţiei. Ele sunt diferite de valorile
personale etice şi reprezintă principiile directoare pentru comportamentul organizaţional.
Împreună, viziunea, misiunea şi valorile constituie forțele motrice ce concură la luarea
deciziilor. Aceasta înseamnă că un sistem de management proiectat pe platforma dezvoltării
sustenabile trebuie să definească acele valori ale unei organizații din industria alimentară în
acord cu principiile selectate și prezentate anterior.
Politica – Politica este documentul cheie al unei organizații ce și-a proiectat și
implementat un sistem de management, fiind definită și asumată de managementul de
vârf/conducerea organizației care asigură de altfel și resursele necesare implementării
obiectivelor și țintelor asumate. Politica trebuie stabilită și documentată ținând cont de
următoarele cerințe:
- să fie adecvată scopului organizației și poziției acesteia în lanțul alimentar;
- să reflecte misiunea, viziunea și valorile organizației;
- să includă angajamentul managementului de vârf pentru asigurarea resurselor,
îmbunătățire continuă și eficacitate sistem de management integrat, pentru prevenirea
poluării, conformarea cu legislația și cu cerințele consumatorilor și ale altor părți
interesate privind utilizarea responsabilă a resurselor naturale și umane, siguranța
alimentului, prevenirea rănirilor și a îmbolnăvirilor profesionale;
- să asigure cadrul în care sunt stabilite și analizate toate obiectivele privind sistemul de
management integrat și țintele;
- să fie implementată, menținută și comunicată tuturor părților interesate;
- să fie analizată și actualizată continuu;
- să fie accesibilă publicului.
Analize aspecte critice (risc) – aproape fiecare standard ce stă la baza sistemelor de
management ce pot constitui un sistem de management integrat are un capitol special
destinat ”identificării și analizei aspectelor critice specifice sistemului de management”.
Astfel, că un standard pentru un sistem de management integrat va trebui să cuprindă cel
puțin următoarele:
 Analiza succesiunii și interacțiunii dintre procesele necesare unui sistem de
management al calității
 Analiza aspectelor de mediu
 Analiza aspectelor privind energia
 Analiza pericolelor privind siguranța alimentelor
 Analiza riscurilor cu privire la sănătatea și securitatea lucrătorilor
 Analiza riscurilor cu privire la aspectele etico-sociale, inclusiv practicile de lucru
echitabile
Conținutul unei astfel de analize ar trebui să conțină cel puțin următoarele elemente:

 identificarea cerințelor legale aplicabile domeniului respectiv (mediu, energie,

calitate, responsabilitate socială, sănătate și securitate ocupațională);
 identificarea aspectelor semnificative pentru domeniul respectiv și descrierea
metodelor de clasificare și cuantificare, analiza acetora și redactarea unui registru
al aspectelor semnificative, pentru siguranța alimentelor acesta este cunoscut sub
denumirea de Plan HACCP (hazard analysis critical control points);
 identificarea tuturor părților interesate (clienți, furnizori, subcontractori, etc.) care
ar putea să inducă schimbări semnificative în evoluția aspectului identificat;
 descrierea criteriilor de evaluare a importanței sau gravității amplitudinii
impactului/ pericolului/ riscului asociat;
 analiza practicilor și procedurilor existente la momentul analizei, și dacă este
posibil, raportarea acestora (sau compararea) la (cu) rezultate obținute și publicate
în aceleași domenii (benchmarking), de exemplu indicatori cheie de performanță
(KPI – Key Performance Indicators);
 estimări ale evoluției aspectelor semnificative în perioada următoare (de exemplu,
consum de energie, materii prime, riscuri de îmbolnăvire, etc.) și metode de
reducere sau ținere sub control a acestora;
 identificarea oportunităților de îmbunătățire și mai ales de inovare sau de aplicare
a celor mai bune tehnici disponibile.
Rezultatele analizei/ analizelor preliminare constituie elemente de intrare pentru
proiectarea viitorului sistem de management integrat, acestea contribuind la formularea
obiectivelor, țintelor și programelor de management.
Obiective pentru o dezvoltare sustenabilă – conform ISO 9000:2006 obiectivul
calităţii reprezintă „ceea ce urmăreşte sau spre care se tinde, referitor la calitate”.
Obiectivul dezvoltării sustenabile este să realizeze sustenabilitatea societăţii în ansamblul
său şi la nivel planetar. Conform ISO 26000, dezvoltarea sustenabilă ”nu înseamnă
sustenabilitatea sau viabilitatea neîntreruptă a unei organizaţii anume”, în acest context,
sustenabilitatea unei anumite organizaţii poate să fie sau nu compatibilă cu sustenabilitatea
societăţii în ansamblu, lucru care se poate obţine prin abordarea integrată a aspectelor
sociale, economice şi de mediu. Consumul durabil, utilizarea durabilă a resurselor şi un
mod de viaţă durabil sunt relevante pentru toate organizaţiile şi contribuie la
sustenabilitatea societăţii în ansamblul ei.
În general, obiectivele unui sistem de management se bazează pe politica
organizaţiei referitoare la acel sistem de management sau la componentele lui (calitate,
mediu, siguranța alimentelor, responsabilitate socială, sănătate și securitate, etc.) obiective
ce sunt specificate pentru nivelurile şi funcţiile relevante din organizaţie. Obiectivele
reprezintă indicatori globali de eficacitate ai unui sistem de management integrat.
Managementul resurselor - presupune determinarea (identificarea) și asigurarea
disponibilității resurselor corespunzătoare (infrastructură, sisteme de informare, instruire,
tehnologii, resurse financiare, umane, etc.) pentru a stabili, implementa, menține și
îmbunătăți un sistem de eco-management integrat.
Implementare și operare – pentru implementarea și operarea corectă în cadrul
unui sistem de management integrat ar trebui identificate și documentate toate procesele
asociate domeniului de activitate al companiei, conform principiul ”abordării bazate pe
proces”, stabilind tipurile și nivelurile de control care îndeplinesc necesitățile organizației,
funcție de aspectele de mediu semnificative identificate, pericolele pentru siguranța
alimentului, riscurile pentru sănătate și securitate ocupațională, riscurile pentru afacere, etc.
Monitorizarea, măsurarea și evaluarea performanței – pentru a avea măsura
valorii adăugate aduse de un sistem de management integrat este necesară o abordare
sistematică pentru măsurarea și monitorizarea performanței sistemului de management
integrat la intervale regulate, dar și pentru a compara rezultatele analizei aspectelor critice
cu impactul real asupra capitalului natural, social sau economic.
Raportare – element de noutate adus unui sistem de management prin acest
model, în deplin acord cu principiul transparenței, ce ar trebui să furnizeze tuturor părților
interesate cu care o organizație din industria alimentară are deschis un dialog, o
reprezentare echilibrată, responsabilă și profesională a performanței sale în domeniul
managementului. Deschiderea, transparenţa și furnizarea periodică de informaţii cu privire
la performanța sistemului de management integrat proiectat pe arhitectura propusă având ca
obiectiv principal dezvoltarea sustenabilă sunt factorii cheie de diferenţiere ai acestuia de
alte sisteme sau platforme. Acești factori sunt importanţi, de asemenea, pentru organizaţie,
în vederea consolidării încrederii părţilor interesate.
Dialogul cu părțile interesate – este vital pentru orice organizație din industria
alimentară. Angajarea într-un dialog deschis cu consumatorii și cu celelalte părţi interesate,
în special comunitatea locală, în ceea ce privește impactul activităţilor și produselor sale
asupra capitalului natural, impactul economic și social, poate servi la identificarea corectă a
preocupărilor consumatorilor și ale altor părţi interesate, și la dezvoltarea de produse și
servicii ce să satisfacă nevoile acestora, în deplin acord cu cerințele lor.
Îmbunătățire continuă – unul dintre principiile standardului propus pentru un
sistem de management integrat – îmbunătățirea continuă, presupune dezvoltarea unei
culturi organizaționale care să implice în mod activ lucrătorii în căutarea oportunităților de
îmbunătățire a performanței proceselor, activităților și produselor.
Dezvoltare sustenabilă – deoarece sustenabilitatea se referă la obiectivele
economice, sociale şi de mediu comune tuturor oamenilor, poate fi utilizată ca o cale de
însumare a aşteptărilor mai ample ale societăţii ce ar trebui să fie avute în vedere de
organizaţiile care caută să acţioneze responsabil prin implementarea unui sistem de
management integrat.
 Corespondența între structura propusă în Figura 2 și standardele integrate pe
platforma ISO 14001 și Regulamentul EMAS sunt prezentate într-o formă succintă în
Tabelul 2. Se poate observa că deși, în principiu a fost respectată structura standardului ISO
14001 și a documentului Ghid ISO 72/2001, au fost introduse câteva modificări,
considerate a fi în acord cu evoluția standardelor și cerințele pieței de către autori:

Tabelul 1 Platforma de proiectare a unui sistem de management integrat propusă de autori,

pornind de la structura standardului ISO 14001 si a Ghidului ISO 72/2001 modificată

STANDARDE INTEGRABILE
Titlu cerință/
Precizări privind conținutul EMAS/ OHSA
subcerință ISO ISO EN SA
ISO S
22000 9001 16001 8000
14001 18001
1. Domeniu Se aplică oricărei organizații 1 1 1 1 1 1
de aplicare care dorește:

 să stabilească, să
implementeze, să mențină și
să îmbunătățească un sistem
de eco-management integrat
 să asigure conformitatea cu
politica sa declarată
 să demonstreze conformitatea
cu acest standard prin:
 realizarea unei
autoevaluări sau
autodeclarații
 urmărirea confirmării
de către părțile
interesate
 urmărirea confirmării
de către o parte externă
interesată a
autodeclarației sale
 urmărirea certificării
sistemului de
management integrat
de către o organizație
externă
2. Principii (P1) leadership, (P2) implicarea - - - - - -
personalului, (P3) abordarea
bazată proces, (P4) abordarea
bazată pe fapte în luarea deciziilor
sau comportament etic, (P5)
relații reciproc avantajoase cu
furnizorii, (P6) răspundere, (P7)
transparență, (P8) respect pentru
interesele părților interesate, (P9)
respect pentru drepturile omului
3. Termeni și 3 3 3 2 3 2
definiții

4. Cerințe ale sistemului de eco-management integrat

4.1 POLITICA
Politica privind  Misiune, viziune, valori 4.1, 4.2 4.1, 5.1, 4.1, 3.1, 3.2 4.1, 4.2 9.1
 STANDARDE INTEGRABILE
Titlu cerință/
Precizări privind conținutul EMAS/ OHSA
subcerință ISO ISO EN SA
ISO S
22000 9001 16001 8000
14001 18001
dezvoltarea (element de noutate adus de 5.2 5.1, 5.3
sustenabilă această lucrare)
 Angajamentul
managementului
4.2 PLANIFICARE
Identificare  Identificarea părților 4.3.1, 5.3 5.2, 3.3.1, 4.3.1, 9.5
nevoi, cerințe și interesate 4.3.2 5.4.1, 3.3.2 4.3.2
analiza  Identificarea nevoilor 5.4.2,
aspectelor critice părților interesate 7.2.1,
 Identificarea cerințelor 7.2.2
legale și a altor cerințe
 Identificarea aspectelor
critice (de exemplu: aspecte
de mediu, riscuri pentru
sănătate și securitate
ocupațională, drepturile
omului în situații critice,
discriminare și grupuri
vulnerabile, drepturi și
principii fundamentale la
locul de muncă, etc.)
 Analiza și selectarea
aspectelor critice
Stabilire 4.3.3 5.3 5.2, 3.3.3 4.3.3 9.5
obiective, ținte și 5.4.1,
programe pentru 5.4.2,
o dezvoltare 8.5.1
sustenabilă
4.3 IMPLEMENTARE ȘI OPERARE
Managementul  Atribuții, responsabilitate și 4.4.2 6.2 6.2 3.4.2 4.4.2 1, 2, 3,
resurselor umane autoritate 4, 5, 6,
(titlu modificat)  Competență, instruire și 7, 8,
conștientizare 9.5b,
 Forța de muncă 9.5c
 Condiții de muncă și
protecție socială
 Dezvoltarea personală
Comunicare  Comunicare internă / 4.4.3 5.6 5.5.3, 3.4.3 4.4.3 9.13,
dialogul social și 7.2.3 9.14
participarea angajaților
 Comunicare externă /
dialogul cu părțile interesate
Documentația și 4.4.4, 4.2.2 4.2.3 3.4.4, 4.4.4,
controlul 4.4.5 3.4.5 4.4.5
documentelor
 STANDARDE INTEGRABILE
Titlu cerință/
Precizări privind conținutul EMAS/ OHSA
subcerință ISO ISO EN SA
ISO S
22000 9001 16001 8000
14001 18001
Control  Marketingul loial, informarea 4.4.6 7.1, 7.9 7.2, 3.4.6 4.4.6 9.6,
operațional corectă și imparțială, practici 7.3, 9.7,
loiale 7.4, 7.5 9.8,
 Proiectare și dezvoltare 9.9,
 Protecția sănătății și siguranța 9.10
consumatorilor
 Consumul durabil (inclusiv:
utilizarea durabilă a
resurselor, prevenirea
poluării, atenuarea
schimbărilor climatice, etc.)
 Asistență și soluționarea
reclamațiilor și litigiilor
 Protecția și confidențialitatea
datelor clienților și
consumatorilor
Relația cu  Concurența loială 4.4.6 5.6.1, 7.2, 7.4 3.4.6 4.4.6 9.7,
contractorii și  Practici anticorupție 7.10.4 9.8,
furnizorii  Respectarea dreptului de 9.9,
proprietate 9.10
 Identificare și selectare
furnizori /
 subcontractori
 Evaluarea furnizorilor și
subcontractorilor
Pregătire pentru 4.4.7 5.7 5.2, - 4.4.7 3
situații de 8.5.3
urgență
4.4 MONITORIZAREA, MĂSURAREA ȘI EVALUAREA PERFORMANȚEI (titlu modificat)
Monitorizare și Monitorizarea și măsurarea 4.5.1 7.6.4, 7.6, 3.5.1 4.5.1 9.5d
măsurare impactului asupra capitalului 8.1, 8.2, 8.1, 8.2
natural 8.3, 8.4
Monitorizarea și măsurarea
impactului social
Monitorizarea și măsurarea
impactului economic
Evaluarea 4.5.2 7.6.4, 7.6, 3.5.2 4.5.2 9.5d
conformării 8.1, 8.2, 8.1, 8.2
8.3, 8.4
Neconformitate, 4.5.3 7.2.3, 8.3, 3.5.3 4.5.3 9.4,
acțiune corectivă 7.6.5, 8.4, 9.5d,
și acțiune 7.10, 8.5.2.8. 9.11,
preventivă 8.4.3 5.3. 9.12
Controlul 4.5.4 4.2.3 4.2.4 3.5.4 4.5.4 9.16
înregistrărilor
Auditul intern 4.5.5 8.4.1 8.2.2 3.5.5 4.5.5 9.15
4.6 RAPORTARE PERFORMANȚĂ (titlu nou)
Analiza  Elemente de intrare 4.6 5.8 5.6 3.6 4.6 9.4
managementului  Elemente de ieșire
 Raportarea performanței
părților interesate
Concluzii

Elementele de noutate (modificările) propuse de autori sunt:

- includerea principiilor sistemului de eco-management integrat în structura de referință
(viitorul standard). Niciunul dintre standardele analizate nu are incluse principiile în
structura de referință.
- Politica privind dezvoltarea sustenabilă – în acest capitol vor fi avute în vedere
misiunea, viziunea, valorile (ca elemente de noutate aduse de această lucrare), dar și
”Angajamentul managementului” preluat din standardul ISO 9001.
- Identificare nevoi, cerințe și analiza aspectelor critice – cerință modificată față de
structura ISO 14001, din dorința de a trata unitar identificarea tuturor aspectelor ce
constituie elemente de intrare pentru stabilirea obiectivelor, țintelor și programelor de
management.
- Stabilire obiective, ținte și programe pentru o dezvoltare sustenabilă – este modificată
titulatura originală, făcându-se referire la scopul obiectivelor, țintelor și programelor:
”dezvoltarea sustenabilă” a afacerii.
- Managementul resurselor umane - este modificată titulatura originală, pentru a putea fi
tratate unitar și componenta socială a sistemului de eco-management integrat
- Documentația și controlul documentelor – sunt tratate unitar într-o singură cerință, și
nu separat
- Relația cu contractorii și subfurnizorii – cerință nou inserată pe structura standardului
ISO 14001, din dorința de a se pune accentul în proiectarea SEMI pe lanțul de
furnizare și importanța acestuia în dezvoltarea sustenabilă a unei afaceri
- Monitorizarea și măsurarea – vor viza toate cele trei componente ale unei dezvoltări
sustenabile din punct de vedere al impactului ce-l au activitățile companiilor ce
operează în industria alimentară asupra capitalului natural, economic și social.
- Analiza managementului – se va finaliza cu redactarea și publicarea Raportului de
sustenabilitate privind performanța companiei în domeniul gestionării unui sistem de
eco-management integrat.
Arhitecura propusă ca element de noutate în această lucrare pentru proiectarea unui
sistem de management integrat ar trebui să conducă cel puțin la:
- conștientizarea faptului că sistemele de management sunt sisteme de deschise, similare
organismelor vii, ale căror structuri și funcții le delimitează în spațiu și timp, dându-le
un caracter dinamic și ireversibil,
- conștientizarea de către consumatori, și mai ales de către operatorii din industria
alimentară, a faptului că resursele naturale (capacitatea de suport a Planetei) sunt
limitate,
- simplificarea birocrației și a documentelor ce compun un astfel de sistem,
- reducerea costurilor de proiectare, implementare, menținere și certificare,
- simplificarea procedurilor de evaluare internă,
- simplificarea procedurilor de recunoaștere a competențelor auditorilor de terță parte,
- scăderea vulnerabilității produselor românești,
- implicarea părților interesate în luarea deciziilor prin raportarea, de o manieră corectă
și fidelă, a performanțelor, pozitive sau negative, și deschiderea dialogului cu acestea
în vederea identificării opțiunilor pentru îmbunătățire continuă și o dezvoltare
sustenabilă nu numai a propriei afaceri, ci și a comunității la nivel local și regional,
funcție de mărimea și natura activităților organizației.
Bibliografie

Banu C. [și alții] Suveranitate, securitate și siguranță alimentară [Carte]. - București :

Editura ASAB, 2007

Chira A. Managementul calității și siguranței produselor agroalimentare [Carte]. -

București : Editura Printech, 2010.

Chira A. Sistemul de management al siguranței alimentului conform principiilor HACCP

[Carte]. - București : Editura CONTECA, 2005.

CIAA The competitiveness of the EU food and drink industry. Facts and Figures 2009
[Interactiv] // www.ciaa.eu / producător l'UE Confederation des industries agro-
alimentaires de. - CIAA AISBL, Septembrie 2009. - 07 ianuarie 2010. - http://www.ciaa.eu.

Hatanaka M., Bain C. și Busch L. Third-party certification in the global agrifood system
[Periodic] // Food Policy. - [s.l.] : Elsevier, 8 August 2005. - 3 : Vol. 3. - pg. 354-369

ISO http://www.iso.org/iso/theiso14000family_2009.pdf [Interactiv] //

http://www.iso.org/. - International Standard Organization, 22 12 2009. - 10 august 2010.

ISO International Standard Organization Guide 72 - Guidelines for the justification and
development of management systems standards [Lucrare]. - Geneva : ISO, 2001.

ISO ISO 26000:2010 Guidance on social responsibility [Lucrare] : ISO standard /

ISO/TMB, Working Group on Social Responsibility ; International Standard
Organization. - Geneva, Elveția : International Standard Organization, 2010.

Tischner U. și Kjaernes U. Sustainable Consumption and Production in the Agriculture

and Food domain [Conferință] // SCP cases in the field of Food, Mobility and Housing / ed.
Lahlou S. și Emmert S.. - Paris, France : [s.n.], 2007. - pg. 201-238.

Tudor L. Controlul sanitar veterinar și tehnologia produselor de origine animală [Carte]. -

București : Editura Publisher, 2005.

UNDP Capacity assessment and development in a systems and management context.

[Lucrare] : Technical Advisory. Paper n. 3 / United Nations Development Programms. -
[s.l.] : Bureau for Development Policy, 1998.

Vădineanu A. Managementul dezvoltării - o abordare ecosistemică [Carte]. - București :

Ars Docendi, 2004.