Sunteți pe pagina 1din 10

 Metodele de înregistrare şi redare a sunetului:

1. Metoda optică de înregistrare şi redare a sunetului.


În 1982 aproape cu o sută de ani în urmă, după apariţia fonografului
concomitent în Japonia (SONY) şi Olanda (Philips), a fost realizată înregistrarea
digitală a sunetului pe discuri optice cu ajutorul laserului.
Discul optic reprezintă o plastină în miniatură din policarbonat;
policarbonatul este un plastic transparent care are o stabilitate termică înaltă, este
rezistent şi stabil faţă de deformaţie sub influenţa umedităţii. Diametrul discului –
120 mm , grosimea – 1,2 mm. Datorită dimensiunilor mici şi a capacităţii mari de
dislocare se numesc Compact Discuri.
Stratul de lucru a CD reprezintă o peliculă dintr-un material uşor fuzibil
(telur şi aliajele cu o grosime de 0,03 – 0,06 µ), în timpul înregistrării sub influenţa
fasciculului de laser se formează o buclă , fasciculul undei de laser la 1 nu
reacţionează, în stratul de lucru se topeşte în locul unde reacţionează (la „0”
reacţvionează). Rînduirea buclelor şi a locurilor fără bucle duce la formarea
semnalogramei care conţine orice informaţie despre sunet. Buclele sunt amplasate
pe spirală care se încep de la partea centrală spre periferie, se roteşte după mersul
acelor ceasornice. Distanţa dintre spirale este egală cu 1,67 µ, pe suprafaţa discului
sunt amplasate ≈ 16 mii de canale cu o lungime de 5700 m, capacitatea
informaţională a CD este foarte mare şi atinge 1000 de megabiţi. CD înscris în
întregime poate fi ascultat timp de 74 min., de pe discul digital prin metoda
galvanotehnică (acoperirea cu argint), galvanoplastic – pregătesc matricile din
nichel pe care se formează bucle. Matricile servesc pentru obţinerea copiilor de
CD, pentru ridicarea capacităţilor de reflectare pe plastina din policarbonat se
acoperă cu un strat subţire de aluminiu – 0,01µ. Deasupra stratului din aluminiu se
pune un strat de lac care protejeză informaţia de la diferite deteriorări.
Citirea informaţiei de pe disc se poate efectua prin intermediul laserului,
diametrul fasciculului luminos constituie 1,5 µ. Informaţia digitală trecînd prin
modulatorul digital analogic se transformă în sunetul iniţial.
De pe CD informaţia scrisă sau fonograma nu poate fi ştearsă sau reînscrisă,
pentru înscrierea în condiţii de casă se folosesc CD-R – stratul de lucru reprezintă
o peliculă cu temperatura joasă de vaporare, prin încălzirea punctelor cu unda de
laser, pelicula elimină gaze care formează în punctul de încălzire bucle
microscopice. După radiaţie în zona unde s-a format bucle, coificientul de difuzie a
peliculei brusc creşte, aşa disc poate fi folosit în condiţii casnice pentru o singură
înscriere a audio informaţiei şi redarea repetată.
Ţinînd cont de capacitatea informaţională colosală, precizia înaltă de copiere
şi stabilitatea înscrierii, faţa undelor electomagnetice în timpul păstrării CD-R se
folosesc pentru stocarea şi păstrarea îndelungată a informaţiei audio.
În CD-RW se foloseşte proptietăţile unor semicoductori de a trece sub
influenţa iradierii cu laser din starea cristalină în stare amorfă, trecerea dintr-o fază
în alta în straturile de lucru la aşa materiale sunt însoţite cu schimbarea
proprietăţilor lor optice ce se foloseşte pentru fixarea fonogramei. Aşa treceri dintr-
o stare în alta poate fi efectuată de mii de ori fără pierderea proprietăţilor iniţiale a
materialelor utilizate.
CD optice CD-R şi CD-RW au găsit o utilizare pe larg în tehnologiile
informaţionale contemporane.

2. Metoda magneto – optică de înscriere şi redare a sunetului.


Neajunsurile de bază la toate metodele magnetice de înregistrarea
informaţiei este un termen redus de păstrarea informaţiei. Un impuls magnetic
întîmplător poate momentan să nimicească toate datele înscrise pe casete. Chiar şi
în condiţi ideale aceste surse îmbătrînesc.
Sunt neajunsuri şi la CD, principalele dintre care este incapacitatea de a
transcrie informaţia aşa cum se efectuează în casetele compact.
Metoda magnetico-optică de înregistrare este liberă de aşa nejunsuri, această
metodă dă posibilitatea de zeci de ori de a mări capacitatea informaţională a
discului şi în aşa fel de a minimiza dimensiunile. Dimensiunile mini discului – 7/7
cm. Mini discul sunt purtători de informaţii care sunt confecţionate din
policarbonat transparent care are un stra magnetic din aliajul terbii, fier şi cobalt,
aliajul respectiv are o temperatură joasă ≈ 145° C, la această temperatură se petrece
schimbarea bruscă a proprietăţilor magnetice care ating proprietăţile optice a
acestui strat.
Înregistrarea pe mini disc se efectuează prin intermediul cablului magnetic,
fasciculul de laser are rolul de a încălzi punctele necesare, suprafaţa pe disc care
este încălzită de fasciculul de laser la fiecare impuls are suprafaţa de 0,5 µ.
Cablul magnetic magnetizează numai punctele încălzite în conformitate cu
sistemul binar 0 şi 1 cu care este codat semnalul digital. În timpul magnetizării se
schimbă structura cristalină a stratului magnetic şi totodată se schimbă şi caracterul
de reflectare a luminii.
Aliajul din care este confecţionat stratul activ a discului magneto-optic la
temperatura obişnuită nu poate fi remagnetizat prin intermediul cîmpului magnetic.
Datorită acestor proprietăţii a stratului de lucru a mini disc-lui la temperatură
obişnuită nu reacţionează la cîmpul magnetic şi informaţia este stocată pe mult
timp. Mini discuri sunt de 2 tipuri: cu capacitatea de a transcrie informaţia de mai
multe ori.
Informaţia pe mini disc care nu au capacitatea de a fi transcrise se aplică pe
suport în formă de spirală ca şi la CD, tot aşa ca şi CD ele pot fi produse în tirajuri
de masă prin metoda de presare. Pentru a le conferi aspect comercial mini discurile
pe o parte se aplică un desen pe toată suprafaţa şi în aşa fel se poate aplica diferită
informaţie.

3. Înregistrarea sunetului pe flash-card.


O concurenţă serioasă este mini player – aparatură electronică cu memorie
flash, care dă posibilitatea de a reda informaţia sonoră cu ajutorul calculatorului pe
cartela flash.
Volumul memoriei cartelei flash poate fi de o mie megabiţi şi mai mult,
acest volum de informaţii este suficient pentru ca pe cartela flash de a înregistra
calitativ ≈40 ore de muzică. Cartela flash reprezintă o microschemă cu
dimensiunile 40/20 mm, această microschemă este amplasată într-o carcasă de
masă plastică cu o rezistenţă mare la lovituri, pe această microschemă se află
milioane de celule cu memorie rapidă flash. Interfeisul de schimbare a informaţiei
şi generatorul pe bază de cuarţ cu frecvenţa de 20 mgherţi pentru înscrierea prin
intermediul cartelei flash se folosește un port liber al calculatorului.
Standardele MPEG (sistem pentru comprimarea audio şi video informaţie a
tehnologiei informaţionale) se împarte în 3 nivele:
mP1 – comprimarea se efectuează de 14 ori;
mP2 – comprimarea se efectuează de 12 ori;
mP3 – comprimarea se efectuează de 10 ori.
Formatul de bază pentru înregistrarea şi păstrarea datelor audio în stare
comprimată în tehnologiile pentru calculator este formatul mp3. Cel mai mare
efect de la comprimare se obţine prin eliminarea semnalelor de aceeaşi natură dacă
un sunet are aceleaşi caracteristici şi intensitate sau el nu este, apoi el poate fi codat
cu fergvenţa 44,1 kherţi.
Comprimarea prin intermediul formatului mP3 oferă facilităţi foarte mari în
cazul păstrării informaţiei vocale. În acest caz prin „tăiere” pauzelor între cuvinte
şi propoziţii se obţine comprimarea de 40 ori cu deminuări neînsemnate a vocii şi
intonaţiei. Comprimarea în format mP3 dă posibilitatea de a înregistra pe CD pînă
la 200 cîntece în loc de 15.
Procesul de comprimare a informaţiei duce la diminuarea minimală a
înscrierilor prin comprimarea digitală a audio informaţiei de pe CD, calşitatea
înscrierii în formatul mP3 se poate de apreciat ca 94 % de la original, astfel spus
aceste diminuări le observă în mediu 6 oameni din 100.
Trebuie de menţionat că cu cît este mai mare comprimarea cu atît mai joasă
va fi calitatea înscrierii.
Caracteristica sortimentului CD-player.
- după numărul de CD: cu unul şi mai multe discuri;
- după manevrare: staţionare, portabile şi auto;
- după comandă: simple şi cu comandă;
- după alimentare: reţea, surse electrochimice şi mixtă.
 Audio player staţionare reprezintă un interes mare pentru amatori de
muzică, datorită faptului că acest aparataj dă posibilitatea de a asculta orice tip de
muzică cu o calitate de sonorizare foarte înaltă, în raport preţ/calitate – preţul este
mai jos.
Sortimentul audio player staţionare este reprezentat prin aşa mărci ca Sony,
Pioner, Kenwoo, Denon etc.
În toate modelele indiferent de preţ, caracteristicile de calitate sunt la un
nivel foarte înalt. ex: banda de frecvenţă este cuprinsă între 20 – 20 mii herţi,
raportul semnal/zgomot este în intervalul de 90 – 140 dB. În toate modelele este
prevăzut posibilitatea de a asculta fragmentele de la începutul compoziţiei de la 10-
30 sec., înafară de aceasta este prevăzută posibilitatea de ascultare a melodiilor
înscrise după propriul gust.
 Audio player portabile după caracteristicile de bază o calitate puţin mai
joasă (electroacustice). Multe modele se deosebesc unul de altul numai prin
funcţiile auxiliare, în multe audio player portabile este prevăzut posibilitatea
ascultării înregistrării fonogramei în timpul mersului, alergărilor sau a săriturilor
(funcţia antişoc). În toate modelele alimentarea se efectuează de la surse
electrochimice şi au posibilitatea alimentării de la reţeaua electică prin intermediul
adapterului. Unele modele au şi telecomandă care dă posibilitatea programării şi
ascultării de la distanţă.
 Player pentru mini disc – după proprietăţile consumiste ocupă un loc
intermediar între audio player CD şi casetofoane.
În comparaţie cu CD, mini disc-ul după dimensiuni este mai mic avînd
aceeaşi capacitate de înregistrare, noul sistem de codare dă posibilitatea de a
asculta în regimul stereo pe mini disc standard cu comprimarea dublă 160 min.,
prin comprimarea de 4 ori – 240 min. Comprimarea de 2 şi 4 ori a informaţiei se
mai numesc mini disc cu înregistrare îndelungată, iar celelalte – standard.
Parametrii de bază a audio player de mini disc practic nu se deosebesc de
parametrii audio player cu CD. Ex: audio player mini disc au banda de frecvenţă
între 20 – 20mii herţi, raportul dintre semnal/zgomot 107 dB.
Gama sortimentală a audio player mini disc este reprezentată prin aşa mărci:
Kenwoo, Aiwa, Sony, Panasonic etc.
 Audio player pe bază de flash cartele.
Cartela flash reprezintă un tip nou de înregistrare care de multe ori depăşeşte
caracteristicile care sunt obţinute prin înregistrări mecanice, magnetice şi optice.
Avantajele memoriei rapide constă în principiul de înregistrare şi redare. Pentru
înregistrarea pe cartela flash nu sunt necesare nici cabluri magnetice, nici alte
accesorii mecanice. Informaţia de pe calculator se transferă pe un disc prin
intermediul contactelor electrice a microschemei sau a cipului. Lipsa accesoriilor
mecanice legate de detonaţia sistemului de stabilizare, memorie antişoc şi ieşirea
din funcţie a cartelelor purtătoare de informaţie, numărul de înregistrării este
nelimitat.
Cartela flash are ca avantaj şi capacitatea mare de înregistrare pe cartela
flash cu dimensiunile unei mărci poştale poate fi înscris informaţie pînă la 1000
mgbiţi, dă posibilitatea de a asculta muzică – 40 ore. Parametrii de bază a mP3
player constă în capacitatea memoriei înglobate, bitreit-viteza de transmitere a
datelor, gama benzii de frecvenţă, puterea de ieşire, timpul de ascultare a
informaţiei şi dimensiunile.
Capacitatea memoriei înglobate se măsoară în mgbiţi şi poate fi mărită prin
conectarea cartelelor adăugătoare (16, 32, 64, 128). Bitreit – vitaza de înscriere şi
redare a unui flux de informaţie şi se măsoară în mgbiţi pe secundă. Coificientul de
comprimare a informaţiei depinde de bitreit cu cît el este mai jos cu atît este mai
mare coificientul de comprimare. La viteza fluxului informaţional de 256 kb pe
secundă, coificientul de comprimare este egal cu 6, 48 kb/sec. = 32. însă este
necesar de ţinut cont că cu cît este mai mic coificientul de comprimare cu atît mai
bine se efectuează înscrierea, dar muzica în memoria cartelei flash va fi stocată mai
puţin. În timpul transcrierii de pe CD cu viteza 128 kilobiţi/secundă calitatea
sunetului practic nu se micşorează, acest bitreit se consideră ca standard, dar cea
mai înaltă calitate a înregistrării poate fi atinsă la bitreitul 256 – 320 kb/sec.
Se deosebesc 2 metode de transmitere a datelor: variabil şi permanent.
Failurile care sunt comprimate după metoda variabilă numărul de biţi care
sunt folosiţi pentru codarea unei secunde de sonorizare poate varia în dependenţă
de complexitatea semnalelor. În aşa fel se atinge o economisire adăugătoare a
volumului memoriei cartelei flash. În cazurile cînd se efectuează înregistrarea cu
bitreit cu 128 kb/sec. calitatea sonorizării este la acelaşi nivel ca şi CD (20 kherţi).
Cel mai răspîndit bitreit (64 kb/sec.) dă posibilitatea de a înregistra audio semnale
de o calitate satisfăcătoare şi corespunde 16 – 17 kherţi. mP3 player au o putere de
ieşire de la 3-10 mgvaţi pe canal.

 Piaţa receptoarelor TV.


Această piaţă se află într-o continuă creştere şi dezvoltare, constituie o mare
şi importanţă de venituri pentru producătorii şi agenţii economici care
comercializează aceste produse.
Această creştere a început să se evidenţieze în special după al II-lea război
mondial, o dată cu avîntul economic şi progresul tehnic. În majoritatea statelor
dezvoltate din acea perioadă, piaţa ajungînd în prezent la o puternică diversificare
şi o concurenţă strînsă între participanţii acestui domeniu.
Un important segment al pieţii aparatelor electronice îl constituie piaţa
receptoarelor TV. Aceasta este reprezentată în principal de marile companii multe
naţionale, dar şi de cele naţionale cum ar fi SONY (cel mai mare producător de
electronice din lume), Panasonic, Thomson, Samsung, Philips, Toshiba, Domoteck
etc. în 2002 Sharp deţinea 13,4 din piaţa mondială a televizoarelor cu ecran din
cristale lichide, această firmă lupta corp la corp cu grupul sud coreean LG Philips.
Sharp intenţionează să cîştige teren în faţa liderului pe baza ecranelor din cristale
lichide (firma dată lupta cu LG Philips grupul coreean pentru locul II pe piaţa
mondială).
Grupul francez Thomson a semnat un acord cu compania chineză TLC
pentru crearea unei societăţi mixte care va fi lider mondial în domeniul producţiei
de televizoare şi cititoare de DVD. Potrivit termenilor acestui acord Thomson şi
TLC îşi vor reuni capacităţile de producţie a televizoarelor şi cititoarele de DVD în
cadrul unei societăţi mixte numite TLC – Thomson Electronics. Noua companie va
fi deţinută 67 % - TLC şi restul 33 % - Thomson. Firma chineză TLC este liderul
în producţia de produse multimedia şi produse electronice destinate publicului larg
din China.
La momentul actual televizoarele cu chinescop sunt cele mai răspîndite, dar
piaţa este treptat ocupată de noi tipuri de televizoare:
- pe bază de cristale lichide;
- pe bază de proiecţie;
- pe bază de plazmă;
- luminoscente.
 În televizoarele cu cristale lichide imaginile se formează în cristale
lichide care sunt repartizate în nişte canale perpendiculare a panelului cu 2 straturi
din sticlă care este acoperit cu 2 straturi de filtre de polarizare. Din partea dorsală
panelul cu cristale lichide uniform este iluminat de o sursă de lumină. Dirijarea cu
celulele cristalelor lichide se efectuează prin intermediul matricei de electroade la
care se dă tensiune de dirijare. Sub influenţa ei moleculele cristalelor lichide îşi
schimbă orientaţia şi ca rezultat se schimbă şi proprietatea undei luminoase care
trece prin ele. În urma folosirii a 3 filtre prin intermediul cărora se obţin 3 culori de
bază, combinaţia cărora pentru fiecare pixel al ecranului dă posibilitatea de a
reprezenta orice culoare.
 Televizoare cu reflectare a luminii – au un ecran luminoscent care este
constituit din celule luminoscente. Celulele luminoscente conţin triade de
luminofon, ele reflectă lumina sub acţiunea fluxului de electroni care este emis de
catot. Televizoarele luminoscente folosesc în cantităţi mici energiea electrică,
imagini clare fără diminuări, dar claritatea nu este de o calitate înaltă.
 Televizoare cu proiecţie se bazează pe obţinerea imaginii în urma
proiectării optice pe ecranele televizorului, imaginea este transmisă prin
intermediul proectorului. Proectoarele care sunt folosite pentru aceste televizoare
pot fi construite pe baza tubului electronic în baza matricei cu cristale lichide şi în
baza tubului de proiectare laser.
Principalele neajunsuri a acestor televizoare constă în dimensiunile lor foarte
mari, consum mare de energie, claritate şi luminozitate mică a imaginii. În
televizoarele cu proiecţie obţinute în baza manevrelor cu cristale lichide imaginea
pe ecran se obţine în urma proiecţiei imaginii care vine de la panelul cu matricea a
cristalelor lichide care este luminat din partea dorsală.
După particularităţile schemei şi a bazei de elemente active şi pasive, toate
receptoarele TV se împart în generaţii. Trecerea de la o generaţie la alta se
caracterizează prin crearea noilor tehnologii bazate pe descoperirile efectuate în
domeniul tehnicii şi a ştiinţei.
Prima generaţie de televizoare a fost construită pe baza pieaselor active şi
pasive şi a aparatelor cu lămpi de vacuum. A doua generaţie a televizoarelor în
calitate de bază s-au folosit detalii radio şi semiconductoare. A III-a generaţie a
televizoarelor s-a bazat pe aparatura microelectronică în baza schemelor integrale.
A IV-a generaţie a televizoarelor a folosit scheme integrale mari şi foarte mari.
Televizoarele acestei generaţii au fost dotate cu decodere PAL şi SECAM, ce a dat
posibilitatea de a privi TV în culori. A V-a generaţie a televizoarelor sunt digital
analogice cu dirijare în baza microprocesoarelor, dar cu prelucrare analogică a
sunetelor şi a imaginilor. A VI-a generaţie a televizoarelor îi este caracteristic
prelucrarea digitală a video semnalului şi informaţia digitală poate fi uşor
prelucrată prin metodele tehnologiei informaţionale cu scopul de a lichida imagini
şi crearea funcţiilor adăugătoare.
 Televizoarele cu plasmă – calitatea imaginii este mai înaltă de cît la
celelalte. TV cu pasmă reprezintă o matrice care este compusă dintr-o mulţime de
decoderi în miniatură cu descărcare gazoasă ele se numesc pixel, impulsul de
aprindere impune de a se lumina gazul ionizat din aceşti pixeli. Moleculele gazului
ionizat se numeşte plasmă.
Datorită acestui fapt panelele cu descărcare gazoasă au obţinut denumirea
TV cu plasmă, semnalele de dirijare se dau consecutiv la liniile verticale şi
orizontale care care conduc energia electrică. Aceste linii sunt amplasate înnăuntrul
panelului de pe suprafaţa sticlei. Luminozitatea fiecărui element a imaginilor se
apreciază prin durata lui de iluminare, dacă pe ecranul obişnuit iluminarea fiecărui
luminofon se efectuează neîntrerupt cu frecvenţa de 25 ori/sec. apoi la TV cu
plasmă – cele mai luminoase elemente se iluminează tot timpul cu lumină care nu
clipeşte şi datorită acestui fapt imaginea este stabilă.
Televizoarele cu plasmă au o siguranţă cu mult mai înaltă datorită faptului că
nau tensiuni înalte ca la TV cu chinescop.această tensiune înaltă este cauza de
bazăcare duce la formarea zonelor cu radiaţie înaltă. TV cu plasmă sunt universale
datorită faptului că majoritatea lor se produc cu formatul imaginii 16/9, datorită
acestui fapt pot fi folosite ca televizoare - ca display pentru calculator, ca ecran
pentru cinematograful de casă, multimedia.
Modelele contemporane se compectează cu discovod de la calculator sau cu
dispozitiv pentru citirea cartelelor ce dă posibilitatea de a introduce informaţia
necesară fără ajutorul calculatorului. Televizoarele cu plasmă au dimensiuni
compacte, grosimea cu diagonala 1m – 10-15 cm, ceea ce dă posibilitatea de a le
folosi şi în varianta de perete. Fiabilitatea televizoarelor cu plasmă este de 2 ori
mai mare de cît a televizoarelor cu chinescop.
Cele mai mari neajunsuri a televizoarelor cu plasmă este preţul lor, dacă cu
timpul preţul lor va scădea corespunzător şi neajunsul se va lichida.