Sunteți pe pagina 1din 11

Securitatea alimentara

Schimb rile climatice i speculaiile la produse de baz sunt printre factorii principali care pot fi un risc la adresa securit ii alimentare, att n UE ct i la nivel global. Secete, inundaii, incendii i furtuni, de intensitate mult mai mare i mai frecvente dect n trecut, diminueaz capacitatea de producie agricol la nivel mondial. Provocarea const n cre terea productivit ii agricole i n garantarea produc iei alimentelor i a accesului la alimenta ie al tuturor indivizilor. Cre terea popula iei mondiale continu s reprezinte o provocare la adresa lumii i a capacit ii sale de a furniza suficient hran , fapt pentru care este absolut necesar o mbun t ire a nivelurilor productivit ii agricole. Pentru a face posibil securitatea alimentar f r a aduce alte daune mediului, se impune promovarea i implementarea agriculturii sustenabile. Dreptul la alimenta ie este cuprins n Declara ia Universal a Drepturilor Omului din anul 1948 i a fost reiterat n diverse ocazii, de pild n cadrul Conferin ei Mondiale privind Alimenta ia din anul 1974 i a Summit-ului Mondial privind Alimenta ia din anul 1996. Cu ocazia acestor evenimente, comunitatea interna ional s-a angajat s asigure securitatea alimentar pentru to i i s depun eforturi constante pentru eradicarea foametei. Scopul vizeaz reducerea, pn n anul 2015, a num rului de persoane subnutrite la jum tatea nivelului nregistrat la acea vreme. Aceast int a fost cuprins n Scopurile de Dezvoltare ale Mileniului (MDGs) formulate n anul 2000. n multe regiuni ale lumii s-au nregistrat progrese n acest sens, dar n prezent, atingerea obiectivului stabilit pare imposibil de realizat. Odat cu criza alimentelor din 20072008, num rul persoanelor subnutrite a crescut, iar impactul crizei financiare ulterioare poate genera noi stagn ri. Disponibilitatea terenului i a re elelor de ap , politica i economia, toate joac un rolcheie i se afl n strns leg tur . Exist o puternic presiune n ceea ce prive te terenul agricol, i anume aceea de a produce mai multe alimente i, prin urmare, de a transforma terenurile mp durite n teren agricol. Modific rile climatice amenin s accentueze lipsa apei resim it cel mai acut n regiunile n care exist cea mai mare nevoie de ap , n timp ce clasa politic , prin m suri de stimulare local i prin comer ul i competi ia la nivel interna ional, exercit o mare influen n acest sens. Lipsa apei afecteaz productivitatea agricol n diverse p r i ale lumii, cu prec dere n Africa, iar din cauza supra-utiliz rii, s-a creat o penurie grav i iminent de ap n zonele de produc ie a alimentelor de baz . Se poate afirma c exist dou determinante majore ale conceptului de securitate alimentar : disponibilitatea i accesul la hran . Trebuie specificat faptul c asigurarea securit ii alimentare la unul dintre niveluri nu o garanteaz automat pe aceea de la celelalte niveluri. De exemplu, securitatea alimentar la nivel individual nu o asigur implicit i pe cea de la nivel familial, no iunile de foamete, malnutri ie i insecuritate alimentar fiind treptele agravante ale aceluia i proces - accesul ngr dit la o ofert suficient de hran . De i i se confer o sfer de cuprindere foarte ampl , totu i, conceptul de securitate alimentar este n ultim instan o problem a familiei sau de nivel individual. n acest context,

cei trei factori care condi ioneaz securitatea alimentar sunt: disponibilitatea hranei; posibilitatea de acces la hran (determinat , n general, de puterea de cump rare); dorin a de a avea o alimenta ie s n toas . Securitatea alimentara face parte din securitatea fiecarui stat din lume si aceasta la randul ei din securitatea globala Asigurarea securitatii alimentare a populatiei unui stat este in primul rand obligatia acestuia.Un stat trebuie sa-si gestioneze eficient si rational resursele altfel se pune in pericol insasi existenta statului si a poporului respectiv. Problema securitatii alimentare, a aprovizionarii populatiei cu produse agroalimentare de baza si de calitate corespunzatoare, constituie o preocupare majora cu care se confrunta, intr-o masura mai mare sau mai mica toate tarile lumii, dar in primul rand cele subdezvoltate sau in curs de dezvoltare. Paradoxal ca in perioada curenta, in plina dezvoltare a unei societati informatizate, foarte multe state se confrunta cu acesta problema.De aceea astazi problema alimentara costituie un factor care poate duce la instabilitate pe plan mondial. Asigurarea securitatii alimentare pentru toti indivizii contribuie la linistea sociala din fiecare tara, la stabilitate si prosperitate. Securitatea alimentara este o problema complexa si generala a omenirii de care toate tarile lumii sunt responsabile.Acest lucru a fost demonstrat de diferite studii privind alimentatia populatiei, evolutia productiei agricole, evolutia populatiei precum si utilizarea resurselor. Principiile generale ale politicii de asigurare a securitatii alimentelor Desi au existat preocupari pentru starea de nutritie a populatiei din cele mi vechi timpuri, abia catre mijlocul secolului trecut s-au pus bazele stiintifice si institutionale ale politicilor alimentare si nutritionale contemporane. Politicile alimentare si nutritionale sunt reprezentate de un ansamblu coerent de obiective, prioritati, principii, norme si decizii adoptate si aplicate de factorii si institutiile investite cu competentele necesare pentru a asigura intregii populatii conditiile economico-sociale cuvenite unei alimentatii rationale si indispensabile statutului nutritional, care sa conduca la o stare buna a sanatatii individuale si publice. Pe plan mondial, exemplul ONU este cat se poate de argumentativ. In programele ONU au fost integrate politicile alimentare si nutritionale adoptate de cele doua organisme ale sale, specializate in domeniu: FAO si OMS. Organizatia pentru Agricultura si Alimentatie (FAO) este o institutie specializata, ale carei principale obiective sunt: ridicarea nivelului nutritiei si a conditiilor de viata ale populatiilor, ameliorarea randamentului productiei si eficacitatii repartitiei tuturor produselor alimentare si agricole, ameliorarea conditiei populatiilor rurale si contributia la dezvoltarea economiei mondiale. Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) are ca tel fundamental de a aduce popoarele la cel mai inalt nivel de sanatate.

FAO si OMS s-au angajat ferm sa actioneze energic in planul celor mai recente domenii si aspecte ale problemei alimentatiei si sanatatii, printre care mentionam: - intensificarea serviciilor pentru evaluarea situatiei alimentare prin accentuarea rolului SMIAR (Sistemul Mondial de Informare si Alerta Rapida). - intarirea controluilui produselor si asigurarea sigurantei alimentelor. - realizarea concordantei si compatibilitatii dintre legislatia si actele normative nationale si reglementarile internationale, indeosebi cele ale Comisiei Codex Alimentarius. - echilibru dintre mediu, populatie si oferta alimentara. - presiunile demografice, exodul rural si implicatiile lor asupra alimentatiei - diminuarea carentelor in nutrienti si sprijinirea alimentatiei si nutritiei mamei, sugarului si copilului. - dezvoltarea salubritatii alimentare prin accentuarea functiei sale de prevenire a imbolnavirilor si contaminarilor biologice sau chimice. Cartea alba contine propuneri care transforma politica alimentara intr-un instrument prospectiv, dinamic, coerent si complet, bazat pe urmatoarele principii generale: - abordare globala, integrata - definirea clara a responsabilitatilor - trasabilitatea produselor alimentare - coerenta, eficienta, dinamism si transparenta - analiza riscurilor - independenta, excelenta si transparenta avizelor stiintifice - principiul precautiei Politica de securitate alimentara are la baza informatiile stiintifice. Prin urmare, consultanta stiintifica privind securitatea alimentara trebuie sa fie de cea mai buna calitate. Aceasta trebuie furnizata la timp si corect celor responsabili de luarea deciziilor privind protectia sanatatii consumatorului. Uniunea Europeana are o legislatie ampla privind productia primara de produse agricole si productia industriala de alimente procesate. Legislatia a evoluat in ultimii treizeci de ani, reflectand un amestec de forte stiintifice, sociale, politice si economice, in special in cadrul crearii pietei interne. Ea cuprinde legislatie orizontala care are prevederi aplicabile tuturor alimentelor si legislatie verticala care cuprinde prevederi pentru tipuri specifice de alimente . Legislatia orizontala este reprezentata de peste 130 de directive cadru care sunt considerate cruciale pentru bunurile alimentare. Ea se refera la aditivii alimentari, contaminantii alimentari, etichetarea si prezentarea alimentelor, controlul oficial al bunurilor alimentare, igiena alimentelor, alimente pentru utilizari nutritionale speciale, materiale si articole care intra in contact cu alimentele, tratarea alimentelor cu radiatii ionizante, alimentele provenite din organisme modificate genetic si alimentele noi, reziduurile de medicamente de uz veterinar, reziduurile de pesticide. Legislatia verticala se refera la caracteristicile si compozitia unor produse ca ciocolata, gemurile, laptele de consum, zaharul, mierea, apele minerale naturale, apa potabila.

Ultimele evenimente dioxina, encefalopatia spongiforma bovina, lipsa unor reguli unitare in domenii ca fortificarea alimentelor, suplimentele nutritive, contaminarea microbiana, au dus la propunerea elaborarii unui nou cadru legislativ . Este necesara revizuirea tuturor procedurilor stabilite de legislatia alimentara in UE pentru implementarea si adaptarea sa la progresul tehnic si stiintific. Trebuie introdusa o mai buna coordonare a comitetelor care se ocupa de legislatia reprezentativa pentru a se asigura ca problemele de siguranta alimentara sunt abordate cu continuitate de la ferma pana pe masa consumatorului prin aplicarea unei proceduri unice de reglementare, a unei proceduri unice de adoptare a deciziilor individuale si a unei proceduri manageriale unice pentru toate problemele urgente privind securitatea alimentara. Controlul Responsabilitatea unei productii alimentare sigure este impartita intre operatori si autoritatile nationale. Operatorii au responsabilitatea respectarii prevederilor legale si minimalizarii riscurilor asupra sanatatii. Autoritatile nationale au responsabilitatea sa asigure ca standardele de securitate alimentara sunt respectate de operatori. Ele trebuie sa infiinteze sisteme de control pentru aplicarea si respectarea regulilor legislative. Crizele recente de siguranta alimentara au evidentiat existenta unor deficiente in sistemele nationale de control. Ca urmare este nevoie sa se creeze un cadru uniform de sisteme de control nationale. Acest cadru va avea trei elemente de baza : a) Primul element il vor constitui criteriile operationale stabilite la nivel comunitar, pe care trebuie sa le intruneasca autoritatile nationale. Aceste criterii vor forma punctele principale de referinta pe baza carora autoritatile competente vor fi auditate. b) Al doilea element va fi dezvoltarea ghidurilor comunitare privind controlul. Acestea vor promova strategii nationale coerente si vor identifica prioritatile bazate pe riscuri si cele mai eficiente proceduri de control. Noua strategie comunitara va aborda in mod cuprinzator si integrat operatiunile de control. Aceste ghiduri vor furniza de asemenea consultanta privind dezvoltarea de sisteme de evidenta a controalelor si a rezultatelor actiunilor de control, cat si stabilirea de indicatori pentru control. c) Al treilea element al cadrului va fi intarirea cooperarii administrative privind dezvoltarea si operarea sistemelor de control. Se va intari schimbul comunitar intre autoritatile nationale al celor mai bune practici. Aceasta va include de asemenea promovarea asistentei mutuale intre Statele Membre prin integrarea si completarea cadrului legislativ existent. In plus, va cuprinde probleme cum ar fi instruirea, schimbul de informatii si gandirea strategica pe termen lung la nivel comunitar.

Informarea consumatorilor Comunicarea riscului nu trebuie sa fie o transmitere pasiva de informatii ci una interactiva, implicand un dialog cu toti cei implicati si receptarea reactiei acestora. Comunicarea riscului consta in schimbul de informatii dintre partile implicate privind natura riscului si masurile de control al acestuia. Aceasta este o responsabilitate fundamentala pentru autoritatile publice in cadrul managementului riscurilor asupra sanatatii publice, care poate functiona corect numai daca evaluarile riscului si deciziile de management al riscului sunt transparente si publice. Din 1997 Comisia a implementat o noua abordare pentru a asigura transparenta prin punerea la dispozitia publicului a tuturor informatiilor privind consultanta stiintifica, inspectiile si controalele. Aceasta politica este un element de baza in comunicarea riscului si a increderii publice si prin urmare trebuie respectata activ. In toate aspectele privind securitatea alimentara, este esentiala recunoasterea totala a consumatorului in calitatea sa de parte interesata, iar interesele sale vor fi luate in considerare prin:  consultarea publicului privind toate aspectele de securitate alimentara  asigurarea unui cadru de discutii (dezbateri publice) intre expertii stiintifici si consumatori  facilitarea unui dialog international intre consumatori, atat la nivel european cat si mondial. Nutritia Asigurarea protectiei sanatatii publice nu se limiteaza la siguranta chimica, biologica si fizica a alimentelor. Trebuie sa vizeze de asemenea asigurarea dozei de nutrienti de baza, limitand dozele de alte elemente pentru a evita efectele daunatoare asupra sanatatii, inclusiv efectele anti-nutritionale. Informatiile stiintifice au aratat ca un regim alimentar adecvat si variat reprezinta un factor foarte important in mentinerea unei bune sanatati si a unei bune conditii generale. Pe piata apar noi tipuri de produse cu valoare nutritionala modificata, care pot influenta favorabil sau nefavorabil comportamentul alimentar si sanatatea. Comisia analizeaza dezvoltarea unei politici nutritionale cuprinzatoare si coerente si va prezenta un plan de actiune in acest scop. Implementarea cu succes a politicii nutritionale necesita in special o monitorizare eficienta, colectarea datelor si analiza acestora. Prin urmare trebuie incluse in sistemele de colectare de date nationale si comunitare informatii privind obiceiurile alimentare, dieta si calitatea alimentelor. In plus, trebuie promovate studii si cercetari privind nutritia, se va apela activ la consultanta stiintifica si rezultatele se vor pune la dispozitie cu deplina transparenta. Un alt aspect al politicii nutritionale este informarea eficienta si corecta a consumatorului; in aceasta privinta este important rolul ce ii revine directivei privind etichetarea.

Aditivi alimentari Aditivii alimentari sunt substante chimice adaugate in alimente sau bauturi cu scopul de a le ameliora diverse proprietati: gustul, culoarea, stabilitatea, rezistenta la alterare. In mod standardizat, denumirea lor este formata din litera "E" si un indice compus din trei cifre. Alimentele sunt prelucrate prin inglobarea de aditivi alimentari (coloranti, stabilizatori, antioxidanti, servanti, matizanti) care se regasc in compozitie scrisi pe ambalaj (daca exista sub forma unor coduri: E 954 pentru zaharina E 330 (acid citric), E250 si E 251 (nitriti respectiv nitratimezeluri) etc. Toate produsele care contin aditivi trebuie sa fie etichetate corespunzator. Aditivii alimentari sau E-urile sunt substantele care insotesc aproape orice produs aflat in magazine, ele sunt cu sau fara valoarea nutritiva, sunt folosite la prepararea unor alimente in scopul imbunatatirii calitatii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare. Utilitatea acestor aditivi alimentari este ca ei mentin calitatea si siguranta produselor o perioada mai mare de timp, mentin sau imbunatatesc gustul produselor, asigura controlul aciditatii si a alcalinitatii produselor, mentin consistenta produselor de asemenea mai mentin aroma sau culoarea produselor. E-urile reprezinta codificarea unor aditivi alimentari, a caror utilizare a fost permisa (din punct de vedere al sigurantei alimentare) in tarile Uniunii Europene si in tarile care au aderat la acest sistem de codificare. La ora actuala sunt peste 20 de tipuri de aditivi alimentari cum ar fi, conservanti, antioxidanti, acidifianti, corectori de aciditate, emulsificatori, gelifianti, stabilizatori, agenti de ingrosare, potentatori de arome, antiaglomeranti, indulcitori, coloranti, agenti de afanare, agenti de glazurare, agenti de intarire, saruri de topire, agenti de incarcare, amidon modificat, gaze propulsare etc... Testele stiintifice efectuate periodic asupra acestor aditivi, ridica tot mai multe probleme de la an la an, dovedindu-se ca unele dintre acestea au totusi un grad de nocivitate mai mare decat cel estimat initial. Tarile Uniunii Europene fac eforturi deosebite pentru rescrierea listelor de aditivi alimentari, scopul fiind siguranta alimentara a consumatorului. Problema acuta a pastrarii alimentelor a dus la introducerea cererii aditivilor in alimentatie. In cateva produse aditivii sunt astazi esentiali. In zilele noastre, aditivii sunt riguros testati inainte de a fi aprobati pentru alimente. Fiecare dintre acestia este supus unor procese complexe de testare pentru a i se determina nivelul care permite consumul zilnic pe toata durata vietii, fara riscuri pentru sanatate. Aditivii nu sunt o noua inventie. In prezent exista un foarte numar mare de aditivi alimentari. Majoritatea se folosesc de 50 ani sau mai mult, dar ei par a fi noi pentru ca acum apar pe etichetele alimentare de (aproximativ 15 ani). Cele mai raspandite categorii de adivi sunt: y Indulcitori - inlocuiesc zaharul; y Coloranti - pentru a da o culoare mai apetisanta; y Acidifianti - dau un gust usor acid; y Corectorii de aciditate - cresc sau diminueaza aciditatea; y Emulsificatori - asigura un amestec omogen intre apa si grasimile alimentare; y Conservanti - intarzie sau impiedica alterarea alimentelor;

y Corectorii de gust si de miros imbunatatesc mirosul si gustul alimentelor; y Propulsori - gaze care servesc la expulzarea alimentelor din ambalaje; y Antioxidanti - limiteaza oxidarea alimentelor sensibile la contactul cu aerul. Pentru a mentine si pentru a imbunatati valoarea nutritionala, vitaminele si mineralele sunt amestecate in multe alimente comune cum ar fi lapte, cereale, margarina, faina, pentru a le face nelipsite din dieta.Vitamina D este adaugata laptelui, vitamina C bauturilor de culoare orange, vitamina A margarinei. De asemenea vitamina C este folosita ca antioxidant pentru fructele proaspete si pestele inghetat. Pentru a mentine un gust placut si inalta valoare nutritiva conservantii intarzie procesul de deteriorare cauzate de ciuperci, bacterii, aer, drojdii. Folosind un conservant chimic ca propionat de sodiu, se stopeaza cresterea bacteriilor in paine. Bacteria Clostridium botulinum, care produce otraviri ucigase, mai ales in produsele din carne, este impiedicata in evolutie de folosirea conservantilor. Nu trebuie uitat ca aceasta bacterie poate duce la aparitia bolii numita botulism. Antioxidanti Antioxidantii sunt substante care previn degradarea grasimilor si uleiurilor, dar si a altor tipuri de alimente (rancezirea). De asemenea, previn ca fructele taiate (ex. merele) sa nu-si schimbe culoarea spre maroniu, cand sunt expuse la aer. Metode de conservare Mancarea este conservata doar ca noi sa mancam sanatos in afara sezonului, sau in cateva zile (saptamani) dupa ce este preparata si pentru a incetini procesele de deteriorare produse de bacterii, ciuperci. Cele mai comune metode de conservare sunt cele folosite in mica gospodarie si pe scara mare, in industrie: - pasteurizarea (in fabrica); - congelarea (acasa si in fabrica); - uscarea (in fabrica); - folosirea clorurii de sodiu (acasa si in fabrica); - afumarea (acasa si in fabrica); - macerarea (acasa si in fabrica). - conservarea cu zahar (in dulceturi) sau alcool ( acasa, in fabrica). Pentru a creste savoarea sau coloratia uniforma se folosesc multe mirodenii, atat naturale, cat si sintetice. Aceste mirodenii cresc gustul alimentelor. Savoarea naturala a tuturor alimentelor este data de anumite substante chimice (ex. cafeaua, contine diferiti alti compusi) Colorantii Colorantii de asemenea cresc aparenta multor mancaruri intalnite. Pigmentii certificati aditivilor alimentari sunt folositi pe o arie mare, deoarece puterea de colorare este mai mare decat a tuturor produselor derivate din cele naturale. Astfel, producatorii de alimente trebuie sa foloseasca cantitati mici de pigmenti.

Colorantii sunt adaugati mancarurilor pentru a improviza culoarea si a reduce culoarea pierduta in procesele ce au loc la temperaturi inalte. In timp colorantii naturali nu sunt stabili la temperaturi ridicate. E-URILE sunt aditivi periculosi pentru sanatate Expresia ceea ce mananca un om pentru altul este otrava ( Lucretius) ar trebui sa fie luata in considerare. Eliminarea toxinelor din dieta este un pas mare spre a imbunatati sanatatea si a scadea riscurile de boala. Aditivii pot cauza dureri de cap sau alterarea nivelului energiei; pot afecta concentratia mentala, comportamentul, imunitatea; cresc riscul aparitiei cancerului, bolilor vasculare si stari degenerative. Ar trebui sa incepem sa evitam aditivii indoielnici, luand o decizie in privinta eliminarii lor, tinand cont ca au un rol riscant pentru sanatate. Oricum pare dificil modificarea alimentatiei si gasirea de substituienti pentru o hrana pe care o savuram dar sa ne amintim ca dieta alimentara trebuie sa insemne sanatate. Evitarea si diminuarea aditivilor sunt pasi cruciali si-n cele mai reusite programe de alimentatie naturala. Aditivii prezinta si riscuri de aparitie a anumitor boli: - grasimile hidrogenate -bolile cardiovasculare si obezitate; - colorantii artificiali -alergii, astm, hiperaciditate, posibil cancer; - nitrati si nitriti -se pot dezvolta in corp sub forma de nitrozamine care pot fi cancerigene - sulfiti reactii de alergii si astm; - zahar si indulcitori obezitate, boli ale cavitatii bucale, diabet, fluctuatia glicemiei, cresterea trigliceridelor; - indulcitorii artificiali , cum ar fi aspartamul probleme de comportament, hiperaciditate, migrene, alergii, cancer. - conservanti reactii alergice, hiperaciditate, cancer. - arome artificiale modificare de comportament; - sare in exces retinere de lichid, cresterea tensiunii arteriale. Consumul indelungat de produse alimentare aditivate sintetic produce in organismul uman un bombardament asupra organelor interne, care provoaca distrugerea sistemului imunitar, precum si o serie de tumori maligne si benigne. Este bine sa fim constienti de riscul la care ne expunem cumparand produse fara a ne informa asupra procesului de fabricatie si a ingredientelor periculoase pentru sanatate. CE ESTE HACCP? Legislatia internationala (Directiva Consiliului CE 93/43/EEC/14 iunie 1993, Regulamentul U.E. 178/2002) si cea din Romania (Legea 150/2004, H.G. 924 /11 august 2005) privind industria alimentara prevede aplicarea in toate societatile implicate in productia, transportul, depozitarea, servirea si comertul alimentelor a principiilor unui sistem de management al sigurantei produselor alimentare bazat pe evaluarea si prevenirea riscurilor contaminarii, deci a unui sistem HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point - Analiza riscurilor in cadrul sistemelor de management al igienei).

PRINCIPIILE HACCP:  identificarea riscurilor contaminarii si evaluarea lor comparativ cu nocivitatea fata de consumatorul direct.  identificarea punctelor critice de control (PCC) care, mentinute sub control, sunt in masura sa previna, sa elimine sau sa reduca pana la limite acceptabile riscul contaminarii.  stabilirea limitelor critice pentru fiecare PCC.  stabilirea sistemului de monitorizarea a PCC.  stabilirea de actiuni corective, in cazul in care un anumit PCC nu mai este sub control.  stabilirea procedurilor de verificare a eficacitatii sistemului HACCP.  stabilirea documentelor si inregistrarilor adecvate pentru realizarea planului HACCP. BENEFICIILE IMPLEMENTARII HACCP:  este parte componenta a sistemului de management al calitatii.  este o metoda preventiva de autocontrol de asigurare a inocuitatii produselor alimentare.  creste competitivitatea pe plan national si international (indeplinirea unor posibile criterii de licitatie) creste increderea clientilor si salariatilor companiei in capacitatea acesteia de a realiza exclusiv produse sigure pentru consum, in mod constant.  limiteaza incidentele ce implica responsabilitatea juridica a societatii demonstreaza conformitatea cu legislatia specifica in vigoare.  imbunatateste conditiile de munca ale salariatilor CE ESTE ISO 22000? ISO 22000 este un standard international, elaborat pentru a asigura securitatea lanturilor alimentare pe plan mondial. ISO 22000 permite crearea unui sistem de management al sigurantei alimentare, cuprinzand principiile si planul HACCP si cerintele referitoare la siguranta lantului alimentar (comunicarea din interiorul societatii, comunicarea cu furnizorii si clientii, conditii de depozitare, accesul la informatiile cu privire la produsele/serviciile alimentare furnizate, dezvoltarea de noi produse/servicii alimentare) BENEFICIILE IMPLEMENTARII ISO 22000:  asigura o mai buna implementare a sistemului HACCP  include beneficiile implementarii sistemului HACCP  ISO 22000 este structurat ca si standardul ISO 9001 ceea ce pemite o mai usoara implementare ISO 22000 in societatile care sunt deja certificate ISO 9001. CUI SE ADRESEAZA? Se aplica tuturor societatilor din domeniul alimentar (producerea, ambalarea, transportul, depozitarea, servirea si comercializarea produselor alimentare) indiferent de marimea si complexitatea lor si care doresc sa-si implementeze un sistem care sa ofere premisele obtinerii

unor produse alimentare sigure in vederea cresterii increderii intre clienti, furnizori si autoritatile de supraveghere. Cum va poate ajuta RACIS pentru implementarea HACCP (ISO 22000) Profesionistii in HACCP si sisteme de management al sigurantei alimentare ai firmei RACIS va pot ajuta cu experienta lor in industria alimentara. Consultantii nostri evalueaza procesele societatii si va ajuta in elaborarea si implementarea unui sistem HACCP (ISO 22000), incluzand:  analiza sistemului si conformitatea acestuia cu prevederile generale si specifice privind bunele practici de igiena -GHP siproductie -GMP  elaborarea documentatiei  instruirea personalului implicat in implementarea HACCP (ISO 22000)  implementarea sistemului HACCP (ISO 22000)  audit intern  asistenta pentru pregatirea auditului de certificare asistenta in relatia cu organismul de certificare Dezvoltarea conceptului de securitate alimentara la nivel European Alimentatia europeana s-a infiintat in 1967 pe fundamentele conventiei internationale. Intr-o faza initiala a fost conditionata de un management al comunitatii de produse. Ajutorul alimentar putea astfel varia de la an la an in functie de rezervele agriculturii europene. Mult mai tarziu, dupa un pact intre Uniunea Europeana si Tarile ACP, ajutoarele tehnice si financiare au fost donate la tarile beneficiare cu scopul de a castiga o alimentatie suficienta. Pana atunci reflectarea comisiei a evoluat de la un design al ajutorului alimentar ca un instrument, printre altele, asta contribuind ca o imbunatatire la securitatea alimentara, accesul la alimentatie in termeni concreti. Aceasta reflectare este bazata pe urmatoarele principii: 1. Concentrarea asupra finantarii programelor 2. Implementarea unei politici si o buna integrare a instrumentelor securitatii alimentare 3. Intarirea coordonarii intre donatori 4. Completarea diferentelor de ajutor alimentar de la managementul rezervelor din agricultura europeana 5. Dezvoltarea progresiva a puterii de cumparare triunghiulara si locala Tinand cont de aceste orientari, instrumentele noii securitati alimentare a fost consolidata sau a fost instalata astfel: -recuperarea programelor in cativa ani ( sfarsitul anilor 80 ) -inlocuirea actiunilor de livrari a ajutorului alimentar ( 1984 ) -cumparari locale si operatiuni triunghiulare ( 1987, apoi reinfiintat in 1986 ) -actiuni de suport pentru provizii si sistemul informator ( 1987 ) -programe pentru ajutorul alimentar (ajutorul alimentar oferit de guvern si bani la magazinele locale ) -suport pentru produsele competitive locale

-suport pentru integrarea magazinelor, prioritate garantata pentru Least Advanced Contries( LACs) Tarile dezavantajate. Indicatorii securit ii alimentarepot fi grupa i pe mai multe categorii dup con inutul economic, rela iile dintre factorii cauzali i rezultativi i interdependen a dintre ace tia y indicatorii cererii de consum alimentar (indicele pre urilor, costul ntre ineriialimenta re, indicii puterii reale de cump rare, elasticitatea cererii de produsealimentare n func ie de venit i de pre , indicatorii normelor de consum alimentar,indicatorii ra iilor de consum etc.); y indicatorii ofertei de produse alimentare(produc ia alimentar industrial pe locuitor,produc ia agroalimentar n unit i fizice, b ne ti i conven ionale pe persoan ,in dicatorii stocurilor de produse agroalimentare etc.); y indicatorii consumului alimentar (consumul alimentar pe o persoan , pondereacheltuielil or alimentare n totalul cheltuielilor de consum, indicatorii co ului alimentar,indicatorii costului alimentar pe total, categorii socio-profesionale i grupe de veniturietc.); y indicatorii sintetici ai securit ii alimentare(raportul dintre stocul de cereale iconsumul de cereale la nivel mondial, varia ia produc iei de cereale n marile riimportatoare, varia ia pre urilor la importurile de produse agroalimentare etc.) y indicatorii regl rii securit ii alimentare(indicatorii investi iilor agroalimentare,indicato rii subven ion rii produc iei agroalimentare, indicatorii subven ion riipre urilor de consum etc.); y indicatorii entropiei (insecurit ii) alimentare(indicatorii deficitului alimentar pegrupe de produse i produse de baz , num rul persoanelor care sufer de foamecronic , num rul persoanelor care sufer de malnutri ie etc.)