Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Organizare si obiective
Controlul calitatii produselor pe fluxul de fabricatie si prin inspectie finala constituie un factor
esential al oricarui sistem stiintific de organizare si conducere a productiei. Calitatea, in sens de
conformitate cu un referential, se realizeaza in procesul de productie, dar controlul, prin caracterul
sau preventiv, influenteaza productia in directia perfectionarii ei.
Controlul de calitate reprezinta, in esenta, verificarea prin examinare, masurare, incercare, analiza
etc., a conformitatii unui produs cu prescriptiile tehnice, inscrise in documentatia care a stat la baza
fabricatiei.
Astazi, mai mult ca ieri, si maine, mai mult ca azi, se poate vorbi si despre calitatea controlului
de calitate, deoarece, in conceptia moderna, controlul de calitate nu se reduce la rolul pasiv de
depistare, constatare si inregistrare a defectelor calitative, ci are rolul activ de a influenta productia,
in sensul prevenirii defectelor.
Legatura inversa ce o asigura controlul calitatii semnalizeaza devierile ce pot apare fata de
calitatea prescrisa si permite stabilirea corectiilor care trebuie aduse. Prin cunoasterea operativa
a erorilor (abaterilor), se introduce in productie comanda de reglarepentru corectarea si
prevenirea abaterilor. Astfel, controlul tehnic al calitatii influenteaza activ intregul proces de
productie, prin aplicarea de masuri de corectare in toate compartimentele intreprinderii, care
concura la realizarea calitatii.
Existenta unui sistem de control al calitatii bine organizat, dotat cu cadre de inalta calificare si cu
aparatura moderna, nu scuteste de raspundere factorii de conceptie si de executie pentru
asigurarea unei calitati superioare a produselor. Controlul creeaza conditiile necesare pentru
conjugarea tuturor fortelor in vederea indeplinirii sarcinilor. Aceasta conjugare a raspunderilor
deriva din faptul ca toate compartimentele dintr-o intreprindere isi au locul lor bine determinat.
Orice eroare de calcul a proiectantului, o gresala a tehnologului, o neglijenta a maistrului, lipsa de
exigenta a controlului, a muncitorului care ambaleaza, transporta sau depoziteaza produsele
dauneaza calitatii. Controlul calitatii, ca functie de verificare a activitatilor componente ale
procesului de productie, implica stabilirea unor raspunderi precise pentru toti factorii.
1
Controlul calitatii are un rol insemnat pe linia preintampinarii refuzurilor si reclamatiilor care, in
afara de faptul ca prejudiciaza prestigiul fabricii marca fabricii si reduc portofoliul de comenzi
(deci pericliteaza largirea productiei si dezvoltarea fabricii), conduc la sporirea cheltuielilor de
productie (prin rebuturi, remanieri, bonificatii etc.). Calitatea controlului de
calitate este conditionata de:
cunoasterea cu exactitate a tehnologiei de control, respectiv cine, ce, cum, cat masoara si cu
ce se masoara;
Intr-o intreprindere moderna si eficienta din punct de vedere economic, controlul calitatii produselor
si implicit siguranta acestora in functionare trebuie sa constituie o dominanta a preocuparilor
conducerii, indiferent de nivelul ierarhic, precum si a salariatilor. Innoirile permanente ale
produselor, complexitatea acestora, dezvoltarea de noi procese tehnologice, existenta unie pieti
concurentiale, cheltuielile mari care se fac in situatia aparitiei rebuturilor (mergand pana la
retragerea de pe piata a unor loturi importante de produse), despagubirile pe care producatorul
este obligat sa le acorde in cazul functionarii necorespunzatoare sau a prejudiciilor aduse sanatatii
si sigurantei utilizatorului, au impus schimbarea atitudinii producatorilor fata de problemele calitatii
si sigurantei in functionare. Din aceste motive, problema calitatii produselor este problema atat a
managementului, cat si a fiecarui membru al unei organizatii. Persoana care organizeaza si
raspunde de planificarea, organizarea si controlul calitatii trebuie sa faca parte din managementul
general al intreprinderii si sa raporteze problemele legate de activitatea sa nemijlocit managerului
general. Subordonarea responsabilului pentru controlul calitatii produselor la persoane din
structurile ierarhice aflate la randul lor in subordinea managerului general este de natura sa
genereze conflicte de interese cu repercursiuni negative asupra calitatii produselor.
2
Organizarea si functionarea compartimentelor de control tehnic al calitatii se reglementeaza in
functie de apartenenta la o ramura de productie si de natura problemelor ce fac obiectul
controlului de calitate. Aceste activitati trebuie sa fie in concordanta cu profilul organizatiei
economice si cu tipurile de produse si servicii pe care le ofera.
Principiile pe care se bazeaza functia de control a calitatii sunt strans legate de criteriile de
proiectare si de probele la care trebuie supus produsul pentru a se verifica concordanta cu
performantele prescrise. Mai mult, functia de control a calitatii trebuie sa asigure respectarea
tehnologiilor si a proceselor tehnologice specificate in documentatii, fara de care nu se pot realiza
parametrii de siguranta in functionare si economicitate in fabricatie. Stabilirea prin plan a unor
programe de inspectie pentru asigurarea concordantei dintre produs si cerinte, precum si de
verificare a respectarii tehnologiei de fabricatie si a tehnologiei de control a calitatii reprezinta
sinteza compararii realizarilor efective cu obiectivele planificate.
Controlul calitatii este legat de faza executiei, care se realizeaza in productie, in timp ce cerintele
privind fiabilitatea sunt concentrate in cadrul activitatii de conceptie constructiva si tehnologica.
Elementele tehnice ale programului de control al calitatii si cele ale asigurarii fiabilitatii se
completeaza reciproc in cadrul productiei. Din acest motiv, in organizarea moderna a controlului
calitatii in procesul de fabricatie, s-au introdus si functiunile de control al realizarii fiabilitatii
interne .
a) Alegerea furnizorului pe baza unei analize si evaluari a produselor oferite de diferiti furnizori.
Se analizeaza astfel mijloacele de productie si control de care dispune furnizorul, tehnicile de
control pe care le aplica, daca are implementat un sistem de management al calitatii, daca
produsele livrate sunt certificate de catre un organism de certificare acreditat, aprecierea pe
piata, bonitatea, seriozitatea in respectarea prevederilor contractuale referitoare la preturi,
termene de livrare, garantii.
b) Intocmirea listei cu furnizorii agreati, in situatia in care exista mai multi furnizori care
indeplinesc in conditii acceptabile exigentele producatorului.
f) Initierea actiunilor corective care privesc furnizorii in vederea eliminarii deficientelor care
pot apare la livrarea unor produse.
3
g) Colaborarea cu furnizorii avand drept obiectiv intelegerea corecta a cerintelor de calitate
pentru produsele pe care le furnizeaza; imbunatatirea acestora prin schimburi de informatii si
idei. Contactul permanent intre producator si furnizor constituie o conditie indispensabila a
demararii si rularii corespunzatoare a contractului incheiat intre parti.
b) procesul tehnologic prezinta o variabilitate, insa prin aplicarea unor corectii, acesta poate
fi readus in programul normal de desfasurare;
c) procesul tehnologic prezinta variabilitate asa de accentuata incat, prin corectii, nu poate
fi readus in programul normal de desfasurare. Este necesara intreruperea procesului de
fabricatie pentru efectuarea unor interventii structurale, in scopul evitarii rebutarii produselor;
produsul nu este acceptat dar poate fi remaniat, situatie in care se reiau unele faze din
procesul tehnologic in vederea eliminarii neconformitatilor aparute;
produsul este declarat rebut si este dirijat catre depozitul de rebuturi, avandu-se grija sa se
evite posibilitatea reintroducerii sale accidentale sau voite pe fluxul de fabricatie.
Controlul final reprezinta in esenta un supracontrol si constituie ultima bariera in calea patrunderii
produselor necorespunzatoare in circuitul economic. Controlul final ofera totodata posibilitatea
verificarii competentei si exigentei grupelor de control interfazic, permitesa se stabileasca masuri
tehnico-organizatorice avand ca obiectiv lichidarea neajunsurilor care exista in toate
compartimentele intreprinderilor.
Evident, controlul pe flux este mai important decat controlul final deoarece permite depistarea in
timp util a dereglarilor din procesul de fabricatie si in consecinta depasirea de catre caracteristicile
de calitate a limitelor de toleranta. Totodata, controlul interfazic permite eliminarea
remanierilor ulterioare sau rebuturilor si, de aceea, are o importanta economica de prim
ordin.
In general, cu cat un control de calitate este mai minutios si se executa cu aparatura si dispozitive
mai performante, cu atat calitatea produselor va fi mai buna, gradul de incredere in masuratori va fi
mai mare. Vor creste insa si costurile din cauza aparaturii mai elaborate si a pregatirii mai inalte a
controlorilor.
4
masura decat cele ale departamentelor din organigrama), este necesar sa se asigure o coordonare
a acestor activitati intr-un ansamblu unitar. Acest lucru nu inseamna neaparat ca o anumita
persoana sau functiesa exercite comanda asupra tuturor activitatilor privitoare la calitate.
In intreprinderile mici, aceasta metoda este naturala si eficienta. Activitatile sunt limitate iar
personalul putin numeros, astfel incat conducatorul intreprinderii, prin contact direct cu personalul
productiv si cu realitatea faptelor, poate sa cunoasca ceea ce se intampla si sa ia decizii potrivite.
Intreprinderea stabileste anumite obiective referitoare la calitatea produselor. Amploarea relativ
redusa a activitatilor, specifica intreprinderilor mici, permite urmarirea operativa a indeplinirii
obiectivelor de catre managerul general si intreprinderea din mers a masurilor de corectie.
2. Autocoordonarea
Redactarea unei dispozitii scrise trebuie precedata de o analiza. Adeseori, o dispozitie scrisa,
redactata pentru prima oara, este totodata si analizata pentru prima oara.
Inainte de aprobarea unei dispozitii scrise, trebuie sa existe acordul unanim al departamentelor
interesate. Un astfel de consens se obtine mult mai usor prin consultarea unei dispozitii scrise
decat prin explicatii orale.
dispozitie scrisa apara impotriva slabiciunilor memoriei, poate fi oricand supusa consultarii si
revederii, inlesneste instruirea noilor angajati si serveste ca sursa de referinta.
Dispozitiile trebuie aprobate de cei care au autoritatea necesara, consfintita prin organigrama
intreprinderii.
5
Un numar mare de probleme de coordonare sunt generate de natura interdepartamentala a
proiectelor. De exemplu, asimilarea in productie a unui produs nou, implica efectuarea unui studiu
de dezvoltare de catre un departament, proiectarea executiei de catre un al doilea departament,
planificarea productiei de catre un al treilea etc. O colaborare asemanatoare este necesara si in
vederea introducerii unor procese tehnologice noi, unor standarde (norme) noi, unor sisteme de
conducere noi.
Realizarea cu succes a unor astfel de proiecte, corespunzatoare pentru utilizare, in timp util si
economice, necesita un plan coordonat (specificatii, termene de executie, evaluarea costurilor) si o
activitate controlata de indeplinire a planului. Conform practicii curente, se atribuie unor asa-
numiti directori de proiect sarcina realizarii mai multor activitati de coordonare esentiale:
Prezentarea de rapoarte privind mersul indeplinirii planului si luarea de masuri pentru eliminarea
dificultatilor.
In cazul unor proiecte foarte mari, se creeaza de obicei o structura functionala specifica, condusa
de un director de program caruia i se repartizeaza inginerii proiectanti necesari.
Trebuie sa se faca o deosebire intre coordonarea unui proiect, astfel cum a fost descrisa mai sus si
coordonarea mai larga, necesara in cazul unor probleme cum sunt politica calitatii si obiectivele
calitatii. In prezent, este larg raspandita folosirea unor departamente cu functii de coordonare in
controlul calitatii, prevazute cu cadrele de specialisti necesare pentru diagnosticare, pentru
elaborarea planurilor departamentale si pentru alte activitati de coordonare ''proiect cu proiect''.
Totusi, problema repartizarii sarcinilor privitoare la functia calitatii pentru aceste departamente nu
este clar definita, asa cum este in cazul departamentelor de contabilitate, in ceea ce priveste
functia financiara.
Exista conditii pentru o larga initiativa, precum si posibilitati favorabile pentru desfasurarea unei
activitati originale si creatoare pe un plan mai larg in directia perfectionarii mijloacelor de
coordonare a functiei calitatii.
Un anumit numar de activitati esentiale in legatura cu functia calitatii sunt realizate de comitete. In
linii generale, responsabilitatile de baza ale comitetelor si modul de exercitare a acestor
responsabilitati depind de natura problemei analizate. Activitatea comitetelor este laborioasa si
dinamica, desfasurandu-se in interdependenta cu alte acitivitati, uneori extrem de complexe. Din
acest motiv, pentru a obtine rezultate bune, organizarea si functionarea unui comitet trebuie privita
cu mare atentie.
Un comitet este constituit pentru a indeplini o cerinta sau o functie pentru a caror rezolvare nu
exista structurile organizatorice adecvate; comitetul nu trebuie sub nici o forma sa substituie sau sa
dubleze functiunile pe care le indeplinesc, conform atributiunilor functionale, persoane sau
colective din structura organizatorica a intreprinderii.
Un conducator care a constituit un comitet pentru rezolvarea unor probleme ramane responsabil
pentru actiunile pe care le initiaza in acest scop, indiferent daca si-a insusit sau nu solutiile propuse
de comitet. Eficienta comitetelor, atunci cand sunt bine organizate si conduse, se datoreaza nu
numai competentei profesionale a participantilor, ci si faptului ca problemele sunt studiate mult mai
profund si sunt dezbatute cu discernamant de un colectiv de specialisti, nu de catre o singura
persoana.
6
1. Comunicarea. Oamenilor le este mai usor sa comunice intre ei stand in jurul unei mese
decat adresandu-si unul altuia informari scrise;
2. Coordonarea. La fel, oamenilor le este mai usor sa obtina in cadrul unui comitet acordul
comun asupra unor probleme controversate.
3. Participarea. Daca se ofera tuturor posibilitatea de a fi ascultati atunci cand problemele sunt
inca neclare, se asigura o receptivitate mai mare fata de ideile propuse.
In afara de unele exceptii, comitetul nu trebuie sa ia decizii, sa dea ordine sau sa spuna cuiva ce
are de facut. Comitetul trebuie sa faca numai recomandari. Alte persoane din intreprindere, inclusiv
membri ai comitetului (dar nu in calitatea lor de membri ai comitetului) vor hotari daca sa se
adopte recomandarile sau nu.
(2) cand mecanismul de functionare a comitetului nu este utilizat in mod adecvat (lipsa unei
ordini de zi, incapacitatea presedintelui de a conduce discutiile, neincheierea minutelor de
sedinta, neurmarirea hotararilor etc.).
Punctul de plecare pentru crearea unui comitet il formeaza existenta unei probleme care necesita o
analiza in colectiv. Caracterul acestei probleme sugereaza si modul de organizare a comitetului.
Calitatea de membru se atribuie unor persoane din acele departamente care, probabil, vor avea de
realizat cele mai multe actiuni ca urmare a deliberarilor comitetului. Presedintele va fi, de regula, o
persoana din departamentul care are cele mai multe probleme de rezolvat. Membrii comitetului nu
se aleg pe baza pozitiei lor, ci in functie de capacitatea de a rezolva problemele. Secretarul
comitetului se alege de obicei din cadrul departamentului care efectueaza cea mai mare parte a
muncii de analiza (diagnosticare).
Este indicat ca si comitetul sa-si defineasca clar sarcinile. Acest lucru se realizeaza prin elaborarea
unui cadru de referinta in forma scrisa, care se aproba de catre conducere, conferind astfel
comitetului un caracter legitim.
7. Stabilirea resurselor materiale umane si financiare, intr-o prima evaluare, necesare pentru
intreprinderea actiunilor de remediere.
7
8