CONTROLUL CALITATII PRODUSELOR IN PROCESUL PRODUCTIEI

1.Organizare si obiective
Controlul calitatii produselor pe fluxul de fabricatie si prin inspectie finala constituie un factor
esential al oricarui sistem stiintific de organizare si conducere a productiei. Calitatea, in sens de
conformitate cu un referential, se realizeaza in procesul de productie, dar controlul, prin
caracterul sau preventiv, influenteaza productia in directia perfectionarii ei.

Controlul de calitate reprezinta, in esenta, verificarea prin examinare, masurare, incercare,

analiza etc., a conformitatii unui produs cu prescriptiile tehnice, inscrise in documentatia care a
stat la baza fabricatiei.
Astazi, mai mult ca ieri, si maine, mai mult ca azi, se poate vorbi si despre calitatea controlului
de calitate, deoarece, in conceptia moderna, controlul de calitate nu se reduce la rolul pasiv de
depistare, constatare si inregistrare a defectelor calitative, ci are rolul activ de a influenta
productia, in sensul prevenirii defectelor.
Datorita faptului ca majoritatea caracteristicilor de calitate sunt variabile aleatoare, iar
desfasurarea proceselor de productie se supune legilor care guverneaza fenomenele si procesele
cu caracter aleator, metodele de control al calitatii produselor si al proceselor de fabricatie se
fundamenteaza pe teoria probabilitatilor si statistica matematica. Pe aceasta baza, variabilitatea
proceselor de fabricatie poate fi nu numai cunoscuta, dar si controlata, adica influentata in mod
constient.
Cunoasterea variabilitatii proceselor de fabricatie impune buna functionare a compartimentului
de control tehnic al calitatii care trebuie sa efectueze incercari si analize pentru a caracteriza
starea procesului si a aduce operativ corecturile necesare readucerii acestuia in limitele de
desfasurare admise (in campul de toleranta) pentru a asigura precizia si calitatea prescrisa.
Controlul de calitate nu trebuie sa intervina numai pe fluxul de fabricatie si in faza finala,
de produs finit, ci trebuie sa fie prezent in toate etapele premergatoare desfasurarii
procesului de fabricatie propriu-zis, adica in etapele de conceptie constructiva si
tehnologica si de pregatire a fabricatiei, care hotarasc calitatea. De asemenea, controlul nu
se incheie dupa acceptarea produsului finit si livrarea acestuia, ci se extinde si ulterior, la
beneficiari, prin service-ul asigurat. In cazul instalatiilor complexe, controlul continua in timpul
montajului si pe perioada de efectuare a probelor tehnologice. Datorita progresului tehnic si a
exigentei crescande a beneficiarilor, s-a generalizat uzanta ca perioada de garantie acordata de
catre furnizori pentru produse sa creasca, sporind astfel sarcinile controlului de calitate, in
urmarirea comportarii in exploatare a produselor.
Legatura inversa ce o asigura controlul calitatii semnalizeaza devierile ce pot apare fata de
calitatea prescrisa si permite stabilirea corectiilor care trebuie aduse. Prin cunoasterea operativa a
erorilor (abaterilor), se introduce in productie comanda de reglare pentru corectarea si
prevenirea abaterilor. Astfel, controlul tehnic al calitatii influenteaza activ intregul proces de
productie, prin aplicarea de masuri de corectare in toate compartimentele intreprinderii, care
concura la realizarea calitatii.
Existenta unui sistem de control al calitatii bine organizat, dotat cu cadre de inalta calificare si cu
aparatura moderna, nu scuteste de raspundere factorii de conceptie si de executie pentru
asigurarea unei calitati superioare a produselor. Controlul creeaza conditiile necesare pentru
conjugarea tuturor fortelor in vederea indeplinirii sarcinilor. Aceasta conjugare a raspunderilor
deriva din faptul ca toate compartimentele dintr-o intreprindere isi au locul lor bine determinat.
Orice eroare de calcul a proiectantului, o gresala a tehnologului, o neglijenta a maistrului, lipsa
de exigenta a controlului, a muncitorului care ambaleaza, transporta sau depoziteaza produsele
dauneaza calitatii. Controlul calitatii, ca functie de verificare a activitatilor componente ale
procesului de productie, implica stabilirea unor raspunderi precise pentru toti factorii.
Organul specializat care raspunde de calitate este compartimentul de control tehnic al
calitatii. Acest compartiment este obligat sa detecteze operativ abaterile si sa obtina actiuni de
reglare a proceselor, in vederea evitarii incalcarilor prescriptiilor tehnice si contractuale, sa
studieze comportarea produselor livrate in exploatare, sa analizeze tendintele existente pe plan
mondial in scopul asigurarii si mentinerii calitatii la nivelul celor mai bune realizari din lume.
Controlul calitatii are un rol insemnat pe linia preintampinarii refuzurilor si reclamatiilor care, in
afara de faptul ca prejudiciaza prestigiul fabricii – marca fabricii – si reduc portofoliul de
comenzi (deci pericliteaza largirea productiei si dezvoltarea fabricii), conduc la sporirea
cheltuielilor de productie (prin rebuturi, remanieri, bonificatii etc.). Calitatea controlului de
calitate este conditionata de:
cunoasterea cu exactitate a tehnologiei de control, respectiv cine, ce, cum, cat masoara si
cu ce se masoara;
dotarea fluxului de fabricatie si a controlului final cu aparate de masura si control cu
precizia ceruta de documentatiile tehnice ale produselor;
folosirea de metode de control moderne;
pregatirea profesionala a controlorilor de calitate, intransigenta si obiectivitatea lor;
sistemul de cointeresare si raspundere materiala;
autoritatea pe care conducerea intreprinderii o delega compartimentului de control.
Calitatea si controlul calitatii nu constituie numai problema producatorului sau intreprinderii, ci
de acestea se ocupa numeroase organizatii nationale si internationale. Dezvoltarea comertului
exterior, globalizarea pietelor impun necesitatea stabilirii unor criterii cu aplicabilitate generala
privind calitatea produselor, precum si standardizarea metodelor si mijloacelor de control.
Compartimentul de control tehnic de calitate al intreprinderii are urmatoarele functii:
1) functia de control propriu-zis, care cuprinde: stabilirea planului de control pe baza
tehnologiei de control elaborata in faza de proiectare (puncte de control si de catre cine si
cum se masoara caracteristicile de calitate), executarea controlului cu metode si mijloace
moderne, analiza statistico-matematica a informatiilor culese din procesul de productie,
actiuni de depistare a cauzelor defectelor si rebuturilor, masuri pentru eliminarea si
prevenirea aparitiei acestora;
2) functia de ameliorare a nivelului calitatii produselor care cuprinde: studii comparative
ale unor produse similare (din tara si strainatate), care sunt facute impreuna cu
compartimentele de conceptie, analiza comportarii in exploatare a produselor, cercetarea si
analiza reclamatiilor care se refera la calitate, incercari de fiabilitate, evaluarea costului lipsei
de calitate;
3) functia de dezvoltare a unei atitudini corespunzatoare pentru calitate la toti lucratorii,
care cuprinde instructaje si actiuni pentru reducerea defectelor de fabricatie, sensibilizarea
lucratorilor pentru o calitate superioara.

Organizarea si functionarea compartimentelor de control tehnic al calitatii se reglementeaza in

functie de apartenenta la o ramura de productie si de natura problemelor ce fac obiectul
controlului de calitate. Aceste activitati trebuie sa fie in concordanta cu profilul organizatiei
economice si cu tipurile de produse si servicii pe care le ofera.
Principiile pe care se bazeaza functia de control a calitatii sunt strans legate de criteriile de
proiectare si de probele la care trebuie supus produsul pentru a se verifica concordanta cu
performantele prescrise. Mai mult, functia de control a calitatii trebuie sa asigure respectarea
tehnologiilor si a proceselor tehnologice specificate in documentatii, fara de care nu se pot
realiza parametrii de siguranta in functionare si economicitate in fabricatie. Stabilirea prin plan a
unor programe de inspectie pentru asigurarea concordantei dintre produs si cerinte, precum si de
verificare a respectarii tehnologiei de fabricatie si a tehnologiei de control a calitatii reprezinta
sinteza compararii realizarilor efective cu obiectivele planificate.
Controlul calitatii este legat de faza executiei, care se realizeaza in productie, in timp ce cerintele
privind fiabilitatea sunt concentrate in cadrul activitatii de conceptie constructiva si tehnologica.
Elementele tehnice ale programului de control al calitatii si cele ale asigurarii fiabilitatii se
completeaza reciproc in cadrul productiei. Din acest motiv, in organizarea moderna a controlului
calitatii in procesul de fabricatie, s-au introdus si functiunile de control al realizarii fiabilitatii
interne .
Planificarea corespunzatoare a controlului calitatii trebuie sa asigure esalonarea in timp si
succesiunea coerenta a activitatilor desfasurate de ansamblul organizatiei pentru realizarea
performantelor produselor.
Succesiunea fluxului activitatilor determinante, specifice productiei cuprinde aprovizionarea,
productia si livrarea.
Controlul calitatii materialelor aprovizionate sau al lucrarilor executate de subfurnizori are
o importanta deosebita si in orice sistem de control al calitatii, trebuie sa i se dea o atentie
deosebita.Controlul calitatii materialelor aprovizionate include totalitatea activitatilor si
informatiilor, de la procesul de alegere a furnizorului pana la inchiderea ciclului de aprovizionare
si inapoi la actualizarea datelor privind calitatea livrarilor facute de furnizor. Etapele distincte ale
ciclului de aprovizionare sunt:
a) Alegerea furnizorului pe baza unei analize si evaluari a produselor oferite de diferiti
furnizori. Se analizeaza astfel mijloacele de productie si control de care dispune furnizorul,
tehnicile de control pe care le aplica, daca are implementat un sistem de management al
calitatii, daca produsele livrate sunt certificate de catre un organism de certificare acreditat,
aprecierea pe piata, bonitatea, seriozitatea in respectarea prevederilor contractuale referitoare
la preturi, termene de livrare, garantii.
b) Intocmirea listei cu furnizorii agreati, in situatia in care exista mai multi furnizori care
indeplinesc in conditii acceptabile exigentele producatorului.
c) Controlul documentelor de aprovizionare. In comenzile care se transmit furnizorilor,
trebuie sa fie trecute toate datele care definesc calitativ (prin caracteristici masurabile sau
parametri functionali) si cantitativ materialul care urmeaza a fi aprovizionat.
d) Controlul de receptie al produselor aprovizionate (materii prime, materiale,
componente, subansambluri) in vederea eliminarii introducerii in fabricatie a unor produse
neconforme care pot influenta negativ, atat calitatea procesului de productie, cat si calitatea si
fiabilitatea produselor finite.
e) Centralizarea informatiilor privind calitatea produselor aprovizionate in scopul
evaluarii permanente a performantelor furnizorilor, evaluarii eficientei proprii, determinarii
cerintelor noi, a caror indeplinire reclama initierea unor actiuni viitoare. In situatia in care,
din varii motive, la un moment dat, furnizorii nu se ridica la nivelul exigentelor
producatorului privind calitatea, se expun riscului de a fi eliminati de pe lista furnizorilor
agreati.
f) Initierea actiunilor corective care privesc furnizorii in vederea eliminarii deficientelor
care pot apare la livrarea unor produse.
g) Colaborarea cu furnizorii avand drept obiectiv intelegerea corecta a cerintelor de calitate
pentru produsele pe care le furnizeaza; imbunatatirea acestora prin schimburi de informatii si
idei. Contactul permanent intre producator si furnizor constituie o conditie indispensabila a
demararii si rularii corespunzatoare a contractului incheiat intre parti.
Controlul procesului de productie sau controlul fluxului de fabricatie se efectueaza de catre
controlori distribuiti in posturi fixe sau in posturi mobile (controlori itineranti). Controlorii
supravegheaza respectarea tehnologiei de fabricatie, prelucreaza datele obtinute din verificarea
esantioanelor si compara rezultatele cu limitele de control. In urma supravegherii respectarii
tehnologiei de fabricatie, se poate ajunge la urmatoarele concluzii:
a) procesul tehnologic corespunde, productia decurge normal, se realizeaza calitatea
prescrisa;
b) procesul tehnologic prezinta o variabilitate, insa prin aplicarea unor corectii, acesta poate
fi readus in programul normal de desfasurare;
c) procesul tehnologic prezinta variabilitate asa de accentuata incat, prin corectii, nu poate
fi readus in programul normal de desfasurare. Este necesara intreruperea procesului de
fabricatie pentru efectuarea unor interventii structurale, in scopul evitarii rebutarii
produselor;
Modul de realizare a produselor se controleaza prin inspectia pe fluxul de fabricatie si probele de
acceptare finala. Inspectia pe fluxul de fabricatie are drept scop verificarea modului in care, in
urma aplicarii tehnologiei de fabricatie se realizeaza pe faze, performantele si caracteristicile
produsului.Verificarea finala reprezinta compararea caracteristicilor si performantelor
produsului finit cu referentialul care a stat la baza realizarii lui si luarea unei decizii privind
acceptarea. La verificarea finala se pot intalni trei situatii:
produsul este acceptat si va fi dirijat catre depozitul / magazia de produse finite;
produsul nu este acceptat dar poate fi remaniat, situatie in care se reiau unele faze din
procesul tehnologic in vederea eliminarii neconformitatilor aparute;
produsul este declarat rebut si este dirijat catre depozitul de rebuturi, avandu-se grija sa se
evite posibilitatea reintroducerii sale accidentale sau voite pe fluxul de fabricatie.

Controlul final reprezinta in esenta un supracontrol si constituie ultima bariera in calea

patrunderii produselor necorespunzatoare in circuitul economic. Controlul final ofera totodata
posibilitatea verificarii competentei si exigentei grupelor de control interfazic, permite sa se
stabileasca masuri tehnico-organizatorice avand ca obiectiv lichidarea neajunsurilor care exista
in toate compartimentele intreprinderilor.
Evident, controlul pe flux este mai important decat controlul final deoarece permite depistarea in
timp util a dereglarilor din procesul de fabricatie si in consecinta depasirea de catre
caracteristicile de calitate a limitelor de toleranta. Totodata, controlul interfazic permite
eliminarea remanierilor ulterioare sau rebuturilor si, de aceea, are o importanta economica
de prim ordin.
In general, cu cat un control de calitate este mai minutios si se executa cu aparatura si dispozitive
mai performante, cu atat calitatea produselor va fi mai buna, gradul de incredere in masuratori va
fi mai mare. Vor creste insa si costurile din cauza aparaturii mai elaborate si a pregatirii mai
inalte a controlorilor.
Specialistii din compartimentul de pregatire a fabricatiei care au in sarcina elaborarea tehnologiei
de control trebuie sa realizeze un optim intre costul acesteia si siguranta rezultatelor obtinute.