Tema 4

FAMILIARIZAREA CU CADRUL LEGAL

PRIVIND SIGURANȚA PRODUSELOR
1. Cadrul normativ ce
reglementează siguranța
alimentelor
2. Republica Moldova. LEGE Nr.
306 din 30-11-2018 privind
siguranța alimentelor
1. CADRUL NORMATIV CE REGLEMENTEAZĂ
SIGURANȚA
Concept de siguranța alimentară există, în mod obișnuit, pe
trei niveluri de agregare: naţional/regional, gospodărie
şi individ. Mai mult, conceptul este împărțit în trei
elemente principale care sunt utilizate pentru stabilirea
gradului de securitate/insecuritate alimentară într-o
anumită ţară, regiune, comunitate sau gospodărie:
existenţa alimentelor, accesul la ele şi modul lor de
utilizare. Performanţa în aceste trei categorii este
considerată o condiție esențială pentru asigurarea
securităţii alimentare la un nivel dat.
Problema siguranței alimentare este organizată spre
rezolvare în două modalități de bază: politica securităţii
alimentare (cuprinzând primele două elemente
enumerate mai sus: existenţa alimentelor şi accesul la
ele) şi politica securităţii nutriţionale, care se referă la
utilizarea eficientă în procesul de consum.
2
Intervenţiile în cadrul politicii de siguranța alimentară vizează
unul sau mai multe din următoarele obiective: stabilirea
preţurilor alimentelor faţă de fluctuaţiile puternice ale
preţurilor internaţionale; asigurarea unui anumit nivel
nutriţional al populaţiei; controlul preţurilor alimentelor şi
limitarea presiunii inflaţioniste prin controlul preţurilor
alimentelor. Prin urmare, politicile alimentare naţionale
reprezintă ansamblul de măsuri guvernamentale de ordin
legislativ, normativ, administrativ şi financiar care au în
vedere obiective definite în prealabil. Pe de altă parte,
politica nutriţională vizează asigurarea unui echilibru între
trebuinţele fiziologice de consum alimentar şi aportul dintre
nutrienţi pentru satisfacerea acestora.
Politica siguranței nutriţionale are în vedere corectarea
insuficienţei în consumul unui anumit element nutritiv, cum
ar fi vitamina A, fierul sau iodul. Corectarea carenţelor
vitaminice prin distribuirea de vitamine sau adăugarea
iodului în sarea de bucătărie pot reduce malnutriţia, evitând
însă abordarea adevăratelor cauze ale sărăciei. 3
După cel de-al doilea război mondial, rezerva de hrană globală acoperea
133 de zile, în 2008, aceasta acoperea doar 40 de zile. În plus, populaţia
lumii va creşte cu 40% până în 2050, cererea de hrană dublându-se
până atunci. Această situaţie de reducere a stocurilor este rezultanta
directă a instabilităţii pieţelor şi condiţiilor climatice defavorabile în
anumite zone în care se cultivă cereale pentru consumul populaţiei.
În ceea ce priveşte mediul socio-economic, în opinia noastră, trebuie să
avem în vedere caracterul specific al mărfurilor alimentare, acela de a
se realiza consecutiv pe pieţele economică şi metabolică, fapt ce
impune acordarea unei atenţii deosebite evoluţiei raportului cerere-
ofertă şi căilor sale de optimizare, atât în privinţa mărimii şi structurii
necesarului de alimente, cât şi a accesului efectiv la acestea. Din
acest punct de vedere, oferta de mărfuri alimentare reprezintă acea
dimensiune fundamentală a pieţei care furnizează o gamă extrem de
variată de elemente necesare satisfacerii cererii, iar în sarcina
consumatorilor finali cade selecţia şi structurarea optimă a aportului
alimentar efectiv. Condiţia esenţială presupune ca valoarea alimentară
complexă de care individul are nevoie (în special cererea metabolică
de nutrienţi) să se transpună corect în programele de achiziţie, ţinând
cont inclusiv de criteriile economice (preţ şi venit).
4
Prin dimensiunile sale – cantitative şi calitative – oferta în
domeniul agroalimentar se adresează şi pieţei metabolice.
Mărfurile agroalimentare furnizate – atât brute, cât şi
procesate – trebuie să corespundă, în primul rând, din
punct de vedere al disponibilităţii (logisticii) şi accesibilităţii
(puterii de cumpărare) – deci cantitativ, dar şi din punct de
vedere calitativ, astfel încât, prin utilizarea lor finală, să
asigure îndeplinirea cerinţelor nutriţional-metabolice ale
fiinţei umane.
Protecţia consumatorului a devenit o problemă de anvergură
mondială din momentul în care au fost adoptate „Principiile
directoare pentru protecţia consumatorului” de către
Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluţia nr. 39/248 din 9
aprilie 1985, care permit asigurarea unui cadru utilizabil în
elaborarea şi consolidarea politicii şi legislaţiei naţionale
pentru protecţia consumatorului, încurajând totodată,
cooperarea internaţională în acest domeniu.

5
 Un sistem agroalimentar performant are menirea să asigure securitatea şi siguranţa
alimentară a populaţiei unei ţări, care să funcţioneze indiferent de fluctuaţiile diverşilor factori
care îl influenţează. Rolul său mai include contribuţia la crearea Produsului Intern Brut (PIB),
aportul la realizarea unor resurse umane, participarea ţării la schimburile internaţionale de
produse agroalimentare.
Cooperaţia agricolă este factorul dinamizator al dezvoltării şi performanţei economice a
sistemului agroalimentar iar Planul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) reprezintă
instrumentul de integrare a agriculturii din R. Moldova în economia agroalimentară a UE. Prin
PNDR se derulează fondurile comunitare destinate dezvoltării rurale şi care este centrat pe trei
aspecte-cheie şi anume: facilitarea transformării şi modernizării structurii duale a agriculturii şi
silviculturii, precum şi a industriilor procesatoare aferente, pentru a le face mai competitive şi
pentru a contribui la creşterea economică şi convergenţa veniturilor din spaţiul rural (acolo
unde este posibil), în paralel cu asigurarea condiţiilor de trai şi protecţia mediului din aceste
zone; menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii mediului din zonele rurale ale României, prin
promovarea unui management durabil atât pe suprafeţele agricole, cât şi pe cele forestiere şi
gestionarea şi facilitarea tranziţiei forţei de muncă din sectorul agricol către alte sectoare care să
le asigure un nivel de trai corespunzător din punct de vedere social şi economic. Programul
Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 a fost transmis oficial serviciilor de specialitate ale
Comisiei Europene (CE), în vederea aprobării, în data de 29 iunie 2007 şi aprobat în data de 20
februarie 2008.
6
 În ceea ce priveşte starea de sănătate şi igienă a populaţiei, ca indicator al stării
securităţii/insecurităţii alimentare trebuie să avem în vedere o serie de elemente factoriale, prin
îmbunătăţirea cărora se contribuie la realizarea cadrului sanogenetic prin mijloacele şi
măsurile de promovare şi întărire specifice scopurilor propuse pe plan naţional. Printre
factorii care contribuie la precaritatea stării de sănătate a populaţiei se numără: sărăcia severă
sau generalizată a populaţiei, protecţia socială deficitară sau impropriu aplicată, calitatea slabă
a recoltelor de produse vegetale şi sănătatea precară a animalelor.
Strategia Uniunii Europene cu privire la Sănătatea Animalelor de consum (2007-2013) a
fost demarată de CE, în 2004, şi se referă la sănătatea tuturor animalelor de pe teritoriul
organizaţiei. Printre obiectivele principale se numără: protejarea sănătăţii publice şi a
siguranţei alimentelor; promovarea activităţii fermierilor şi a economiei rurale; asigurarea
mişcărilor efectivelor de animale şi contribuirea la dezvoltarea sustenabilă a UE.
Prin protecţia mediului se realizează supravegherea, profilaxia şi controlul aşa-
numitelor zoonoze împărţite pe tipuri de afecţiuni (bacterioze, micoze, viroze, parazitoze).
În prezent, în majoritatea marilor oraşe din ţările industrializate, pieţele agricole nu sunt
supuse unui proces riguros de planificare, fapt generator de probleme de genul pierderilor
mari înregistrate, mai ales la produsele cu grad ridicat de perisabilitate, precum şi de
probleme ecologice legate de mediul înconjurător.

7
 Un alt risc evident la adresa securităţii alimentare este acela al
existenţei disparităţilor de dezvoltare între regiuni şi în interiorul lor iar
pentru eliminarea acestora se are în vedere, printre altele, îmbunătăţirea
performanţei administrative şi a infrastructurii publice locale, protecţia
patrimoniului natural şi cultural, dezvoltarea rurală integrată, regenerarea
zonelor urbane afectate de restructurarea industrială, consolidarea mediului
de afaceri şi promovarea inovării. Sunt prevăzute, de asemenea, acţiuni în
domeniul cooperării transfrontaliere, transnaţionale şi interregionale în
vederea integrării socio-economice a zonelor de graniţă şi creşterea
accesibilităţii regiunilor României în cadrul teritoriului UE.
În acelaşi timp, un sistem eficient de aprovizionare şi de distribuţie a
mărfurilor alimentare necesare consumului locuitorilor marilor oraşe ar
trebui să garanteze accesul populaţiei la o diversitate de produse de calitate
corespunzătoare, la preţuri accesibile, care să asigure o alimentaţie
sănătoasă.

8
 Din elementele anterioare deducem că, siguranța alimentară naţională este legată de: existenţa
economiei competitive pe plan regional şi european, bineînţeles susţinută de o infrastructură de transport
şi comunicaţii adecvată, industrie de prelucrare şi agricultură performantă; exploatarea propice a
resurselor naturale de apă, energetice şi funciare pentru păstrarea mediului ecologic în parametri de
funcţionalitate; creşterea bunăstării cetăţenilor, a nivelului de trai şi de sănătate a populaţiei prin măsuri
de protecţie socială sau economice adecvate.
În ce priveşte siguranţa alimentară a populaţiei, expertiza sanitar-veterinară a alimentelor de
origine vegetală, animală şi a furajelor are un rol major în depistarea principalelor riscuri, ameninţări şi
vulnerabilităţii alimentare. Aceasta este realizată prin modalităţi specifice pentru produsele de origine
vegetală, pe de o parte, şi produsele de origine animală pe de altă parte. Astfel, pentru prevenirea şi/sau
combaterea riscurilor din arealul produselor animaliere se folosesc ca metode: controlul oficial în unităţile
autorizate sanitar-veterinar; expertiza sanitar-veterinară a alimentelor de origine animală prin examene de
laborator obligatorii; determinări rapide efectuate pe autolaborator în zone de interes turistic sau alte
programe de supraveghere de necesitate dispuse de ANSVSA; supravegherea prin examene de laborator a
altor produse care intră în compoziţia sau vin în contact cu materiile prime şi produsele de origine animală;
examene de laborator pentru stabilirea eficienţei operaţiunilor de igienizare; controlul eficienţei
operaţiunilor de dezinsecţie şi deratizare; expertiza sanitar-veterinară a furajelor; expertiza reziduurilor
la animalele vii, produsele acestora, furaje şi apă; determinarea nivelurilor de contaminare radioactivă a
produselor de origine animalieră şi a furajelor (radioactivitate cumulată de 137 cs şi 134 cs).

9
 Protejarea sănătății oamenilor, a animalelor și a
plantelor, în fiecare etapă a procesului de producție, este
o prioritate cheie a politicilor economice și de sănătate
publică
Standardele sau măsurile sanitare și fitosanitare (SPS)
oferă un mijloc important de protejare a sănătății umane
împotriva produselor alimentare nesigure și de protejare
a culturilor de plante și a efectivelor de animale
împotriva pericolelor dăunătorilor și a bolilor.
Domeniile importante ale măsurilor SPS sunt:
- Sănătatea plantelor (fitosanitare);
- Sănătatea animalelor și a peștilor (zootehnice);
- Sănătatea umană (siguranța alimentară).

10
 Legea nr.113 din 18 mai 2012
➜ cu privire la stabilirea principiilor și a cerințelor generale ale
legislației privind siguranța alimentelor asigură un cadru
normativ aliniat la standardele internaționale și la cerințele de
comunicare și gestionare a riscului. Legea stabilește
instrumentele necesare pentru asigurarea unui nivel înalt de
protecție a sănătății omului și a intereselor consumatorilor în
raport cu produsele alimentare, inclusiv practici echitabile în
comerțul alimentar. Legea prevede abordarea trasabilității
conform principiului „de la furcă la furculiță”, aplicabilă la
toate etapele de producție, procesare și distribuire a
produselor alimentare și hranei pentru animale, precum și
obligațiile operatorilor din businessul alimentar în ceea ce
privește conformarea la cerințele relevante, stabilite pentru
produsele alimentare și hrana pentru animale, importurile și
exporturile. De asemenea, aceasta stabileşte şi defineşte
domeniile de competenţă ale Agenţiei Naţionale pentru
Siguranţa Alimentelor și Ministerul Sănătății, Muncii și
Protecției Sociale privind siguranţa produselor alimentare. 11
 Legea nr.221-XVI din 19 octombrie 2007

privind activitatea sanitar-veterinară stabileşte

principalele norme şi cerinţe sanitar-veterinare în
Republica Moldova, drepturile şi obligaţiile statului,
ale persoanelor fizice şi juridice în procesul
producerii, prelucrării, depozitării, transportului şi
comercializării animalelor vii şi a produselor de
origine animală. Scopul legii este asigurarea sănătăţii
animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la
animale la om, realizarea siguranţei produselor de
origine animală destinate consumului uman,
salubritatea şi calitatea furajelor, testarea şi
autorizarea produselor medicinale de uz veterinar şi a
substanţelor utilizate în activităţile de diagnostic
veterinar, protecţia teritoriului ţării faţă de bolile
infecţioase prin organizarea activităţii sanitar-
veterinare.
12
● Legea nr. 78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare stabileşte
cadrul juridic referitor la producerea, prelucrarea şi distribuirea produselor
alimentare, precum şi reglementează condiţiile de bază privind circuitul
acestor produse, inclusiv asigurarea inofensivităţii lui, în scopul ocrotirii
sănătăţii omului, al protecţiei intereselor consumatorilor în ceea ce
priveşte produsele alimentare și promovării unor practici echitabile în
comerţul cu produse alimentare. Legea aplică tuturor produselor
alimentare, inclusiv celor fortificate, cu destinaţie nutriţională specială,
suplimentelor alimentare şi altor feluri de produse alimentare destinate
plasării pe piaţa internă. Aceasta nu se aplică materiei prime alimentare
destinate utilizării în condiţii casnice sau preparării, manipulării sau
depozitării produselor alimentare la domiciliu în scopul consumului casnic
privat, precum şi produselor alimentare aflate în tranzit sau depozitate
temporar ca bunuri ce tranzitează ţara, în cazul în care acestea nu prezintă
pericol pentru sănătatea omului sau pentru mediu.

13
În contextul modificărilor operate prin Decizia nr 1/2016 a
Subcomitetului pentru măsuri sanitare şi fitosanitare UE-
Republica Moldova din 1 iunie 2016 de modificare a Anexei
XXIV-B la Acordul de Asociere 2016/1074, care, ulterior, pe
plan naţional, a fost aprobată prin Decretul Preşedintelui
nr.2027-VII din 13 aprilie 2016. Astfel, lista măsurilor sanitare şi
fitosanitare, ce cuprinde cca 241 de acte normative pe sectorul
agroalimentar ce necesită să fie armonizate, care au fost
incluse în capitolul IV titlul V din Planul Naţional de acţiuni
privind implementarea Acordului de Asociere RM-UE în
perioada 2017-2019, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr.1472 din 30 decembrie 2016.

14
1.2. Republica Moldova.
LEGE Nr. 306 din 30-11-2018
privind siguranța alimentelor

15
 Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 306
din 30-11-2018
privind siguranța alimentelor
Publicat : 22-02-2019 în Monitorul Oficial Nr. 59-65 art. 120
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Prezenta lege transpune în legislația națională prevederile:
– Regulamentului (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului UE
din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației
alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de
stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare, publicat în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene L 31 din 1 februarie 2002, astfel cum a fost modificat ultima
dată prin Regulamentul (UE) 2017/745; și
– Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 931/2011 al Comisiei Europene din
19 septembrie 2011 privind cerințele în materie de trasabilitate a alimentelor de origine
animală stabilite în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al
Consiliului UE, publicat în Jurnalul Oficial L 242 din 20 septembrie 2011.
16
 Capitolul I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1. Scopul, obiectivele și domeniile de aplicare ale
prezentei legi
(1) Prezenta lege are drept scop atingerea unui înalt nivel de
protecție a sănătății umane și a intereselor consumatorului în
legătură cu siguranța alimentelor, ținînd cont de diversitatea
aprovizionării cu produse alimentare, inclusiv produse tradiționale,
asigurînd funcționarea eficientă a pieței naționale.
(2) Pentru atingerea scopului prevăzut la alin. (1), prezenta
lege:
a) stabilește principiile generale de reglementare a
domeniului produselor alimentare și al hranei pentru animale, în
general, și a siguranței acestora, în special;
b) stabilește și definește domeniile de competență ale
Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor privind siguranța
alimentelor și a hranei pentru animale pe întregul lanț alimentar;
c) stabilește și definește domeniile de competență ale
Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale privind
sănătatea publică și supravegherea unor categorii de produse
alimentare cu impact asupra sănătății populației, în limita
competențelor stabilite de prezenta lege;
d) stabilește drepturile și obligațiile operatorilor din
domeniul alimentar implicați în producerea, procesarea,
depozitarea, transportul, distribuirea și comercializarea
alimentelor și a hranei pentru animale;
17
 e) consolidează cadrul juridic și instituțional privind siguranța alimentelor și a hranei pentru
animale.
(3) Principalele obiective ale reglementărilor din domeniul alimentar sînt:
a) protecția vieții și a sănătății umane, a intereselor consumatorului, prevenirea practicilor
frauduloase sau înșelătoare, de falsificare a produselor alimentare;
b) aplicarea principiului de bază al politicii privind siguranța alimentelor – „de la furcă la
furculiță”;
c) asigurarea unor practici corecte în comerțul alimentar, luându-se în considerare
sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și protecția mediului înconjurător;
d) facilitarea comerțului dintre Republica Moldova și alte țări cu produse alimentare care
corespund cerințelor prezentei legi.
(4) Prevederile prezentei legi se aplică la toate etapele lanțului alimentar.
(5) Prezenta lege se aplică tuturor produselor alimentare, inclusiv celor fortificate,
suplimentelor alimentare și altor tipuri de produse alimentare destinate introducerii pe piața
internă.
(6) Prin derogare de la alin. (4) și (5), prezenta lege nu se aplică producției primare destinate
consumului casnic sau alimentelor care sânt preparate, manipulate ori depozitate pentru
consumul casnic.
18
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=11271
1&lang=ro

19
Thanks!

20