Universitatea Dunrea de Jos din Galai Facultatea de Economie i Administrarea Afacerilor

Otilia Rica Man

Integrare agroalimentar

ISBN 978-606-8216-51-5

Editura EUROPLUS Galai, 2010

CUPRINS

1. Conceptul de integrare economica 2. Politica agricola comuna 2.1.PAC pana la extinderea spre Europa de Est 2.2. Reforma PAC 3. Piata agricola a Romaniei 3.1 Piata cerealelor 3.2 Amidon din cartofi 3. 3 Furaje uscate 3.4 Orez 3.5 Zahar 3.6 Culturi de fibra 3.7 Legume Fructe 3.8 Vin si Bauturi spirtoase 3.9 Culturi specializate (banane, tutun, hamei, flori) 3.10 Seminte 3.11 Viermi de matase 3.12 Lapte si Produse din Lapte 3.13 Bovine 3.14 Ovine si caprine 3.15 Carne de pasare si oua 3.16 Porc 3.17 Miere 4. Filierele produselor agroalimentare 4.1 Filiera cerealelor 4.2 Filiera legumelor i fructelor 4.3 Filiera carnii 4.4 Filiera vinului 5. Organizarile comune de piata in UE 6. Organizarile comune de piata in Romania 7. Piata si filiera produselor alimentare biologice Bibliografie

Pag. 2 3 4 8 9 10 11 12 13 14 17 18 21 24 30 31 32 34 36 38 39 40 42 44 47 50 54 57 67 68 71

1. Conceptul de integrare economica

Integrarea este baza structurilor economice moderne din care face parte si integrarea alimentara. Integrarea agroalimentara se realizeaza prin functionarea mecanismelor de piata pe baza unui regulament iar orientarea deciziilor si coordonarea se face de-a lungul unui lant economic numit filiera. Integrarea stabileste conexiuni functionale simple si eficiente intre productie, valorificare si consum, realizand filiere integrate de produse sau grupe de produse. Finalitatea acestei actiuni de integrare se manifesta de regula intr-un produs cu grad inalt de prelucrare ce este oferit consumatorului. Filiera este un sistem economic constituit din ansamblul canalelor de distributie si aprovizionare utilizate de toti producatorii ce vind aceasi familie de bunuri (cereale, fructe, lapte, carne de porc etc.). Filiera comporta doua aspecte: identificarea produselor agricole si structura si functionarea pietelor. Identificarea produselor agricole cuprinde stabilirea itinerariile urmate de produse agroalimentare si agenti economici si operatori aflati de-a lungul filierei. Structura si functionarea pietelor cuprinde interventiile asupra preturilor, subventiile; creditele; fiscalitate; politicile comerciale si planificare. Sistemul agroalimentar este constituit din totalitatea filierelor agricole la nivelul unei tari. In cadrul ei se disting patru subsisteme: artizanal, capitalist, cooperatist, si public. Subsistemul artizanal de productia, prelucrarea si distributia produselor agricole se desfasoara prin asociatile familiale. Acest subsistem bazat pe produse traditionale taranesti este in Romania nefunctional si pentru ca producatorii nu sunt constituiti in grupuri pe produs. Subsistemul capitalist bazat pe ferme comerciale, societati agroindustriale, marile magazine si canale de distributie moderne functioneaza greoi in Romania din cauza ca structura si functionarea pietelor agroalimentare nu este pusa la punct. Subsistemul cooperatist bazat pe grupuri de producatori, asociatiile profesionale, coperative de aprovizionare, de prelucrare si de marketing si de cooperative de credit etc este si el nefunctional. Pana in prezent exista doar 5 forme asociative in Romania, care au solicitat fonduri de la Uniunea Europeana. Subsistemul public romanesc bazat pe institutii publice, cantine pentru saraci, distributie alimente pentru elevi etc. functioneaza deasemenea foarte greoi. O forma de integrare pe verticala il reprezinta agribusiness-ul. Agribusiness-ul creaza legaturi directe intre cererea si oferta agroalimentara pe baza unor studii de piata (marketig) si pe baza contractelor dintre corporatii, ferme specializate, retelele de prelucrare si comert.Agribusiness-ul s-a dezvoltat initial in SUA si a devenit un sistem modern, functional si integrat. Integrarea agriculturii cu industriile din amonte si aval este foarte puternica. Marile corporatii nationale si supranationale integreaza productia-prelucrareadesfacerea produselor prin unitati specializate. In Uniunea Europeana este dezvoltat agribusiness-ul bazat pe ferme mici si mijlocii, si un sistem diversificat de cooperative. Agribusiness-ul europenan din amonte in aval cuprinde: aprovizionarea si serviciilor; productia agricola; industrializarea; distributia si comertul.Romania este inca neintegrata din punct de vedere agro-alimentar. Principalele forme de integrare agroalimentara Exista trei forme de integrare importante: - integrarea verticala care urmareste gestionarea unui perodus de la materia prima agricola spre produsul aliment final, determionand filiere de produs; un centru de produs controleaza fluxul ueni filiere - integrarea orizontala care urmareste organizarea peroducxatorilor prepoinderent in sisteme cooperatiste in aval sau in amonte de productia agricola; un centru decizional controleaza un stadiu, o secventa a filierelor - integrarea combinata sau circulara care antreneaza simultan sau succesiv activitati din acelasi stadiu orizontal si pe flux vertical.

In cadrul proceselor integrative exita un integrator si unul sau mai multi integrati; intregratorul te ajuta sa-ti valorifici potentialul dupa regulile lui.Vectorii sunt definitorii pentru procesele de integrare; exista doi vectori: cresterea calitativa si eficienta.In cadrul industriei agroalimentare acesti vectori ii cresc motivatia tehnologica. Caracterul vital al hranei, sensibilitatea sociala a acestui domeniu si alocarea relativ redusa de resurse face din integrarea agroalimetara un fenomen de prim rang pe planul importantei economice.

2. Politica agricola comuna

Reintegrarea agriculturii n fluxurile sistemului agroalimentar s-a produs sub impactul schimbrilor structurale ale cererii alimentare i a creterii veniturilor populaiei. Aceste schimbri au orientat cererea de alimente ctre consumul produselor transformate i a produselor de calitate, i au avut ioc n procesul de creare a sistemului agroalimentar modern. Agricultura este domeniul care a fost supus de-a lungul timpului numeroaselor intervenii, denumite politici agricole, n vederea asigurrii securitii alimentare a populaiei la nivelul fiecrei ri i a adaptrii acestui sector la exigenele pieei concureniale interne i externe. Politicile agroalimentare vizeaz ansamblul sectorului agroalimentar i au ca scop satisfacerea nevoilor nutriionale ale populaiei, prin intervenii i orientri spre pia a diferitelor activiti i fluxuri care au loc de-a lungul filierelor agroalimentare sau anumitor componente ale acestora. Obiectivul central al politicilor agroalimentare este rezolvarea ntr-o manier ct mai echilibrat a problemei alimentare. Politicile agroalimentare au ca scop final atingerea stadiului n care ntreaga populaie i poate satisface nevoile nutriionale. Acest obiectiv este teoretic i nu s-a atins nici n rile cele mai bogate. n aceste ri exist i populaie srac, dei n numr mai restrns, pentru care se aplic anumite programe sociale. In rile n curs de dezvoltare politicile agroalimentare au obiective mai restrnse i o finanare srac. Este greu de susinut c se aplic politici agroalimentare complexe i coerente, undeva, n lumea de azi, pe toate verigile sistemului agroalimentar. Abordarea este secvenial i selectiv, i tendina rmne cea care rezult ca urmare a anumitor seturi de politici care produc efecte asupra pieei i n msur tot mai mare produc efecte forele pieei, n condiiile liberalizrii schimburilor agricole. Politicile agroalimentare sunt strns legate de politicile macroeconomice care determin capacitatea de cumprare a consumatorilor, de potenialul agricol al unei ri, de nivelul atins n asigurarea securitii alimentare, de gradul de stabilizare a veniturilor etc. Politicile agroalimentare promoveaz formarea unor sisteme agroalimentare integrate la nivel naional i n msur crescnd la nivel regional. Particularitile cererii de consum alimentar, ale produciei agroalimentare din fiecare ar, ale comercializrii produselor, ale surselor de finanare i ale unor factori locali determin abordri specifice ale politicilor agroalimentare i modaliti diferite de integrare regional. ntruct partea covritoare a produciei agroalimentare se produce, n majoritatea rilor lumii, n interiorul acestora (cu excepia rilor mari productoare de petrol), politicile de integrare n domeniul agroalimentar sunt diferite pe zone economice i n interiorul fiecrui stat. Politiciie agroalimentare cuprind trei componente care, n epoca modern, sunt abordate interdependent, i anume: * politicile agricole i de dezvoltare rural; * politicile alimentare; * politiciie nutriionale. Politicile agricole i de dezvoltare rural au numeroase particulariti naionale i zonale, se concep i se aplic diferit la nivelul exploataiilor agricole, a activitilor economice i sociale din mediul rural i n raporturile pe care agricultura le are cu agenii economici din amonte i aval. Din punctul de vedere istoric, ca sfer de cuprindere, intensitate i diversitate, ca resurse alocate i ca rol n rezolvarea problemei alimentare, politicile agricole ocup primul loc n preocuprile statelor

lumii. n ultimele decenii, politicile agricole se abordeaz tot mai mult n interdependen cu politicile de dezvoltare rural i de protecie a mediului natural. Politicile alimentare cuprind un set de msuri cu caracter restrictiv sau/i orientativ cu privire la calitatea produselor destinate consumului uman, minimizarea costului social al alimentaiei, eliminarea srciei i a subconsumului populaiei. Politicile alimentare sunt ndreptate spre asigurarea satisfacerii nevoilor calitative, asigurarea igienei prin respectarea criteriilor de calitate n toate componentele filierelor agroalimentare n vederea satisfacerii necesitilor biologice complexe ale consumatorilor. Principalele instrumente de politic alimentar sunt subveniile la consumator pentru asigurarea accesului la hran a populaiei cu venituri reduse i msurile de protecie a consumatorilor. Protecia consumatorilor se asigur pe baza elaborrii i respectrii standardelor pentru alimentele existente n comerul naional i internaional, care cuprind criterii obligatorii privind calitatea, valoarea nutritiv, puritatea etc. Exist o tendin de apropiere a standardelor naionale de internaional cu produse alimentare, menite s asigure protecia consumatorilor. Actualizarea legislaiei privind alimentaia populaiei n funcie de evoluiile tehnologice, de cerinele proteciei sntii impune o mare flexibilitate dar i adoptarea regulilor internaionale de ctre toate rile participante la schimburile de mrfuri alimentare. nc de la crearea Comunitii Europene s-a stabilit ca obiectiv prioritar aplicarea unor politici alimentare comune. Extinderea spre Est a Uniunii Europene presupune adoptarea Aquisului comunitar de ctre toate rile care vor adera, iar acesta cuprinde numeroase reglementri n domeniul agroalimentar. Politicile nutriionale au ca scop ameliorarea calitii raiilor alimentare n vederea satisfacerii nevoilor nutriionale ale populaiei, protecia consumatorului i reducerea riscurilor privind sntatea. Aceste politici sunt strns legate de politicile alimentare, de veniturile populaiei, de preurile produselor etc. i au la baz norme privind nutrienii (coninutul alimentelor n calorii, proteine, glucide, lipide, minerale, vitamine etc.) necesari pentru meninerea sntii omului. Politicile nutriionale difer pe ri i regiuni ale lumii, n funcie de nivelul de dezvoltare economic, de clim, de resursele locale, de modelele istorice de consum etc. n ultimele decenii a crescut puternic preocuparea pentru alimentaia ecologic (ecoproduse alimentare), bazat pe materii prime provenite din exploataiile agricole care produc n sisteme de agricultur ecologic (biologic). De asemenea au crescut preocuprile pentru folosirea tehnologiilor de prelucrare ecologic, pentru depozitarea, transportul i distribuia alimentelor cu respectarea regulilor de nutriie sntoas. Adaptarea legislaiei alimentare la progresele realizate de tiina i tehnica mondial este o preocupare major a Uniunii Europene n procesul de gestiune a pieelor agricole. Nivelul ridicat de protecie a sntii se bazeaz pe intervenii rapide, menite s elimine riscurile mbolnvirilor, i pe o legislaie sever. Aa, de exemplu, Regulamentul 258/1997 al UE se aplic pe pieele noilor alimente i ingrediente alimentare, seminelor i alimentelor pentru animale, i impune tuturor acestor produse o procedur de notificare, n special produselor modificate genetic. Regulamentul 820/1997 al UE stabilete dou sisteme de ameliorare a transparenei condiiilor de producie i comercializare a produselor din carne de bovine, iar sistemul de etichetare este obligatoriu din ianuarie 2000. La nivel comunitar, se promoveaz sistematic o politic a calitii alimentelor pentru oameni i animale. La vechile reglementri, din 1988, Comisia European a adugat, n 1991 i 1992, reglementri noi privind producia biologic i indicaiile geografice (de origine) care atesteaz produsele agricole i alimentele.

2.1.PAC pana la extinderea spre Europa de Est

Politica Agricol Comunitar a fost conceput iniial pentru ase state membre, ntr-o situaie de penurie general de alimente. Treptat, au aprut excedente agricole nsemnate, ca urmare a accentului pus pe susinerea preurilor i s-au adncit dezechilibrele pieei, supus unor

reglementri complicate i costisitoare.Situaia nu s-a ameliorat prin lrgirile succesive ale Comunitii Europene, dimpotriv, a crescut diversitatea situaiilor rurale i agricole, iar legislaia nu mai rspundea noilor exigene. Mecanismele de aplicare n primele etape au avut ca efecte negative creterea cheltuielilor agriculturii i a costurilor bugetare, fr o ameliorare substanial a veniturilor. Msurile de reducere a preurilor au dus la scderea veniturilor, la adncirea inegalitilor prin concentrarea ajutoarelor ctre exploataiile mari, la creterea exodului rural. Dei aplicarea celor trei principii ale a PAC a dus la o explozie a productivitii agricole i la ameliorarea veniturilor, nivelul ridicat al subveniilor i n special a subveniilor indirecte prin intermediul preurilor garantate ridicate a dus la distorsiuni puternice n funcionarea normal a pieelor interne i a pieei mondiale agricole. Dezechilibrele pieei s-au agravat pe msura creterii excedentelor, care, n ciuda sporirii exporturilor i a constituirii stocurilor strategice, rmneau nevndute, astfel: A. Dezechilibrele cerere-ofert s-au accentuat n timp i datorit modificrii gusturilor i preferinelor consumatorilor. Astfel, a sczut cererea la carnea roie i la unele produse lactate, n timp ce producia era n cretere i se subveniona substanial. Pe de alt parte, produsele oleaginoase importate i unele produse de substituie a cerealelor furajere beneficiau de acces liber pe piaa Uniunii Europene i erau mai avantajoase n furajarea animalelor, i concurau cerealele comunitare. Importul de furaje ieftine a ctigat segmente importante de pia, n detrimentul cerealelor europene, excedentele comunitare dnd natere la stocuri structurale uriae. Complexitatea i rigiditatea mecanismelor de subvenionare a agriculturii au accentuat creterea excedentelor agricole nevandabile i creterea costurilor bugetare, viznd prbuirea veniturilor agricultorilor. Sumele din bugetul comunitar au crescut continuu, de la 26 mld ECU n 1988, la 36,0 mld ECU n 1992. Mari sume din bugetul comunitar erau destinate subvenionrii stocurilor excedentare i desfacerii lor pe pieele mondiale. Preferina comunitar nu a mpiedicat creterea importurilor agricole din afara Uniunii Europene. Importurile au devansat exporturile, nregistrndu-se an de an deficite importante ale balanei comerciale agricole. Lrgirea Uniunii Europene a fost, pe lng msurile de limitare a produciei, o cale de reducere a dezechilibrelor balanei comerciale i a balanei de pli externe. Vrful acestor dezechilibre a fost la sfritul deceniului '80, cnd Uniunea European a atins obiectivul realizrii autosuficientei alimentare pentru membrii si, dar i cnd au aprut noi dezechilibre ale pieei generate de excedente i de schimbri n comerul agricol mondial. B. Ca urmare a mecanismelor practicate are loc un proces de alocare ineficient a resurselor bugetare. La nceputul deceniului '90, PAC nu mai constituia un sprijin indispensabil dat agricultorilor. Numrul exploataiilor a nceput s scad vertiginos, ameninnd depopularea regiunilor defavorizate. Prin mecanismele PAC de atunci, numai 20% din numrul total al fermierilor primeau peste 80% din resursele bugetare agricole. Acetia ^prezentau exploataiile cele mai mari i mai eficiente care produceau tot mai multe excedente. n acelai timp, exploataiile mici nu puteau beneficia de tehnologiile moderne i de metodele intensive de producie, i ca urmare abandonau terenul. n unele ri i regiuni agricole ale Uniunii Europne creterea cantitilor de ngrminte chimice ipesticide a dus la o cretere fr precedent a . randamentelor, n timp ce regiunile agricole erau tot mai mult afectate de exodul rural i deertificare. C. Nemulumirile agricultorilor privind subvenionarea preurilor erau nsoite de creterea nemulumirilor consumatorilor i a contribuabililor. Consumatorul comunitar trebuia s suporte creterea preurilor cu amnuntul la alimente. n perioada 1985-1991, indicele preurilor agricole a crescut cu 17,9%, n timp ce preurile cu amnuntul la produsele alimentare au crescut cu 30%o. Pe de alt parte, fiecare locuitor comunitar pltea anual pentru susinerea agriculturii peste 100 ECU. Efectele contradictorii ale PAC, datorate complexitii sistemelor de sprijinire a agriculturii, ridic i azi numeroase probleme legate de dependenele structurale create, dei a avut loc o ajustare continu a acestora la exigenele pieei.

Msurile de reform a Politicii Agricole Comunitare n perioada 1979-1988 au fost : 1) Primele msuri de nlturare a efectelor negative ale PAC s-au luat la sfritul anilor '70, cnd s-au fcut schimbri n sistemul preurilor nelimitat garantate. n anul 1979 s-a introdus o tax de coresponsabilitate la producia de lapte, cu scopul transferrii asupra produc torilor a unei pri din cheltuielile de stocare i a subveniilor necesare exporturilor pe piaa mondial a excedentelor acumulate. Aceast tax s-a dovedit ulterior ineficient pentru stoparea excedentelor. 2) n anul 1980, minitrii agriculturii au stabilit unele msuri de limitare a produciei, pentru a restrnge oferta la nivelul cererii. Dar numai n anul 1988 au fost operate msuri mai radicale. 3) ncepnd din 1988, Uniunea European a mobilizat resursele FEOGA, a sprijinit Fondului European de Dezvoltare Rural, a Fondului Social European i a altor fonduri structurale ntr-o aciune nou: aciunea concertat n vederea dezvoltrii rurale, reducerea excedentelor i a costurilor bugetare. 4) Msurile de reform ntreprinse n perioada 1980-1988 s-au dovedit a fi ineficiente pentru restabilirea echilibrelor pieei agricole. Au crescut continuu excedentele agricole, cu costurile susinerii produciei. n schimb, s-au dovedit eficace msurile de dezvoltare rural. Programele de dezvoltare rural, promovate la sfritul deceniului '80, au constituit precursorii reformei Politicii Agricole Comunitare propus de Comisia European n primvara anului 1991 i decis n anul 1992. Acordurile de la Maastricht, din 1992, au modificat mecanismele i instrumentele Politicii Agricole Comunitare, dar au pstrat cele trei principii fundamentale (unicitatea preurilor, preferina comunitar i solidaritatea financiar). Elementele centrale ale pachetului de msuri de reform sunt: * reducerea preurilor garantate, n scopul corelrii cu preurile negociate i diminuarea excedentelor; * controlul ofertei agricole Sintetic, obiectivele reformei PAC, din 1992, sunt urmtoarele; 1. Meninerea Uniunii Europene n rndurile productorilor i exporturilor de produse agricole, prin creterea competitivitii agricultorilor si att pe pieele interne, ct i pe pieele de export. 2. Reducerea produciei agricole pn la nivelul cererii manifestate pe pia, prin reducerea preurilor de intervenie (garantate) i scoaterea din cultur a unor terenuri arabile. 3. Concentrarea i direcionarea ajutorului comunitar pentru susinerea; veniturilor acelor fermieri care au cea mai mare nevoie de acesta. 4. ncurajarea agricultorilor s nu-i abandoneze terenurile i s nu prseasc satele. 5. Protejarea mediului i dezvoltarea potenialului natural al satelor. Msurile eseniale de reform constau n: * Reducerea preurilor interne garantate prin apropierea lor de preurile internaionale *Decuplarea politicii de preuri de politica veniturilor printr-un sistem de pli compensatorii. * Retragerea din cultur a unor suprafee. * Reducerea exporturilor subvenionate i a subveniilor la export. Pentru compensarea pierderilor de venit rezultate din msurile luate, agricultorii primesc compensaii sub form de pli directe ia hectar sau pe animal. Schimbarea mecanismelor de funcionare a pieei la unele produse agricole de baz a fost nsoit ele o serie de msuri de acompaniere, ca: a) ncurajarea sistemelor extensive de cultur a plantelor, bazate pe consumuri reduse de produse chimice; b) msuri de gestionare a terenurilor retrase din cultur; c) programe de mpdurire; d) pensionarea anticipat a agricultorilor cu vrsta de peste 50 de ani i ncurajarea stabilizrii tinerilor n mediul rural etc.

Reforma Mac Sharry, dei radical, s-a bazat pe principiile fundamentale ale PAC, asigurnd astfel agricultorii de protecia contra riscurilor generate de eventualele reduceri ale compensaiilor n viitor: 1) Fermierii sunt compensai prin pli directe, fiind stimulai s-i raionalizeze costurile de producie i s creasc calitatea produselor 2) Reducerea volumului produciei a antrenat o scdere a costurilor legate de excedentele i disponibilizarea unor resurse prin aplicarea noilor acorduri internaionale privind reducerea subvenionrii exporturilor. 3) Compensarea integral a veniturilor nu-i oblig pe fermieri s produc mai mult, aa cum se ntmpla n sistemul anterior, bazat pe susinerea preului, indiferent de cantitile produse, ceea ce sporea excedentele. 4) Noul sistem de susinere direct a veniturilor nu mai creeaz o dependen a fermierului fa de o anumit intervenie public, iar veniturile sunt decuplate de producie. 5) Anterior, sistemul de vnzare direct a produselor ctre depozitele comunitii, la preuri garantate, crea dificulti n cazul produselor ce nu aveau nici o ans de competitivitate pe pieele mondiale i contravenea principiilor pieei libere. 6) In noul sistem, cea mai mare parte a veniturilor fermierilor provine de pe pia. Ajutorul pentru susinerea veniturilor constituie numai un supliment. 7) Fermierii sunt sprijinii pentru a face investiii n exploataiile agricole, pe baza unui sistem de ajutoare comunitare n scopul dezvoltrii unor ctiviti economice durabile i protejarea veniturilor. 8) Reforma a determinat o stabilizare a produciei ia un nivel mai apropiat de consumul comunitar. Ca urmare, creterea artificial a preurilor s-a diminuat. 9) Reforma a pus accentul i pe msurile de acompaniere ecologic i social, ceea ce asigur nu numai o orientare ctre noi cerine ale pieei, ci i ctre dezvoltarea rural durabil. Dup semnarea tratatului de la Marrakech, toate statele europene sunt supuse acelorai reguli comerciale pe piaa mondial, avnd ca instan de negociere permanent Organizaia Mondial a Comerului. Dup anul 2000 au aparut noi situatii, legate de deschiderea negocierilor agricole. Prioritile sunt urmtoarele: * impunerea de reguli privind msurile sanitare i fitosanitare, bazate pe fundamente tiinifice i de sntate public; * impunerea de criterii socio-economice, culturale i ecologice n agricultur i n spaiul rural; * reducerea taxelor vamale; * armonizarea regulilor de origine" nonprefereniale i extinderea lor la domenii comerciale. Comisia europeana a avut in vedere noil evolutii ale regulilor comerciale si a stabilit o serie de noi orientari ca: a)ameloirarea competitivitatii agricultorilor europeni pe pietele interne si externe; b)garantarea puritatii produselor alimentare c)noi masuri de stabilizare a veniturilor agricultorilor. d)gestiunea mai buna a resurselor naturale si protectia mediului; e)diversificarea surselor de venituri si crearea de noi locuri de munca pt agricultori si pentru familiile acestora. f)estinderea sistemului de ajutoare directe sin spatiul rural; g)accentuarea dimensiunilor privind mediul care va avealoc prin ajutoare acordate zonelor defavorizate. Uniunea European se afl n aceast etap ntr-un proces de tranziie i de extindere fr precedent n istorie, caracterizat de: spaiu unic, instituii i politici unice, moned unic. Acest spaiu va fi un competitor redutabil al celuilalt spaiu mondial, atlantic-american. Aceste schimbri impun, n mod obiectiv, un nou mod de abordare a Politicii Agricole Comunitare, n contextul intensificrii concurenei pe piaa agricol mondial.

2.2. Reforma PAC

Prioritatile comunitatii europene privind sectorul agroalimentar n perioada 2007-2013 Noua etapa de dezvoltare a sectorului agroalimentar european are ca orientare principala satisfacerea cererii societatii, prioritare fiind: securitatea alimentara; calitatea alimentelor; diversitatea produselor; bunastarea animalelor; calitatea mediului; protectia naturii; conservarea spatiului rural. Problema competitivitatii sectorului agroalimentar este un obiectiv general strategic. Ghidul European Strategic pentru dezvoltare rurala abordeaza problematica competitivitatii sub raportul stabilirii unor relatii functionale ntre agricultura, silvicultura, industria alimentara n contextul european de competitivitate. _ Politica Agricola viitoare va trebui sa contribuie la realizarea unei dezvoltari durabile, punnd accentul pe ncurajarea producerii de produse sanatoase, de calitate superioara, a metodelor de productie viabile din punct de vedere a mediului nconjurator, inclusive productie ecologica, materii prime regenerabile si protejarea biodiversitatii. Exprimarea competitivitatii pe filiera la nivel micro si macroeconomic n economiile de piata, alocarea si utilizarea resurselor au la baza criterii de competitivitate. Competitivitatea unui agent economic este determinata, n principal de trei categorii de caracteristici: nivelul costurilor de productie; calitatea produselor; serviciile aferente n sprijinul desfacerii produselor. La nivel microeconomic, competitivitatea se refera la capacitatea producatorilor agricoli de a obtine o productivitate nalta, reducerea costurilor, sporirea flexibilitatii productiei fata de cererea pietei, stimularea activitatilor de cercetare dezvoltare, mbunatatirea marketingului, comercializarea produselor la nivelul unor preturi comparabile cu cele ale partenerilor comerciali.La nivel macroeconomic, competitivitatea se asigura prin functionarea institutiilor, politicii economice eficiente care permit rate reale de crestere pe termen mediu si lung. Avantajul competitiv se reflecta, cel mai evident, prin cota de piata a produselor, calitatea si pretul fata de cel al concurentilor. Realitatea avantajului competitiv al Romniei se va constata pe piata comuna. Competitivitatea sectorului agroalimentar poate nsa sa fie relevanta n functie de comportamentul producatorilor si, n special, al marilor firme agroalimentare pe piata statelor membre (piata regionala) si piata internationala. Competitivitatea produselor agricole depinde de costurile inputurilor, de conditiile cererii, de strategiile adoptate, de mediul concurential si de relatiile dintre agentii economici. Determinarea valorii adaugate brute (VAB) n cele trei componente ale filierei unui produs - agricultura, industria alimentara, distributia produselor - pune n evidenta competitivitatea sectorului agroalimentar, secvential si global. Cu ct nivelul VAB rezultat ca urmare a integrarii pe filiera produselor este mai ridicat, cu att produsul final este mai competitiv. Factorii realizarii avantajului competitiv depind de particularitatile produselor agroalimentare, de tehnologii si inovare, de gradul de prelucrare a produselor, de politicile guvernamentale, de organizarea canalelor de distributie. Teoria avantajului competitiv din gndirea economica contemporana a fost fundamentata de M. Porter n abordarea factorilor determinanti ai avantajului competitiv.

4. Piata agricola a Romaniei

Romania detine 14,8 milioane ha teren agricol, din care 9,37 milioane ha teren arabil, culturile de cereale, oleaginoase si proteice reprezantand aproximativ 75% din terenul arabil. Ponderea productiei vegetale a variat in perioada 1989 2000 intre 53% si 63% din volumul productiei agricole globale, productia totala situandu-se intre 12 si 22 milioane tone. Fluctuatiile inregistrate s-au datorat faramitarii exploatatiilor agricole prin aplicarea legislatiei privind retrocedarea proprietatii funciare, functionarii incipiente a pietei funciare, care fac improprie utilizarea mecanizarii, tehnologiilor si practicilor agricole corespunzatoare, deteriorarii sistemului de irigatii, precum si conditiilor meteorologice nefavorabile. Liberalizarea preturilor produselor industriale (1992-1993) inaintea liberalizarii preturilor produselor agricole (1997) a avut o influenta puternica asupra sectorului. Unitatile de depozitare au fost privatizate, sistemul de comercializare este privatizat, cerealele sunt vandute pe piata pe baza de licitatii sau direct pe pietele din mediul urban si rural. Productia sectorului privat reprezinta aproximativ 85% din productia totala, principalele culturi fiind porumbul, graul, secara, orzul si orzoaica, ovazul, floarea soarelui, mazarea, soia. Din cadrul sectorului de productie a cerealelor, oleaginoaselor si culturilor proteice, cerealele sunt principala cultura (92 %), urmate de oleaginoase (7,6 %) si de culturi proteice (0,4 %) Productiile medii la ha, la cereale, au variat in general intre 2500 - 3200 kg / ha in ultimii zece ani, preturile inregistrate variind intre 80 - 120 Euro / tona. Consumul intern de cereale se situeaza intre 14 - 18 milioane tone / an, din care circa 4 milioane tone pentru consum uman si 10 - 14 milioane tone / an pentru hrana animalelor. Exporturile de cereale au atins niveluri de circa 1 milion de tone / an iar importurile de 0,5 - 1 milion de tone / an, cu variatii de la an la an functie de productiile realizate. Oleaginoasele cultivate (floarea soarelui, soia, rapita), reprezinta 9 % din suprafata arabila, cu productii medii de 1100 - 1200 kg / ha. Este un sector dinamic cu posibilitati certe de crestere a productiei de la nivelul actual de 1-1,5 milioane tone / an la peste 2 milioane tone / an. Exporturile de oleaginoase si produsele de procesare (uleiuri si sroturi proteice), s-au situat la urmatoarele nivele: - floarea soarelui plus rapita - 100 - 500 mii tone / an; - ulei de floarea soarelui, soia si rapita - 100 - 150 mii tone / an; - srot de floarea soarelui - 150 - 190 mii tone / an. Importurile de oleaginoase si produse procesate au avut urmatoarea variatie: - soia - 60 - 110 mii tone / an; - srot de soia - 80 - 130 mii tone / an; - uleiuri diferite - 15 - 20 mii tone / an. Plantele proteice, respectiv, mazarea si fasolea, sunt cultivate pe 45 - 60 mii ha, Productiile medii la ha variaza intre 1000 - 1500 kg / ha. In Romania exista o piata liberalizata si cu forme de sprijin (sprijin direct pentru input uri, prime pentru grau, prime la export aplicate in perioada 1999-2000), decuplate de productie si in curs de adaptare, dupa modelul celor aplicate in Uniunea Europeana. In anul 2000, sprijinul statului s-a materializat in: -acordarea unui sprijin direct producatorilor agricoli prin alocarea sumei de 1,0 milion lei pentru fiecare ha de teren cultivat, cu respectarea normelor tehnologice agricole. -subventionarea pana la 50 % a achizitionarii semintelor certificate necesare insamantarilor; -subventionarea cu 55% a achizitionarii tractoarelor si masinilor agricole din productie interna.

10

Incepand cu anul 2002, in temeiul Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 108/2001 privind exploatatiile agricole, exploatatiile agricole vor beneficia de facilitati financiare, similare celor practicate in Uniunea Europeana, prin acordarea subventiilor pe produs. Liberalizarea completa a pietei interne pentru culturile arabile s-a realizat prin adoptarea Legii nr.21/1996 (prin care s-a asigurat liberalizarea preturilor pe piata interna, sistanduse orice interventie a statului). Comertul exterior cu cereale nu este supus nici unei restrictii. Nivelul taxelor vamale MFN se stabileste anual, iar in cadrul acordurilor de comert liber incheiate sunt aplicate, pentru unele tipuri de cereale, reduceri de taxe vamale in cadrul unor contingente tarifare sau pentru cantitati nelimitate (in relatia cu Uniunea Europeana si cu tarile CEFTA). In baza Legii nr.18/1991, completata cu Legea nr.1/2000 s-a facut restructurarea proprietatii funciare. Acest proces sa incheiat pana la finele anului 2004. Ca rezultat, intreaga agricultura a fost privatizata, cu peste 4 milioane de proprietari si cca. 40milioane de parcele agricole.Au fost privatizate unitatile de depozitare, cerealele si oleaginoasele fiind comercializate pe piata, pe baza licitatiilor sau direct pe pietele producatorilor din mediul urban si rural.A fost privatizat intregul lant de procesare, transport si comercializare.In privinta sistemului informational, prin Planul Statistic Agricol National s-a realizat armonizarea sistemului statistic romanesc cu cel practicat in Uniunea Europeana pana in anul 2006. A fost adoptata Legea nr.7/1996 privind cadastrul, modificata si completata cu Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2001. Realizarea cadastrului se asigura de catre Oficiul National de Cadastru, Geodezie si Cartografie ca institutie centrala, sub autoritatea Ministerului Administratiei Publice si oficiile teritoriale ale acestuia.

1.

Piata cerealelor

Adoptarea si implementarea acquis-ului Sistemul de interventie Agentia de Interventie (Reglementarea CE nr. 2131/1993; Reglementarea CE nr.824/2000); Regimul de import export (Reglementarile CE nr. 1162/95 si nr. 211/2000) Pana in anul 2007, in Romania nu se aplica un sistem de interventie la cereale. Piata cerealelor era libera, atat din punct de vedere al preturilor cat si al operatiilor de preluare, stocare, vanzare, cumparare si regimului de import-export. Obiectivul prioritar era crearea unei piete competitive a cerealelor.Standardul Profesional nr. 824/2000 privind indici de calitate pentru cerealele preluate de catre Centrele de interventie si metodele de analiza pentru determinarea calitatii a fost adoptat si difuzat agentilor economici pe filiera. Standardul transpune in totalitate prevederile Reglementarii CE nr. 824/2000 si va a fost aplicat in momentul intrarii in functiune a sistemului de interventie. Au fost identificate 57 de depozite care pot deveni centre de interventie in conditiile impuse de Reglementarea CE nr.2273 / 93. Centrele de interventie se stabilesc in principalele regiuni cultivatoare de cereale, cu capacitati de stocare care depasesc cu mult cererea locala si care dispun de echipamente tehnice de preluare, manipulare,descarcare. Multe dintre acestea necesita operatiuni de modernizare si retehnologizare.Centrele respective dispun de facilitati de transport pe calea ferata sau auto. Capacitatea totala de stocare a acestora este de 2,7 milioane tone. In anul 2002, prin Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor, Societatea Nationala a Produselor Agricole, a fost desemnata pentru implementarea programului de introducere a elementelor tehnice si legislative legate de functionarea sistemului de interventie in Romania. Aceasta a devenit parte componenta a viitoarei Agentii de Plati si Interventie. Agentia de Plati si Interventie, in ceea ce priveste sistemul de interventie, e responsabila cu monitorizarea preturilor si pietei, cumpararea si stocarea publica si opereaza un sistem de control al vanzarii si stocurilor, precum si al destinatiei produselor din interventie. In perioada 2004-2006, componenta de interventie a Agentiei s-a organizat in structura sa centrala si teritoriala, au fost elaborate normele interne de functionare a acesteia, s-a procedat la angajarea si instruirea personalului si dotarea cu echipamente, astfel incat in anul 2006 Agentia sa

11

devina complet operationala. Agentia de Plati si Interventie - prin departamentele specializate de control tehnic, juridic, de executie, stabileste modalitatile concrete de operare a sistemului de interventie. In perioada 2001-2002, au fost adoptate urmatoarele acte normative: 2001: - Legea privind organizarea si functionarea pietelor agricole si alimentare in Romania - Legea exploatatilor agricole si Normele metodologice si Normele tehnice de aplicare - Hotarare de Guvern privind aprobarea normelor metodologice de aplicarea Ordonantei de Guvern nr. 56/2000 privind reglementarea depozitarii cerealelor si semintelor oleaginoase, regimul certificatelor de depozit pentru acestea, precum si constituirea Fondului de garantare pentru certificatele de depozit, cu modificarile si completarile ulterioare. 2002: - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor pentru infiintarea Comisiei de licentiere a depozitelor - Regulament de organizare si functionare a comisiei - Ordin comun al ministrului agriculturii si ministrului finantelor publice pentru aprobarea cuantumului taxei pentru licentierea depozitelor destinate acoperirii cheltuielilor normale pentru emiterea licentei - Ordin al ministrului agriculturii pentru aprobarea Instructiunilor si normelor de licentiere si inspectie a depozitelor; - Hotarare de Guvern privind organizarea sistemului national de gradare a cerealelor si oleaginoaselor; - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor pentru aprobarea Manualului de gradare a cerealelor si semintelor oleaginoase - Hotarare de Guvern pentru aprobarea sprijinului direct al statului prin acordarea de subventii pe produs producatorilor agricoli care cultiva, exploateaza terenuri agricole si valorifica pe piata produsele obtinute in anul 2002 - Legea creditului agricol; - Legea privind asigurarea culturilor agricole si a efectivelor de animale impotriva factorilor de risc. Controlul Sistemului de sprijin al producatorilor pentru anumite culturi arabile (Reglementarea CE nr.1251/1999). Organizarea Sistemului Integrat de Administrare si Control este necesara pentru aplicarea shemei de plati directe. Date privind organizarea IACS sunt prezentate la capitolul respectiv.

2. Produse care nu sunt destinate consumului uman (amidon din cartofi, furaje uscate) Amidon din cartofi (Reglementarile CE nr.1252/1999 si nr.1868/1994)
Acceptarea acquis-ului Romania a acceptat acquis-ul in domeniu si nu a solicitat perioada de tranzitie. Romania a solicitat alocarea unei cote anuale de amidon de cartofi de 4 000 tone. In Romania exista capacitati de prelucrare de peste 20 000 tone/an amidon. Datorita influentei cererii pietei si a costurilor de productie, in prezent productia de amidon se obtine din porumb, aceasta variind in ultimii doi ani intre 12 000 tone/an - 15000 tone/an si beneficiind de o piata interna in crestere si posibilitati de export. In perioada 2004 2006, ca urmare a cresterii productiei de cartofi, s-au creeat conditii pentru producerea amidonului din cartofi.De asemenea, prin dezvoltarea si modernizarea industriilor utilizatoare (industria hartiei, industria alimentara, farmaceutica) de amidon de cartofi a aparut o cerere mai ridicata pentru acest produs. Adoptarea si implementarea acquis-ului Agentia de Plati si Interventie a aplicat dupa aderare mecanismele comunitare de acordare a platilor compensatorii. In domeniul analizei calitatii amidonului din cartofi, in 2007 existau un numar de 3 standarde internationale si 4 standarde europene adoptate ca standarde romane.

12

De asemenea existau un numar de 8 standarde pentru produs, care urmau a fi armonizate cu legislatia europeana.

3.

Furaje uscate

(Reglementarile CE nr. 603/1995 nr. 684/1995, nr.1347/1995, nr. 785/1995, nr. 620/1996, nr. 676/1999) Acceptarea acquis-ului Romania a acceptat acquis-ul in domeniu si nu a solicitat perioade de tranzitie. Romania a solicitat: - alocarea unei cote anuale de 500 000 tone furaje uscate Pentru realizarea furajelor de volum, Romania dispune de cultivarea in teren arabil a unei suprafetei de 1 1,2 milioane hectare si de aproximativ 4,9 milioane hectare pajisti naturale. Romania are potential de productie a cantitatii de furaj masa verde, pentru a realiza cota solicitata de 500.000 tone furaj uscat artificial, conform prevederilor Reglementarii 603/1995, la sortimentul inscris la codul 12149091, cu denumirea de fainuri si granule de lucerna uscata artificial si macinata. In anul 2000, suprafata cultivata cu plante furajere a fost de 1083,3 mii hectare, cu o productie de masa verde de 13,3 milioane tone, din care culturile leguminoase reprezinta: lucerna 323,1 mii hectare, cu o productie de 5,2 milioane tone masa vede si trifoi 137,6 mii hectare, cu o productie de 2,0 milioane tone masa verde. In urmatorii ani, prin aplicarea de masuri de sprijin pentru aceste culturi, se ajuns pe termen scurt, la cresterea ponderii plantelor furajere leguminoase perene in structura culturilor furajere de la 41% la 50 55%, iar pe termen lung, realizarea unei productii corespunzatoare obtinerii unei cantitati de 500000 tone furaj uscat. Din total masa verde (lucerna si trifoi) 9350800 tone/an, echivalent a 2,0 milioane tone de fan/an, se vor realiza 250000 tone furaj uscat (1214 90 99) in alt mod si macinat. Situatia actuala In perioada 1970 1980, au functionat in 42 de localitati instalatii pentru deshidratarea,macinarea si granularea furajelor verzi, cu o capacitate proiectata de uscare de 3500 tone/an. Productia maxima realizata in 1979 a fost de 480000 tone/an. Incepand cu anul 1982, datorita consumurilor mari de energie a instalatiilor, 90% dintre acestea au fost trecute in conservare, restul functionand pana in anul 1992. In prezent productia de furaje verzi se utilizeaza ca atare (masa verde) pentru hrana animalelor sau conservata sub forma de fan (uscat natural la soare). In perioada 1994 2000, media suprafetelor cultivate cu lucerna este de 336 120 ha, cu o productie medie totala de masa verde a fost de 6.929,5 mii tone/an. In aceeasi perioada, 1994 2000, media suprafetelor cultivate cu trifoi a fost de 133,9 mii ha, cu o productie medie totala de masa verde de 2421,3 mii tone/an. Total masa verde (lucerna si trifoi) 9.350.800 tone/an, echivalent a 2,0 milioane tone de fan. Strategia de dezvoltare a productiei de furaje si nutritiei animale, prevede masuri pentru : - comasarea suprefetelor cultivate cu leguminoase perene in apropierea instalatiilor de deshidratare artificiala; - imbunatatirea structuriii culturilor furajere in vederea asigurarii sortimentale a furajelor prin cresterea ponderii leguminoaselor perene pana la 60 65%, a furajelor pentru insilozarea la 15 20% si a radacinoaselor la 5% - finantarea de proiecte pentru repunerea in functiune a instalatiilor de deshidratare a furejelor verzi din fabricile existente - sprijinirea, prin Programul SAPARD, a investitiilor noi si dotarea cu utilaje pentru deshidratarea furajelor A fost elaborat Programul National de punere in valoare a suprafetelor de pajisti din Romania, care are ca obiectiv sporirea cantitativa si calitativa a productiei totale de masa verde prin masuri specifice si actiuni tehnologice. Adoptarea si implementarea acquis-ului

13

2002 - Legea Zootehniei care are prevederi privind producerea furajelor deshidratate artificial sau natural. 2003 Hotarare de Guvern pentru reglementarea pietei furajelor uscate (R 603/1995) 2004 - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor privind reguli detaliate de aplicare a cerintelor de organizare a pietei furajelor uscate (R 785/1995, 620/1996, si 676/1999).

4. Orez (Reglementarea CE nr.3072/1995) Acceptarea acquis-ului Romania a acceptat acquis-ul in domeniu si nu a solicitat perioada de tranzitie. Romania solicita, in baza Reglementarii CE nr. 3072/1995, o suprafata totala de 17000 ha de orez pentru determinarea suprafetei de baza, pentru care sa beneficieze de plati compensatorii. Calculul suprafetei solicitate s-a facut conform cerintelor Reglementarii nr. 3072/1995, luand in considerare perioada de referinta 1990 1994 pentru care media suprafetelor cultivate cu orez este de 17000 ha.In Romania s-au facut investitii pentru amenajarea a 50000 hectare cu orez, in judetele Braila, Ialomita, Timis si Calarasi. Amenajarile orezicole sunt de tip ameliorativ, avand ca scop valorificarea solurilor slab productive si ameliorarea solurilor salinizate si alcalinizate. Exploatarea partiala sau deloc a acestor amenajari duce la extinderea procesului de salinizare pe suprafete limitrofe (dupa trei ani de neexploatare aceste amenajari revin la modul de folosinta initial, fara nici un potential agricol). Suprafata cultivata cu orez in anul 2001 a fost de 1200 ha, scaderea datorandu-se suprimarii sprijinului acordat sectorului si concurentei importurilor. Productia interna din ultimii ani acopera aproximativ 3% din consumul intern, situat la un nivel de 80000 tone. Programul national de redresare si dezvoltare a agriculturii, industriei alimentare si padurilor prevede reabilitarea sectorului, pe baza urmatoarelor considerente: - Orezul reprezinta singura planta premergatoare pentru alte culturi pe soluri saraturate, ameliorate si in curs de ameliorare. Solurile ameliorate in orezarii sunt favorabile producerii de seminte pentru toate culturile, in special pentru porumb si floarea soarelui, intrucat asigura spatial de izolare. - Orezul poate asigura integrarea productiei (productie, depozitare, prelucrare si valorificare). - Cultura orezului este o cultura supertehnica; avand o traditie in acest domeniu in Romania, s-au format specialisti si alte categorii de forta de munca de inalta calificare care pot exploata permanent amenajarile existente. - Amenajarile existente au o dotare tehnica satisfacatoare (nivelatoare prevazute cu laser, masini de erbicidat, tractoare si combine cu senile, etc) precum si dotari de prelucrare a orezului (magazii, depozite, rizerii, uscatoare, etc). In acest scop, in perioada 2002 2004, sa acordat un sprijin in valoare totala de peste 450 miliade lei pentru reamenajarea de orezarii. Politica de reabilitare a culturii de orez prevedea, pentru perioada 2002 2007, repunerea in functiune a amenajarilor existente pe o suprafata de baza de 17000 ha, cu obtinerea unei productii anuale de 60000 tone.
Situatia actuala In Romania nu exista pana in 2007 o politica speciala de pret la orez, pretul fiind liber negociabil, fara interventia statului. Standardele in vigoare pentru orez nu erau armonizate cu cele comunitare, urmand a fi adaptate acestora in perioada 2004 - 2006, iar aplicarea mecanismului de sustinere din Uniunea Europeana sa se faca dupa aderarea Romaniei prin Agentia de Plati si Interventie.

14

5.

Zahar (Reglementarea nr. 1260/2001 si alte reglementari relevante)

Acceptarea acquis-ului Romania a acceptat in intregime acquis-ul comunitar in vigoare la data de 31 decembrie 2000, nu a solicitat nici perioade de tranzitie. Romania nu produce izoglucoza. Romania solicita (conform Reglementarii CE nr.1260/2001), o cota de zahar de 500 mii tone/an zahar alb si nu solicita cota de izoglucoza. Cantitatea de 500 mii tone zahar reprezinta necesarul de consum intern anual si asigura un venit sigur producatorilor de sfecla din zonele de cultura specializate.Urmatoarele considerente au stat la baza stabilirii nivelului cotei solicitate: Potential agrotehnic bun si conditii climaterice favorabile acestei culturi Referinta istorica in acest domeniu - productia Romaniei inainte de 1989, s-a situat in mod curent la un nivel de 500 mii tone/an Existenta unui cadru legislativ (Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 108/2001 privind exploatatiile agricole) care va permite in perioada 2002-2005 crearea conditiilor de practicare a unor tehnologii moderne de cultura a sfeclei de zahar. Acesta, coroborat cu programele prioritare de sustinere a culturii sfeclei de zahar, Strategia produsului pe termen mediu si scurt, va conduce la reabilitarea sectorului la nivelul parametrilor traditionali Cresterea calitatii si randamentului productiei de sfecla de zahar, odata cu cresterea ponderii plantelor tehnice la nivelul optim de structura de productie va asigura conditiile practicarii asolamentelor si a unei agriculturi moderne Organizarea si managementul exploatatiilor agricole corespunzator cerintelor moderne privind productivitatea si eficienta economica Capacitatea culturii de sfecla de zahar de a valorifica superior terenurile situate in zonele de favorabilitate agrofitotehnica medie (terenuri situate in zona a III-a de favorabilitate) si asigurarea unor venituri garantate cultivatorilor din aceste zone Stabilizarea familiilor din mediul rural prin reinsertia noilor proprietari de terenuri in filiera producerii zaharului Existenta unui personal calificat capabil sa asigure cresterea productiei agricole pe baza aplicarii tehnicii, tehnologiilor si managementului modern Existenta unor capacitati de productie capabile sa industrializeze cantitatea de sfecla de zahar corespunzatoare asigurarii necesarului de consum intern de zahar si a personalului calificat. Capacitatea zilnica de prelucrare este de 47500 tone de sfecla de zahar, acestea asigurand o cantitate totala de zahar prelucrata de 3800 mii tone sfecla pe an. Indicii de utilizare intensiva a capacitatilor de productie si dotarea existenta a fabricilor permit cresterea capacitatii nominale de prelucrare cu 20% si a duratei normate a campaniei de industrializare cu 20 de zile, existand conditiile de prelucrare a unor cantitati mai mari de sfecla de zahar. Cresterea ponderii capitalului privat in acest sector (in prezent existand 16 fabrici de zahar, din care 15 privatizate) si a interesului investitorilor in modernizare si reducerea consumurilor materiale si energetice. Situatia actuala Suprafata cultivata cu sfecla de zahar in anul 1989 a fost de 255,9 mii ha, in perioada 1990 2000 inregistrandu-se o scaderea a acesteia la 179,9 mii ha in 1992, 135,9 mii ha in 1996 si 48 mii ha in 2000. Productia totala de sfecla de zahar, a fost de 6771,1 mii tone in 1989, 2896,7 mii tone in 1992, 2848,2 mii tone in 1996 si 1414,9 mii tone in anul 1999. In anul 2000, ca urmare a scaderii suprafetei cultivate, productia obtinuta a fost de 666,9 mii tone. Productia de zahar alb obtinut din sfecla de zahar a fost de 54,3 mii tone in anul 2000 fata de 118,0 mii tone in anul 1999. Romania a avut in vedere cresterea graduala a suprafetelor cultivate cu sfecla de zahar pana la 110 mii hectare, si cresterea randamentului de zahar la hectar, astfel incat productia interna sa acopere necesarul de consum.

15

Programele prioritare de redresare a sectorului si Strategia produsului, elaborata de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, in colaborare cu partenerii sociali (Patronatul Zaharului din Romania si Federatia Natioanala a Cultivatorilor de Sfecla de Zahar) au avut ca obiective principale: cresterea competitivitatii tehnologice a materiei prime si a filierei de transformare; cresterea veniturilor agricultorilor prin practicarea unei agriculturi performante; asigurarea necesarului de consum de zahar din productia interna. Comertul cu zahar este complet liberalizat nefiind supus restrictiilor. Acordurile internationale la care Romania este parte in acest domeniu sunt: - Acordul de Comert Liber dintre Romania si Republica Moldova - Acordul privind Sistemul Global de Preferinte Comerciale intre tarile in curs de dezvoltare (SGPC) - Protocolul privind negocierile intre tarile in curs de dezvoltare (P 16) - Acordul de Asociere European - Acordul Central European de Comert Liber (CEFTA) Taxele vamale aplicate de o maniera erga omnes pentru anul 2001 au fost: -45% pentru zaharul rafinat; -25% pentru zaharul brut Prin Acordul de Liber Schimb cu Republica Moldova si in cadrul Sistemului Global de Preferinte Comerciale au fost acordate scutiri de taxe vamale la importul de zahar originar din aceste tari. La importul din UE si unele tari membre CEFTA (Polonia si Cehia) contingente tarifare cu taxe vamale preferentiale. Angajamentele Romaniei in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului pentru zahar prevad reducerea in transe anuale egale a subventiilor la export cu 24% si a taxelor vamale de import consolidate cu 9%, in timp de 10 ani de la punerea in aplicarea a rezultatelor Rundei Uruguay. Adoptarea si implementarea acquis-ului Prin Hotararea de Guvern nr. 440/2001 pentru modificarea si completarea H.G. 12/2001privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, in structura Directiei politici si strategii in productia vegetala a fost organizat Biroul cultura sfeclei de zahar. A fost constituita, in anul 2001, Organizatia inter-profesionala nationala Zaharul, prin adoptarea Ordonantei Guvernului nr. 55/2000, privind organizatiile interprofesionale de produse agroalimentare, aprobata si completata prin Legea nr. 41/2001. Aceasta organizatie a fost recunoscuta de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor prin emiterea avizului nr.1/2001.Pentru asigurarea armonizarii complete a legislatiei romanesti cu acquis-ul comunitar, Romania va adopta si implementa o serie de acte legislative insotite de masuri de constructie institutionala adecvate, respectiv consolidarea administratiei centrale si teritoriale. Ordonanta de Urgenta nr. 97/2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializarii alimentelor creaza cadrul necesar elaborarii de reglementari specifice privind comercializarea alimentelor pe piete organizate. Masuri care vizeaza organizatiile din filiera zaharului: 2001 Organizatia inter-profesionala nationala Zaharul din Romania a elaborat Proiectul de acord interprofesional armonizat cu Reglementarea CEE 1260/2001-Anexa 3; Acordul contine in Anexe - Scala de conversie privind cresterile si reducerile aplicate pretului sfeclei de zahar functie de continutul de zahar si Contractul tip care se incheie intre cultivatori si procesatori 2001 - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor privind recunoasterea Acordului interprofesional (obligativitatea incheierii contractelor de pre-insamantare intre cultivatorii de sfecla de zahar si fabricanti) conform Reglementarii CEE nr. 1260/2001, cu aplicare din campania 2002 Masuri care vizeaza calitatea:

16

- Ordin comun nr. 180/374/398/2001 al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor, al ministrului pentru intreprinderi mici si mijlocii si al ministrului sanatatii si familiei care stabileste calitatea tip pentru produsele de baza din industria zaharului zahar alb, zahar brut si melasa (Reglementarea CEE nr. 793/72 ce stabileste calitatea pentru zaharul alb, Reglementarea CEE nr. 431/68 ce stabileste calitatea tip pentru zaharul brut sau R CE 1260/2001, Anexa I, pct. 1 si 2 si Reglementarea CEE nr. 785/68 ce stabileste calitatea tip pentru melasa) - Ordin comun nr. 124/297/2001 al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor si al ministrului sanatatii si familiei privind aprobarea normelor referitoare la denumirea, definirea, descrierea, etichetarea si marcarea unor zaharuri destinate consumului uman, care transpune Directiva Consiliului European nr. 73/473. - Ordin comun nr. 130/300/2001 al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor si ministrului sanatatii si familiei care cuprinde norme cu privire la metode de analiza pentru testarea unor zaharuri destinate consumului uman, si transpune cerintele Directivei Consiliului 79/796/1979 cu privire la metodele de analiza comunitare pentru testarea anumitor zaharuri destinate consumului uman. 2001 - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor cu privire la calitatea standard a sfeclei de zahar, care va prelua cerintele Reglementarilor CE nr. 1260/2001. 2002 Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor privind metodele de analiza ale zaharului armonizat cu Reglementarea 1265/69. Masuri pentru implementarea statisticii in domeniu, pentru a asigura raportarea la momentul aderarii, a informatiilor catre Comisia Europeana, conform Reglementarii CEE nr. 779/96. 2002-Hotarare de Guvern privind obligativitatea raportarii datelor statistice, conform Reglementarii CEE nr.779/96. Implementarea se va realiza gradual, pana in 2006. stabilirea raportarii datelor pe an comercial raportarea datelor referitoare la productia de zahar rafinat din sfecla si brut si a stocurilor pe an de piata, de doua ori pe an, pentru intocmirea balantei zaharului, provizorie si definitive raportarea lunara a stocurilor de zahar si melasa raportarea importului de zahar brut raportarea importului si exportului de produse care contin zahar -etape necesare: intocmirea nomenclatorului de produse si stabilirea coeficientilor de transformare in echivalent zahar alb. Intocmirea balantei provizorii si definitive pentru zahar conform modelului din UE, respectiv din Reglementarea CEE nr.779/96. In perioada 2004 2006, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor si Agentia de Plati si Interventie vor intreprinde masurile necesare pentru gestionarea si functionarea: - mecanismului producerii si utilizarii zaharului - sistemului de subventii pentru zaharul achizitionat de industria chimica - sistemului subventiilor pentru exportul de zahar si a produselor care contin zahar - ajutoarelor pentru rafinarea zaharului brut - receptionarii si transmiterii la Comisia Europeana a ofertelor de adjudecarea exporturilor - impreuna cu oficiile vamale, gestionarea exportului de zahar C corespunzator urmatoarelor operatii: interventie prin cumparare, restitutii la export, licente de import- export In perioada 2002 2006, Biroul se va consolida cu personal instruit si va fi dotat corespunzator, astfel incat acesta sa fie in masura sa indeplineasca, ca principale atributii, urmatoarele: - elaborarea strategiei in domeniu, in colaborare cu partenerii sociali, transpunerea in legislatia nationala a cerintelor comunitare - stabilirea regulilor de aplicare a legislatiei transpuse - implementarea, prin Directiile generale judetene, a politicii in domeniu -elaborarea normelor si procedurilor administrative pentru implementarea mecanismelor comunitare.

17

6. Culturi de fibra. In si canepa (Reglementarea CE nr. 1251/1999 privind infiintarea unui sistem de
sprijin pentru producatori la unele culturi arabile, amendata prin Reglementarea Consiliului nr.1672/2000, care include si inul si canepa si Reglementarea CE nr. 1673/2000 cu privire la organizarea comuna de piata pentru in si canepa cultivate pentru fibra) Acceptarea acquis-ului Romania a acceptat acquis-ul in acest domeniu si nu a solicitat perioade de tranzitie. Romania solicita introducerea in anexa A - Reglementarea nr. 1164/1989, amendata de R 2316/99, a soiurilor romanesti de in pentru fibra, iar in Anexa B a soiurilor romanesti de canepa pentru fibra, astfel: - Soiuri romanesti de in fibra: Carolina, Codruta, Daniela, Ina, Madaras, Mures, Rolin si Selena - Soiurile romanesti de canepa pentru fibra: Fibramulta 151, Irene, Lovrin 110, Secuieni 1 in conditia in care acestea se incadreaza in continutul de 0,2% THC.Soiurile de in si canepa solicitate a fi introduse sunt obtinute in cadrul cercetarii agricole romanesti. .Aceste soiuri au fost testate in cadrul Institutului de Stat pentru Testarea si Inregistrarea Soiurilor in diferite zone de cultura dintara pe parcursul a 2 3 ani. In baza rezultatelor obtinute: productie, adaptabilitate, rezistenta la boli si daunatori, procent ridicat de fibra, rezistenta la cadere, uniformitatea lanului, rezistenta la prelucrare, soiurile propuse au fost omologate si inregistrate in Catalogul Oficial al soiurilor de plante de cultura din Romania. Romania solicita o cantitate nationala garantata de 8876 tone/an de fibre de in si canepa, conform Reglementarii 1673/2000, impartita astfel: -750 tone/an fibre lungi de in -8126 tone fibre scurte de in si fibre de canepa Romania are traditie in cultivarea plantelor textile si exista conditii de favorabilitate pentru aceste culturi.Au fost extinse suprafetele cultivate cu in si canepa. In perioada 2002 2005, strategia sectoriala prevedea cresterea suprafetelor cu aceste culturi, astfel incat in aceasta perioada, suprafata cultivata sa creasca de la 4 mii ha in 2002 la 24 mii ha in anul 2005. Topitoriile detin o capacitate de prelucrare de 16800 tone fibre de in si canepa. Situatia actuala Cultivarea inului si a canepei se practica in zone cu traditie din Romania. Inul In anul 2000, suprafata cultivata cu in a fost de 345 ha fata de 332 ha in anul 1999, iar productia totala de tulpini s-a ridicat la 880 tone fata de 690 tone in 1999. 88% din producatori se regasesc in sectorul privat si numai 12% in sectorul de stat. Inainte de anul 1990, capacitatea de prelucrare a topitoriilor de in se ridica la 32 300 tone. In prezent, capacitatea de prelucrare s-a redus proportional cu reducerea suprafetelor cultivate cu in, ajungand in anul 2000 la 2850 tone, numarul topitoriilor de in ramase in functiune fiind de 4 (patru). Actualmente sunt folosite in cultura de in numai soiurile romanesti, cuprinse in Catalogul Oficial al Soiurilor (hibrizi) de cultura din Romania. Dintre soiurile de in cuprinse in Anexa A a Reglementarii CE nr. 1164/1989, soiul Laura se regaseste si in Catalogul Oficial al Romaniei. Canepa In anul 2000, suprafata cultivata cu canepa a fost de 448 ha fata de 1258 ha in 1999, iar productia totala de tulpini a fost de 1398 tone fata de 7343 tone in 1999. 88% din producatori se ragasesc in sectorul privat si numai 12% in sectorul de stat. Inainte de 1990 capacitatea de prelucrare a topitoriilor de canepa se ridica la 24050 tone. In prezent, capacitatea de prelucrare s-a redus proportional cu reducerea suprafetelor cultivate cu

18

canepa, ajungand in anul 2000 la 6400 tone, numarul topitoriilor ramase in functiune fiind de 5 (cinci). Actualmente sunt folosite in cultura de canepa numai soiurile romanesti, cuprinse in Catalogul Oficial al soiurilor (hibrizilor de plante) de cultura din Romania. Romania va infiinta un laborator specializat pentru determinarea continutului de THC la soiurile de canepa cultivate in anul 2004. Datorita tehnologiei de prelucrare a tulpinilor de canepa (topit biologic), in urma procesarii rezulta atat fibra lunga de canepa (fuior) cat si fibra scurta de canepa (calti). Prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 30/2001, a fost acordat un sprijin direct cultivatorilor, de 1 000 000 lei/ha cultivat cu samanta certificata de in sau canepa. Prin Hotararea de Guvern nr. 297/2001, s-a acordat o reducere cu 40% a pretului de cumparare a semintelor de in si canepa certificate, din productia interna. Adoptarea si implementarea acquis-ului 2002: - Elaborarea de acte normative privind masuri speciale de redresare a sectorului de in si canepa prin extinderea suprafetelor cultivate si folosirea de soiuri cu inalta productivitate - Elaborarea Hotararii de Guvern privind stabilirea anuala a culturilor agricole, fondurilor si surselor de finantare pentru plati directe si alte subventii ce se acorda producatorilor agricoli 2003: - Elaborarea Hotararii de Guvern privind stabilirea anuala a culturilor agricole, fondurilor si surselor de finantare pentru plati directe si alte subventii ce se acorda producatorilor agricoli Sprijin pentru prod agricoli - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor privind autorizarea obligatorie a procesatorilor primari de in si canepa - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor privind introducerea sistemului de contracte si angajamente si monitorizarea acestora; 2004: - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor, privind organizarea, dotarea si functionarea unui laborator autorizat la nivel national pentru determinarea continutului de THC din soiurile romanesti de canepa conform cu metoda de analiza prezentata in Anexa C a Reglementarii CE nr. 1164/1989; -Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor pentru obligativitatea determinarii continutului de THC la soiurile romanesti de canepa Elaborarea Hotararii de Guvern privind stabilirea anuala a culturilor agricole, fondurilor si surselor de finantare pentru plati directe si alte subventii ce se acorda producatorilor agricoli. -Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor privind introducerea sistemului de licente pentru importurile de fibre de in si canepa. -Elaborarea normelor si procedurilor administrative pentru implementarea mecanismelor comunitare.

7. Legume Fructe Legume fructe proaspete (Reglementarea CE nr.2200/1996 si alte reglementari relevante)
Acceptarea acquis-ului Romania a acceptat acquis-ul in acest domeniu si nu a solicitat perioade de tranzitie. Situatia actuala Suprafata cultivata cu legume in 2000 a reprezentat 2,5% (235000 ha) din suprafata arabila, livezile pe rod acoperind 2,39% (195000 ha).Productia totala de legume in perioada 1990-2000 a variat intre 2,112 si 2,995 milioane tone, realizand-se o productie totala de 2,575 mil. tone si cu o productie medie de 11901 tone la ha.Productia totala de fructe in perioada 1990-2000 a integistrat o medie pe ultimii 11 ani de 1, 027 milioane tone cu o productie medie de 5557 kg la ha.Consumul intern de legume in perioada 1990-2000 a fost intre 97 kg/capita/an si respectiv 132 kg/capita/an.Consumul intern de fructe in perioada 1990-2000 a fost intre 33,7 kg/capita/an si

19

63,9 kg/capita/an.Suprafata de legume in proprietatea sectorului privat, respectiv 259595 ha, in 2001 are urmatoarea structura: 8373 ha asociatii agricole private (1-30 ha), 3050 ha societati comerciale cu capital privat (Legea 31/1990) si 248172 ha gospodarii private. In sectorul majoritar de stat a mai ramas suprafata de 6585 ha cultivate cu legume. Suprafata de livezi total care apartine sectorului privat in anul 2001 este de 182627 ha cu urmatoarea structura: - Societati agricole cu personalitate juridica private - au in proprietate 8798 ha - Asociatii agricole private - detin 1188 ha - Gospodarii individuale - detin suprafata de 172641 ha In sectorul majoritar de stat a mai ramas suprafata de 12373 ha, care sunt cuprinse in procesul de privatizare. Organizatiile de producatori in domeniu, in numar de 5, situate in sudul Romaniei, sunt infiintate in 1998 pe baza Legii 36/1991 privind societatile comerciale din agricultura si alte forme de asociere. Acestea au beneficiat de suport tehnic si asistenta in cadrul proiectului finantat de BERD ,,Sistemul national al pietei de gros. In prezent aceste asociatii nu functioneaza conform reglementarilor UE. Prin Hotararea de Guvern nr. 440/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, s-a organizat, in structura Directiei de Horticultura, Biroul Fructe - Legume. In 2006, in domeniu, erau armonizate in totalitate 4 standarde de calitate (SR 1490/98 struguri de masa; SR 2197/98 prune; SR 11583/97 sparanghel; SR 7216/96 andive), 16 standarde erau armonizate partial. Ordinul nr. 29/15.02.2001 al Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor privind aprobarea metodelor de prelevare a probelor de plante si produse vegetale in vederea efectuarii analizelor de laborator pentru determinarea nivelului de reziduuri de pesticide, cuprinde si prevederi specifice pentru fructe si legume. Adoptarea si implementarea acquis-ului Standardele de comercializare (R. nr. 2200/1996) In perioada 2002-2006 au fost armonizate integral standardele de calitate in domeniu prin Ordin al Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor. Aplicarea acestora s-a facut gradual in perioada 2003 2006. Inspectia de calitate 2002 - Ordin al Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor privind infiintarea Corpului de inspectie a standardelor de comercializare pentru legume si fructe proaspete, cu aplicare incepand cu 2003. 2003 - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor pentru adoptarea reglementarii tehnice a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.39/1998, privind activitatea nationala de standardizare, pentru impunerea obligativitatii standardelor de comercializare. 2004 - Ordin comun al Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor si Ministrului Apelor si Protectiei Mediului privind metoda de compostare sau biodegradare a fructelor si legumelor retrase de pe piata, cu aplicare din 2007. Organizatiile de producatori R. CEE 2200/1996) 2002 - Hotarare de Guvern privind organizatiile de producatori in sectorul legume/fructe (R CEE nr. 2200/96) cu aplicare in 2002. - Ordin al Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor privind recunoasterea preliminara a organizatiilor de producatori din sectorul legume fructe. 2003 - Hotarare de Guvern privind sprijinul acordat organizatiilor de producatori din sectorul legume fructe carora li s-a acordat recunoasterea preliminara. - Ordin al Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor privind extinderea anumitor reguli emise de organizatiile de producatori Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, prin

20

Biroul fructe - legume va fi autoritatea nationala competenta cu recunoasterea organizatiilor de producatori, inspectia planurilor si fondurilor operationale ale acestora. Romania solicita ca pentru organizatiile de producatori din categoria i) fructe si legume, ii) fructe si iii) legume marimea minima a acestora sa fie egala cu 10 membrii/cifra de afaceri 0,250 milioane EURO. Solicitarea privind criteriul de recunoastere - numarul minim de 10 membrii/cifra de afaceri 0,250 Euro - pentru organizatiile de producatori din Romania, are la baza analiza: - datelor actuale privind numarul producatorii din domeniul legume-fructe, legume si fructe, productiile realizate, valoarea medie a productiei livrate, si reprezentativitatea acestora in cadrul zonelor geografice - legislatiei existente in anul 2006 si in curs de promovare privind organizarea grupurilor de producatori De asemenea, s-a avut in vedere faptul ca procesul de constituire a organizatiilor de producatori conforme cerintelor europene va incepe in perioada 2002 2003, prin adoptarea legislatiei in domeniu. Organizatiile existente nu sunt formate pe criteriilecomunitare si numarul acestora este nereprezentativ. Interventia pe piata fructelor si legumelor proaspete se va realiza prin Agentia de Plati, infiintata in anul 2004.

Fructe si Legume procesate (Reglementarea CE nr.2201/1996)

Acceptarea acquis-ului Romania a acceptat acquis-ul in acest domeniu si nu a solicitat perioade de tranzitie. Romania solicita sa beneficieze de sistemul de ajutor de productie pentru o cantitate de: - 400.000 tone tomate proaspete, din care rezulta cca. 50.000 tone produse procesate din tomate (concentrat de tomate, conserve tomate intregi decojite si alte produse) - 5.000 tone greutate neta pentru piersici in sirop si/sau suc natural - 1.000 tone greutate neta pentru pere Williams si Rocha in sirop si/sau suc natural La stabilirea nivelelelor solicitate s-a avut in vedere productia traditionala realizata in perioada 1985 1990 si Strategia in domeniu adoptata de Ministerul Agruciturii, Alimenatiei si Padurilor care prevede revigorarea productiei de legume si fructe si modernizarea capacitatilor de procesare. Situatia actuala In perioada 1990 1992, productia medie de tomate procesate fost de 62,3 mii tone. In anul 1999, productia a scazut la 25 mii tone.In prezent sucul de mere reprezinta peste 70% din valoarea exporturilor de fructe si legume procesate.Procesul de privatizare in sectorul de fructe si legume procesate este in curs de desfasurare, dintr-un total de 35 de intreprinderi procesatoare traditionale au fost privatizate 10 si lichidate 8.Incepand cu anul 1995, investitorii privati si-au aratat interesul pentru acest sector, in prezent existand un numar de aproximativ 150 unitati de procesare. Materia prima este furnizata pe baza de conventii incheiate intre producator si procesator (in lunile octombrie-noiembrie), pentru viitorul an de productie, care stipuleaza cantitatea si graficul de livrare. Aceste Conventii nu sunt conforme cu cerintele R 2201/96 privind Contractul intre procesatori si organizatiile de producatori. In unele cazuri, Conventiile prevad si sprijinul pe care producatorii il obtin de la procesatori reprezentat prin avansuri pentru cumpararea de samanta, ingrasamant chimc si servicii agricole. Pe piata controlul este efectuat de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului.Toate produsele, inclusiv cele importate, sunt etichetate in limba romana; eticheta contine informatii privind numele si adresa producatorului, numele comercial al produsului, compozitia nutritionala, ingredientele si perioada de alabilitate. Adoptarea si implementarea acquis-ului In perioada 2002 2006, prin Ordin al ministrului agriculturii, alimentatie si padurilor s-au adoptat cerintele minime de calitate in ceea ce priveste fructele si legumele procesate.

21

2003 - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor privind continutul si transmiterea informatiilor necesare a fi furnizate de catre intreprinderile de procesare a fructelor si legumelor.

8. Vin si Bauturi spirtoase (Reglementarea CEE nr. 1493/1999 si reglementarile in domeniu; Reglementarea 1576/1989 si reglementarile in domeniu).
Acceptarea acquis-ului comunitar Romania a acceptat acquis-ul in domeniu si a solicitat urmatoarele perioade de tranzitie: - o perioada de tranzitie de 4 ani, pana la data de 31.12.2010, pentru inventarierea plantatiilor viticole si organizarea unui registru comunitar al acestora. (R2392/86 si R649/87) Inventarierea plantatiilor viticole si organizarea unui registru comunitar al acestora s-a realizat dupa urmatorul grafic de lucru; 2002: metodologia de inventariere a plantatiilor viticole, conform ordinului MAAP nr.34/2000 promovarea si aprobarea ordinului MAAP privind Declaratia de sortiment viticol; aprobarea proiectului de HG privindNormele metodologice de aplicare a Legii viei si vinului in sistemul organizarii comune a pietei vitivinicole. 2003 2006: inventarierea a circa 51.000 parcele din arealele viticole si realizarea registrului comunitar al acestora. 2007 2010: inventarierea a circa 51.000 parcele din care 49.000 parcele in arealele viticole si 2000 parcele situate in afara arealelor viticole si realizarea registrului comunitar al acestora; realizarea necesarului de dotari sau infrastructura privind inventarierea plantatiilor viticole pentru activitatea Inspectiei de Stat pentru Controlul Tehnic Viti-vinicol si Oficiul National al Denumirilor de Origine pentru Vinuri si alte Produse Vitivinicole; realizarea planurilor si hartilor cadastrale pana la nivel de exploatatie viticola, cu evidenta pe parcele si soiuri de vita de vie de catre Oficiile judetene de Cadastru Geodezie si Cartografie si Directiile Generale pentru Agricultura si Industrie Alimentara La stabilirea graficului de lucru prezentat s-au avut in vedere: completarea legislatiei nationale in domeniul vitivinicol; realizarea unui volum foarte mare de lucrari de teren, care necesita personal numeric sporit; costuri mari impuse de asigurarea bazei materiale, realizarea planurilor si hartilor cadastrale pana la nivel de exploatatie viticola, cu evidenta pe parcele si soiuri de vita de vie, in valoare de 40 milioane Euro. - o perioada de tranzitie de 8 ani, pana la data de 31.12.2014, pentru eliminarea din cultura a viilor de hibrizi direct productori.(R 1493/1999) Perioada de tranzitie de 8 ani este necesara pentru eliminarea din cultura a viilor de hibrizi direct producatori impusa de R (EC) nr. 1493/1999, care prevede folosirea exclusiva a soiurilor nobile pentru vin, recomandate si autorizate la plantare recunoscute si admise in clasificarea varietatilor de vita de vie, precum si a hibrizilor interspecifici rezultati prin incrucisari intre Vitis vinifera si alte specii ale genului Vitis. Eliminarea din cultura a viilor de hibrizi direct producatori, se realizeaza dupa urmatorul grafic: 2002: identificarea si delimitarea suprafetelor de vii de hibrizi direct producatori situate in arealele viticole si in afara arealelor viticole, in extravilanul si intravilanul localitatilor, pe judete si pe soiuri.

22

 2003 2006: eliminarea suprafetelor de vii de hibrizi direct producatori situate in extravilanul localitatilor din afara arealelor viticole si din arealele viticole pe 35.000 ha, cu o rata anuala de defrisare de 8750 ha. 2007 2010: eliminarea suprafetelor de vii de hibrizi direct producatori situate in extravilanul localitatilor din afara arealelor viticole si din arealele viticole pe 35.000 ha, cu o rata anuala de defrisare de 8750 ha. 2011 2014: inlocuirea optionala a viilor de hibrizi direct producatori din intravilanul localitatilor situate in areale si in afara arealelor viticole pe suprafata de circa 52.000 ha. In perioada 2003 2014 prin programele de restructurare si reconversiune se vor putea replanta anual circa 2000 ha cu soiuri nobile recomandate si autorizate prin inlocuirea viilor de hibrizi direct producatori. In stabilirea acestor etape, s-a avut in vedere: - esalonarea costurilor mari impuse de investitiile semnificative reprezentand 190 milioane Euro pentru defrisare, replantare sau prime de abandon; - optiunea liber consimtita a producatorilor privati pentru renuntarea la cultura viilor de hibrizi direct producatori. Monitorizarea potentialului de productie viticola se asigura prin Inspectia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol (ISCTV). Potrivit prevederilor Legii viei si vinului in sistemul organizarii comune a pietei vitivinicole, ISCTV acorda: - drept de plantare noua, - drept de replantare, - drept de plantare pe o rezerva de teren. Folosirea dreptului de plantare se realizeaza prin eliberarea autorizatiei de plantare de catre directiile generale pentru agricultura si industrie alimentara judetene si a municipiului Bucuresti. La acordarea dreptului de plantare si a fondurilor pentru programele de restructurare se are in vedere obligativitatea existentei inventarieirii plantatiilor viticole la beneficiarii care solicita aceste drepturi si fonduri. Situatia actuala Romania este tara viticola, membra din anul 1928, a Oficiului International al Viei si Vinului. Romania este exportator traditional de vinuri, recunoscute si apreciate pe pietele externe. Prin marimea suprafetelor viticole si a productiilor realizate, Romania se situeaza printre primele 10 tari viticole din lume. In ultimii douazeci de ani patrimoniul viticol al Romaniei a scazut de la 286,2 mii ha la 271,7 mii ha. Suprafata de vii pe rod a crescut de la 223,6 mii ha in anul 1990 la 247,6 mii ha in anul 2000, ca urmare a cresterii suprafetelor cultivate cu vii hibride. Productia de struguri de vin a inregistrat o usoara crestere in anul 2000 fata de 1999. Productia de vin de calitate a crescut in anul 2000 fata de anul 1999, de la 1030 mii hl la 1619 mii hl. In anul 2000, productia de struguri pentru vin s-a cifrat la 1172,4 mii tone iar productia de vin la 5455 mii Hl. Consumul a inregistrat o usoara scadere situandu-se la nivelul a 22,7 l/capita/an. Comertul exterior cu vinuri nu este supus nici unei restrictii. In relatia cu Uniunea Europeana, la 22 martie 2001, Romania a semnat, la Bruxelles, Acordul Comercial cu Uniunea Europeana pentru vin si bauturi alcoolice distilate, sub forma de schimb de scrisori. Prin hotarare a guvernului s-a aprobat taxa vamala aplicabila in Romania la importul anumitor sortimente de vinuri si bauturi alcoolice originare din Uniunea Europeana, in cadrul contingentelor tarifare. Astfel, a fost deschis un contingent tarifar de 60 000 hl cu taxa vamala zero pentru vinuri, de 1500 hl pentru rachiu de vin cu taxa vamala de 50% din MFN si 1400 hl whisky, cu taxa vamala redusa de 50% din MFN.

23

Pentru protejarea reciproca si controlul denumirilor de origine a vinurilor si bauturilor alcoolice a fost convenit in anul 2001 un Acord cu Uniunea Europeana. Adoptarea si implementarea acquis-ului Pana in prezent au fost transpuse in legislatia romaneasca reglementari de ordin tehnic ale Uniunii Europene. La baza elaborarii si armonizarii cu reglementarile Uniunii Europene, a Legii Viei si Vinului si a Regulamentului de aplicare a acesteia, au stat Reglementarea CEE nr.822/1987 si Reglementarea CEE nr.823/1987 si alte reglementari de ordin tehnic. Au fost adoptate urmatoarele acte normative: - Legea Viei si Vinului nr.67/1997; Ordonanta de Guvern nr. 34/2000, privind modificarea si completarea Legii viei si vinului, aprobata prin Legea nr.24/2001 (Reglementarea CEE nr.1493/1999). - Regulamentul de aplicare a Legii Viei si Vinului, aprobat prin Hotarare de Guvern nr.314/1999 si modificat prin Hotararea de Guvern nr. 1369/2000 (Reglementarea CEE nr.1493/1999) - Ordin nr.86/1998 al Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, privind protectia mentiunilor traditionale, indicatiilor geografice si denumirilor de origine la vinuri (Anexa Lista indicatiilor geografice, denumirilor de origine si a mentiunilor traditionale pentru vinurile produse in Romania) -Ordin nr.43/1991 al Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, privind lista soiurilor recomandate si autorizate la plantare in cultura vitei de vie din Romania -Ordin 7/1993 al Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, privind normele tehnice pentru producerea vinurilor de calitate superioara cu denumire de origine -Ordinele nr.32/1994, nr.74/1995 si nr.9/1997 ale Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, privind aprobarea denumirilor de origine la vinuri - Ordin nr. 31/2000 al Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor privind Lista soiurilor de hibrizi producatori directi interzisi la plantare, corespunzatoare Reglementarii CE 1493/99. Controlul interzicerii plantariii hibrizilor producatori directi se face de catre Inspectia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol (ISCTV). - Ordin nr. 117/2000 al Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor privind aprobarea formularelor tip pentru evidenta patrimoniului viticol, a productiei vitivinicole si a bauturilor alcoolice naturale - Ordin nr. 24/2000 al Ministrului Agriculturii si Alimentatiei privind aprobarea Listei cuprinzand indicatiile geografice protejate si recunoscute in Romania pentru bauturile alcoolice distilate din vin, din subproduse rezultate la fabricarea vinului si din fructe -Ordin nr.4/2001 al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor, privind aprobarea listei laboratoarelor autorizate in vederea efectuarii de analize pentru vinuri si celelalte bauturi destinate exportului si pentru cele cu denumiri de origine precum si a specialistilor desemnati sa semneze documentele de atestare a calitatii vinurilor si celorlalte bauturi provenite din must si vin destinate exportului, indicativul stampilei si zona de exercitare a acestei activitati (Reglementarea CEE nr.1493/1999). -Ordin nr.38/160/2001 al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor si ministrului sanatatii si familiei, privind comercializarea bauturilor alcoolice distillate, care transpune in totalitate cerintele Reglementarii CEE nr.1576/1989). Bauturile alcoolice distillate cu indicatie geografice recunoscuta sunt controlate de catre ISCTV, iar bauturile alcoolice distillate obtinute din materii prime vegetale (fructe, cereale) sunt controlate de catre inspectoriii imputerniciti de MAAP pentru controlul calitatii si eliberarea licentelor de fabricatie -Hotararea Guvernului nr.385/2001 pentru actualizarea limitelor amenzilor contraventionale prevazute in Legea Viei si Vinului nr.67/1997. A fost elaborat si este in curs de avizare Proiectul noi Legi a Viei si Vinului, complet armonizat cu Reglementarea nr. 1493/1999 a Consiliului European, privind organizarea comuna a pietei vinului. Legea va fi adoptata in cursul anului 2002. Acquis-ul comunitar va fi complet transpus prin adoptarea urmatoarelor acte legislative:

24

-2001-Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor privind bauturile aromatizate (Reglementarea CEE nr.1601/1991). -2002-Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor, privind metodele de analiza comunitare a vinurilor (Reglementarea CEE nr.2676/1990). 2002-Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor privind prezentarea si descrierea vinurilor spumante si spumoase (Reglementarea CE nr.554/1995). 2002-Ordin al ministrului agriculturii, alimentatieie si padurilor privind prezentarea si descrierea vinurilor si musturilor de struguri (Reglementarea CE nr.1640/2000). In perioada 2002 2010, se prevede consolidarea patrimoniului viticol la nivelul a 250.000 ha, ceea ce reprezinta situatia actuala a plantatiilor de vii pe rod, prin inlocuirea hibrizilor interzisi la plantare cu soiuri de vita de vie recomandate si autorizate la plantare, din specia Vitis vinifera. Pana in 2007, se vor intreprinde studii si se vor colecta datele necesare pentru incadrarea podgoriilor romanesti in zonele viticole ale Uniunii Europene, conform metodologiei stabilite in Comunitate. Subprodusele rezultate de la vinificare sunt dirijate in mod exclusiv la distilare (prin Legea viei si vinului nr.67/97), in unitati specializate care detin licente de fabricatie. Exceptie fac exploatatiile agricole sub 0,1 ha, a caror subproduse sunt valorificate prin distilare pe plan local, sub controlul organelor abilitate in acest scop (inspectorii imputerniciti de MAAP pentru controlul calitatii si eliberarea licentelor de fabricatie). In ce priveste cadrul institutional necesar implementarii acquis-ului, au fost realizate urmatoarele progrese: In baza Legii Viei si Vinului nr.67/1997 si a Ordinelor nr.71/1999 si nr.107/1999 ale ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor, a fost organizata Inspectia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol. Atributiile ISCTV sunt aplicarea legislatiei privin infiintarea si defrisarea plantatiilor de vita de vie; controlul aplicarii, prin laboratoarele autorizate, a practicilor si tratamentelor admise in producerea vinurilor si altor produse vitivinicole si bauturilor alcoolice, in vederea comercializarii; exercitarea controlului tehnic in toate fazele producerii vinurilor si a celorlalte produse cu denumire de origine, precum si asupra eliberarii documentelor necesare pentru atestarea calitatii produselor respective, inainte de comercializare; executarea de expertize tehnice si analiza in domeniul realizarii productiei de struguri, vinuri si alte produse viticole (R 1493/99). Tot in baza Legii Viei si Vinului nr.67/1997 si a Ordinului nr.39/2001 al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor, a fost organizat Oficiul National al Denumirilor de Origine pentru Vinuri si alte produse Vitivinicole (ONDOV) care are ca principala atributie eliberarea autorizatiilor de producator de vinuri cu denumire de origine si certificatelor de atestare a dreptului de comercializare a vinurilor cu denumire de origine.

9. Culturi specializate (banane, (Reglementarea CE nr. 404/93; 216/2000)

tutun,

hamei,

flori)

Banane

Acceptarea acquis-ului Romania accepta acquis-ul in domeniu, inclusiv in ceea ce priveste stabilirea, incepand cu anul 2006, a unui regim de import in UE bazat pe taxa vamala si aplicarea unei preferinte tarifare pentru importurile originare din tarile ACP. Consumul intern este acoperit in totalitate din import. Importul Romniei de banane s-a situat in jurul a 50000 tone (in anul 1998 50191 tone). Comparativ cu nivelul MFN al taxelor vamale, in prezent exista facilitati la importul de banane in Romnia din urmatoarele tari: - din statele membre UE taxa vamala de 15%, pentru perioada 1 noiembrie- 30 aprilie; - din tarile parti la SGPC taxa vamala de 16%; - din tarile membre CEFTA- exceptare de la plata taxelor vamele.

25

Tutun (Reglementarea CEE nr.2075/1992 amendata de Reglementarea CE nr.1636/1998 privind organizarea comuna a pietei in sectorul tutunului brut).
Politica Agricola Comuna pentru acest sector se realizeaza prin urmatoarele mecanisme: sistem de prime, masuri de orientare si continut al productiei, sistem de comert cu tari terte. Acceptarea acquis-ului Romania accepta acquis-ul in domeniu si nu solicita perioada de tranzitie. Romania solicita: - un prag de garantie pentru tutunul brut de 21.300 tone annual (R CEE 2848/1998 privind aplicarea sistemului de prime, cote de productie si ajutor specific acordat grupurilor de producatori), in urmatoarea structura sortimentala: Djebel 5% Molotova 5% Ghimpati 10% Burley 20% Baragan 20% Virginia 40% Romania solicita un prag de garantie de 21.300 tone anual corelat cu productia si consumul previzionat, avand in vedere: - conditiile de clima si sol favorabile cultivarii tutunului; - traditia cultivarii tutunului in zonele recunoscute si numarul mare de cultivatori (aproximativ 70.000) pentru care cultivarea tutunului este unica sursa de venituri; - existenta unor exploatatii organizate in societati comerciale agricole si asociatii juridice si familiale pentru cultura tutunului; - existenta capacitatii de utilizare a tutunului autohton (capacitate de prelucrare in cadrul Societatii Nationale Tutunul Romanesc : 41150 tone /an de prima procesare, 75670 tone /an capacitate de depozitare si 30140 to/an capacitate de fabricare tigarete); - cererea interna totala corespunde unei cantitati de cca. 41.400 tone tutun. Aceasta se acopera in prezent prin: productia nationala de tigarete cu filtru si fara filtru ( 35%) care utilizeaza tutun din productia interna si productia de tigarete cu filtru ale companiilor multinationale (65%), care utilizeaza numai tutun din import. In anul 1938, productia de tutun s-a cifrat la 8,9 mii tone. n anul 1965, aceasta a crescut la 34,5 mii tone, in anul 1970 a fost de 22,5 mii tone, in anul 1975 a fost de 39,8 mii tone, in anul 1980 a fost de 37,3 mii tone, in anul 1985 a fost de 26,1 mii tone, in anul 1989 a fost de 27,1 mii tone, in anul 1990 a fost de 14,2 mii tone, in anul 1995 a fost de 13,5 mii tone, in anul 1996 a fost de 13,4 mii tone, in anul 1997 a fost de 17,7 mii tone, in anul 1998 a fost de 17,5 mii tone, in anul 1999 a fost de 17,8 mii tone iar in anul 2000 a fost de 10,9 mii tone. - inscrierea soiurilor autohtone de tutun (Djebel, Molotova, Ghimpati, Baragan) in Anexa Regelemntarii 2075/1992 pentru a fi incluse in schema de prime de productie acordate producatorilor. Soiurile solicitate a fi inscrise in Lista comunitara sunt adaptate conditiilor de clima si sol ale Romaniei si sunt cultivate in zone de favorabilitate in care producatorii au traditie in cultivarea acestor soiuri. Productia anuala de tigarete este de aproximativ 12000 tone. Retetele de fabricare a tigaretelor romanesti utilizeaza soiurile autohtone in diferite procente si clase de calitate. Marcile de tigarete romanesti, atat cele traditionale, cat si cele mai noi, raspund unui anumit segment de piata, stabilizat la nivelul de aproximativ 40% din piata tigaretelor din Romania, corespunzator preferintelor si nivelului de cumparare. - Inscrierea in Anexa 1 privind procentajele de recunoastere pe stat membru sau zone specifice pentru recunoasterea grupurilor de producatori (Reglementarea 2848/1998), in pozitia corespunzatoare procentului de 2% pe zone producatoare Pe baza datelor statistice actuale privind cultivatorii de tutun, suprafata cultivata si zonarea productiei, se apreciaza ca grupurile de producatori care urmeaza a fi constituite si recunoscute se

26

vor inscrie in parametrii corespunzatori procentului de 2% din volumul livrarilor de tutun din cadrul zonelor recunoscute de productie. Acte legislative privind grupurile de producatori de tutun si recunoasterea acestora si privind zonarea productiei pe soiuri functie de traditie si favorabilitatea conditiilor de clima si sol vor fi adoptate in perioada 2003 2004. Situatia actuala In anul 2000, suprafata cultivata cu tutun a fost de 10180 ha iar productia obtinuta de 10,9 mii tone. Productia de tutun se situeaza sub potentialul de productie a Romaniei in domeniu. In Romania se cultiva urmatoarele varietati de tutun: tutun oriental (14% din productia totala), tutun semi-oriental (8%), tutun Virginia (34%0, tutun Burley (18%) si tutun de mare consum (26%). Producatorii de tutun se cifrau, in anul 2000, la 53829. Producatorii nu sunt organizati in grupuri de producatori. Prim procesator este Societatea Nationala "Tutunul Romanesc" care are 12 sub-unitati de productie, activitatea de prim-procesare realizandu-se in 5 sub-unitati cu o capacitate de procesare de 41150 tone/an si o capacitate de depozitare de 75670 tone. Sistemul de contracte de vanzare-cumparare intre producatori si prim-procesatori nu este compatibil cu cel practicat in Uniunea Europeana. Reforma sectorului are in vedere atat productia de tutun brut cat si prim-procesarea. In ce priveste productia de tutun brut, reforma a inceput in anul 1991 prin aplicarea Legii nr.18/1991 prin care s-a realizat transferul proprietatii asupra terenului agricol din sectorul cooperatist de stat in sectorul particular. Ea a fost continuata prin aplicarea Legii nr.36/1991 si a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 108/2001 privind organizarea exploatatiilor agricole. Reforma in domeniul prim-procesarii consta in imbunatatirea structurala a Societatii Nationale "Tutunul Romanesc" si aplicarea legislatiei privind privatizarea societatilor cu capital de stat. Adoptarea si implementarea acquis-ului Prin Ordin nr.307/2001 al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor, a fost infiintat in structura ministerului Biroul flori, hamei, tutun, care are ca principale atributii elaborarea politicilor si strategiilor de dezvoltare a sectorului. In strategia de adoptare a acquis-ului comunitar in acest sector s-au stabilit termene precise pentru transpunerea legislatiei Uniunii Europene in domeniu: 2001-Hotararea de Guvern pentru introducerea sistemului de declaratii de livrare a tutunului si controlul livrarilor (R 2848/98) 2002-Lege privind organizarea pietei tutunului brut pe principiile comunitare de piata (R 2075/92, amendata prin R 1636/98) 2002-Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor privind controlul administrativ al livrarilor (R 2848/98) 2003-Hotarare de Guvern pentru introducerea sistemului de contracte de cultura a tutunului si monitorizarea acestora (R 2848/98) Anual, incepand cu recolta 2004, Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor privind contractul tip de vanzare-cumparare si Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor privind constituirea Comisiei de monitorizare a contractelor de vanzare-cumparare pentru tutun. (R 2848/98) 2004-Hotarare de Guvern privind acreditarea intreprinderilor de prima procesare a tutunului (R 2075/92 si R 2848/98) 2004-Hotarare de Guvern privind recunoasterea grupurilor de producatori infiintate pentru valorificarea productiei de tutun realizate de membrii acestora (R 2075/92 si R 2848/98)

Hamei (Reglementarea CE nr. 1696/1971; 151/77; 3077/1978)

Acceptarea acquis-ului Romania accepta acquis-ul in domeniu si nu solicita perioade de tranzitie.

27

Romania solicita aplicarea in totalitate, la momentul aderarii, a schemei comunitare de ajutoare pentru producatorii de hamei. Pana in momentul aderarii Romania va transpune toate elementele acquis-ului comunitar din sectorul hamei care sa permita aplicarea in totalitate a schemei de ajutoare pentru productia de hamei : - organizarea producatorilor in grupuri de producatori recunoscute; -contracte de vanzare in avans si inregistrarea acestora; -evidenta contractelor, livrarilor, preturilor, stocurilor; -declararea suprafetelor cultivate cu hamei. Situatia actuala Centrul Transilvaniei este zona favorabila culturii hameiului. Aceasta zona raspunde cerintelor climatice si de sol ale acestei plante. Plantatiile de hamei sunt situate in judetele Alba, Cluj, Mures, Hunedoara si Sibiu. In ultimii ani, productia de hamei este in continua scadere, in principal, din doua motive: situatia financiara precara a unitatii de procesare a conurilor de hamei si managementul deficitar al fermelor. In Romania exista o singura unitate care proceseaza conurile de hamei in pulbere si alte produse din hamei, care se afla in declin financiar inca din anul 1966. Reforma in sectorul hameiului a inceput in anul 1991, prin transferul proprietatii asupra terenului din sectorul de stat in sectorul particular, prin aplicarea Legii nr.18/1991 a Fondului Funciar si Legii 1/2000, prin aplicarea Legiii nr.36/1991 si prin adoptarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 108/2001 privind organizarea exploatatiile agricole. In Romania, dupa 1990, nu s-au acordat subventii sau alte forme de sprijin din partea statului pentru acest sector. Suprafata totala cultivata cu hamei a scazut in perioada 1995-1999 de la 1909 ha la 514 ha. Productia totala a scazut, in aceiasi perioada, de la 1823 la 184 tone iar productia medie la ha de la 955 to/ha la 358 to/ha. In Romania exista, in prezent, peste 110 fabrici de bere, in marea lor majoritate privatizate, operate in asociere cu firme straine de renume. Romania importa cantitati insemnate de pulberi de hamei si alte produse din hamei. Importul de conuri de hamei s-a cifrat in anul 1999 la 514 tone in valoare de 1805 mii US $, iar in anul 2000 la 484 tone, in valoare de 2513 mii US $. In anul 2000, exporturile de pulberi de hamei s-au cifrat la 122.780 Kg iar alte produse din hamei la 5800 Kg. Adoptarea si implementarea acquis-ului 2001-Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor privind lista de clasificare a varietatilor de hamei (Reglementarea CEE nr.1517/77). 2002-Lege privind producerea si comercializarea hameiului, pe principiile comunitare de piata (R 1696/71) 2002-Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor privind stabilirea zonelor de cultura a hameiului (R 1696/71) 2004- Hotarare de Guvern privind recunoasterea grupurilor de productaori (R 1351/72) Prin Ordinul nr.307/2001 al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor, in structura ministerului, a fost infiintat Biroul Flori, Hamei,Tutun, care are principala responsabilitate in elaborarea si implementarea politicilor si strategiilor sectorului. Pana in anul 2007, autoritatea competenta desemnata prin Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor va transmite Lista unitatilor autorizate pentru certificarea de origine a hameiului si Lista localitatilor cultivatoare de hamei.

Flori (Reglementarea CE nr.234/1968)

Acceptarea acquis-ului Romania accepta acquis-ul in domeniu si nu solicita perioade de tranzitie.

28

Romania solicita accesul la finantare comunitara pentru stimularea consumurilor de plante specifice sectorului. Conform Reglementarii 2826/2000 se pot realiza actiuni de promovare a comercializarii pe piata interna comunitara a unor anumite produse, inclusiv din sectorul floricol. Actiunea de promovare a imaginii acestor produse, pe baza de programe, este menita sa asigure in principal o informare corecta si completa, care apropie produsele de consumatori, in particular in termeni de calitate. Din analiza gamei sortimentale si calitatii produselor sectorului floricol romanesc, a solicitarilor pe piata interna si externa, rezulta bune posibilitati de extindere a actiunilor promotionale pentru stimularea consumurilor. Programe specifice vor fi elaborate pentru definirea criteriilor de selectie a produselor, a termenilor in ceea ce priveste ducerea campaniilor, pentru asigurarea coerentei si eficientei acestora. Situatia actuala In perioada 1950-1989, sectorul floricol a cunoscut o dezvoltare substantiala astfel incat de la 15 ha de sere s-a ajuns la 277 ha acoperite cu sere la care se dauga 21 de ha teren neacoperit cultivat cu flori. Dupa 1990, suprafata cultivata cu flori in sere s-a redus, in special, datorita costurilor mari ale energiei electrice si concurentei produselor din import. Suprafata ne-acoperita, cultivata cu flori, a crescut, localizandu-se, in principal, in sectorul privat. In perioada 1996-1998, suprafata totala cultivata cu flori in sere s-a redus de la 223 ha la 141 ha. Productia a scazut, in aceiasi perioada de la 83968 mii fire la 58745 mii fire. In ce priveste florile de camp, in perioada 1996-1998, s-a inregistrat o crestere a productiei de la 18612 mii fire la 39516 mii fire. Produsele horticole majoritare sunt plantele perene si anuale decorative si florile taiate, principalele sortimente fiind urmatoarele:garoafe (67%) ,crizanteme (6,7% ) , trandafiri (4,9%) , frezii (4,3%), Gerbera (3,8%). Gama sortimentala a florilor cultivate pe suprafetele ne-acoperite este mai diversificata dar, de asemenea, ponderea o au florile taiate:lalele, narcise, gladiole, crizanteme, etc. Cea mai mare parte a cererii de flori este acoperita, insa, din import. In anul 1999, importurile au inregistrat urmatoarele valori: bulbi-71665 US $, plante vii si radacini -899557 US $, flori taiate: 2333903 US $ si foliaj-364650 US $ iar in anul 2000: bulbi, tuberculi, cepe 99631 US $, plante vii si radacini 1803838 US $, flori taiate 2.282658 US $, foliaj 124134 US $. Exporturile s-au cifrat in anul 1999 la: bulbi-72000 US $, plante vii si radacini-21584 US $, flori taiate-46971 US $ si foliaj-68343 US $ iar in anul 2000 la: bulbi, tuberculi, cepe 126574 US $, plante vii 432700 US $, flori taiate 7672 US $ iar foliaj 297369 US $. Adoptarea si implementarea acquis-ului In legislatia romaneasca in vigoare sunt adoptate o serie de standarde de calitate, respectiv: -Standard nr.11319/1/79 - stabileste standardele de calitate cu caracter general -Standard nr.11319/2,3,9/85 - stabileste standardele de calitate pentru flori proaspete taiate -Standard nr.11319/4-6/82 stabileste standardele de calitate pentru flori taiate, garoafe si crizanteme -Standard nr.11319/7-8/83 stabileste standardele de calitate pentru flori taiate, gerbera si frezii -Standard nr.11477/1/81-stabileste standarde cu caracter general -Standard nr.11477/2-11/83/85 -stabileste standarde de calitate pentru flori in ghivece -Standard nr.12320/85-stabileste standarde de calitate pentru frunze ornamentale Asparagus Urmeaza a fi adoptate urmatoarele acte normative: 2002-Standarde de calitate pentru bulbi si tulpini ,armonizate cu Reglementarea CEE nr.315/68.

29

2002-Standarde de calitate pentru flori proaspat taiate si foliaj ornamental, armonizate cu Reglementarea CEE nr.316/68 2002-Lege privind organizarea pietei produselor din floricultura flori taiate proaspete si foliaj proaspat, pe principiile comunitare de piata (R 234/68).

Plante medicinale (Reglementarea CE nr.2826/2000 privind actiuni de informare si de promovare in favoarea pietei produselor agricole)
Acceptarea acquis-ului Romania accepta acquis-ul in domeniu si nu solicita perioade de tranzitie. Romania solicita accesul la finantare comunitara pentru stimularea consumurilor de plante specifice sectorului. Prevederile R. 2826/2000 permit acordarea de finantare pentru actiuni de informare si de promovare in favoarea pietei produselor agricole, inclusiv pentru sectorul plantelor medicinale, a carei piata este in continua dezvoltare in Romania, cu potential de extindere a exporturilor. Din 3700 specii, care vegeteaza in Romania, aproximativ 800 specii au proprietati fitoterapeutice, iar 370 specii sunt recunoscute si determinate farmacodinamic. Plantele medicinale procesate sunt utilizate pentru: ceaiuri medicinale simple si combinate, ceaiuri alimentare aromatice in amestec cu fructe, tincturi, uleiuri, extracte, siropuri, concentrate pentru bauturi racoritoare, condimente, produse cosmetice si medicamente, produse homeopate, alimente functionale, produse pentru aromoterapie, bioproduse pentru protectia culturilor biologice. Situatia actuala Romania dispune de mari resurse de marterii prime regenerabile cu utilizare In domeniu fitoterapeutic de plante medicinale din culturi si flora spontana. Pe teritoriul Romaniei au fost identificate 800 de specii de plante medicinale din care 370 specii sunt testate farmacodinamic. Activitatea de cultivare, colectare si procesare a plantelor medicinle are traditie in Romania inca din secolul al XIV lea. Activitatea organizata si aparitia primelor firme de profil in domeniu dateaza inca din anul 1910. In anul 1948, se organizeaza la nivel national, in sistem cooperatist , activitatea de plante medicinale prin infiintarea intreprinderii ICS Plafar. S-a elaborat nomenclatorul plantelor medicinale cuprinzand 199 de specii de importanta terapeutica , definind organele si partile de plante utilizate din fiecare specie. In ceea ce priveste organizatiile profesionale si interprofesionale, in Romania, a luat fiinta si functioneaza Asociatia Producatorilor si Prelucratorilor de Plante Medicinale si Aromatice din Romania, afiliata din anul 2001 la EUROPAM, pentru implementarea legislatiei in domeniu si Societatea Romana de Fitoterapie. Adoptarea si implementarea acquis-ului Legislatie -Stas 1631/1979 privind reguli si metode pentru verificarea calitatii plantelor medicinale si aromatice; -Stas 1632/1979 privind ambalarea, marcarea, depozitarea, transportul, documentele pentru plantele medicinale si aromatice; -OUG nr. 152/1999 privind productia produselor medicamentoase de uz uman; -Legea nr. 38/2001 pentru aprobarea OUG nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice ; -Ordinul MAAP nr. 58/1999 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la acordarea licentelor de fabricatie agentilor economici care desfasoara activitati in domeniul productiei de produse alimentare -Ordinul Ministerului Sanatatii si Familiei nr. 528/2001 privind productia, importul si comercializarea unor produse din categoria nutrienti si/sau suplimente nutritive; -Legea nr. 462/2001 privind aprobarea OUG nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale a florei si faunei salbatice; -Legea nr. 13 /1993 privind conservarea vietii salbatice si habitatelor naturale din Europa;

30

-Legea nr. 69/15.07.1994 privind comertul international cu specii din fauna si flora salbatica amenintata cu disparitia; -Ordinul nr. 647/2001 al Ministerului Apelor si Protectiei Mediului pentru aprobarea activitatilor de recoltare capturare si /sau achizitie si comercializare pe piata interna sau la export a plantelor si animalelor din flora si fauna salbatica precum si a importului acestora. n 2002, va fi elaborata si adoptata Legea plantelor medicinale si exploatarii lor durabile.

10. Organizarea pietei semintelor (Reglementari CEE nr.2358/71 nr.1117/1979, nr.1119/79, nr.1674/1972, nr.1686/1972, nr.3083/1973, nr.1377/1979, nr.2811/1986, nr.3642/1988, nr.1405/1999)
Acceptarea acquis-ului Romania accepta in intregime acquis-ul in domeniu si nu solicita perioade de tranzitie. Situatia actuala Productia de seminte are o indelungata traditie in Romania. Suprafata si productia de seminte certificate a scazut gradual dupa anul 1991. Aproximativ 2,3 % din suprafata arabila a fost folosita pentru o recolta de 636 mii tone in 1999, dar numai 68 % din aceasta productie a fost certificata final pentru comercializare in anul de piata 1999/2000 in functie de cererea pietei. In anul 2000, a fost realizata o recolta de 468 mii tone, din care au fost certificate final 286 mii tone pentru comercializare in anul de piata 2000/2001. Cea mai mare parte din productia de seminte este ocupata de semintele de cereale (91 %). In perioada 1995 - 2000 a fost produsa o cantitate cuprinsa intre 76083 quintale in 1995 si 26175 quintale in anul 2000, din speciile eligibile pentru ajutor in conformitate cu prevederile din R CEE nr. 1405/1999. Legislatia Romaniei privind organizarea pietei semintelor este partial armonizata cu acquis-ul. Speciile de plante pentru care se acorda ajutor financiar si nivelul sumelor ajutorului sunt corelate cu posibilitatile bugetului de stat. Ajutorul financiar se acorda prin reducerea pretului de vanzare, urmarindu-se stimularea utilizatorului de samanta prin cumpararea de seminte certificate oficial de la producatori si furnizori autorizati. Legislatia curenta pentru organizarea pietei semintelor si acordarea de ajutoare financiare este stabilita prin Legea nr. 75/1995, privind producerea, controlul calitatii, comercializarea si folosirea semintelor si materialului saditor, precum si inregistrarea soiurilor de plante agricole, amendata prin Legea nr. 57/1997, Legea nr. 131/1997. Articolul 44 al Legii nr. 75/1995, republicata, prevede sistemul de acordare al subventiei a samanta, iar regulile si valoarea acesteia se stabilesc anual prin hotarare a Guvernului. Pana in prezent, conditiile de acordare a subventiei s-au stabilit anual, prin: Hotararea Guvernului nr. 653/1998, Hotararea Guvernului nr. 113/1999, Hotararea Guvernului nr. 826/2000, Hotararea Guvernului nr. 297/2001 si Hotararea Guvernului 948/2001. Licentele de import sunt un instrument tehnic in scopul admiterii importului de seminte din soiuri inregistrate in Catalogul national al Romaniei si in Catalogul comun al C.E. sau Cataloagele statelor membre U.E., conform prevederilor art. 15 al Legii nr. 75/1995, republicata si a Ordinului M.A.A. nr. 87/1999, fara restrictii cantitative si fara garantii financiare. Exportul de seminte se deruleaza in conformitate cu art. 14 al Legii nr. 75/1995, republicata si a Ordinului M.A.A. nr. 65/1997 care prevede aplicarea regulilor OCDE si a regulilor C.E. pentru certificarea semintelor destinate comertului international, in relatiile cu tarile membre ale acestor organizatii, precum si pe baza contractelor cu partenerii externi din alte tari. Adoptarea si implementarea acquis-ului 2001 : - Amendarea art. 44 al Legii nr. 75/1995, republicata, in concordanta cu Reglementarea CEE nr 2358/71 2002: - Hotarare de Guvern pentru stabilirea Regulilor pentru acordarea ajutorului financiar in concordanta cu Reglementarea CEE nr 1674/72, Reglementarea CEE nr. 1686/72, Reglementarea

31

CEE nr. 3083/73 (amendata de Reglementarile CEE nr. 1377/79; nr.2811/86; nr. 3642/88; nr. 1405/99) si Reglementarea CE nr. 2514/78 - Hotarare de Guvern pentru acordarea ajutorului financiar producatorului de seminte pentru productia semintelor certificate oficial, pentru speciile fixate anual. 2004 - Hotarare de Guvern pentru implementarea Regulilor sistemului de licente si a taxelor de compensare aplicabila in anul de vanzare 2004/2005, conform Reglementarilor CEE nr.1117/79 si nr.1119/79 Speciile si sumele prevazute pentru ajutor financiar vor fi stabilite anual prin Hotarari ale Guvernului, pana in anul 2006, pornind de la speciile de interes pentru Romania cu includerea anumitor specii prevazute in R CEE nr. 1405/1999. La aderarea Romaniei in cadrul UE sa vor aplica integral prevederile comunitare. Ajutorul finaciar se va acorda producatorilor inregistrati, pentru seminte certificate oficial de catre Inspectia pentru calitatea semintelor si materialului saditor, care este autoritatea oficiala pentru controlul si certificarea semintelor in conformitate cu prevederile comunitare din acquis-ul privind calitatea semintelor si materialului de reproducere. Sistemul administrarii platilor ajutorului financiar va fi stipulat prin Hotarare a Guvernului. Incepand cu anul 2006, administrarea ajutorului financiar si a sistemului de licenta se va efectua prin Agentia de Plati si Interventie (vezi cap. FEOGA). Pn la nfiinarea Ageniei de Pli i Intervenie, sumele reprezentnd reducerea preului de cumprare la semine se acord de ctre Ministerul Agriculturii, Alimentai i Pdurilor prin Direciile generale pentru agricultur i alimentaie judeene, potrivit Normelor metodologice care reglementeaz acordarea, utilizarea i controlul acordrii sumelor reprezentnd reducerea preului de cumprare a seminelor.

Viermi de matase (Reglementarea Consiliului Nr. 845/72 care stabileste 11. masuri speciale pentru stimularea cresterii viermilor de matase; Reglementarea Consiliului nr. 922/72 care stabileste masurile se acordare a ajutorului pentru viermi de matase; Reglementarea Comisiei nr. 1054/73 cu privire la regulile detaliate pentru viermii de matase) Acceptarea acquis-ului Romania accepta acquis-ul comunitar in domeniu si nu solicita perioade de tranzitie. Situatia actuala Sericicultura este o ocupatie traditionala in Romania. Productia de oua de viermi de matase este in declin incepand cu anul 1990, prin trecerea in regin de proprietate privata a culturilor intensive de dud existente. Inainte de 1990, statisticile internationale plasau Romania pe locul 6 in lume si pe locul 2 in Europa. Romania este stat fondator al Comisiei Sericicole Internationale cu sediul in Lyon - Franta. In prezent Romania detine ca patrimoniu genetic 65 de rase si linii de viermi de matase si 59 de soiuri si hibrizi de duzi, din care unele sunt unice in lume. Baza tehnico-materiala, la 31 decembrie 2000 era formata din 558,6 ha plantatii intensive de dud, din care 48,2 ha cuprindeau colectia nationala de soiuri de dud, plantatii mama semincere si ramuri altoi, iar cca. 120000 m2 constructii speciale pentru cresterea viermilor de matase. In 1989 Romania producea 2.496 kg de oua de viermi de matase si 830 tone gogosi de matase. Evolutia acestui sector in ultimii ani a fost negativa, in anul 2000 fiind inregistrata o productie de 3 kg oua de viermi de matase si 5 tone de gogosi de matase. Adoptarea si implementarea acquis-ului - prevederile Reglementarii CE nr. 1054/1973 privind sprijinul acordat producatorilor sunt partial transpuse prin Ordinul nr. 91/1998 al Ministrului Agriculturii si Alimentatiei privind regulile de organizare si functionare a exploatatiilor sericicole, in ceea ce priveste anul de productie, organizarea pietei; Adoptarea si implementarea acquis-ului se va face dupa urmatorul calendar: 32

- 2002- 2003 armonizarea standardelor de calitate pentru gogosile si viermii de matase; - 2003 - 2004 transpunerea sistemului de control administrativ : conform R 922/72, prin Ordin al ministrului va fi desemnat organismul autorizat privind atestarea crescatorilor eligibili si instruirea acestora privind contractarea, cererile de sprijin si calitatea produselor - 2004 2005 implementarea controlului administrativ privind conditiile indeplinite de produs (oua si gogosi) - 2003 - 2005 adoptarea de masuri de sprijin similare cu cele comunitare (R 1054/73) privind organizarea pietei - 2004 2006 adaptarea evidentelor statistice si de calitate.

12. Lapte si Produse din Lapte (Reglementarile CE nr. 1255/99 privind organizarea comuna a pietei laptelui si produselor lactate si alte reglementari relevante de implementare)
Acceptarea acquis-ului Romania accepta acquis-ul in domeniu si nu solicita perioade de tranzitie. Romania solicita o cota de productie de lapte de 7500 mii tone pentru anul 2007. Romania detine un efectiv de 1600 mii capete vaci lapte. In anul 1996 productia de lapte de vaca a atins cel mai inalt nivel din perioada 1989 - 2000, respectiv 5500 mii tone. Fata de 1996, in anul 2000 productia de lapte de vaca a scazut cu 8%. In perioada 2002 2006, reorganizarea in exploatatii specializate si restructurarea filierei produsului, acordarea stimulentelor financiare pentru eficientizarea cresterii bovinelor (prima/litru de lapte livrat unitatilor de procesare cu respectarea conditiilor de calitate impuse, in valoare de 1.400lei/litru in anul 2002, prima pentru juninci la prima fatare, etc.), cat si stimularea valorificarii integrale a conditiilor si posibilitatilor naturale, a fortei umane si a traditiei existente pentru cresterea bovinelor, in general si a vacilor de lapte, in special, imbunatatite din punct de vedere genetic, va conduce la realizarea de productii de 7.500 mii tone in anul 2007 (exclusiv consumul tehnologic pentru vitei si autoconsumul). In conformitate cu R 1255/99, Capitolul IV - Plati directe, Art. 16, Romania ia nota de faptul ca, incepand cu data aderarii, producatorii nationali se vor incadra in criteriile comunitare de acordare a primei la lapte stabilite pe an calendaristic, pe exploatatie si pe tona de cantitate individuala de referinta eligibila la prima si disponibil in exploatatie. In conformitate cu R 1255/99, Capitolul IV Plati directe, Art. 17, Romania solicita acordarea anuala, incepand cu data aderarii, a platilor suplimentare sub forma de: - prime suplimentare (Art. 18) si - plati pe suprafata (Art. 19, pe hectar de pasune permanenta, in corelare cu Art. 15 (3), R 1254/99) Romania va specifica, nu mai tarziu de data de 31.12. 2004, nivelul sumelor globale totalizand platile suplimentare care vor fi acordate incepand cu data aderarii (R 1255/99, Capitolul IV- Plati directe, Art. 17). Situatia actuala Efectivul de vaci de lapte, detinut actual in marea majoritate in proprietate privat (98%) sa redus cu 24% in anul 2000 comparativ cu 1989. In ultima perioada s-a inregistrat o scadere anuala de 1% ceea ce denota diminuarea acestui declin. Dimensiunea exploataiilor de vaci de lapte este de 1,4 capete/exploatatie in medie pe tar. 80% din efectivul de vaci si juninci este crescut in gospodrii rneti cu 1 2 capete, 4% cu 3-5 capete si 3% cu 6 pn la 15 capete. Laptele este unul din produsele importante ale agriculturii romanesti, contributia acestui sector la valoarea totala a productiei agricole reprezentand 15% in anul 1999. Aproximativ 95% din totalul productiei de lapte este obtinuta in sectorul privat, care furnizeaza cea mai mare cantitate de lapte pentru procesare. Intre 1989 2000 (cu exceptia anilor 1990 si 1992), productia totala de lapte a crescut constant. In anul 1996, productia de lapte de vaca a atins cel mai inalt nivel din perioada 1989- 2000, respectiv 5.500 mii tone. Fata de 1996, in anul 2000, productia de lapte de vaca a scazut cu 8%.

33

Productia medie pe cap de vaca in perioada 1990 2000 s-a situat intre 2000 3.100 litri/vaca/an. Din productia total de lapte, 13% reprezinta consum tehnologic (hrana vitei), 20% lapte materie prima livrat pentru consumul populatiei prin unitatile specializate de procesare, 25% livrat direct consumatorilor pe piata libera, iar 42% reprezinta autoconsumul. Consumul total de lapte si produse lactate in echivalent lapte a fost relativ constant, in Romania, acesta situandu-se in jurul valorii de 193 l/cap/an. In perioada 1993-1997, evolutia productiei de lapte a fost determinat de sistemul de sprijin acordat de stat sectorului lapte si produse lactate prin: schema cupoanelor valorice si prima pentru laptele livrat pentru procesare. (Anexa) Strategia pentru dezvoltarea sectorului prevede urmatoarele obiective: -Cresterea cu 5 6% anual a efectivului de vaci de lapte si juninci pana in anul 2007. -Cresterea cu cca. 10 15% anual a productiei totale de lapte, pana in anul 2007. -Sprijinirea crescatorilor privati prin acordarea de subventii pe produs, de credite cu dobanzi reduse, alocatii, prime, impozite reduse, asigurarea de material de reproductie si furaje, in scopul imbunatatirii performantelor de productie ale materialului biologic si constituirii de ferme zootehnice eficiente. -Sprijinirea formarii organizatiilor inter-profesionale pe produs. A fost adoptata Ordonanta de Urgenta a Guvernului Romaniei nr.108/2001 privind exploatatiile agricole, care prevede un numar minim de 15 capete pentru exploatatiile comerciale. A fost elaborata si este in curs de aprobare Legea Zootehniei, care contine prevederi referitoare la cresterea si ameliorarea raselor de animale, ameliorarea si exploatarea fondului pastoral, producerea, circulatia si utilizarea furajelor. Legea va fi adoptata in 2002. Adoptarea si implementarea acquis-ului Prin Ordinul nr.307/2001 al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor a fost organizat in structura MAAP, Biroul lapte in cadrul Directiei Generale Strategii si Politici in Zootehnie. Principalele sarcini ale Biroului lapte vor fi: implementarea politicii de monitorizare a efectivelor de animale, a productiei si a pietei, elaborarea si implementarea politicii in sectoarele de producere si procesare a laptelui. Calendarul adoptarii cerintelor europene, prevede: Realizarea de anchete si studii pilot efectuate in perioada 2002 2004, pe zone producatoare de lapte, privind calitatea laptelui de consum (implicit a laptelui crud), modernizarea activitatii de colectare a laptelui, modernizarea laboratoarelor de analiza, organizarea si functionarea unor sisteme de monitorizare a producatorilor de lapte si a procesatorilor de lapte. Rezultatele acestora se vor concretiza in: - actualizarea bazei de date privind parametrii calitativi ai laptelui materie prima, conform cerintelor europene si stabilirea punctelor de congelare medii, pe zone de provenienta, pentru aprecierea corecta a falsificarii laptelui; - stabilirea posibilitatilor si masurilor de imbunatatire a calitatii laptelui materie prima si a sistemului actual de colectare a laptelui; - evaluarea costurilor necesare pentru asigurarea calitatii, modernizarea sistemului de colectare a laptelui, modernizarea laboratoarelor ( pentru determinarea rapida a punctului de congelare, grasimii, densitatii si a continutului proteic); - evaluarea costurilor unor laboratoare de referinta ale asociatiilor producatorilor; - evaluarea costurilor pentru organizarea si functionarea unui sistem eficient de monitorizare si raportare a datelor privind calitatea laptelui si produselor lactate catre autoritatile implicate. Elaborarea in 2002 -a unui Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor pentru aprobarea Normei privind denumirile comerciale si conditiile de calitate pentru laptele de consum destinat comercializarii (Reglementarile CE nr. 2597/1997 si nr.1602/1999). Incepand cu anul 2003, se

34

aplica cerintele privind continutul in grasime si densitatea, si partial cerintele privind determinarea punctului de congelare si a continutului de proteina, care se vor finaliza in 2006. Elaborarea, in perioada 2002 2005, a unor Ordine ale ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor pentru aprobarea Normelor privind protectia denumirilor comerciale si a conditiilor de calitate pentru produse lactate, si pentru aprobarea metodelor de analiza, de referinta, pentru determinarea parametrilor calitativi pentru lapte si produse lactate si pentru determinarea marcatorilor. Implementarea acestora se va face gradual, in perioada 2003 2007. Implicarea, in perioada 2002 2007, a Asociatiei nationale patronale din industria laptelui si a asociatiilor crescatorilor de animale in implementarea legislatiei nationale armonizate cu prevederile legislatiei europene din domeniu. In perioada 2004 2006, Agentia de Plati si Interventie va intreprinde, in domeniul lapte si produse din lapte, masurile necesare pentru administrarea: a. Sistemului de interventie (interventia publica pentru unt, ajutoare pentru depozitare privata de smantana si unt, interventia publica pentru lapte praf degresat, ajutoare pentru depozitare privata de lapte praf degresat si branza) b. Masurilor de comercializare (ajutoare pentru lapte praf degresat si lapte degresat folosit pentru furajarea animalelor, ajutor pentru laptele degresat procesat in cazeina si cazeinati, ajutoare pentru achizitionarea la preturi reduse de smantana, unt si unt concentrat de catre organizatiile non profit, unitatile militare sau similare, patiserii si fabricanti de inghetata, producatori de furaje si pentru consumul direct al untului concentrat, ajutoare pentru oferirea unor produse lactate in scoli) c. Sistemului cotelor pentru lapte d. Sistemului platilor directe

13.

Bovine (Reglementarea Consiliului CE nr.1254/1999)

Acceptarea acquis-ului Romania accepta acquis-ul in domeniu si nu solicita perioade de tranzitie. Romania solicita : - stabilirea unui plafon national pentru drepturi la prima speciala la bovine mascule (pentru ingrasare), de 725.000 capete. Pentru primul an, respectiv 2007, se solicita un plafon dublu, de 1.550.000 capete luand in considerar numarul de animale eligibile la prima la momentul aderarii si numarul de animale ce devin eligibile in primul an. Strategia de crestere a bovinelor in perioada 2002-2007 prevede o crestere a efectivelor matca de la 1.775 mii capete la 2010 mii capete. Acest obiectiv se va realiza prin aplicarea legislatiei in vigoare privind exploatatiile agricole, prin care se preconizeaza o crestere graduala a numarului de ferme care detin 50 capete taurine la ingrasat si prin urmatoarele masuri specifice : - accelerarea procesului de ameliorare genetica a efectivului de bovine : - asigurarea materialului biologic de reproductie pentru marirea dimensiunilor fermelor actuale si infiintarea de noi ferme de animale; - recunoasterea, incurajarea si sprijinirea de catre stat a asociatiilor de crescatori de bovine; - asigurarea cadrului legislativ pentru implementarea politicii strategice cu orientare spre economia de piata; - acordarea de stimulente financiare. La efectivele matca de 2.010.000 capete din anul 2007, corespund 850.000 vitei (bovine mascule), din care 725.000 devin bovine mascule eligibile. - stabilirea unui plafon national pentru prima de abatorizare sau export, la un nivel total de 1.583.000 capete, din care : tauri, juncani, vaci si vitele 1.498.000 capete vitei (bovine mascule) 85.000 capete In anul 2000, au fost sacrificate 1,3 milioane capete, atat pentru industrie cat si pentru autoconsum. In perioada 2002 2006, se prevede cresterea efectivelor sacrificate la 1.583.000 capete, eligibile pentru prima de sacrificare.

35

Strategia cresterii bovinelor urmareste cresterea numerica a efectivelor de bovine la 3.400.000 capete in anul 2007, din care pentru sacrificare la 1.668.000 capete in 2007. - stabilirea plafonului national de prime pentru vaci care alapteaza (Reglementarea 1254/99) la un nivel de 150.000 capete pentru anul 2007 In conformitate cu R 1254/99, Art. 13, Romania ia nota de faptul ca, incepand cu data aderarii, producatorii eligibili se vor califica pentru platile de extensificare. In conformitate cu R 1254/99, Art. 14, Romania solicita acordarea anual, incepand cu data aderarii, de plati suplimentare, sub forma de: - plati pe cap de animal (Art. 15) - plati pe suprafata (Art. 17) Romania va specifica, pn la 31.12.2004, nivelul sumelor globale totalizand platile suplimentare ce vor fi acordate (R 1254/99, Sectiunea 2, Art. 14) In prezent, in Romania exista 680.000 capete efective matca din rasele mixte Baltata romaneasca si Bruna. In perioada 2002-2006 se prevede o crestere a acestor efective pana la 800.000 capete, din care 650.000 capete vaci ce produc vitei. Rasele mixte preponderente in Romania, respectiv Baltata romaneasca si Bruna, sunt utilizate in diferite proportii pentru productia de lapte si carne, si pe acest considerent din cele 650.000 capete se apreciaza ca plafonul de vaci care alapteaza, eligibile la prima, este de 150.000 capete. Pana in prezent crescatorii din Romania s-au orientat pentru exploatarea animalelor pentru productia de lapte, productia de carne de vita fiind pe un plan secundar, dar cu tendinte de crestere. Acest aspect a fost determinat atat de puterea de cumparare a consumatorilor, cat si de preferinta acestora pentru consumul carnii de porc. Politica Guvernului de crestere a venitului national si promovarea calitatii, determina orientarea consumatorilor catre acest tip de produs.Tendinta pietei va determina crescatorii sa se orienteze intr-o mai mare masura, catre exploatarea animalelor pentru productia de carne. Avand in vedere aceste considerente, Romania solicita stabilirea unui plafon de 150.000 capete pentru anul 2007. Situatia actuala Sectorul carnii de vita se caracterizeaza prin existenta unui numar mare de exploatatii neprofitabile cu efective mici de animale (1,6 capete/exploatatie) si care nu comercializeaza pentru piata, precum si printr-un numar mic de animale specializate in productia de carne. Pe parcursul ultimilor ani efectivele de bovine au scazut continuu, de la 3.235.000 capete in 1997 la 3.051.000 capete in 1999 si la 2.870.000 capete in 2000. (Anexa 3) In schimburile comerciale cu animale vii se inregistreaza o balanta comerciala pozitiva. Balanta comerciala pentru carne de vita este deficitara. La nivelul anului 2000, importul de animale vii a fost de 310 tone si exportul de 47.806 tone (120.000 capete), pentru carnea de bovine inregistrandu-se un import de 1390 tone si un export de 180 tone. Adoptarea si implementarea acquis-ului Prin Ordinul nr.307/2001 al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor a fost organizat in structura MAAP, Biroul pe produs in cadrul Directiei Generale Strategii si Politici in Zootehnie. In cadrul acestui Birou se va realiza implementarea politicii de monitorizare a efectivelor de animale, a productiei si a pietei in sectorul carne bovine. Pentru Adoptarea si implementarea acquis-ului s-a stabilit urmatorul calendar: Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor va elabora legislatia necesara privind standardele de comercializare si obligativitatea acestora: 2002 - Introducerea sistemului comunitar de clasificare a carcaselor: (R 1208/81; R 2930/81; R 344/91; R 1186/90) Elaborarea unui act normativ pentru desemnarea autoritatii competente in introducerea grilei in sectorul carnii de bovina, stabilirea atributiilor, sanctiuni. 2003-2004 Elaborarea unui act normativ pentru introducerea grilei de clasificare, plata corelata cu aceasta clasificare, organizarea controlului, instruire clasificatori.

36

Incepand cu anul 2004 monitorizarea preturilor (R 563/82, R 610/77, R 1892/87).Introducerea sistemului comunitar de clasificare a carcaselor: (R 1208/81; R 2930/81; R 344/91; R 1186/90). In perioada 2004 2006 Agentia de Plati si Interventie, pentru domeniul carne bovina va intreprinde masurile necesare pentru administrarea: - sistemului de plati directe - interventiei publice si ajutorul pentru depozitarea privata - sistemului de licente pentru import-export - sistemului de restitutii la export.

14. Sector ovine si caprine (Reglementarea Consiliului nr. 2467/98/CEE referitoare la organizatia comunitara a pietei pentru carnea de oaie si capra)
Acceptarea acquis-ului Romania accepta acquis-ul in acest domeniu si nu solicita perioade de tranzitie. Romania solicita: - un plafon national de 8.900.000 capete ovine eligibile la prima anuala/oaie acordata producatorilor de miei grei si miei usori. (Reglementarea Consiliului nr. 2467/98 CEE Art. 5(1) In Romnia exist in prezent, un efectiv total de ovine de 8.200.000 capete, din acest punct de vedere tara noastra situandu-se pe locul 3 4 in Europa. Anterior anului 1990, efectivul total a fost de 16.500.000 capete, reducerea acestuia datorandu-se scaderii pretului lanii, desfiintarii unitatilor intensive de ingrasare si reformelor funciare care au afectat si sectorul cooperatist. Potentialul mare al suprafetelor de pajisti, 5.000.000 hectare, favorizeaza mentinerea si dezvoltarea sectorului. Exista cercetare stiintifica bine dezvoltata in domeniu si o buna conservare a fondului genetic. Matca reprezinta 6.275.000 capete din efectivul total actual, 15 % sunt ovine care pot produce miei grei, 78 % sunt ovine de la care se pot obine miei uori i 7 % reprezint rase pentru pielicele. Conform R 3493/90, care defineste producatorul de carne de oaie ca fiind cel ce detine minim 10 mioare, in Romania, in prezent, aproximativ 15% din totalul exploatatiilor indeplinesc acest criteriu. Media pe tara de capete/exploatatie este de 7,73. Prin aplicarea de masuri specifice de acordare a unor prime pentru mielutele de prasila si pentru berbecutii din rasele de carne si lapte, se preconizeaza o crestere semnificativa a efectivelor si se estimeaza ca pana in anul 2007, media de capete/exploatatie va fi de 12 si circa 98 % din exploatatii vor indeplini conditiile de eligibilitate ale R 3493/90, iar efectivul matca va ajunge la aproximativ 9.100.000 capete. Acest nivel corespunde unui numar de 8.900.000 capete eligibile la prime anuale. - o rezerva nationala suplimentara de capete ovine de 3%, in baza R 2467/98, Art. 7 (1) si R 3567/92 In baza criteriilor avute in vedere in prevederile comunitare, se solicita acordarea unei rezerve nationale de 3%, care sa fie utilizata pentru producatorii care nu au putut inainta cererile in anul 2007, dar pe parcursul acestui an vor indeplini criteriile de eligibilitate pentru limita individuala, pentru situatiile de circumstante naturale (calamitati naturale si boli epizootice), pentru zonele defavorizate si pentru situatiile de transfer al drepturilor. Procentul de 3% reprezinta 270.000 capete ovine, care impreuna cu plafonul national solicitat, vor acoperi necesarul de prime ce vor fi acordate efectivului eligibil prognozat pentru 2007. - un plafon national de 400.000 capete caprine matca pentru acordarea primei anuale (Reglementarea Consiliului nr. 2467/98/CEE) In prezent efectivele de caprine se situeaza la un nivel total de 538.000 capete, din care efectivul matca este de 403.500 capete. Pentru perioada 2002 2007, se estimeaza cresterea efectivului matca la 650.000 capete.

37

Situatia actuala Conditiile geografice ale Romaniei sunt favorabile cresterii oilor si caprelor. Doua treimi din relief este alcatuit din dealuri si munti si aproximativ 33% din totalul terenului agricol este pasune. Sunt zone traditionale de crestere a oilor si caprelor, in aceasta ocupatie fiind angrenata majoritatea populatiei din mediul rural. Exista exploataii private care detin efective de oi de peste 500 capete (judetele Tulcea, Constanta, Arges, Sibiu). Efectivul total de ovine al Romaniei a inregistrat, in perioada 1989 2000, o scadere semnificativa, de la 16.452.000 capete in 1989, la 8.195.000 in anul 2000. In sectorul privat, scaderea a fost de 55 %, iar in cel de stat de aproape 95%. Acest declin important a avut loc in urma desfiintarii sectorului cooperatist si, mai ales, ca urmare a dificultatilor pe care le-au avut crescatorii, de a-si valorifica produsele acestei specii pe piata. Romania a fost o tara cu un mare potential de export de miei vii si carne in carcasa, catre tarile arabe si europene, insa, acesta s-a diminuat odata cu reducerea efectivului de ovine si cu desfiintarea unitatilor intensive de ingrasare a berbecutilor. Strategia sectorului prevede construirea unui prim abator agreat de Uniunea Europeana, in 2002-2003, specializat in sacrificarea ovinelor. Acest obiectiv, foarte important, impreuna cu masurile de acodare a primelor pentru mielutele de prasila si berbecuti, vor duce in scurt timp la cresterea numerica a efectivului total de ovine al tarii. Constructiile zootehnice dezafectate, care au apartinut sectorului de stat al agriculturii urmeaza a fi date in folosinta crescatorilor de animale, prin concesionare, pentru integrarea acestora in circuitul de productie. Se are in vedere: 20022003 - ameliorarea raselor existente prin import de berbeci de reproductie si material seminal; 20022004 crearea unor facilitati, sprijin financiar, tehnic si acordarea de subventii in activitatea de crestere si exploatare; Pentru ameliorarea efectivului de ovine producatoare de miei grei si usori, sunt prevazute actiuni de selectie, incrucisari de infuzie si industriale pentru rasele autohtone. Adoptarea si implementarea acquis-ului Prin Ordinul nr.307/2001 al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor a fost organizat in structura MAAP, Biroul pe produs in cadrul Directiei Generale Strategii si Politici in Zootehnie. In cadrul acestui Birou se va realiza implementarea politicii de monitorizare a efectivelor de animale, a productiei si a pietei, in sectoarele de crestere a ovinelor si caprinelor. Calendarul adoptarii cerintelor europene, prevede: Introducerea sistemului comunitar de clasificare a carcaselor de oaie, R2137/92 si R461/93 - 2002 act normativ pentru desemnarea autoritatii competente in introducerea grilei in sectorul carnii de ovina, stabilirea atributiilor, sanctiunilor; - 2002-2004 instruire clasificatori; - 2003-2004 elaborarea si aprobarea actului normativ pentru introducerea grilei de clasificare, plata corelata cu aceasta clasificare, organizarea controlului. Agentia de Interventie si Plati va intreprinde. in domeniul carnii de ovina, masurile necesare pentru: - monitorizarea preturilor, corelate cu sistemul european de clasificare a carcaselor R1680/99 anul 2004; - sistemul de interventie pentru acordarea ajutorului de depozitare privata pentru carnea de oaie si capra R3447/90, R3446/90 anul 2006. Implicarea in perioada 2002 2006 a Asociatiei nationale a crescatorilor de ovine in implementarea legislatiei nationale armonizate cu prevederile legislatiei europene din domeniu. In anul 2006 se va asigura aplicarea cerintelor: privind inscrierea mieilor ingrasati ca si carcase grele, R 3901/89 privind reguli detaliate pentru definirea mieilor ingrasati ca si carcase grele R 2814/90

38

 privind stabilirea regulilor generale pentru acordarea primelor pentru producatorii de carne de oaie si capra, R 3493/90 privind reguli detaliate de aplicare a primelor pentru producatorii de carne de oaie si capra, R 2700/93 privind instituirea ajutoruli specific pentru cresterea oilor si caprelor in anumite regiuni defavorizate din Comunitate, R 1323/90.

15. Carne de pasare si oua (Reglementarea Consiliului (CEE) nr. 2771/75 din 29.10.1975 privind organizarea comuna de piata pentru oua; Reglementarea Consiliului (CEE) nr. 2777/75 din 29 10.1975 privind organizarea comuna de piata pentru carnea de pasare)
Acceptarea acquis-ului Romania accepta acquis-ul in domeniu si nu solicita perioade de tranzitie. Situatia actuala Sectorul de crestere a pasarilor se caracterizeaza prin existenta a 2 sisteme de crestere, industrial intensiv si gospodaresc extensiv. Exista aproximativ 3,2 milioane de exploatatii zootehnice din care aproximativ 81% detin cate 25 pasari sau mai putin. La sfarsitul anului 1999 exista un numar de 69,143 milioane pasari din care 38,497 milioane pasari ouatoare. Efectivele sunt crescute in gospodarii taranesti (77%) si in unitati intensive (33%). 80% din unitatile intensive de productie, sunt complexe integrate vertical cu unitati de reproductie, de preparare a furajelor combinate, de crestere a pasarilor pentru carne si oua, abatoare, unitati de procesare a carnii si magazine de desfacere. Comertul cu carne de pasare nu este supus nici unei restrictii. In relatia cu UE a fost deschis la importul in UE un contingent bilateral de 3000 tone (cu o crestere anuala de 300 tone) cu taxa vamala zero, pentru care au fost eliminate subventiile in comertul bilateral. Cresterea semnificativa a importurilor de carne de pasare si preparate din acestea originare din Ungaria a determinat partea romana sa aplice, in cadrul Acordului CEFTA, masuri de salvgardare (din iulie 1999). In anul 2000 importurile totale ale Romaniei de pasari s-au situat la 606 tone, iar de carne de pasare la 25.728 tone, in timp ce exportul a fost de 176 tone, respectiv 825 tone. In anul 2000 au fost produse 5711 milioane bucati oua din care aproximativ 90% in sistem gospodaresc. Politica sectoriala prevede acordarea, incepand cu anul 2002, de restitutii la export pentru carnea de pasare. Proiectul Hotararii de Guvern a fost elaborat i conine prevederi privind: definiia restituiei la export; definirea comercianilor care pot beneficia de restituii la export; condiii pe care comercianii trebuie s le ndeplineasc. Conform Hotararii de Guvern, instituiile responsabile cu controlul sunt Ministerul Agriculturii, Alimentaiei i Pdurilor si Directia Generala a Vamilor. Adoptarea si implementarea acquis-ului Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor va elabora legislatia necesara privind standardele de comercializare si obligativitatea acestora: 2002 armonizare standarde comercializare pentru carnea de pasare; introducerea obligativitatii conform R CEE nr. 1906/90; 1538/91 2003 armonizare standarde comercializare pentru oua; introducerea obligativitatii, conform R CEE nr. 2782/75; 1868/77; 1907/90; 1274/91 Incepand cu anul 2003 se va organiza sistemul de monitorizare a preturilor, conform R CE nr. 1484/95; 1371/95 In perioada 2004 2006, Agentia de Plti si Interventie va intreprinde, in domeniul carne pasare si oua, masurile necesare pentru administrarea: a. Sistemului de plat a restituiilor pentru carne de pasare exportata;

39

b. Licentelor de import export

16. Porc (Relementarea nr. 2759/75/CEE privind organizarea comuna de piata pentru carnea de porc; Reglementarea nr. 3220/84/CEE si Reglementarea nr. 2967/85/CEE care stabilesc modul de clasificare a carcaselor de porc; Reglementarea nr. 2763/75/CEE, Reglementarea nr. 3444/90/CEE, si Reglementarea nr. 231/95/CE referitoare la acordarea de sprijin pentru depozitarea privata a carnii de porc)
Acceptarea acquis-ului Romania accepta acquis-ul in acest domeniu si nu solicita perioade de tranzitie. Situatia actuala In Romania carnea de porc este cel mai important tip de carne, detinand circa jumatate din productia de carne in perioada 1996 - 2000. Din datele statistice privind evolutia efectivelor de porcine in perioada 1996 - 2000 , rezulta o scadere drastica a acestora : de la un efectiv total de 8234 mii capete in 1996, s-a ajuns la 4797 mii capete in 2000 (58%). Ca urmare a scaderii efectivelor de porci, au avut loc diminuari semnificative ale productiei de carne de porc, ajungandu-se la 670 mii tone in viu in 2000 (74%), fata de 910 mii tone in 1996. Consecintele directe ale diminuarii productiei de carne de porc, au determinat scaderea consumului carnii de porc in ultimii ani, de la 23,8 kg/cap/an in 1996 la 22,4 kg/cap/an in 2000. Structura productiei este concentrata in doua extreme: producatorul privat de dimensiuni reduse si producatorii integrati de dimensiuni mari. Exista un numar de 1,7 milioane de exploatatii zootehnice pentru porci la ingrasat cu un efectiv mediu de 2,16 capete/exploatatie in anul 2000. In ceea ce priveste comercializarea carnii de porc, numai 49% din totalul acesteia trece prin lantul comercial, restul fiind autoconsum. Exista doua lanturi de productie care aplica tehnologii diferite: producatorii mici si unitatile mari de productie. Producatorii mici utilizeaza mijloace traditionale de crestere si hranire a porcilor. Unitatile mari folosesc tehnologii moderne de crestere, insa baza materiala de care dispun este invechita. 80% din acestea sunt integrate vertical, ceea ce inseamna ca au unitati de procesare a hranei, unitati de crestere a porcilor si abatoare. Comercializarea carcaselor de porc si a porcilor in viu se realizeaza in baza unor standarde, care nu vizeaza clasificarea carcaselor in clase de calitate conform sistemului EUROP. Balanta comerciala pentru carnea de porc, cat si pentru porcii vii este deficitara, importurile avand valori mult mai mari decat exporturile la nivelul anului 2000. Astfel, sau importat 18.900 tone de animale vii si 22.389 tone carne de porc, exportandu-se numai 329 tone carne de porc. Sprijinul producatorilor se concretizeaza prin: alocarea de fonduri de la bugetul de stat pentru activitati de intretinere, conservare si perpetuare a patrimoniului genetic al animalelor (Ordonanta de Urgenta a Guvernului 33/2000). pentru urmatoarea perioada se urmareste acordarea de la bugetul de stat, a unui sprijin financiar, sub forma de subvenii pe produs pentru : - stimularea activitatii de crestere a efectivelor de animale si anume pentru scrofite de reproductie la prima fatare diferentiat in functie de valoarea biologica si tipul biotehnologiei de reproductie folosit (monta naturala sau insamantare artificiala); - carne - in anul 2002 pentru porcii livrati la abatoare autorizate in greutate de 95 - 110 kg, pe baza unor contracte ferme incheiate intre producatorii agricoli si procesator; - folosirea integrala a capacitatilor de productie existente si in acest sens punerea in functiune a constructiilor zootehnice dezafectate, prin asigurarea cadrului legal pentru vanzarea acestora in conditii avantajoase. Adoptarea si implementarea acquis-ului Prin Ordinul nr.307/2001 al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor a fost organizat in structura Ministerului, Biroul pe produs, in cadrul Directiei Generale Strategii si Politici in Zootehnie.

40

In cadrul acestui Birou se va realiza implementarea politicii de monitorizare a efectivelor de animale, a productiei si a pietei, in sectorul de crestere a porcilor. Calendarul adoptarii cerintelor europene, din domeniu, prevede: Introducerea sistemului comunitar de clasificare a carcaselor de porc (Reglementarea Consiliului nr. 3220/84/CEE si Reglementarea Comisiei nr. 2967/85/CEE) : - 2002 - act normativ pentru desemnarea autoritatii competente in introducerea grilei in sectorul carnii de porc, stabilirea atributiilor, sanctiunilor; - 2002 - 2004 - instruire clasificatori; - 2003 - 2004 - elaborarea si aprobarea actului normativ pentru introducerea grilei de clasificare, plata corelata cu aceasta clasificare, organizarea controlului. Agentia de Interventie si Plati va intreprinde, in domeniul carnii de porc, masurile necesare pentru: - monitorizarea preturilor, corelate cu sistemul european de clasificare a carcaselor (Reglementarea Comisiei nr. 3537/89/CEE) - anul 2004; - administrarea sistemului de interventie privind: a) restitutii la export ( Reglementarea Comisiei nr. 2331/97/CE) - anul 2003: -definirea restitutiilor la export; -definirea comerciantilor care pot primi restitutii la export; -conditiile pe care comerciantii trebuie sa le indeplineasca; -procedurile de acordare a acestor restitutii la export; -documentele pe care comerciantii trebuie sa le prezinte pentru solicitarea restitutiilor, sa justifice exportul, si sa justifice ca produsele au ajuns la destinatie; - penalitatile . b) licente de import si export ((Reglementarea Comisiei nr.1432/94/CE, Reglementarea Comisiei nr.1898/97/CE, Reglementarea Comisiei nr.1370/95/CE) - anul 2003: -speciile de suine domestice in viata; -sortimentele de carne de porc (proaspata, inghetata, congelata, sarata, uscata si afumata, grasime de porc, conservata sau preparata); -conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca comerciantii; -documentele necesare pe care comerciantii trebuie sa le prezinte; -termenul de valabilitate al licentelor; -modul de completare al licentelor; -valoarea garantiei pe care comerciantii trebuie sa o depuna pentru a primilicentele. c) ajutor pentru depozitare privata (Reglementarea Comisiei nr. 3444/90/CE) - anul 2006.

17.

Miere (Reglementarea Consiliului 1221/97 si 2300/97)

Acceptarea acquis-ului Romania accepta acquis-ul in domeniu si nu solicita perioade de tranzitie. Romnia solicit s fie nscris n anexa I a Reglementrii Comisiei nr. 2300/97, cu un numr de 1.449 mii stupi. In prezent Romania detine un numar de 651.178 stupi, din care 10.459 stupi in sectorul de stat si 640.719 stupi in sectorul privat. Prin aplicarea strategiei sectoriale, care prevede masuri de sustinere si promovare a apiculturii, se vor acorda subventii, incepand cu 2002, pentru familii de albine de elita si familii de albine de productie, astfel incat, in anul 2007, numarul de stupi preconizat va fi de 1.449.000. Incepand cu anul 2003, vor fi elaborate programe nationale anuale conform Reglementrii Comisiei nr. 2300/97, prin care se vor stabili msurile de mbuntire a produciei i comercializrii mierii de albine in Romania. Situatia actuala Apicultura este o ocupatie traditionala in Romania. Diversitatea florei rurale reprezinta un mediu favorabil pentru o productie de miere de calitate. Inainte de 1989, ajutoarele de stat pentru acest sector au fost substantiale. Producatorii de miere beneficiau de zahar la un pret subventionat

41

pentru hranirea familiilor de albine in timpul iernii si de edicamente specifice pentru prevenirea si combaterea bolilor. Intre 1993 1999, numarul de familii de albine a scazut cu 160.000 familii de albine, de la 780.000 familii de albine la 620.000 familii de albine. In ceea ce priveste productia de miere, aceasta a crescut cu 12%, in aceeasi perioada, de la 9.936 tone la 11.153 tone. Peste 90% dintre aceste familii de albine sunt in proprietate privata. Mierea este utilizata pentru consumul uman sau ca ingredient in produsele alimentare, precum si in productia de medicamente si industria cosmetica. Exportul de miere a crescut de aproximativ trei ori in perioada 1995 2000, de la 2.582 tone in valoare de 3.337.680 USD, la 7.638 tone in valoare de 7.899.929 USD. In procente, exportul de miere in anul 1995 a fost de 25% din productia totala de miere, iar in anul 2000 procentul s-a ridicat la 75%. Importurile au fost nesemnificative. La data de 30.09.2001, datele statistice ale Ministerului Agriculturii, Alimentaiei i Pdurilor privind familiile de albine sunt: - total sectoare (stat+privat): 651.178 familii de albine, din care: - in sector de stat: 10.459 familii de albine; - in unitati cu flux industrial: 4.086 familii de albine; - in sector privat: 640.719 familii de albine; - in societati si asociatii private: 251 familii de albine; - in ferme familiale: 640.468 familii de albine. Productia de miere, la 30.09.2001, se prezinta astfel: - total sectoare (stat+privat): 12.278 tone miere, din care: - in sector de stat: 147 tone miere; - pentru consum tehnologic: 37 tone miere; - pentru valorificare pe piata: 68 tone miere; - in sectorul privat: 12.131 tone miere; - pentru consum tehnologic: 1.569 tone miere; - pentru consum familial: 3.516 tone miere; - pentru valorificare pe piata: 5.130 tone miere. Pentru anul 2007 se preconizeaza o productie totala de miere de 25.000 tone, un consum intern pe locuitor de 0.300 Kg si un export de 16.000 tone miere. Legislatia actuala - Legea apiculturii 89/1998, privind sprijinirea activittii apicole, in scopul protejarii albinelor, cresterii numarului si productiei familiilor de albine, al valorificarii superioare a resurselor melifere si a produselor apicole, cercetarea stiintifica si pregatirea personalului tehnic pentru apicultura; - Ordinul ministrului nr. 68/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice orientative privind polenizarea culturilor agricole entomofile cu ajutorul albinelor. Normele de familii de albine pentru polenizare sunt urmtoarele: - pomi fructiferi: 2-3 familii de albine la ha; - floarea soarelui : 1-2 familii de albine la ha; - rapita: 2-3 familii de albine la ha; - seminceri de trifoi, sparceta si legume: 3-4 familii de albine la ha; - lucerna: 8-10 familii de albine la ha; Programul de actiune privind polenizarea culturilor agricole entomofile cu ajutorul albinelor; Contractul model pentru polenizarea culturilor agricole entomofile cu ajutorul albinelor; - Ordinul nr. 66/1998 privind constituirea Comisiei centrale de baza melifera si stuparit pastoral; - Ordinul nr. 67/1998 privind aprobarea Regulamentului de organizare a stuparitului pastoral in Romania, care stabileste conditiile generale pentru organizarea si practicarea

42

stuparitului pastoral, obligatorii pentru unitatile cu sector apicol precum si pentru apicultorii cu stupine personale; Adoptarea si implementarea acquis-ului Prin Ordinul nr.307/2001 al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor a fost organizat in structura MAAP Biroul cresterea si exploatarea ecvinelor Productiile animalelor mici (iepuri, animale de blana, apicultura si sericicultura), in cadrul Directiei Generale Strategii si Politici in Zootehnie. Principalele sarcini ale Biroului vor fi implementarea politicii de monitorizare a efectivelor de animale, a productiei si a pietei, elaborarea si implementarea politicii in sector. Calendarul adoptarii cerintelor europene, din domeniu, prevede: - ncepnd cu anul 2003, se vor elabora programele naionale anuale constand in asistenta tehnica pentru membrii asociatiilor, masuri de control ale varoozei si bolilor asociate, rationalizarea transhumantei, managementul centrelor regionale de crestere ale albinelor si cooperarea in programele de cercetare pentru imbunatatirea calitatii mierii de albine, conform Reglementrii Comisiei nr. 2300/97 din 20 noiembrie 1997, privind regulile detaliate de implementare ale Reglementrii Consiliului (CE) Nr. 1221/97 care stipuleaz regulile generale pentru aplicarea msurilor de mbuntire ale produciei i comercializrii mierii de albine.

5. Filierele produselor agroalimentare

Concepte privind filierele n economia agroalimentara .Formele integrarii si filierele agroalimentare
Integrarea, ca forma de organizare moderna a productiei si circulatiei produselor alimentare, creaza legaturi de coordonare, pe baze contractuale sau prin efectuarea sub acelasi centru de decizie a unor activitati diferite. Integrarea agroalimentara se realizeaza prin organizarea filierelor pe produs sau grupe de produse agroalimentare, fie prin fortele pietei, fie prin actiuni de reglementare. La nivelul Uniunii Europene, piata comuna agricola s-a creat si dezvoltat prin intermediul Organizarilor Comune de Piata pe produs sau grupe de produse. La nivel comunitar s-au elaborat politici menite sa mbunatateasca functionarea pietelor, adaptate periodic la noile situatii economice. Politicile nationale au fost nlocuite pentru majoritatea produselor agricole (peste 90%) de reglementarile comune (acquis-ul comunitar privind pietele produselor agricole). Reglementarile Comunitare sunt obligatorii, cu aplicarea flexibila a unor norme n functie de evolutia pietei. Pe baza cadrului comun de functionare a pietelor, statele membre armonizeaza legislatia si creaza sistemul institutional la nivel national pentru aplicarea PAC.europeana Detalierea sistemului de organizare si functionare a pietei produselor agricole si alimentare, organizarea canalelor de marketing, criteriile de calitate necuprinse n normele comunitare, stabilirea unor norme orientative de consumuri specifice n vederea reducerii costurilor si numeroase alte activitati manageriale la nivel national, zonal si la nivelul agentilor economici, n vederea cresterii performantei economice se realizeaza tinndu-se seama de specificul local prin organizarea filierelor pe produs. n scopul organizarii unor filiere functionale si performante este necesara parcurgerea a doua etape: 1. identificarea produselor, a itinerariilor pe care le parcurg sau a canalelor de marketing si a operatorilor aflati pe filiera; 2. analiza indicatorilor economici si financiari care exprima performanta si competitivitatea, precum si a instrumentelor si mecanismelor care asigura reglarea raporturilor cerere oferta n fiecare etapa a filierei (randamente, consumuri specifice, costuri, preturi, interventii publice, credite, fiscalitate, politici comerciale etc). Filiera agroalimentar Sectorul agroalimentar al unei ri se formeaz n procesul de organizare a filierelor de produs, n strns legtur cu schimbrile care au loc n cerinele consumatorilor i evoluiile

43

pieei. n statele membre ale Uniunii Europene, organizarea filierelor pe produs sau grupe de produse respect reglementrile comunitare privind Organizrile Comune de Pia, dar se aplic i reglementri naionale i locale specifice. Studierea filierelor agroalimentare prezint un interes deosebit, datorit preocuprilor oamenilor de a cunoate ce se ntmpl cu produsele obinute de fermieri i cum ajung la consumator, cine sunt intermediarii i ce rol au, ce transformri sufer produsele. Aceste preocupri se refer la competiie, performan i utilizarea ct mai eficient a resurselor n drumul produselor agricole de la productor la consumator. n literatura de specialitate exist numeroase definiii ale filierei. Pionierii studierii filierei sunt economistul american Ray Goldberg i economistul francez Louis Malassis. n anul 1968, Goldberg a studiat filierele grului, soiei i portocalelor n Florida i a fost printre primii economiti care au definit filiera ca fiind totalitatea agenilor economici implicai n producerea, transformarea i comercializarea unui produs1. ncepnd cu anul 1984, noiunea de filier agroalimentar se regsete n toate documentele Organizaiei Naiunilor Unite pentru Agricultur i Alimentaie - FAO. n anul 1986, Malassis definete filiera ca fiind itinerariul parcurs de un produs (sau un grup de produse) n interiorul sistemului agroalimentar. Ea presupune ansamblul agenilor (ntreprinderi i administraii) i operaiilor (producie, repartiie i finanare) care concur la formarea i la transferul produselor pn n stadiul final de utilizare, i mecanismele de ajustare a fluxurilor factorilor i produselor de-a lungul filierei i n stadiul final2. Filiera se definete n raport cu piaa de consum i cu ansamblul canalelor de distribuie i aprovizionare utilizate de toi productorii care intervin pe pia. Obiectivele principale ale filierei sunt: asigurarea securitii alimentelor; utilizarea raional a resurselor agricole; creterea productivitii muncii; creterea valorii adugate; reducerea costurilor pe unitatea de produs i a altor costuri la nivel de ferm; creterea profitului i a rentabilitii; creterea calitii produciei i a produselor; promovarea realizrilor tiinei i tehnologiilor moderne, mici consumatoare de energie i curate n vederea sigurrii sntii oamenilor i animalelor i a proteciei mediului etc. Etapele filierei complexe ale unor produse alimentare finale sau grupe de produse sunt: producerea materiilor prime agricole n diferite forme i tipuri de uniti agricole, familiale sau de tip asociativ; achiziiile de materii prime, transportul, depozitarea, sistemul de formare a stocurilor; procesarea produselor; comerul intern: en gross i en detail; comerul exterior. Studiul filierei presupune o analiz de detaliu a filierelor, a canalelor de comercializare, a performanei n fiecare etap i gsirea soluiilor de cretere a competitivitii produselor pe pia. De asemenea, studierea filierei comport, pe de o parte, identificarea i observarea diferiilor actori implicai n sistemul agroalimentar i a relaiilor care se formeaz ntre acetia i care concur la realizarea produselor alimentare, i pe de alt parte, mecanismele de reglare a filierei: contracte, cooperare, integrare, mecanisme de politic agricol, norme de calitate etc. n analiza filierei se pornete de la un produs final i se reproiecteaz toate etapele prin care acesta a trecut pn la materia prim din care este alctuit. Dimensiunile filierei sunt astfel proiectate n plan vertical, ca lungime a filierei, i n plan orizontal, ca lrgime a acesteia. Lungimea filierei difer n funcie de natura produsului analizat, de punctul central de analiz adoptat pentru filier i de starea proceselor de integrare vertical. Astfel, anumite produse agricole, cum sunt legumele i fructele sunt consumate, n cea mai mare parte, n stare natural i analiza filierei se va opri la comercializarea acestora n stare proaspt. Alte produse, cum ar fi cerealele, imposibil de consumat n starea lor natural, necesit una sau mai multe transformri

44

succesive i, deci, analiza filierei se poate opri la prima sau la a doua operaie de vnzarecumprare. De asemenea, dimensiunile filierei se fixeaz n timp (an, sezon) i n spaiu (regiune, ar, grupuri de ri, mapamond). Se identific, de asemenea, operaiile tehnice i financiare corespunztoare fiecrei activiti din lanul producie transformare distribuie consum, precum i agenii ce desfoar aceste operaii. Agenii economici aflai pe filiera de produs sunt, n primul rnd, unitile agricole, industriile alimentare, ntreprinderile care le aprovizioneaz cu materii prime, materiale, utilaje, echipamente etc. Diferite servicii pot fi furnizate, n anumite faze, de ntreprinderi i de institutii publice i/sau private (institute de cercetare, bnci, agenii de transport, asigurri etc.). n funcionarea unei filiere pot interveni i alte organizaii, cum ar fi: sindicate, asociaii ale productorilor i asociaii ale consumatorilor, organisme profesionale i interprofesionale etc. Schematic, agenii care acioneaz pe filier pot fi grupai n urmtoarele categorii: furnizorii agriculturii, adic cei care produc material agricol (maini, utilaje etc.) i cei care produc semine sau hran pentru animale; productorii agricoli care, ca urmare a consumrii elementelor menionate anterior, obin produse agricole vegetale sau animale; industriile agroalimentare, care asigur transformarea materiilor prime agricole; transportatorii i comercianii, care pun produsele la dispoziia consumatorilor; restaurantele i cantinele, care ncorporeaz servicii suplimentare; consumatorii nii. Reglarea filierelor agroalimentare se realizeaz cu ajutorul unui sistem de stimulatori i stabilizatori ai acestora, concretizai n politica de preuri, susinerea productorilor agricoli i a consumatorilor (subvenii), impozitarea agricol, taxele vamale etc. Prin reglarea filierelor se urmrete: reducerea decalajelor dintre cerere i ofert, stabilizarea produciei, realizarea unei tendine de stabilitate a preurilor, eliminarea caracterului de dualitate pe care l prezint pieele agricole din Romnia (caracter dat de faptul c pmntul i producia agricol sunt n proprietate majoritar privat i frmiat, iar amontele i avalul agriculturii, inclusiv serviciile, sunt dominate de structuri monopoliste). Studiul unei filiere comport dou aspecte fundamentale: - identificarea (descrierea) sa: produse, itinerarii, ageni economici, operaii, fluxuri, costuri etc. - analiza mecanismelor reglatoare (structura i funcionarea pieelor, intervenia statului i a grupurilor de productori i consumatori etc).

4.1.

Filiera cerealelor

Msuri pentru creterea competitivitii pe intreaga filier: 1. valorificarea optim a condiiilor naturale de sol i clim, a resuselor umane, biologice, materiale i financiare de care dispun exploataiile agricole la nivel naional; 2. creterea gradului de mecanizare a lucrrilor agricole i a productivitii muncii, creterea randamentelor, reducerea forei de munc ocupate n agricultur i diminuarea chetuielilor de producie; 3. stabilizarea cantitativ i calitativ a ofertei de cereale i oleaginoase prin mbuntirea calitii inputurilor i a tehnologiilor de cultur; 4. iniierea i sprijinirea constituirii formelor asociative ale productorilor agricoli individuali n scopul aprovizionrii cu inputuri, pentru executarea lucrrilor mecanice, pentru depozitarea produselor obinute i pentru valorificarea eficient a produselor; introducerea sistemului de management al calitii i a altor standarde care vizeaz direct sigurana alimentar 5. corelarea preului cerealelor i oleaginoaselor cu calitatea acestora, prin stabilirea i utilizarea claselor i standardelor de calitate; 6. organizarea i modernizarea structurilor de marketing pe principiile pieei concureniale pentru valorificarea superioar a produselor agricole i creterea eficienei de ansamblu a filierei;

45

7. creterea gradului de flexibilitate al productorilor si procesatorilor prin adaptarea la cerintele consumatorilor, orientarea ctre produse specifice buctriei strine i ctre producerea de alimente ecologice i dietetice; 8. promovarea cercetrii tiinifice romneti, producia agricol nu va putea fi competitiv fr o cercetare proprie, deoarece dependena de soluii importate ne situeaz constant n urma competitorilor. Msuri pentru creterea competitivitii pe filier in etapa de producere a cerealelor i oleaginoaselor: 1. frmiarea excesiv a suprafeelor agricole i nr. mare al gospodriilor individuale care practic o agricultur de subzisten; 2. dependena produciei de condiiile naturale i climatice fapt ce conduce la instabilitatea produciei anuale de cereale i oleaginoase necesar consumului intern; 3. sistemul de asigurri ale culturilor este puin practicat att din lipsa banilor, ct i din nencrederea fermierilor n corectitudinea acestuia; 4. costurile imputurilor pentru producia agricol sunt mari, ceea ce determin preuri ridicate ale produselor agricole obinute, mult superioare celor din import. Probleme intalnite pe filiera cerealelor si oleaginoaselor: 1. insuficiena resurselor financiare care determin practicarea unor tehnologii neperformante i utilizarea tehnicii agricole depite i n consecin obinerea de producii sczute la costuri mari; 2. calitatea necorespunztoare a cerealelor i oleaginoaselor obinute datorit tehnologiilor de producie utilizate sau a condiiilor necorespunztoare de depozitare (seminele au umiditate ridicat n momentul recoltrii; procentul de corpuri strine este ridicat datorit performanelor reduse ale combinelor de recoltare); 3. preurile sczute primite de fermieri din partea comercianilor sau a procesatorilor pentru cantitile de cereale sau oleaginoase vndute; 4. neputina micilor fermieri de a-i mbunti competitivitatea pe pia are ca efect pierderea atractivitii fa de activitatea agricol, nclin spre ncetarea acesteia i migraia acestora ctre zonele urbane. Probleme intalnite pe filiera cerealelor si oleaginoaselor in etapa colectare, transport, depozitare: 1. depozitare inadecvat la nivelul productorilor agricoli; 2. lipsa facilitilor proprii de condiionare, uscare, curire la nivelul productorilor agricoli, deoarece combinele folosite la recoltare fac necesare aceste operaiuni; 3. lipsa mijloacelor de transport ale productorilor agricoli i imposibilitatea de a acoperi cheltuielile cu transportul pe distane mari; 4. tarife mari percepute la depozitare cumulate cu riscul nlocuiriimrfii sau deprecierea ei prin manipulare (boabe sparte); 5. spaiile specializate pentru depozitare nu sunt utilizate la ntreaga capacitate datorit practicrii unor tarife ridicate, de monopol; 6. depozitarii nu dispun de resurse financiare pentru a cumpra produsele agricole i de aceea majoritatea silozuriloe practic doar servicii de depozitare; 7. unele capaciti de depozitare necesit investiii pe linia modernizrii, n special pentru operaiunile de manipulare; 8. existena silozurilor verticale pentru depozitare nu permit o depozitare separat, pe caliti, ceea ce diminueaz calitatea lor general; Probleme intalnite pe filiera cerealelor si oleaginoaselor in etapa de procesare a cerealelor i oleaginoaselor: 1. deficiene n respectarea normelor de calitate; 2. sectorul de procesare dispune de capaciti de producie cu o dotare tehnic i tehnologic depit. Probleme intalnite pe filiera cerealelor si oleaginoaselor in etapa comercializare:

46

1. inexistena unor programe care s vizeze realizarea unor produse destinate comercializrii; productorii agricoli nu tiu ce i ct s produc pentru pia; 2. deficiene existente n crearea i funcionarea infrastructurilor de marketing; 3. preurile produselor agricole nu se fundamenteaz pe o politic coerent de determinare a nivelului lor; 4. instabilitatea ofertei interne de produse agricole din punct de vedere cantitativ i calitativ; 5. importuri semnificative de cereale n anii cu recolte slabe, iar n anii cu producii excedentare exportul se situeaz sub capacitile disponibile; 6. slab organizare a pieelor agricole, precum i lipsa de informaii a productorilor interni asupra oportunitilor de export; 7. structura deficitar a exporturilor de cereale i oleaginoase i existena unor monopoluri n acest domeniu; 8. predominana n cadrul produselor importate a celor prelucrate, cu valoare adugat mare, care accentueaz deficitul comercial n termeni valorici; Probleme intalnite pe filiera cerealelor si oleaginoaselor in etapa de consum:: consumul de gru pe locuitor n Romnia este dublu fa de cel din UE datorit modelului naional de consum i mai ales a veniturilor sczute ale populaiei care nu pot asigura o structur calitativ normal a reiei zilnice; Probleme intalnite pe filiera cerealelor si oleaginoaselor ca urmare a caracteristicilor agriculturii romanesti: 1. suprafaa agricol a Romniei este relativ mare, aflndu-se pe locul VI n cadrul UE; 2. suprafaa arabil deine o pondere nsemnat n cea agricol, iar calitatea solului este propice cultivrii plantelor vegetale, prioritar a cerealelor i oleaginoaselor; 3. cantitile reduse de ngrminte utilizate duc la obinerea unor producii agricole aproape ecologice; 4. posibilitile de irigare, dei reduse, reprezint un factor care favorizeaz culturile agricole; 5. la nivelul unitilor agricole de mari dimensiuni se manifest o flexibilitate structural, terenul agricol fiind utilizat n mod eficient, cu respectarea asolamentului i a rotaiei culturilor, utilizarea de tehnologii i echipamente moderne. Probleme intalnite pe filiera cerealelor si oleaginoaselor in etapa de depozitare: la nivel naional exist capaciti de depozitare a produciei agricole, bine repartizate n teritoriu; Probleme intalnite pe filiera cerealelor si oleaginoaselor I etapa de comercializare: 1. prin amplasarea ei strategic, Romnia are acces pe pieele internaionale, Dunrea i Marea Neagr oferind oportuniti de transport pentru exporturile de cereale i oleaginoase; 2. infrastructura feroviar faciliteaz desfurarea exporturilor; 3. la o bun parte a productorilor agricoli se manifest spiritul antreprenorial, comportamentul lor economic exprimndu-se prin afacerile profitabile care le desfoar. 4. valorificarea optim a condiiilor naturale de sol i clim, a resuselor umane, biologice, materiale i financiare de care dispun exploataiile agricole la nivel naional; 5. creterea gradului de mecanizare a lucrrilor agricole i a productivitii muncii, creterea randamentelor, reducerea forei de munc ocupate n agricultur i diminuarea chetuielilor de producie; 6. stabilizarea cantitativ i calitativ a ofertei de cereale i oleaginoase prin mbuntirea calitii inputurilor i a tehnologiilor de cultur; 7. iniierea i sprijinirea constituirii formelor asociative ale productorilor agricoli individuali n scopul aprovizionrii cu inputuri, pentru executarea lucrrilor mecanice, pentru depozitarea produselor obinute i pentru valorificarea eficient a

47

produselor; 8. introducerea sistemului de management al calitii i a altor standarde care vizeaz direct sigurana alimentar; 9. corelarea preului cerealelor i oleaginoaselor cu calitatea acestora, prin stabilirea i utilizarea claselor i standardelor de calitate; 10. organizarea i modernizarea structurilor de marketing pe principiile pieei concureniale pentru valorificarea superioar a produselor agricole i creterea eficienei de ansamblu a filierei; 11. cresterea gradului de flexibilitate al productorilor i procesatorilor procesatorilor prin adaptarea la cerinele consumatorilor, orientarea ctre produse specifice buctriei strine i ctre producerea de alimente ecologice i dietetice; 12. promovarea cercetrii tiinifice romneti, producia agricol nu va putea fi competitiv fr o cercetare proprie, deoarece dependena de soluii importate ne situeaz constant n urma competitorilor.

4.2 Filiera legumelor i fructelor

Msuri pentru creterea competitivitii pe intreaga filier: 1. pentru stabilizarea suprafeelor cultivate cu legume este necesar organizarea sectorului n grupuri de productori i crearea de activiti economice n amonte i aval de sectorul agricol; 2. optimizarea tehologiilor de producie i asigurarea cu inputuri de calitate i la timp pentru practicarea unor sisteme intensive de cultur pentru obinerea de producii mari i de calitate; 3. extinderea culturilor cu legume timpurii i forate pentru asigurarea legumelor pe tot parcursul anului; 4. organizarea productorilor pentru a asigura obinerea unor partizi mari de legume; 5. organizarea economic a productorilor n vederea eliminrii intermediarilor i speculanilor i pentru a face fa concurenei supermarketurilor; 6. utilizarea tehnologiilor de producie moderne i eficiente n exploataiile familiale i specializarea produciei de legume n exploataiile mijlocii pentru folosirea raional a forei de munc; 7. ncurajarea producerii legumelor i fructelor n sistem ecologic prin sprijinirea organizrii productorilor n vederea extinderii pieei interne i a exportului; 8. proiectarea unui sistem organizat de comercializare a legumelor i fructelor prin nfiinarea unitilor de colectare, depozitare i vnzare; 9. modernizarea plantaiilor existente i realizarea unor plantaii intensive pe baza unor proiecte de investiii finanate din surse publice sau private; 10. utilizarea tehnologiilor moderne de producere a fructelor, modernizarea plantaiilor existente i nfiinarea de noi plantaii; Msuri pentru creterea competitivitii in etapa procesare: 1. necesitatea existenei unui sistem de contractare a unor cantiti mari de legume i fructe de la productori pentru asigurarea fluxului continuu al fabricilor de procesare; 2. modernizarea fabricilor de conserve de legume i fructe; 3. utilizarea unor tehnologii de procesare mai performante pentru mbuntirea calitii produselor i pentru reducerea costurilor de producie; 4. promovarea conservelor de legume i fructe romneti, tradiionale pe piaa intern i extern prin participarea la trguri i expoziii naionale i internaionale. Msuri pentru creterea competitivitii pentru intreaga agricultura romaneasca: 1. pentru stabilizarea suprafeelor cultivate cu legume este necesar organizarea sectorului n grupuri de productori i crearea de activiti economice n amonte i aval de sectorul agricol;

48

2. optimizarea tehologiilor de producie i asigurarea cu inputuri de calitate i la timp pentru practicarea unor sisteme intensive de cultur pentru obinerea de producii mari i de calitate; 3. extinderea culturilor cu legume timpurii i forate pentru asigurarea legumelor pe tot parcursul anului; 4. organizarea productorilor pentru a asigura obinerea unor partizi mari de legume; 5. organizarea economic a productorilor n vederea eliminrii intermediarilor i speculanilor i pentru a face fa concurenei supermarketurilor; 6. utilizarea tehnologiilor de producie moderne i eficiente n exploataiile familiale i specializarea produciei de legume n exploataiile mijlocii pentru folosirea raional a forei de munc; 7. ncurajarea producerii legumelor i fructelor n sistem ecologic prin sprijinirea organizrii productorilor n vederea extinderii pieei interne i a exportului; 8. proiectarea unui sistem organizat de comercializare a legumelor i fructelor prin nfiinarea unitilor de colectare, depozitare i vnzare; 9. modernizarea plantaiilor existente i realizarea unor plantaii intensive pe baza unor proiecte de investiii finanate din surse publice sau private; 10. utilizarea tehnologiilor moderne de producere a fructelor, modernizarea plantaiilor existente i nfiinarea de noi plantaii; 11. asigurarea culturilor legumicole i pomicole; 12. efectuarea la timp a tratamentelor impotriva bolilor i duntorilor; 13. promovarea consumului de legume i fructe obinute n sistem ecologic; 14. sprijinirea activitii de cercetare tiinific pe baza unui program naional fundamentat financiar i care s se aplice; Etapa colectare, transport, depozitare, comercializare: 1. crearea de uniti de tip asociativ care s se ocupe de colectarea, stocarea i comercializarea legumelor i fructelor pentru a asigura continuitatea ofertei pe pia; 2. proiectarea unor canale de colectare a legumelor i fructelor care s includ: depozitarii, transportatorii i agenii economici implicai; 3. funcionarea Pieei de Gros n scopul pentru care a fost nfiinat. Etapa procesare: 1. necesitatea existenei unui sistem de contractare a unor cantiti mari de legume i fructe de la productori pentru asigurarea fluxului continuu al fabricilor de procesare; 2. modernizarea fabricilor de conserve de legume i fructe; 3. utilizarea unor tehnologii de procesare mai performante pentru mbuntirea calitii produselor i pentru reducerea costurilor de producie; 4. promovarea conservelor de legume i fructe romneti, tradiionale pe piaa intern i extern prin participarea la trguri i expoziii naionale i internaionale. Puncte slabe pe filier Etapa de producere a legumelor: 1. exist variatii mari ale suprafeelor cultivate cu legume datorit atomizrii exploataiilor legumicole; 2. suprafetele cultivate cu legume variaz de la un an la altul funcie de evoluiile pieei, neputndu-se asigura fluxul continuu pe filier; 3. oferta intern le legume este instabil i insuficient datorit numrului mare de cultivatori care produc pentru autoconsum; 4. productorii individuali nu aplic tehnologii de producie adecvate, folosesc semine i rsaduri obinute n producie proprie, din soiuri neperformante, sau care nu sunt adaptate condiiilor naturale; 5. folosirea unor pesticide inadecvate sau chiar renuntarea la tratementele fitosanitare din motive financiare determin proliferarea bolilor i implicit reducerea

49

produciilor; 6. variatii mari ale randamentelor medii la hectar de la un an la altul datorit factorilor climatici nefavorabili, a lipsei inputurilor de calitate si a irigatiilor; 7. productia total de legume proaspete obtinut nu satisface integral consumul populatiei, recurgndu-se la importuri; 8. practicarea sistemelor extensive de cultur a legumelor si utilizarea tehnologiilor nvechite determin reducerea randamentelor la hectar i nefolosirea resurselor de munc disponibile; 9. decalaje mari de productivitate ntre Romnia i UE, nivelul randamentelor medii la hectar fiind la jumtate fa de media UE; 10. scderea performanelor economice a produciei de legume la nivelul agriculturii ca urmare a scderii randamentelor, a creterii costurilor de producie i a lipsei unui sistem organizat de comercializare. Etapa de producere a fructelor: 1. suprafeele cu plantaii pomicole n masiv s-au redus n procesul de restituire a terenurilor, de privatizare a fostelor IAS i ca urmare a defririi unor suprafee i trecerea lor la intravilan; 2. parcelarea excesiv a suprafeelor pomicole n masiv; exist suprafee ntinse cu pomi rzlei n gospodriile productorilor agricoli, unde pentru obinerea fructelor nu sunt utilizate tehnologii adecvate; 3. randamente sczute i variaii mari la hectar, de la un an la altul, datorit aciunii factorilor climatici nefavorabili i neasigurrii tratamentelor prevzute n tehnologiile de cultur; 4. degradarea potenialului de producere a materialului sditor de calitate; 5. costuri ridicate ale inputurilor provenite din industrie (produse fitosanitare, ngrminte chimice), lipsa folosirii ngrmintelor organice; 6. decalaje mari de productivitate la fructe ntre Romnia i UE datorit practicrii sistemelor extensive de cultur a fructelor i utilizrii unor tehnologii nvechite; 7. obinerea produciilor de fructe cu costuri mari i slaba valorificare a potenialului natural al Romniei; 8. producia total de fructe nu asigur oferta necesar pieei interne ca urmare a randamentelor sczute, a perisabilitrii fructelor; 9. distrugerea unei pri din patrimoniul pomicol naional i dezorganizarea activitii staiunilor de cercetare tiinific n urma retrocedrilor de teren.. Etapa colectare, transport, depozitare: 1. lipsa unui sistem organizat de colectare, transport, depozitare i comercializare a legumelor i fructelor, ceea ce conduce la pierderi de recolt datorit perisabilitii; 2. inexistena unui sistem stabil de colectare a legumelor i fructelor, 3. care s permit aprovizionarea ritmic a pieei i s elimine intermediarii speculani; 4. inexistena infrastructurii necesare colectrii legumelor i fructelor; 5. lipsa depozitelor de legume i fructe, datorit puterii financiare reduse a productorilor agricoli; 6. livrarea unor cantiti reduse i neomogene de legume i fructe, obinute pe suprafee cu randamente reduse. Etapa procesare a legumelor i fructelor: 1. capacitile de producie ale fabricilor de conserve sunt disproporionate fa de sursele de aprovizionare cu legume i fructe proaspete; 2. lipsa sistemului de aprovizionare pe baz de contracte ntre fabrici i productorii mici de legume i fructe; 3. colectarea legumelor i fructelor de la fermele specializate din societile

50

comerciale n vederea prelucrrii este fragmentat i puin specializat; 4. utilizarea de tehnologii nvechite care conduc la costuri de procesare ridicate; 5. calitatea redus a legumelor i fructelor conservate i slaba promovare a acestora. Etapa comercializare: 1. caracterul sezonier al produciei de legume i fructe, corelat cu caracterul continuu al cererii detrmin fluctuaii ale preurilor; 2. instabilitatea ofertei interne de legume i fructe din punct de vedere cantitativ i calitativ; 3. cerere sczut pentru conservele de legume i fructe datorit concurenei produselor din import; 4. importuri semnificative de legume i fructe n perioadele reci ale anului, exportul fiind cu mult sub capacitile disponibile. Etapa consum: meninerea agriculturii bazat pe autoconsum creeaz dificulti n proiectarea unei filiere performante deoarece nu se asigur cantitile necesare de produse care s ptrund pe canalele filierei Etapa agricultur: 1. suprafeele cultivate cu legume i plantaii de pomi n sistem ecologic a crescut an de an; 2. conversia de la sistemul convenional la cel ecologic se poate realiza uor datorit resurselor de fertilizani naturali i a forei de munc numeroase din zonele rurale; 3. existena unor specii de fructe (ciree, nuci) pentru care exist posibiliti de valorificare n condiii de profitabilitate pe piaa UE;

4.3. Filiera carnii

Caracteristici ale filierei Valorificarea n cazul animalelor pentru carne este asigurat conform cerinelor pieei pentru carne, de ctre productorii agricoli, sau de ctre agenii economici specializai n producia i industria crnii (societi comerciale pe aciuni care au, la rndul lor, organizate baze fixe i puncte de colectare). Pentru produsul carne se constat o form alungit a canalului de distribuie materializat prin numrul mare de activiti de transformare i distribuie, o lrgire a canalului sesizat printrun numr amplificat al agenilor economici, reprezentat prin mari i mici ntreprinztori pentru aceleai activiti, precum i o adncime a canalului prin care preparatele din carne pot satisface cerinele culinare pentru consumator distribuite la domiciliu. n mod frecvent filiera crnii este structurat n etape care pornesc de la ngrtorii-pieele de animale-abatoare-vnzare direct-comer de gros-mcelrie-consumator. n etapele de valorificare a animalelor vii pentru carne un rol important revine etapelor de producie, recepie, transport, procesare, comercializare i consum. Producia, a suferit modificri dup anul 1989, n sensul unei scderi a numrului de animale, mai ales de la speciile bovine i ovine. Acestea au condus la o mbuntire a randamentelor, ameliorarea strii de sntate, dar i la o scdere a cererii de carne de la aceste specii. Este manifestat natura fragmentat i la scar mic a produciilor de carne care la unele specii este concentrat n sectorul de ferme private i rneti. n actuala etap productorii din Romnia pot valorifica producia de carne prin livrarea ctre un intermediar (cu destinaia export sau piaa intern), sau sacrificarea i comercializarea prin fore proprii. Aceasta ngreuneaz colectarea de animale pentru abatoare. n cadrul filierelor de carne, dup 1989 n Romnia s-a dezvoltat o dubl reea de distribuie. n anul 1999 exista un numr de peste dou mii de uniti de procesare a crnii. Calitatea crnii de vit este compromis fiind considerat produsul secundar la sectorul lapte. Pentru perioada respectiv aceast situaie

51

semnific o anumit concentrare n industria crnii. De aici se pot desprinde caracteristici considerate puncte forte pentru cele dou dimensiuni ale formelor de producie: - producia la scar mic n fermele familiale, se caracterizeaz printr-o producie de autosuficien, cu imputuri sczute, alturi de disponibilitatea extensiv a forei de munc avnd costuri sczute, o natur multifuncional a produciei i o disponibilitate substanial de puni i culturi cerealiere. - producia la scar comercial larg, constituie un sector comercial reprezentativ pentru care exist o pia intern de o mare capacitate i productori integrai la scar mare. La aceast producie se pot enuna caracteristici referitoare la: existena productorilor principali care au o producie la scar mare ( dimensiunea acestor uniti este mai mare dect a multor productori din UE ); existena unor efective de porcine de o calitate genetic acceptabil; existena forei de munc la costuri sczute; proximitatea unor furnizori extensivi de cereale la preuri competitive n Romnia sau ali furnizori din zona Mrii Negre; integrarea vertical cu activitile de abatorizare/procesare i distribuie/activiti de vnzare cu amnuntul din aval, sau direct conectai cu propriile lor faciliti de abatorizare/procesare. Cu toate acestea, n prezent, pentru sectorul produciei de carne din Romnia se manifest o competitivitate tehnic i economic sczut datorit: -greutii mici la tiere; -nregistrarea unor sporuri n greutate zilnice reduse; - rata redus de conversie a furajelor. Recepia animalelor vii pentru carne Operaiunile de recepie a animalelor vii pentru carne se refer la aprecierea calitativ i cantitativ, adic atestarea datelor privind numrul animalelor, greutatea acestora, calitatea nscris n acte etc. Calitatea unui animal pentru carne, respectiv a carcasei pe care o furnizeaz, se apreciaz n funcie de preferinele cumprtorului, fapt pentru care acesta devine obiectivul principal urmrit n unitile zootehnice. Aprecierea calitii se poate face n viu i dup sacrificare. Aprecierea calitii animalelor "n viu" este un rezultat al factorilor intrinseci (ras, sex, vrst) i a factorilor extrinseci (sistemul de cretere i alimentaie). Aciunea conjugat a acestor factori trebuie corelat cu preferinele solicitate de consumator. Se ine seama de: - vrst, considerndu-se c pe msura naintrii n vrst crete randamentul la tiere, dar nu i calitatea crnii; - greutatea corporal, ca element component de apreciere, este corelat cu vrsta i rasa animalului (greutatea corporal se determin dup un post aferent animalului sau dup efectuarea sczmntului legal); - conformaia corporal, care depinde de specie, ras, tip productiv i vrst (n acest caz se ine seama de profilul i aspectul corpului animalului, precum i a principalelor regiuni corporale de carne); - starea de ngrare care reprezint un indiciu de calitate superioar. Certificrile pe care le poate atesta calitatea (enunate anterior) pot fi determinate att prin aprecieri generale ct i msurtori, cntriri, dar i prin metode fizice (greutatea specific a crnii n raport cu apa, explorarea regiunilor corporale cu raze sau ultrasunete etc.), chimice (compoziia chimic a diferitelor esuturi, a sngelui etc.). Totodat n aplicarea sistemului de stabilire a calitii animalului pe baza cantitii i calitii crnii dup tiere, presupune respectarea unor cerine i anume: - alegerea i expedierea animalelor pe baza graficului de livrare ntre productorul agricol i beneficiar; - livrarea animalelor n condiii normale de furajare i a unui transport rapid; - limitarea repaosului animalelor nainte de tiere la minimum 6 ore i la maximum 12 ore. individualizarea animalelor cu numrul matricol, nscris pe bonul de transport; - sacrificarea, care se face n prezena delegatului vnztorului ( respectiv a unitii predtoare ), iar greutatea animalului se stabilete prin cntrirea crnii calde, imediat dup tiere.

52

Totodat avnd n vedere diferenierile ntre tehnologiile de obinere a animalelor, ncadrarea corect pe caliti trebuie s in seama de aprecierea organoleptic (dup ochi), combinat cu rezultatele obinute dup sacrificarea animalelor i determinarea randamentului la tiere i a calitii carcasei. Ca atare, recepionarea animalelor trebuie s se fac respectnd anumite condiii ce influeneaz rezultatele obinute, i anume: - respectarea intervalului de timp de la ultima hrnire i adpare, pentru a nu exista diferene peste limitele admise; - funcionarea corespunztoare a aparatelor destinate cntririi animalelor; - respectarea cu rigurozitate a prevederilor standardelor n vigoare cu privire la ncadrarea animalelor pe caliti; - desfurarea ntr-un timp ct mai scurt a operaiilor de cntrire i preluare; - asigurarea mijloacelor de transport corespunztoare pentru deplasarea aniumalelor la bazele de predare; - ntocmirea corect a documentelor de eviden care nsoesc animalele pe timpul transportului, pentru a evita orice situaie ce ar produce perturbri i ntrzieri n transportarea animalelor. Transportul animalelor Presupune crearea unor condiii corespunztoare n transportul animalelor prin care trebuie s evite anumite inconveniente, ce pot avea repercusiuni asupra rezultatelor obinute n valorificare. Aceste cerine pot fi considerate urmtoarele: - respectarea condiiilor de ordin igenico-sanitar (cu referire la curirea i dezinfectarea mijloacelor de transport); - asigurarea strii tehnice a autovehiculelor, prin aceasta asigurndu-se protejarea animalelor pe timpul transportului; - alegerea celor mai potrivite mijloace de transport (rutiere, feroviare, navale sau aeriene), n funcie de cerinele diverselor specii i de condiiile concrete existente; - amenajarea mijloacelor de transport n conformitate cu cerinele fiecrei specii i categorii de animale, pentru a se putea crea condiii ct mai bune pe timpul transportului. Odat cu crearea acestor condiii n transportul animalelor o atenie deosebit trebuie acordat i realizrii ntreinerii animalelor pe timpul transportului (de exemplu: adpare, hran, curenie etc.) n funcie de respectarea tuturor acestor condiii, pot fi evitate consecinele nefavorabile, concretizate n pierderi n greutate, ajungndu-se pn la mortaliti. Pierderile n greutate cunoscute sub denumirea de "calouri" - pe timpul transportului trebuie s se ncadreze n limitele admise. Loturile de animale se nsoesc pe timpul transportului de urmtoarele documente: dosarul de transport (care include numrul de animale, grupa i clasa de calitate etc.), avizul de expediie, actul de proprietate, certificatul sanitar-veterinar de transport. Abatorizarea i procesarea sunt activiti reprezentate n ntreprinderi comerciale de procesare, care n mod frecvent se ocup i de cretere, ngrare i abatorizare. Marile uniti comerciale utilizeaz practici relativ moderne de cretere a animalelor, dar adposturile pentru animale, fabricile i echipamentele pe care le folosesc sunt nc nvechite i, n multe cazuri ntr-o stare de proast ntreinere. Abatoarele mari/importatorii vnd cu ridicata produsul carne n ntreaga ar. Furnizorii lanului multi-naional fast food i supermarketurilor utilizeaz carne de vit importat deoarece nu pot realiza volume suficiente de produse uniforme n Romnia. Unitile de scar mare se confrunt cu mari dificulti n organizarea aprovizionrii cu animale vii n principal datorit existenei unui numr mare de mici productori existeni i a reducerii efectivelor totale. Capacitile de producie funcioneaz la niveluri foarte sczute, iar n frecvente cazuri apeleaz la importuri de carne. Exist, de asemnea, un sector dispersat de abatoare i uniti de procesare care n principal tind s rspund nevoilor comunitii, dar manifest o concuren semnificativ pentru marile

53

uniti. Cea mai mare parte a crnii este procesat i distribuit prin reeaua local a abatoarelor de scar mic, dintre care multe s-au asociat cu magazine de mcelrie i piee rneti. La specia ovine se poate arta c majoritatea mieilor sacrificai are loc n cadrul pieelor rneti i n gospodrii. n actuala etap sacrificarea n abatoare este mpiedicat de costuri suplimentare i distana de parcurs pn la abator. Pentru taurine i ovine nc nu exist un cadrul legal prin care s se raporteze numrul i greutatea animalelor pe care le sacrific. Totodat cheltuielile n cadrul sistemelor de sacrificare utilizate de micii productori, sunt mult mai sczute datorit lipsei costurilor impuse, comparativ cu facilitile unor tehnologii existente n abatoarele specializate. Pentru utilizarea sistemelor de sacrificare ce ar putea fi utilizate de micii productori nu exist suficiente deprinderi pentru pregtirea crnii ( datorit faptului c nu exist productori specializai ), toate acestea putnd avea riscuri pentru sntatea public. Viziunea sintetic pentru activitile din cadrul sectorului de abatorizare i procesare, filiera crnii din Romnia se poate caracteriza n actuala etap prin urmtoarele: - capacitate adecvat pentru oferta disponibil, respectiv faciliti pentru procesarea diferitelor specii animaliere; stabilirea unor msuri de liceniere pentru locaiile aprobate; - existena unor structuri de baz pentru proveniena produsului de la poarta fermei ctre consumator; - pia semnificativ pentru buci de carne i mruntaie mai ieftine ( tradiie puternic a cosnumului de carne prelucrat ); - existena unei baze de aprovizionare legat prin proprietatea asupra ntreprinderilor care au faciliti integrate de producie, de abatorizare i procesare; - o anumit parte din marii productori ( de exemplu pentru carnea de porc procesat cca 20% din agenii economici ), au i activiti de desfacere cu amnuntul. Prin aceasta se permite o mai mare coordonare a lanului de aprovizionare. La nivelul UE pentru operatori i organizaiile care comercializeaz carne conform codurilor tarifare, etichetarea este obligatorie. Aceast operaiune de etichetare se refer la aplicarea de etichete pe bucile de carne sau pe pachete n care acestea sunt ambalate, etichete care trebuie s cuprind: un numr de cod de referin ( care atest proveniena crnii ), numrul de nregistrare de la abatorul n care animalul sau grupul de animale au fost sacrificate sau ara ter; numrul de nregistrare a halei din cadrul abatorului ( unde a avut loc trantranarea crnii sub form de carcas, semicacas ). Comerul cu carne, relev faptul c producia din acest sector comercial are o structur bun, ca dimensiuni, dar restul sectorului este de scar foarte mic. Carnea de porc i de pasre este dominant pe piaa intern. Comercializarea porcilor vii i carcaselor de porc, precum i plata aferent, se fac n concordan cu anumite standarde ce se baza pe greutate i nu pe clasificarea carcaselor dup sistemul SEUROP al UE ( recent s-a introdus sistemul comunitar de clasificare a carcaselor ). Se poate arta c pentru actuala etap cantitile de carne comercializate sunt nc mici n comparaie cu producia total de carne realizat. Comerul cu amnuntul la nivel naional din Romnia este nc la un nivel inferior de dezvoltare, conform actualelor cerine. Acest comer n actuala etap este dominat de un numr mare de piee de desfacere a produselor alimentare specializate, mici/mijlocii i de suprmarketuri la scar mic. Vechile sisteme de comercializare sunt n scdere deoarece au fost supuse unor revizuiri majore n primii ani dup revoluie. Din producia comercializat de carne de vit se estimeaz c cca. 83% este comercializat, iar din aceasta 37% este destint procesrii. Pentru carnea de porc se estimeaz c numai jumtate parcurge lanul comercial de marketing, restul fiind destinat autoconsumului. Exist i implicri a investiiilor strine sub forma diferitelor firme mixte. Pentru export predomin animalele adulte de la specia ovine, cu destinaie pentru rile islamice. Balana naional pentru animalele vii i pentru carne a fost n favoarea importurilor. n mod sintetic punctele forte ale comerului romnesc al crnii poate fi delimitat prin urmtoarea structur a formelor de distribuie:

54

- pieele fermierilor, care constituie un punct comercial de desfacere pentru productorii la scar mic; - pieele stradale, prin care pot fi cunoscute probleme forte cum sunt: se ofer sigurana plii pentru productori/procesatori la scar mic; oferta de carne este la un nivel sczut al preurilor (element important pentru consumatorii cu venituri mici );existena unor costuri sczute ale facilitilor; - distribuitorii cu ridicata, care ofer acces la pieele ndeprtate pentru procesatorii de dimensiuni mici i mijlocii; - micile magazine, prin care: existena unor amplasamente n centre urbane importante, n zone rezideniale; se asigur accesul liber la un segment mare din piaa de desfacere cu amnuntul disponibil; se asigur o larg disponibilitate a produselor; - supermarketuri i piee de desfacere cu ridicata majore, pentru care se pot meniona: desfacerea cu amnuntul care se desfoar ntr-un mediu de nalt calitate igienic; expertiz strin cu un nalt nivel de experien n pregtirea i desfacerea cu amnuntul a tuturor tipurilor de carne; existena unui sortiment bun de produse, dar i o cretere continu a disponibilitilor produselor; standarde bune ale serviciilor; niveluri ridicate de eficien n comparaie cu distribuitorii cu amnuntul din domeniul achiziionrii de produse, a vnzrii i altor funcii; tendina de cretere a disponibilitii produselor pentru unele magazine mici ( acolo unde se poate cumpra n vrac, de exemplu Metro ); este un segment de pia n cretere. Desfacerea cu amnuntul a produselor pentru carne se face n magazine specializate, n vrac, cntrite la solicitarea cumprtorului sau n cantiti mici preambalate. Fluxul activitilor de valorificare a crnii la intern i export este condiionat de interferena formelor de intervenie guvernamentale i a concurenei pe pia pentru fiecare activitate din acest flux; n punerea crnii la dispoziia consumatorului sunt integrate cele mai adecvate forme de control, n urma crora rezult produsul acceptat sau refuzat. Desfacerea se mai poate realiza i prin livrarea animalului viu consumatorului efectiv. Consumul, a suferit un declin n Romnia, n perioada tranziiei, datorit scderii produciei sortimentale de carne (bovine, ovine i porcine), dar i datorit restricionrilor generate de nivelurile nc ridicate ale preurilor. Pentru carnea de pasre consumul pe locuitor a crescut, motivat de creterea PIB, dar i preferinelor consumatorilor pentru acest sortiment. Consumul de carne de pasre ar putea crete dac ar fi disponibil o structur a ofertei calitativ sortimental. Strategiile de marketing au permanent n atenie mpiedicarea unor prejudicii privind majorarea preurilor n cadrul filierei crnii, care ar putea genera o scdere a consumului. Ansamblul problematicii filierei structureaz principalele probleme legate de sistemul conjunctural al lanului animalelor vii i crnii. Cauzele unor rmneri n urm, sunt prezentate sintetic prin enumerarea i analiza deficienelor existente.

4.4 Filiera vinului

Msuri pentru creterea competitivitii pe filier : Etapa de producere a strugurilor: 1. restructurarea suprafeelor cultivate cu vi de vie prin defriarea celor hibride i plantarea soiurilor nobile; 2. pentru stabilizarea suprafeelor cultivate cu vi de vie nobil i creterea randamentelor este necesar organizarea sectorului n grupuri de productori i crearea de activiti economice n amonte i aval de sectorul agricol; 3. modernizarea tehnologiilor de producie i organizarea aprovizionrii cu inputuri de calitate i la timp pentru practicarea unor sisteme intensive de cultur i obinerea de producii mari i de calitate; 4. aplicarea cercetrii tiinifice n sectorul viticol privind tehnologiile de producie; 5. sprijinirea cercetrii tiinifice n sectorul viticol pentru producerea de 6. material sditor certificat, rezistent la boli i duntori i elaborarea

55

soluiilor tehnologice moderne i eficiente; 7. organizarea productorilor pentru a asigura obinerea unor cantiti mari de struguri, omogene din punct de vedere sortimental i calitativ; 8. mbuntirea structurii vinurilor prin cultivarea viei de vie din soiuri de calitate superioar n conformitate cu standardele comunitare; 9. creterea productivitii muncii cu efecte pozitive asupra reducerii costurilor de producie; 10. reducerea costurilor de cultivare a viei de vie i de procesare a strugurilor prin creterea randamentelor i reducerea consumurilor de factori de producie. Etapa procesare: 1. modernizarea echipamentelor i a tehnologiilor de procesare n unitile de dimensiuni medii i mici; 2. ncheierea de contracte ntre productori i procesatori pentru asigurarea cu materie prim n mod continuu a unitilor de vinificaie. Etapa comercializare: 1. proiectarea unui sistem organizat de comercializare a strugurilor prin nfiinarea unitilor de colectare, depozitare i vnzare; 2. organizarea de cooperative de marketing, care s asigure distribuia n condiii optime a produciei de struguri de la productori la consumatorii finali; 3. calitatea vinurilor este factorul esenial de difereniere al productorilor pe pia i obinerea unor preuri competitive. Etapa de producere a strugurilor: 1. n total suprafa, ponderea suprafeei cultivate cu soiuri hibride este foarte mare (48%); 2. reducerea suprafeelor cultivate cu vi de vie i mbtrnirea acestor plantaii conduc la reducerea ofertei de struguri; 3. lipsa materialului sditor autohton; 4. randamentele reduse fac ca oferta intern s fie insuficient i instabil, determinnd ptrunderea pe filier a vinului brut de import; 5. neaplicarea tehnologiilor de producie moderne, folosirea unor pesticide inadecvate sau chiar renunarea la tratamentele fitosanitare din motive financiare conduc la reducerea produciilor medii de struguri; 6. variaii mari ale randamentelor medii la hectar, an de an, datorit factorilor climatici nefavorabili care conduc la dezechilibre pe pia i variaii mari ale preurilor; 7. practicarea sistemelor extensive de cultur a viei de vie determin reducerea randamentelor la hectar; 8. obinerea produciilor de struguri cu costuri mari datorit preurilor mari ale inputurilor utilizate; 9. decalaje mari de productivitate la producia de struguri ntre Romnia i UE, randamentele medii fiind la jumtate fa de UE; 10. scderea produciilor totale de struguri determin creterea importurilor de vin brut, scderea veniturilor productorilor i imposibilitatea continurii activitilor viticole datorit lipsei fondurilor financiar. Etapa recoltare, colectare, transport, depozitare: 1. lipsa unui sistem organizat de colectare, transport i depozitare a strugurilor; 2. sunt activiti care influeneaz n mod direct performana filierei vinului; dac nu se desfoar cu rapiditate conduc la pierderi de producie datorit perisabilitii ridicate a strugurilor; 3. colectarea strugurilor de mas se realizeaz cu dificultate deoarece producia este fragmentat n partizi mici de marf, de caliti diferite; 4. colectarea strugurilor pentru vin este greoaie datorit fragmentrii excesive a suprafeelor cultivate cu vi de vie;

56

5. transportul i depozitarea sunt activiti ce pot aduce pierderi cantitative i calitative de producie dac nu sunt respectate anumite condiii (evitarea contactului cu materiale din fier, meninerea temperaturii sczute n timpul transportului, etc). Etapa comercializare: 1. oferta pe piaa strugurilor de mas este insuficient i sezonier, fiind completat de importuri; 2. lipsa unui sistem logistic determin deficiene n distribuia i comercializarea strugurilor de mas; 3. oferta pe piaa strugurilor de vin este instabil, asigurarea cu materie prim a unitilor de vinificaie realizndu-se cu dificultate 4. preurile strugurilor de mas i pentru vin fluctueaz de la o perioad la alta, fiind puternic influenate de volumul ofertei; 5. preurile variaz de la o zon viticol la alta, ns sunt nesatisfctoare pentru productorii agricoli; 6. cantitatea de vin cumprat este mai redus dect cantitatea de vin consumat datorit autoconsumului care are niveluri ridicate n mediul rural (1,09 litri/pers/lun n rural i 0,4 n mediul urban). Etapa consum: 1. producia intern de struguri de mas nu poate acoperi nevoile zilnice ale consumatorilor, n special n marile orae, fiind necesare importuri; 2. consumul de vin s-a redus de la 27 litri pe persoan i an n 1990 la 21 litri pe persoan i an n 2006; 3. decalajele dintre cantitile de vin consumate i cele cumprate sunt reprezentate de autoconsum; 4. lipsa de educare a consumatorilor n legtur cu beneficiile aduse de consumul moderat de vin n planul sntii. Etapa agricultur : un potenial natural ridicat din punct de vedere pedoclimatic. Etapa procesare: 1. la nivel naional se produce o gam complet de vinuri, de la cele de consum, pn la vinurile speciale spumante i aromatizate; 2. investiii masive realizate de ctre ntreprinderile de dimesiuni mari (73 mil. euro n perioada 2002-2007); 3. obinerea vinului n locul de recoltare al strugurilor, marile podgorii din Romnia avnd fiecare ntreprinderi de vinificaie i nbuteliere a vinului. Etapa de producere a strugurilor: 1. restructurarea suprafeelor cultivate cu vi de vie prin defriarea celor hibride i plantarea soiurilor nobile; 2. pentru stabilizarea suprafeelor cultivate cu vi de vie nobil i creterea randamentelor este necesar organizarea sectorului n grupuri de productori i crearea de activiti economice n amonte i aval de sectorul agricol; 3. modernizarea tehnologiilor de producie i organizarea aprovizionrii cu inputuri de calitate i la timp pentru practicarea unor sisteme intensive de cultur i obinerea de producii mari i de calitate; 4. aplicarea cercetrii tiinifice n sectorul viticol privind tehnologiile de producie; 5. sprijinirea cercetrii tiinifice n sectorul viticol pentru producerea de material sditor certificat, rezistent la boli i duntori i elaborarea soluiilor tehnologice moderne i eficiente; 6. organizarea productorilor pentru a asigura obinerea unor cantiti mari de struguri, omogene din punct de vedere sortimental i calitativ; 7. mbuntirea structurii vinurilor prin cultivarea viei de vie din soiuri de calitate superioar n conformitate cu standardele comunitare; 8. creterea productivitii muncii cu efecte pozitive asupra reducerii costurilor

57

de producie; 9. reducerea costurilor de cultivare a viei de vie i de procesare a strugurilor prin creterea randamentelor i reducerea consumurilor de factori de producie. Etapa procesare: 1. modernizarea echipamentelor i a tehnologiilor de procesare n unitile de dimensiuni medii i mici; 2. ncheierea de contracte ntre productori i procesatori pentru asigurarea cu materie prim n mod continuu a unitilor de vinificaie. Etapa comercializare: 1. proiectarea unui sistem organizat de comercializare a strugurilor prin nfiinarea unitilor de colectare, depozitare i vnzare; 2. organizarea de cooperative de marketing, care s asigure distribuia n condiii optime a produciei de struguri de la productori la consumatorii finali; 3. calitatea vinurilor este factorul esenial de difereniere al productorilor pe pia i obinerea unor preuri competitive.

5. Organizarile comune de piata in UE

Statele fondatoare ale Comunitii Economice Europene au fost de acord c agricultura trebuie inclus n piaa comun. Pentru aceasta era nevoie de o politic agricol comun care s armonizeze diferitele mecanisme naionale de sprijin i s stabileasc nite bariere vamale comune pentru bunurile venind din rile nemembre. Politica agricol comun (PAC) a fost una din primele politici decise la nivel comunitar. Principiile funcionrii i traducerea n practic a PAC au fost stabilite n cadrul unei conferine ce a reunit n 1958, la Stressa (Italia), minitrii agriculturii din cele ase ri membre. Trei principii fundamentale stau la baza politicii agricole comune: a) crearea i meninerea unei singure piee i a unor preuri comune (o singura pia n care produsele agricole circul liber); b) respectul noiunii de preferin comunitar (n comerul agricol se manifest preferina pentru mrfurile produse n interiorul Comunitii, cumprtorii de produse necomunitare trebuie s plteasc un supracost); c) solidaritatea financiar (statele membre particip mpreun la constituirea resurselor i beneficiaz de finanarea cheltuielilor legate de PAC); Cele trei principii sunt interdependente neputnd fi aplicate separat. De-a lungul timpului aplicarea celor trei principii a adus mari servicii Comunitii astfel c: securitatea aprovizionrilor a fost asigurat pentru principalele categorii de mrfuri alimentare; cei zece milioane de agricultori, ct numr Uniunea European astzi, sunt printre cei mai productivi din lume; ei produc bunurile alimentare eseniale pentru ntreaga Uniune, iar prin exporturile comerciale i prin intermediul ajutorului alimentar contribuie i la hrnirea unui numr important de persoane din alte pri ale globului. Graie PAC, Uniunea European a devenit o putere agricol iar ameninarea penuriei alimentare a disprut pentru consumatorul comunitar. Nu numai c a confirmat i a dezvoltat vocaia agricol a Europei, dar n Europa occidental PAC a contribuit esenial la meninerea unui anumit echilibru ntre ora i sat i ntre interesele agricultorilor i cele ale consumatorilor. Mai mult, PAC a reuit s menin n mediul rural o populaie agricol dinamic ncetinind exodul populaiei rurale ctre marile aglomeraii urbane, fenomen ce ar fi fost mult mai greu de stpnit n lipsa unei astfel de politici. Definite prin Tratatul de la Roma i explicitate prin conferina de la Stressa, obiectivele PAC au fost puse n aplicare treptat ntre 1958 i 1968, perioada realizrii pieei unice a produselor agricole. Primele produse au fost supuse reglementrilor pieei comune n 1962. Preurile comune ns, au fost aplicate ncepnd din 1968.

58

n vederea finanrii unitare a PAC, n ianuarie 1962 Consiliul a decis crearea Fondului European de Orientare i Garanii Agricole (FEOGA). Fondul are dou seciuni distincte i anume: seciunea orientare" destinat ajustrii structurilor agricole i modernizrii agriculturii; seciunea garanii" ce reprezint peste 90% din FEOGA i este destinat transpunerii n practic a celor trei principii fundamentale. FEOGA reprezint cea mai mare component a bugetului comunitar, reprezentnd nc circa 50% din totalul bugetului comunitar. n scopul nfiinrii pieei unice a produselor agricole, preurile acestora au fost unificate. Pentru a evita ns ca agricultorii din rile cu preuri ridicate s fie obligai s accepte reduceri de pre, preurile unice au fost stabilite pentru fiecare produs la cel mai nalt nivel existent. Datorit acestui fapt preurile unice comunitare la majoritatea produselor agricole s-au situat constant peste preurile pieei mondiale, iar diferena dintre acestea nu a ncetat s creasc. Respectarea principiului preferinei comunitare presupune ca produsele comunitare s rmn mai ieftine dect produse similare importate, astfel nct consumatorul s prefere produsele comunitare mai ieftine. n acest scop importurile au fost supuse unei taxe de intrare cunoscut sub numele de prelevare la import, determinat ca diferena dintre preul la frontier i preul de referin la intrare (pre prag, pre de intrare, pre ecluz, etc.) stabilit anual de ctre instituiile europene. Taxa de prelevare determin scumpirea produselor extra-comunitare peste nivelul preurilor interne. n paralel, s-a introdus un sistem de subvenionare a exporturilor (restituiri la export) pentru a permite produselor comunitare mai scumpe s fie competitive pe piaa mondial. Principiul solidaritii financiare se realizeaz prin utilizarea bugetului comunitar ca principal instrument financiar pentru aplicarea msurilor PAC. Statele membre nu-i mai sprijin direct proprii agricultori din bugetul naional. Ele contribuie la constituirea bugetului comunitar, din care apoi se finaneaz toate cheltuielile legate de aplicarea msurilor PAC. Piaa agricol unic este fr ndoial un succes. Numai schimburile agricole intracomunitare au crescut ntre 1973 i 1995 de la 15 miliarde ECU la 120 de miliarde ECU. Consumatorii comunitari au cel mai mult de profitat. Ei pot opta astzi pentru o gam de produse greu de imaginat n urm cu civa ani. n ciuda creterii preurilor, procentul din bugetul de familie alocat alimentaiei n Uniunea European a sczut n ultimii treizeci de ani de la 28 la 19,5%. Eficiena i productivitatea agriculturii s-au ameliorat continuu. Pe msur ce Comunitatea a atins, iar pe urm a depit, nivelul de autosuficien, numrul exploataiilor agricole i cel al agricultorilor s-a redus. Cele ase ri fondatoare ale Comunitii numr astzi cu 50 % mai puini agricultori dect acum treizeci de ani. Contribuia agriculturii la produsul intern brut, chiar dac redus, nu este totui de neglijat, aceasta atingnd n medie la nivelul celor 15 state membre 1,7 %. Sub aceast medie se situeaz Marea Britanie, Germania, Belgia, Austria, Finlanda, Suedia i Luxemburgul iar peste ea celelalte ri membre i n special Irlanda i Grecia. n ciuda preferinei comunitare, PAC nu a mpiedicat creterea importurilor agricole din afara Comunitii. De altfel, astzi UE import mai multe produse agricole dect export, fapt care face ca balana sa comercial cu restul lumii s fie deficitar, acest deficit depind la ora actual 20 miliarde de ECU. Importurile agricole comunitare constau n produse tropicale, sucuri de fructe i oleaginoase destinate furajrii animalelor. UE export mai ales cereale, carne de vit, unt i vin fiind un furnizor considerabil la nivel mondial pentru aceste produse. Ca i Uniunea European, i celelalte ri din grupul celor mai industrializate - fie c este vorba de SUA, Japonia sau rile vest europene nemembre - practic un nivel ridicat de subvenionare a agriculturilor lor. Stabilirea acestui nivel ridicat de susinere a agriculturii a fost inevitabil n momentul cnd guvernele rilor respective au decis s asigure securitatea alimentar a popoarelor lor i dezvoltarea echilibrat a zonelor urbane i rurale. Aceste dou opiuni strategice au fost pltite scump. De asemenea, veniturile agricole au trebuit s poat susine comparaia cu salariile din celelalte sectoare ale economiei.

59

Principiile PAC - unicitatea pieei i a preurilor - preferina comunitar - solidaritatea financiar Meninerea acestor principii de baz reprezint sigurana conferit de Uniune fermierilor i lumii agricole. Pe viitor politica preurilor trebuie s fie mai competitiv pentru a face fa concurenei inevitabile att pe piaa intern ct i pe pieele mondiale. Pentru aceasta a fost instaurat un sistem de pli directe n favoarea celor 10 milioane de agricultori ai UE. Reforma PAC incit agricultorii s recurg la metode de producie mai puin intensive. n felul acesta se vor reduce excedentele i se va realiza un impact pozitiv asupra mediului. Fr ndoial complexitatea i rigiditatea acestor sisteme de sprijinire a agriculturii au contribuit la apariia unor probleme serioase crora Uniunea European i celelalte state trebuie s le fac fa astzi. Pe de o parte, PAC a constituit un veritabil succes, ns dac analizm prin prisma costurilor, a excedentelor i a ajutorului acordat acelor agricultori ce ar avea cea mai mare nevoie, bilanul nu este att de pozitiv. Politica agricol i dezvoltarea economic Toate rile puternic industrializate practic o politic agricol organizat i uneori foarte complex. Lucrul acesta este valabil att pentru Canada, Japonia, Elveia ct i pentru Uniunea European. n revan, rile cu putere de cumprare mai puin ridicat dar mai ales rile n curs de dezvoltare intervin destul de puin pentru sprijinirea sectorului agricol. Astfel, toate rile dezvoltate simt nevoia sprijinirii agriculturii cu scopul de a asigura un venit comparabil celorlalte sectoare economice. Tendina de globalizare a economiei mondiale i de liberalizare a comerului mondial au necesitat regndirea politicilor agricole n sensul nlturrii acelor msuri de politic agricol menite s distorsioneze funcionarea normal a pieelor naionale i internaionale. Leciile trecutului i necesitatea reformei Ca orice politic dinamic, i PAC a suferit de-a lungul timpului ajustri i modificri att n scopul adaptrii la noile circumstane i prioriti ct i datorit evoluiilor pieei i tehnologiilor. Au fost fcute eforturi nsemnate, n special pentru limitarea produciei excedentare, reducerea costurilor bugetare i mpiedicarea prbuirii veniturilor agricole. Primele msuri de reform, s-au lovit ns de rigiditatea funcional a sistemului creat de PAC. Sistemul de subvenionare, bazat pe garantarea preurilor de producie, a dat natere la dependene structurale greu de ajustat. Prima modificare a PAC a fost operat n 1979, ns schimbri importante au fost introduse ntre 1984 i 1988. Reamintim c sistemul garantrii preurilor de producie constituia miezul PAC. nainte de aplicarea modificrilor menionate, agricultorii primeau un pre minim pentru produsele lor, chiar dac aceste produse erau excedentare i contribuiau la acumularea stocurilor comunitare de intervenie, ce trebuiau ulterior exportate pe piaa mondial apelnd la subvenii. Totui, sistemul de susinere a preurilor a permis Comunitii s ating gradul de autosuficien la majoritatea produselor agricole. n 1973, nevoile comunitare de cereale, carne de vit, produse lactate, carne de pasre i legume erau asigurate n proporie de 100 % din producia proprie. Chiar dac Uniunea European s-a extins de la nou la doisprezece i apoi la cinciprezece state membre, fiecare dintre sectoarele menionate mai sus a continuat s degaje excedente considerabile. Uniunea European producea nainte de 1993 cu 20% mai multe cereale dect avea nevoie. Chiar dac lum n considerare exporturile i stocurile strategice, excedentul rmas este destul de important. Fr o aciune concertat de reform acest dezechilibru crescnd al pieei s-ar fi agravat. nainte de 1993, producia agricol a Comunitii Europene cretea n medie cu 2% n timp ce cererea stagna sau chiar era n scdere. n anumite sectoare ale agriculturii, progresul tiinei i tehnologiei a permis agricultorilor o sporire remarcabil a randamentelor, ceea ce a contribuit la o agravare a excedentelor. ntre 1970 i 1990 randamentele cerealiere s-au dublat n Frana i Olanda. n acelai timp, randamentele la lapte n aceste dou ri precum i la zahr din Italia au crescut cu 50%.

60

Schimbrile nregistrate n gustul consumatorului, precum o scdere a atraciei pentru carnea roie sau pentru produsele lactate, au accentuat dezechilibrul ntre cerere i ofert. Pe de alt parte, produsele importate, n particular oleaginoasele i aa numitele produse de substituie a cerealelor, ce beneficiaz de acces liber pe piaa comunitar, continu s fie mai avantajoase dect cerealele n furajarea animalelor. Aceste produse ctig noi segmente din piaa european deoarece acestea rmn n continuare foarte competitive. Lacunele PAC le d posibilitatea evitrii rigorilor principiului preferinei comunitare concurnd n felul acesta cerealele comunitare pe care le substituie cu succes n consumul animalelor. n ciuda eforturilor fcute pentru a mpiedica o nou cretere a costurilor bugetare aferente PAC, sumele din bugetul comunitar alocate anual agriculturii nu au ncetat s creasc; de la 26 miliarde n 1988 acestea s-au ridicat la 36 miliarde n 1992 atingnd 37,7 miliarde ECU n 1995, continund s creasc n ciuda reformei ntreprinse n 1992, dar de data asta ntr-un ritm inferior. Anul financiar 1994 a fost primul an n care efectele bugetare ale reformei din 1992 au fost simite. Proporia bugetului comunitar consacrat agriculturii s-a diminuat n termeni relativi astfel c dac n 1988 aceasta era de 63%, n 1994 ea s-a redus la 55% pentru ca n 1996 s ating 50,5% din cheltuielile bugetare ale UE. Aceast situaie ns, nu este dect reflectarea creterii cheltuielilor consacrate altor politici, n special celor referitoare la dezvoltarea social i regional. Dac pn n 1993 sumele suplimentare erau n principal absorbite de acumularea stocurilor excedentare i de subveniile necesare desfacerii lor pe pieele modiale, dup 1993 acestea au fost canalizate ctre compensarea pierderilor de venit rezultate din reducerea susinerii preurilor. n 1991 PAC se gsea n situaia n care practic ea nu mai aducea un sprijin indispensabil agricultorilor, nici micilor exploataii i nici celor situate n regiunile defavorizate ale Uniunii. Practic resursele financiare comunitare erau prost alocate.ncercrile pentru operarea unor modificri substaniale viznd reducerea costurilor bugetare i comprimarea excedentelor au fost temperate. Totui, pentru cea mai mare parte a produselor, garaniile acordate au fost supuse unor plafoane. n felul acesta agricultorii ce nu respectau plafoanele erau obligai s suporte o tax necesar desfacerii excedentelor. Cu toate aceste ajustri bugetul comunitar nu a ncetat s creasc. n acelai timp consumatorul comunitar trebuia s suporte creterea preurilor cu amnuntul la alimente. ntre 1985-1991 indicele preurilor agricole a crescut cu 17,9% n timp ce preurile alimentare cu amnuntul au crescut cu 30% n aceeai perioad. Cu siguran nainte de 1992 PAC se gsea ntr-un impas. n timp ce agricultorii fceau sacrificii, eforturile lor erau puin benefice consumatorilor i contribuabililor. Mai mult, pn n momentul declanrii reformei, PAC a evoluat de aa manier nct 20 % din fermieri primeau peste 80% din resursele bugetare agricole. Acetia reprezentau n general exploataiile cele mai mari i cele mai eficiente. Cel mai puin au beneficiat de ajutorul acordat prin PAC fermele mici, ele nefiind n msur s profite pe deplin nici de noile tehnologii sau metodele intensive de producie. Singura lor soluie rmnea abandonarea terenului care nu le mai asigura mijloacele necesare existenei. Importul de furaje ieftine a ctigat segmente importante de pia n detrimentul cerealelor europene ale cror excedente au dat natere la stocuri uriae devenite de acum structurale. n anumite pri ale Uniunii supra-exploatarea terenurilor, prin folosirea de ngrminte i pesticide, a condus la o cretere fr precedent a randamentelor, n timp ce regiunile agricole marginale au fost tot mai mult afectate de exodul rural i deertificare. O aciune energic se impunea de urgen. n primvara lui 1991 Comisia European a propus o reform radical a PAC dar care pstra neatinse cele trei principii fundamentale ale PAC: unicitatea pieei, preferina comunitar i solidaritatea financiar, ns axa dispozitivului de sprijin al agriculturii se schimba. Ea nu se mai baza pe susinerea preurilor agricole ca nainte, ci pe susinerea veniturilor fermierilor printr-un sistem de pli compensatorii directe. n felul acesta preurile administrate ale cerealelor i crnii de vit au fost substanial reduse, o parte a suprafeei destinat cerealelor a fost retras din cultur i pus la pstrat" sau destinat altor scopuri. Graie sistemului de susinere direct a veniturilor agricole, folosit deja n cazul altor produse agricole, agricultorii sunt ndreptii la plata unei

61

compensaii pentru acoperirea pierderilor de venit determinate fie de reducerea preului minim garantat, fie ca urmare a diminurii produciei prin scoaterea din cultur a terenurilor. Msurile viznd reducerea excedentelor sunt ntrite printr-o serie de msuri de acompaniere destinate atenurii efectelor cauzate de abandonarea terenului. Aceste msuri se refer la ajutoare n favoarea promovrii agriculturii ecologice, la un sistem de pensionare anticipat pentru a permite tinerilor s devin agricultori, gestiunea rezervaiilor naturale i programe de mpdurire a terenurilor scoase din cultur. Fr aceste msuri exodul rural s-ar fi putut accelera. Ansamblul msurilor de reform, prevzute s fie introduse gradual pe parcursul unei perioade de trei ani, a fost aprobat de ctre minitrii agriculturii din cele dousprezece ri membre n iunie 1992. Reforma PAC a. Primele etape Tinerii agricultori se pregtesc s exerseze o meserie din ce n ce mai evoluat. Ei sunt deschii soluiilor de viitor i rolului pe care ei l au de jucat n organizarea lumii rurale. Primele reacii ale Comunitii la efectele negative ale PAC, au aprut la sfritul anilor '70. Dei modeste, n 1979 au fost operate primele schimbri la sistemul preurilor nelimitat garantate. S-a decis astfel, s se introduc o taxa de co-responsabilitate la producia de lapte cu scopul transferrii asupra productorilor a unei pri din cheltuielile de stocaj i a subveniilor necesare exportrii pe piaa mondial a excedentelor cumulate. n scurt timp ns taxa de coresponsabilitate stabilit s-a dovedit insuficient pentru stoparea creterii produciei de lapte. Anul urmtor ns, minitrii agriculturii au recunoscut, n principiu, c PAC trebuie s ia n considerare o anumit limitare a produciei. Pentru a restrnge oferta la nivelul cererii (consumul intern plus export), n 1984 a fost introdus sistemul cotelor la producia de lapte. n 1988 au fost operate schimbri radicale n PAC. n aceast direcie, Consiliul Minitrilor a decis s limiteze cheltuielile agricole suportate pe viitor de Comunitatea European. Creterea cheltuielilor agricole trebuia s rmn net inferioar ritmului de cretere al PIB din Comunitate. S-a instituit astfel o linie directoare" obligatorie constnd n fixarea unui plafon al cheltuielilor bugetare agricole. n noile condiii rata creterii cheltuielilor pentru agricultur nu mai putea s depeasc 74% din rata de cretere a PIB-ului comunitar. Cei Doisprezece au decis atunci s aplice plafoane pentru garaniile acordate principalelor produse comunitare, excepie fcnd laptele, pentru care sistemul cotelor fusese stabilit n 1964, i zahrul ce fusese dintotdeauna supus regimului cotelor la producie. Aceste limitri, denumite stabilizatori, sunt mecanisme destinate a controla cheltuielile comunitare aferente organizrii comune a pieei. Stabilizatorii se aplic pe baza unui principiu fundamental: dac producia depete un nivel determinat (cantitatea maxim garantat, CMG), atunci sprijinul acordat agricultorilor se reduce automat. Reducerea se aplic ns ansamblului produciei i nu numai prii ce depete CMG. Pentru cereale, CMG a fost fixat la 160 de milioane de tone pe an. n cazul depirii acestui plafon se proceda la reducerea preului cu 3% pe parcursul anului urmtor recoltei luate n considerare. Reducerile de pre fiind cumulative, orice producie care depea CMG a doua oar ddea natere unei noi reduceri de preuri de 3%. Stabilizatorii au avut un succes limitat. Acumularea excedentelor, n special n sectoarele crnii de bovine i laptelui, a continuat s cntreasc greu n bugetul comunitar. n acelai timp, preurile pe pieele cerealiere mondiale, reflectnd devalorizarea dolarului n raport cu monedele comunitare, a antrenat o cretere a costului subveniilor la export. Conjunctura internaional nefavorabil a condus la pierderea de ctre Comunitate a unor piee tradiionale la export precum republicile din fosta URSS i anumite regiuni din Orientul Mijlociu. Toate aceste evoluii au fcut ca trei ani mai trziu reforma ntreprins n 1988 s se dovedeasc deja ineficient. Exist totui un sector n care PAC s-a dovedit foarte eficace dezvoltarea rural n ansamblul su.

62

PAC a asigurat nc de la nceput fonduri pentru sprijinirea modernizrii i restructurrii sectorului agricol. Primul program finanat din seciunea orientare" a Fondului European pentru Orientare i Garanii Agricole a demarat n 1972. ncepnd cu 1988, Comunitatea a mobilizat simultan resursele din FEOGA (seciunea orientare"), din Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDER) i din Fondul Social European (FSE) ntr-o aciune concertat n beneficiul dezvoltrii rurale. Obiectivul principal al dezvoltrii rurale const n diversificarea activitilor economice din zonele rurale i dezvoltarea infrastructurilor aferente acestora n scopul susinerii sectorului agricol ce continu s fie temelia Europei rurale. n toate regiunile ce apeleaz la ajutorul su, FEOGA -Orientare ncurajeaz investiiile destinate ameliorrii competitivitii exploataiilor agricole, prin intervenii sub forma proiectelor de modernizare, instalarea tinerilor fermieri, instituirea unor programe de pensionare anticipat sau de ajutoare destinate agriculturii din zonele de munte i din zonele defavorizate. De asemenea, msurile ntreprinse n acest domeniu contribuie n egal msur la finanarea aciunilor menite s: - reduc produciile excedentare; - amelioreze transformarea i comercializarea produselor agricole i silvice; - amelioreze folosina neagricol a terenurilor arabile; - protejeze mediul nconjurtor i s ncurajeze mpdurirea terenurilor. n 1991 Comunitatea a lansat o nou iniiativ destinat, n principal, regiunilor rurale. Aceast iniiativ denumit Leader" este un program de auto-asisten a regiunilor periferice sau a colectivitilor rurale numrnd ntre 5.000 i 100.000 locuitori. Leader finaneaz proiectele dezvoltate de asociaiile i grupurile locale n vederea diversificrii bazei economice a zonelor rurale, promovrii asistenei tehnice, furnizrii de consultan. Aceste elemente ale programului de dezvoltare rural, ce se deruleaz n Uniunea European, au constituit precursorii msurilor de acompaniere incluse n reforma PAC decis n 1992 i destinat susinerii agricultorilor. Cteva date importante n istoria PAC 1958 Conferina de la Stressa 1960 Comisia prezint Consiliului propunerile sale privind elaborarea i implementarea PAC 1962 Primele reglementri ale pieei sunt decise. 1968 PAC intr n faza sa definitiv: aplicarea preurilor comune. 1972 Primele directive socio-structurale sunt decretate. 1979 n faa creterii fr precedent a excedentelor n producia de lapte se decide instituirea unei prelevri de co-responsabilitate. 1980 Consiliul Minitrilor admite principiul fixrii obiectivelor de producie. 1984 Sunt stabilite cote la producia de lapte. 1985 Comisia public memorandumul denumit Perspectivele PAC - Cartea verde a Comisiei. 1988 Este instaurat disciplina bugetar i regimul zis de stabilizatori". 1992 Reforma McShary este decis. b. Modificarea decisiv: deciziile adoptate n 1992 Contient de nevoia unei restructurri substaniale, Comisia a naintat noi propuneri de reform n 1991. n aceste propuneri de reform, Comisia a declarat c singura opiune viabil oferit agriculturii comunitare pe termen lung rezid ntr-o politic de preuri competitive. Numai aceast formul permite Uniunii s fac fa unei concurene inevitabile, att pe piaa intern, ct i pe pieele mondiale. Reforma politicii agricole trebui s-i incite pe agricultori s recurg la metode de producie mai puin intensive, care s reduc impactul negativ asupra mediului i s contribuie la diminuarea excedentelor.

63

Scopul noii politici agricole este s asigure corelarea ofertei cu cererea fr s afecteze viaa fermierilor din mediul rural. Se vor schimba numai instrumentele financiare iar orice scdere a preului va fi compensat printr-un sistem de pli directe. Dup mai mult de un an de discuii i negocieri, Consiliul de minitri a adoptat oficial, n iunie1992, reforma cea mai radical pe care agricultura european a cunoscut-o n cei treizeci de ani de politic agricol comun. Aceast reform a fost inevitabil pentru o Comunitate ce dorea s sparg cercul vicios: preuri agricole garantate ridicate - supraproducie. Toate ajustrile mai puin radicale ntreprinse pn n 1992 au euat. Reforma din 1992 a constituit fundamentul strategiei viznd plasarea PAC n centrul strategiei de dezvoltare rural a Uniunii Europene. Obiectivele sale eseniale sunt n numr de cinci: - meninerea Comunitii n rndul productorilor i exportatorilor de produse agricole, prin creterea competitivitii agricultorilor si, att pe pieele interne ct i pe pieele de export; - diminuarea produciei pn la nivelul cererii manifestate pe pia; - concentrarea ajutorului pentru susinerea veniturilor asupra acelora ce au n mod evident cea mai mare nevoie de sprijin; - ncurajarea agricultorilor s nu-i abandoneze terenurile; - protejarea mediului i dezvoltarea potenialului natural al satelor. Elementul central al pachetului reformei a constat n reducerea preurilor de intervenie la produsele cheie i scoaterea din cultur a terenurilor arabile. Pentru compensarea pierderilor de venit rezultate din aceste dou msuri, agricultorii primesc compensaii sub form de pli directe pe hectar sau cap de animal. Reforma din 1992 a vizat cerealele, oleaginoasele, plantele proteice i carnea de bovine. Preurile minime garantate ale cerealelor s-au diminuat cu 29% pe parcursul a trei ani ncepnd cu campania agricol 1993/94. Prin aceast reducere preurile cerealelor comunitare s-au apropiat de nivelul preurilor de pe pieele mondiale. Preferina comunitar ns a fost meninut n limite rezonabile (aproape 40%) prin aplicarea unui pre minim la import. Anual, n funcie de cererea estimat pe pia, un procent din suprafaa arabil destinat cerealelor este retras din cultur. Pentru primul an suprafaa de baz retras din cultur s-a stabilit la 15% din suprafaa cerealier a UE. Acordarea plilor compensatorii este condiionat de retragerea din cultur a procentului stabilit din suprafaa de baz. Terenurile retrase din cultur pot fi utilizate n scopuri productive nealimentare, spre exemplu pentru producerea de cereale destinate fabricrii de biocarburani. Productorilor de cereale li se compenseaz direct i integral pierderea de venit rezultat din reducerea preurilor garantate. Aa cum am menionat, compensarea este condiionat de retragerea din cultur a unui procent din suprafaa cultivat cu cereale, oleaginoase i plante proteice. Plile compensatorii directe pentru susinerea veniturilor sunt calculate pe baza randamentelor medii ale fiecrei regiuni agricole din UE. Pe aceeai baz se calculeaz i plile compensatorii destinate s acopere pierderile de venit rezultate din retragerea din cultur a terenurilor. Micii productori (cei ce produc mai puin de 92 tone de cereale pe an) primesc compensaii fr obligaia de ngheare a unui procent din suprafaa cerealier. Trecerea de la sistemul de garantare a preurilor la un sistem de sprijinire direct a veniturilor agricultorilor are darul s alinieze sectorul cerealier la principiile aplicate celorlalte produse precum oleaginoasele, legumele transformate, uleiul de msline i tutunul. Un alt domeniu important al reformei McShary l-a constituit reducerea preurilor garantate pentru carnea de bovine. Pe parcursul acelorai trei ani, preurile de intervenie au fost reduse cu 15%. Cresctorii de animale au fost compensai pentru pierderea de venit n dou moduri. Cei ce folosesc punatul liber primesc o prim suplimentar pe cap de animal destinat ncurajrii creterii extensive a bovinelor n defavoarea creterii intensive n sistem industrial. Primele suplimentare nu se acord fermierilor ce practic sistemul industrial, ns ei sunt compensai pentru pierderile rezultate prin reducerea preurilor la carnea de bovine prin preurile diminuate

64

ale cerealelor furajere rezultate din msurile de reform din domeniul cerealelor. Mai mult, primele existente pentru turai i vaci de lapte au fost majorate. n cadrul sistemului reformat, agricultorii ce practic creterea extensiv a animalelor au mult de ctigat. La fel i micii productori de cereale ce nu sunt obligai s apeleze la retragerea din cultur a terenurilor. Reforma din 1992 a condus la creterea veniturilor brute ale fermierilor. Schimbarea mecanismelor pieei pentru o serie de produse de baz a fost nsoit de o serie de msuri de acompaniere. Acestea sunt destinate ncurajrii metodelor de cultur menite s protejeze mediul nconjurtor (bazate pe utilizarea n mic msur a ngrmintelor i pesticidelor), finanrii programelor de mpdurire a terenurilor i asigurarea gestionrii terenurilor retrase din cultur. Mai mult Comunitatea cofinaneaz regimul de pensionare anticipat mai avantajos pentru agricultorii cu vrste peste 55 de ani, lsnd astfel locul tinerilor agricultori. Reforma McShary, chiar dac radical, s-a bazat pe principiile fundamentale ale PAC i a dat agricultorilor asigurarea c Comunitatea nu i-a schimbat angajamentul su fundamental n ceea cei privete. Chiar dac preurile au fost reduse, preferina comunitar a fost respectat. Piaa unic a produselor agricole i preurile unice au fost meninute. Ca i n cazul susinerii preurilor, costul ajutoarelor directe pltite agricultorilor este suportat din bugetul comunitar fr s apar fisuri n ceea ce privete solidaritatea financiar. Datorit faptului c acordul din 1992 integreaz ajutoare noi create n categoria cheltuielilor obligatoriu finanate de Uniune, agricultorii sunt protejai contra riscului eventualelor reduceri ale nivelului compensaiilor n viitor. Impactul reformei din 1992 asupra consumatorilor i fermierilor Reforma din 1992 a fost conceput s ajusteze oferta la nivelul cererii, n principal, prin reducerea ofertei (retragerea din cultur a terenurilor, continuarea sistemului cotelor pentru lapte, diminuarea produciei de carne de vit, etc.), prin acordarea unei atenii sporite proteciei mediului i folosirea mult mai raional a resurselor de teren, precum i prin reducerea preurilor minime garantate. Fermierii au fost compensai prin pli directe, fiind stimulai s raionalizeze costurile de producie, s creasc calitatea produselor, fiind ajutai s rectige segmente din pieele interne ocupate de importuri i s se orienteze ctre noi piee precum cele legate de biocombustibili. n paralel cu acestea, Uniunea a ncurajat managementul terenurilor forestiere i dezvoltarea de surse adiionale de venit, n special bazate pe turism. Chiar dac seciunea Garanii din FEOGA nu s-a diminuat n termeni reali, ponderea sa n bugetul comunitar s-a redus de la 64% n 1988 la 50% n 1997, cu accentul pe realizarea unei eficiene sporite. Reducerea volumului produciei a antrenat o scdere a costurilor legate de excedentul produciei, n timp ce restriciile privind subvenionarea exporturilor impuse de recentele acorduri comerciale internaionale au disponibilizat resurse ce pot fi canalizate pentru sprijinirea msurilor introduse de reform. Interveniile structurale finanate din FEOGAOrientare au crescut de la 1,3 miliarde ECU n 1989 la 3,6 miliarde ECU n 1995, sprijinind mbuntirea structurilor i condiiilor de producie, prelucrare i marketing al produselor. Natura reformei are darul s schimbe modul de funcionare a sistemului de susinere a agriculturii. Pentru prima oar reforma stabilete nivele diferite de compensare n diferitele regiuni ale Uniunii, avnd ca baz de calcul statisticile privind producia i randamentul. Mai mult, suma compensaiilor vrsate nu va depinde numai de pre, ci i de cantitatea produs. Pentru cereale, compensaiile depind de numrul de hectare cultivate i de localizarea acestora, iar ajutorul acordat cresctorilor de bovine depinde de mrimea eptelului i de metoda de cretere practicat. n sistemul anterior, bazat pe susinerea preului indiferent de cantitile produse, n momentul cnd preurile erau ngheate agricultorul nu avea alt posibilitate de mbuntire a situaiei sale dect creterea randamentelor, producnd mai mult. Astzi i sunt compensate integral veniturile fr a fi obligat s produc mai mult. Noul sistem de susinere direct a veniturilor nu mai creaz o dependen a fermierului fa de o anumit form de intervenie public, aa cum unele critici las s se neleag. Sistemul de susinere a preului anterior reformei, acord de facto fermierului subvenii care, chiar dac

65

erau mai puin vizibile, nu erau mai puin reale. Un sistem bazat pe vnzarea direct ctre depozitele frigorifice ale Comunitii, la preuri dinainte garantate, a produselor ce nu aveau nici o ans de competitivitate pe pieele mondiale nu avea mai nimic n comun cu principiile pieei libere. n noul sistem cea mai mare parte a veniturilor fermierilor provine de pe pia. Ajutorul pentru susinerea veniturilor constituie numai un supliment. Reforma a determinat o stabilizare a produciei la un nivel mai apropiat de consumul comunitar. Ea a frnat creterea produciei fr s antreneze totui reduceri majore ale nivelurilor produciei anterioare reformei. Singura raiune de cretere a produciei n viitor este gsirea de noi piee de desfacere. Aceste piee trebuie ns aprovizionate prin exporturi concureniale i nicidecum prin exporturi subvenionate. Cetenii, n calitatea lor de contribuabili, doresc s-i vad banii cheltuii eficient. Ei trebuie ns s realizeze c beneficiaz i i recupereaz n mare parte investiiile fcute n agricultur n calitatea lor de consumatori. Mult vreme PAC a fost acuzat de creterea artificial a preurilor produselor agricole, dar astzi o familie din Uniunea European cheltuiete 15% din bugetul su pe alimente n comparaie cu 30% ct cheltuia n 1960. Una peste alta, fiecare cetean comunitar pltete circa 100 de EURO pe an n contul PAC. n consecin, consumatorii trebui s profite de aceste reduceri de pre, dar nu integral. Preurile bunurilor alimentare vor crete cu siguran mai ncet pe parcursul anilor urmtori dect rata general a inflaiei pe ansamblul economiei europene. Exist cu singuran un domeniu n care consumatorii au avut de ctigat: calitatea. Din 1985, Comisia European a introdus criteriile de calitate ca parte integrant a PAC. Produsele de calitate trebuie s beneficieze de o bonificare n raport cu produsele de mas. n acest sens au fost introduse noi reglementri ce prevd utilizarea de etichete speciale i de certificate de garantare a calitii pentru a informa consumatorul c este vorba de un produs de calitate superioar. De asemenea, a fost adoptat o reglementare privind metodele de producie biologic a bunurilor agricole i alimentare, iar printr-o nou directiv se protejeaz denumirile de origine controlate. O atenie deosebit se acord promovrii i protejrii specialitilor regionale precum brnza obinut din lapte nepasteurizat, vinior, carne afumat sau srat obinute dup procedee tehnologice tradiionale. Aceast campanie de promovare a calitii superioare a produselor nu trebuie s eclipseze eforturile viznd fixarea de norme de igien severe pentru bunurile alimentare din comunitate i furnizarea de informaii adecvate consumatorilor despre valoarea dietetic a alimentelor. Standardizarea nu trebuie n nici un caz s conduc la o uniformizare a produselor alimentare. Reforma recompenseaz modelele de cultur i cretere a animalelor mai puin intensive. Sistemul anterior de susinere a preurilor pentru un nivel nelimitat al produciei a ncurajat nu numai recurgerea masiv la ngrminte i pesticide, dar i promovarea produciilor cu randament ridicat. n fapt, confruntat cu o ngheare a preurilor, productorul nu a avut alte mijloce de cretere sau de meninere a nivelului anterior al veniturilor proprii dect producnd mai mult la acelai pre. Acum, agricultorii pot s rmn n agricultur, lucru ce nu era posibil n sistemul anterior, cnd numrul exploataiilor agricole se reducea ntr-un ritm de 3% pe an. Chiar dac reforma nu a inversat complet aceast tendin, i-a ncetinit cel puin ritmul. Practic, ajutorul financiar este acum canalizat cu precdere ctre categoria de agricultori cea mai vulnerabil i ctre modelele extensive de cultivare i cretere a animalelor. Graie acestor argumente i datorit faptului c reforma a pus accent pe msurile de acompaniere ecologic i social, programul reformei a devenit pivotul strategiei de pia al Comunitii n vederea unei dezvoltri rurale echilibrate. Protecia mediului Reforma PAC a stabilit participarea activ a agricultorilor la protecia mediului. Operaiunile de mpdurire sau de gestiune a suprafeelor forestiere sunt astzi remunerate precum orice alt activitate economic. Pstrarea patrimoniului rural al Uniunii Europene i al satelor europene au mult de ctigat din aceste noi activiti introduse prin reforma din 1992.

66

n Europa, secole de agricultur au dat un anumit contur peisajului rural. Diversitatea rural, varietatea florei i faunei sunt indisolubil legate de sistemele de agricultur practicate. n regiunile unde activitatea agricol a disprut, mediul natural a suferit, iar biodiversitatea natural s-a diminuat. Bineneles nu toate sistemele agricole practicate au rezultate benefice pentru mediu, iar sistemele de producie intensive au condus la o deteriorare a echilibrului ecologic, a valorilor culturale i a peisajului rural. Creterea presiunii economice asupra fermierilor, mbuntirea competitivitii, intensificarea i schimbarea practicilor manageriale, abandonarea terenurilor sunt tot attea semnale c societatea nu mai poate atepta ca fermierii s furnizeze servicii de mediu fr remunerare. n 1992 Comunitatea a introdus programe obligatorii pentru promovarea formelor de agricultur ce protejeaz mediul, precum i pentru ncurajarea mpduririi terenurilor agricole. Din 1992 peste 1,35 milioane de acorduri au fost semnate ntre fermieri, autoritile naionale i regionale pentru acordarea de sprijin financiar din partea Uniunii. Aceste acorduri acoper o mare diversitate de situaii incluznd promovarea utilizrii durabile a resurselor, conservarea unor arii de interes particular pentru protecia mediului, precum mlatinile, i ncurajarea practicilor de producie natural i a tehnicilor de producie integrat. i n domeniul silvic au fost dezvoltate programe: din 1992 i pn astzi au fost semnate acorduri de mpdurire a peste 500.000 hectare de teren agricol. Aceste iniiative asigur noi oportuniti pentru zonele rurale n termenii cererii de noi servicii i crearea de noi oportuniti de ocupare a forei de munc. Comunitile rurale Dup reform, PAC a dinamizat eforturile de sprijinire a zonelor rurale n scopul meninerii unui nivel de activitate economic suficient de ridicat pentru pstrarea unor colectiviti locale dinamice. Acest lucru nu a fost posibil n condiiile PAC de dinainte de reform. Exodul agricultorilor de la sat la ora nu a fcut altceva dect s accelereze spirala ctre partea de jos a unui sector agricol n declin cu infrastructur insuficient i servicii neadecvate. Rolul jucat de agricultur n economiile rurale ale Comunitii Europene a evoluat de-a lungul anilor. Odat agricultura domina lumea rural, ns astzi ea abia mai deine o parte minor din fora de munc. Noua formul PAC este o contribuie original i important, testat nainte de 1992, cu sprijinul Fondurilor de dezvoltare regional, n cadrul unor iniiative specifice precum programul Leader. n acest context se integreaz i noul sistem de pensionare anticipat care, pe de o parte, permite agricultorilor pensionari s-i continue traiul n mediul rural, iar pe de alt parte, permite tinerilor agricultori s se instaleze pe exploataii agricole viabile . Agenda 2000; viitorul agriculturii europene Agenda 2000 a Comisiei Europene cuprinde un nou set important de propuneri de reform a PAC alturi de pachetul financiar de sprijin al acestor msuri. Toate aceste propuneri au ca scop imprimarea, n anii care vin, a unei forme concrete Modelului european de agricultur. Principalele caracteristici ale acestui model vor fi: un sector agricol competitiv care s poat face fa, n mod treptat, competiiei de pe pieele internaionale fr s fie nevoie s recurg la subvenii care sunt din ce n ce mai puin acceptate la nivel internaional; metode de producie sntoase i care protejeaz mediul, capabile s furnizeze produse de calitate n varietile cerute de populaie; forme diverse de agricultur, bogate n practici tradiionale care nu sunt numai orientate ctre un nivel mare de producie, dar care caut s menin frumuseile naturii i ale peisajului rural, precum i comuniti rurale dinamice i active, genernd i meninnd nivelul de ocupare al forei de munc; o politic agricol mult mai simpl i mai simplu de neles, care stabilete clar linii de separaie ntre deciziile ce trebuie luate n comun i cele ce rmn n competena Statelor Membre; o politic agricol care stabilete clar c cheltuielile pe care ea le implic sunt justificate de serviciile pe care fermierii le furnizeaz societii n sens larg.

67

Acest model de agricultur nu este similar cu cel urmat de ctre concurenii UE. Exist multe diferene ntre modelul UE i al lor. A cuta s fii competitiv nu trebuie confundat cu dictatul pieei care este departe de a fi perfect. Modelul european este gndit s pstreze nivelul ctigurilor fermierilor astfel nct s le asigure stabilitatea prin folosirea mainilor, a organizaiilor comune ale pieei i a plilor compensatorii directe. Secole de-a rndul agricultura european a ndeplinit funcii multiple pentru economie i mediu i a jucat multe roluri n societate. Acesta este motivul pentru care la Consiliul European de la Luxemburg, din decembrie 1997, s-a stabilit c rolul multifuncional al agriculturii trebuie dezvoltat peste tot n Europa, inclusiv n acele regiuni ce se confrunt cu dificulti particulare. n conexiune cu Agenda 2000 i implementarea sa, o atenie deosebit trebuie acordat oferirii de compensaii pentru restriciile i dezavantajele naturale. Extinderea PAC n decembrie 1997 efii de stat i de guvern din rile membre au luat decizia istoric s iniieze o nou lrgire a Uniunii. Negocierile ncepute la Conferia de la Londra din martie 1998 vor mri n viitorii ani numrul de membri la 21-26 prin integrarea rilor central i est europene i a Ciprului. Aceast lrgire va ntri stabilitatea european n timp ce 100 de milioane de noi consumatori vor fi adugai la cea mai mare pia din lume. Cu toate acestea lrgirea presupune noi provocri, cu att mai mult pentru sectorul agricol. Economiile rilor candidate sunt caracterizate printr-o mult mai mare dependen de agricultur dect este cazul n prezent n Uniune, unde sectorul agricol produce 2,4 % din PIB-ul UE i ocup 5,3% din populaia activ a Uniunii. n rile central i est europene cifrele corespunztoare sunt de 9% i respectiv 22,5%. n aceste ri s-au produs schimbri structurale substaniale din 1989, dar nc mai sunt multe de fcut. Infrastructura este principalul domeniu ce reclam modernizri substaniale. Restructurarea sectorului agricol este de asemenea absolut necesar. Acest lucru este n egal msur valabil pentru fermieri, precum i pentru sectoarele din amontele i avalul agriculturii. Lrgirea ofer numeroase oportuniti. Multe firme din UE sunt deja prezente n aceste state, dezvoltnd pieele naintea lrgirii. nc din 1989 un numr de acorduri speciale au fost stabilite cu aceste state. Comunitatea a stabilit, de asemenea, programe precum PHARE, n scopul sprijinirii rilor candidate n procesul aderrii. n domeniul agriculturii, programele de sprijin au cuprins domenii foarte vaste: de la reforma funciar, pn la dezvoltarea de noi forme de management i promovarea modernizrii sectorului agro-industrial. Agenda 2000 propune dou noi instrumente financiare de pre-aderare. Unul dintre acestea, SAPARD, este destinat ajustrilor structurale din agricultur. O contribuie anual de 500 de milioane de EURO este acordat anual din FEOGA - Garanii pentru cele zece ri candidate. Se va acorda prioritate msurilor viznd creterea eficienei fermelor i industriei agro-alimentare, iniiativelor privind mbuntirea managementului pmntului i altor resurse naturale, ncurajarea diversitii economice n zonele rurale, programelor de promovare a agriculturii durabile. Un efort foarte mare trebuie depus de ctre statele candidate pentru armonizarea standardelor n domeniul sanitar veterinar i fitosanitar pentru a pregti aceste ri s adere la piaa unic.

6. Organizarile comune de piata in Romania

Problemele abordate n cadrul acestui studiu se refer n principal la funcionarea pieelor din cadrul filierelor agroalimentare, concurena pe pieele existente n diferitele stadii ale filierelor, procesul de convergen a preurilor agricole n cadrul pieei unice europene i modul de

68

transmitere a variaiilor de pre de la poarta fermei la consumatorul final, n aceast perioad de extrem instabilitate a produciei agricole i de volatilitate a preurilor. Creterea acut a preurilor agricole n perioada recent constituie rezultatul unei combinaii de factori structurali i conjuncturali. Printre factorii structurali amintim creterea cererii la nivel global generat de creterea veniturilor populaiei n rile cu economii emergente i apariia unor noi piee. n acelai timp, oferta agricol nu s-a dezvoltat n acelai ritm, existnd un decalaj important ntre nivelul cererii i disponibilitatea ofertei. Oferta agricol este limitat, n principal, de nivelul randamentelor la hectar i se afl sub incidena procesului de declin a productivitii agricole pe termen lung. Aciunea factorilor structurali este amplificat de evenimente conjuncturale cum ar fi deficitele de producie datorate condiiilor climatice adverse, restriciile comerciale ale anumitor ri, creterea preului petrolului, aciunile speculative pe pieele agricole, etc. Evoluia ascendent a preurilor agricole a condus la creterea preurilor la consumatorul final, dei materia prim agricol reprezint doar o parte destul de redus din costurile unui produs alimentar. Transmiterea creterii preurilor agricole ctre consumatorul final constituie doar unul din elementele care au condus la creterea preurilor la consumator, la acesta adugndu-se creterea preurilor la combustibili, etc. Principalele concluzii ale acestui studiu se refer la faptul c n ara noastr, ca i n majoritatea statelor nou aderate, pieele agricole au fost caracterizate de o instabilitate accentuat n anii 2007-2009, nregistrndu-se variaii semnificative ale preurilor agricole mai ales pentru produsele vegetale. n Romnia, transmiterea acestor variaii ctre consumatorul final a fost ns amortizat pe filiere att n cazul creterii preurilor agricole n anii 2007-2008 ct i n cazul scderii acestora la sfritul lui 2008 i n anul 2009. De asemenea, procesul de convergen a preurilor agricole n cadrul pieii unice europene este nc n stadiu incipient, fiind mai evident numai n cazul cerealelor i a pieei produselor lactate.

7. Piata si filiera produselor alimentare biologice

Un produs alimentar biologic, este considerat acel produs agroalimentar ncadrat n grupa produselor ecologice care a fost obinut n urma unor practici (sau tehnologii) agricole nepoluante prin care se respect condiiile referitoare la: - interzicerea utilizrii de produse chimice de sintez (n acest fel ecomarketingul promoveaz i oferta de produse alternative nepoluante n combaterea bolilor i duntorilor n agricultur); - prin utilizarea de tehnologii pentru obinerea produsului se protejeaz mediul i animalele; - acceptarea formelor de control pentru condiiile de producie nepoluante; - respectarea regulilor impuse de regulamente i standarde n producerea i distribuia acestor produse. De aici reiese c acest concept de aliment ecologic, este implicat att productorul, ct i distribuitorul i consumatorul, ntruct aceste produse au influene asupra strategiei agentului economic i a echilibrului din cadrul filierei agricole/agroalimentare. Produsele ecologice agroalimentare cu denumirea curent de ecoproduse alimentare pot fi ncadrate n urmtoarele grupe: produse vegetale primare neprocesate, animalele i produsele animale neprocesate; produsele de origine vegetal i animal procesate destinate consumului uman preparate din una sau mai multe ingrediente de origin vegetal i/sau de origin animal. Oferta n cadrul pieei produselor alimentare biologice se refer la dou categorii de produse: - produse alimentare biologico-ecologice rezultate prin respectarea cu strictee a unor tehnologii impuse de obinere a acestor produse; - produsele cu "imagine biolgic" considerate intermediare care se interpun ntre produsele alimentare biologico-ecologice i produsele alimentare curente (n cadrul acestor produse se pot ncadra i produsele de ferm sau produsele fermierului). n aceast situaie produsul trebuie s

69

ntruneasc urmtoarele trei condiii cumulative: produsul s fie obinut n cadrul exploataiei agricole; ingredientele transformrii acestui produs trebuie s provin tot din exploataia agricol; s fie un mod de fabricaie artizanal (prin practicarea unei tradiii specifice n prepararea produsului). Potenialul productiv al agriculturii romneti de a obine produse ecologice poate s ajung oferte n cadrul pieei, dup estimrile specialitilor, pn la 15-20% din suprafaa agricol total a rii. n sectorul vegetal din Romnia se obin n condiii ecologice: cereale, oleaginoase i proteice, culturi furajere, legume, fructe (viine, ciree i mere), fructe de pdure. n sectorul zootehnic cresc dup regulile i principiile agriculturii ecologice vacile pentru lapte, oile i ginile, de la care se obin laptele i oule ecologice. Laptele ecologic este materie prim pentru brnza i cacavalul ecologic. Pe piaa extern ajunge 90-95% din ntreaga cantitate de produse ecologice. Pieele de desfacere a produselor ecologice consacrate sunt: piaa olandez, italian, francez, elveian i german, unde ajung preponderent mrfurile cu un grad mic de prelucrare, precum grul, porumbul, floarea soarelui i soia, la care se mai adaug mierea, laptele, carnea de porc i legumele. La nivel internaional principalii furnizori ai produselor biologice provin n proporie de 60% din rile UE ( Italia, Germania, Spania etc. ), iar 40% din Africa i America de Sud. Cererea de produse ecologice, se manifest sub dou forme. cerina de alimente produse local; cererea pentru produse organice certificate. Pentru aceste ecoproduse cererea variaz pe diferite piee, aceasta fiind de cca. 10% pe piaa total din alimentele respective (n Frana este 6-7% pentru produsele cu "imagine biologic" i de 2,25% pentru produsele "biologico-ecologice"). Totodat a devenit din ce n ce mai greu de definit profilul consumatorului nou de produse ecologice n special n Europa. Problema care se ridic n cazul pieei ecoproduselor este aceea a acceptrii de ctre consumatori a unor niveluri mai mari a preurilor (ecopreuri). Rezolvarea acestei probleme este posibil numai prin atragerea unor segmente de consumatori dispui s plteasc acest pre mai ridicat. Pentru aceste produse consumatorii accept o suplimentare a preului de 25-35%. Consumul de produse biologice este la un nivel mai ridicat n Germania, Frana, Danemarca, Austria, Italia etc., revenind o sum de 16,1 euro/persoan/an, nivel considerat similar cu cel realizat din SUA. Cumprtorii de ecoproduse alimentare sunt diferii de cumprtorii produselor alimentare curente. Dar i cumprtorii ecoproduselor alimentare achiziioneaz n mod difereniat aceste cantiti de produse i anume cantiti foarte mici de produse animale i cantiti mai mari de legume i fructe proaspete, leguminoase etc. Politica de eco-marketing are rolul s ajute la formarea unor comportamente ecologice printr-o informare adecvat a consumatorilor. Actualele cerinele pentru produsele ecologice sunt structurate n direcia unor alimente produse local i cererea pentru produse certificate. Descrierile generale folosite cum sunt: nivelul ridicat al veniturilor, o educaie foarte bun i o contientizare a importanei sntii par a fi adevrate numai n parte, depinznd de sursele de informaii utilizate. Produsul marcat ecologic are n general un nivel al preului mai ridicat dect produsele similare nemarcate. Aceast majorare a preului este generat de existena a o serie de costuri tehnologice i de ndeplinire a standardelor care nu pot fi compensate prin aplicarea principiilor economiei de scal. Efectiv aceast situaie a nivelului ridicat al preurilor produselor ecologice este justificat prin: - nivelul mai sczut al produciilor la hectar (nivelul randamentului se reduce cu 20-30%); - preul ambalajelor speciale, din materiale reciclabile; - cheltuieli suplimentare cu certificarea ecologic, obligatorie pentru ca un produs s poat fi vndut sub aceast marc pe piaa european, care majoreaz costurile de producie cu aproximativ 60%. Productorul trebuie s achite o tax ( aceasta este de cca 20% din valoarea

70

produsului ), iar concomitent consumatorul trebuie s gseasc avantajele ecologice ce decurg din ecotax. Pentru acest motiv la nivelul UE exist o serie de mecanisme financiare prin care se vine n sprijinul productorilor agricoli care ndeplinesc standardele comunitare de agricultur ecologic. Aceste mecanisme financiare pot reprezenta att pli directe, ct i sprijinirea procesului investiional, ajutoare de formare i pregtire profesional, pli compensatorii. La reforma PAC sa stabilit c se poate acorda un sprijin financiar pentru fermierii care timp de cel puin 5 ani au practicat metode agroecologice, n limita a 600 Euro/ ha pentru recoltele anuale, 900 Euro/ ha pentru recolte perene, si 450 Euro/ ha pentru alte recolte.Toate aceste elemente privind preurile se datorete faptului c, piaa produselor "bio" se adreseaz unui segment mic de consumatori, dei se ateapt, ca n Europa i n SUA procentul produselor ecologice pe pia s creasc de la 1-3% la 5-10%. Filiera produselor agroalimentare biologicepoate fi delimitat prin anumite caracteristici, ce se pot referi la urmtoarele: - formarea, informarea i comunicarea privind existena n cadrul pieei a produselor agroalimentare biologice; -existena unor reglementri n producerea i distribuia acestor produse; - impactul existenei acestor produse asupra echilibrului filierei produsului sau grupei de produse; - specificitatea sortimentului produselor agroalimentare biologice i corelarea acesteia n cadrul filierei. n prezent au aprut schimbri n filiera produselor agroalimentare ecologice deoarece: -procesatorii ncep s importe direct; -marii detailiti ncep s cumpere i chiar s importe direct produsele agroalomintare ecologice; - noi distribuitori intr pe piaa produselor organice asigurnd opiuni adiionale de aprovizionare i ofer posibiliti speciale pentru exporturi - noi distribuitori intr pe piaa produselor organice asigurnd opiuni adiionale de aprovizionare i ofer posibiliti speciale pentru exporturi.

71

BIBLIOGRAFIE
1. 2. 3. Managementul exploataiilor agricole, Editura Ceres, Bucureti, 2001 Alexandri Cecilia. (2001) Securitate i echilibru alimentar n Romnia, Editura Geea, Bucureti 1 Angelescu C., Ciucur Economie, ediia a V-a, Ed. Economica, Bucureti, D., Dobrot N., Gavril 2000 I., Ghi P.T., Popescu C., Trhoac C. Bcescu M., Bcescu- Macroeconomie i politici macroeconomice, Ed. Crbunaru A. All Educational, Bucureti, 1998 Bold I., Rus Gh. (2003) Strategii pentru agricultura romneasc, Editura Mirton, Timioara Bulgaru M. (1996) Dreptul de a mnca, Editura Economic, Bucureti Chivu Luiza (2002) Competitivitatea n agricultur analize i comparaii europene, Editura Expert, Bucureti Davidovoci I., Gavrilescu Economia creterii agroalimentare, Ed. Expert, G. Bicureti, 2002 Dona I. Economie rural, Editura Economic, Bucureti,2000 Dumitru M. Agricultura n Uniunea European n pas cu timpul, Editura Simeze, Bucureti, 1999 Dumitru M. Romania: Country case study on integrating land issues into the broader development agenda, World Bank, Bucureti, 2004 Gavrilescu D., Sima Restructurarea agriculturii i tranziia rural n Mariana Romnia, Editura Agris, Bucureti,1996 Gavrilescu D, Giurc Economie agroalimentar, Editura Expert, Daniela Bucureti, 2000 Gavrilescu D. i colab. Tratat de economia agriculturii, Editura Expert, Bucureti, 2004 Groza N. Iagru Gh Agricultura n reform i tranziie, Editura AGIR, Bucureti, 1998 Hera C. Cercetarea tiinific i agricultura durabil, Editura Agris, Bucureti,2001 Gh. Iosif i colab. Ecomarketingul societilor comerciale, Editura Tribuna Economic, Bucureti, 1999 Lpuan A. Structuri agrare, Editura Banea Press, Bucureti, 2002 Manole Victor, Boboc Filiere agroalimentare, Ed. ASE, Bucureti, 2005 Dan Otiman I. P. Secolul XX Performane n agricultur, Editura Ceres, Bucureti, 2002 Otiman I. P. Agricultura Romniei, Editura Agroprint, Timioara, 2002 Economie i politic agrar, Ed. Fundaiei Universitare Dunrea de Jos, Galai 2003 Probleme de politic agrar, Editura ASE, 2003 Lecii ale tranziiei. Agricultura 1990-2000, 72 Alecu I. i colab .

4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11.

12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21.

22. Panru Petru 23. Popescu G. 24. Popescu M.

25. Voicu Radu 26. 27. 28.

29. 30. 31. 32.

33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40. 41. 42. 43.

Editura Expert, Bucureti, 2001 Economia i managementul exploataiilor agricole, Ed. Tribuna Economic, Bucureti, 2000 Zahiu Letiia Agricultura mondial i mecanismele pieei, Editura Arta Grafic, Bucureti, 1992 Zahiu Letiia Management agricol, Ed. Economic, Bucureti, 1999 Zahiu Letiia., Lazr T. Agricultura Romniei n procesul de integrare agricol european, Editura Ex Ponto, Constana, 2000 Zahiu Letiia., Dachin Politici agroalimentare comparate, Editura Anca Economic, Bucureti, 2001 Zahiu Letiia i colab. Structurile agrare i viitorul politicilor agricole, Editura Economic, Bucureti, 2003 Zahiu Letiia i colab. Politici i piee agricole reform i integrare european, Editura Ceres, Bucureti, 2005 Zahiu Letiia i colab. Agricultura Uniunii Europene sub impactul Politicilor Agricole Comune , Editura Ceres 2006 Zahiu I., Zugravu A. Planul de afaceri al IMM-urilor, Ed. Didactic i Pedagogic, bucureti, 2005 *** http://www.fao.org/ag/agl/agll/terrastat/ *** www.insse.ro *** www.mapan.ro *** www.infoeuropa.ro *** www.sapard.ro *** www.adetim.ro *** www.mie.ro *** www.europa.eu *** www.anif.ro *** www.irigaii.ro

73