Tema: DEPOZITUL

Depozitul de mărfuri, element de bază a comerţului cu ridicata este o unitate comercială

operativă cu sau fără personalitate juridică, care are rolul principal de acumulare,
păstrare şi livrare a mărfurilor.
1. Funcţiile depozitelor

- concentrarea şi acumularea de stocuri de mărfuri de la unităţile agricole şi industriale

producătoare asigură continuitatea aprovizionării consumatorilor individuali şi
intermediari; se datorează diferenţelor spaţio - temporale dintre producţie şi consum cât şi
nevoii de constituire de stocuri pentru destinaţii speciale sau rezerve de stat;
- condiţionarea şi păstrarea mărfurilor are rolul de a asigura menţinerea, îmbunătăţirea
calităţii acestora deci posibilitatea de a fi apte de consum, utilizare pentru o mai lungă
perioadă de timp;
- constituirea asortimentului comercial în conformitate cu cerinţele pieţei. Depozite
adecvate şi dotate cu echipamente tehnice corespunzătoare realizează în prezent stocarea cât
mai diversificată a mărfurilor. Trecerea de la sortimentul industrial realizat de o producţie tot
mai specializată la sortimentul comercial - solicitat de consumatori, se realizează şi de către
firmele comerciale din sfera circulaţiei mărfurilor prin intermediul depozitelor;
- asigurarea controlului calitativ al mărfurilor. Depozitele moderne sunt dotate cu
laboratoare care realizează controlul tehnic de calitate eliminându-se din circuitul comercial
mărfurile necorespunzătoare.
- realizarea unora din operaţiile de pregătire a mărfurilor în vederea vânzării: dozare,
marcare, etichetare, ambalare.

2. Tipologia depozitelor
1. În funcţie de rolul îndeplinit:
- depozite de păstrare (depozite de stocare), corespund viziunii tradiţionale asupra
depozitelor. Aceste unităţi realizează stocuri de mărfuri în vederea echilibrării cererii cu
oferta de pe piaţă şi obţinerea de economii la costuri. Păstrarea poate fi pentru o perioadă mai
scurtă (legume, fructe) sau mai îndelungată de timp (cartofi);
- depozite (centre) de distribuţie, corespund viziunii moderne asupra depozitelor. În aceste
depozite păstrarea mărfurilor este temporară în esenţă, centrul de distribuţie fiind un
intermediar în derularea circulaţiei bunurilor.

2. După caracterul activităţii principale pe care o îndeplinesc:

- depozitele de colectare, care concentrează cantităţi relativ mici de mărfuri de la diverşi
furnizori în vederea formării unor partizi mari (depozitele de legume şi fructe, cereale sau
chiar produse industriale, caracterizate prin capacitate fizică şi valorică mare);
- depozite de repartizare care primesc mari cantităţi de mărfuri industriale sau materii prime
(sare, petrol, îngrăşăminte chimice, etc.) şi le transformă în partizi mici pentru a le livra
beneficiarilor;
- depozite de tranzit, amplasate de regulă în gări şi porturi, servind pentru păstrarea
temporară şi uneori pentru pregătirea mărfurilor în vederea transportării ulterioare la
depozitele principale sau la diverşi beneficiari;

1
3. După gradul de specializare:
- depozite strict specializate în care se păstrează un singur fel de marfă (sare, cartofi,
combustibili lichizi);
- depozite specializate având ca obiect stocarea unei singure grupe de mărfuri (confecţii,
încălţăminte, cosmetice etc);
depozite combinate care asigură păstrarea a două grupe de mărfuri apropiate prin cererea de
consum a populaţiei (textile-încălţăminte, galanterie-cosmetice);
depozite generale, destinate fie mărfurilor alimentare, fie celor nealimentare;
depozite mixte în care se păstrează atât mărfuri alimentare cât şi nealimentare.

4. După forma de proprietate

- depozite private constituite ca firme comerciale en gros care deţin proprietatea asupra
bunurilor păstrate în depozit şi care acţionează pe principiile rentabilităţii econpomice;
- depozite de stat care se găsesc în proprietate publică şi concentrează cantităţi mari produse
care fac parte din rezeva de stat;
Tipologia depozitelor poate fi analizată şi din perspectiva altor criterii: tipul
constructiv, gradul de automatizare şi mecanizare, amenajarea interioară a depozitelor
etc.
Conceptul de depozit poate fi abordat şi dintr-o perspectivă extinsă, luându-se în
considerare spaţiile de depozitare mobile, respectiv stocarea în tranzit. Mijloacele de
transport devin spaţii de stocare pentru produsele livrate clienţilor, pe durata deplasării.
Importanţa acestor "depozite mobile" a crescut considerabil odată cu extinderea comerţului la
distanţe mari şi a celui internaţional.

3. Procesul tehnologic din cadrul unui depozit

Din perspectiva funcţiilor mai sus prezentate procesul tehnologic în cadrul unui
depozit prezintă următoarele trăsături:
- este un proces de producţie care a fost transferat în sfera comerţului;
- se caracterizează printr-un grad înalt de concentrare care asigură posibilităţi pentru
raţionalizarea operaţiilor (mecanizare şi eventual automatizarea activităţilor);
- presupune dotarea locurilor de muncă cu echipament tehnic adecvat ceeace realizează
apropierea de unele procese industriale (ambalare, sortare, instalaţii de frig).
Activitatea dintr-un depozit implică efectuarea următoarelor operaţiuni :
- descărcarea mijloacelor de transport care se realizează mecanizat în cazurile în care
furnizorii livrează mărfurile paletizate; dacă mărfurile nu sînt livrate în sistem paletizat ele
vor fi aşezate pe paletă în timpul descărcării manuale a mijloacelor de transport;
- transportul mărfurilor paletizate de pe rampa de descărcare în compartimentul de recepţie,
unde este efectuată recepţia cantitativă şi calitativă a mărfurilor ;
- transportul mărfurilor paletizate din compartimentul de recepţie în cel de depozitare;
- depozitarea în locurile destinate este determinată în funcţie de o serie de factori : mărimea
şi tipul de construcţie al clădirii, sensul fluxurilor de circulaţie, proprietăţile fizico-chimice
ale mărfurilor depozitate (ce necesită în final respectarea anumitor condiţii de păstrare,
frecvenţa comenzilor, viteza de circulaţie etc.);
- formarea comenzilor în baza notelor transmise de beneficiarii depozitului, operaţiune ce se
realizează prin colectarea sortimentelor în cantităţile solicitate de la locurile de depozitare-
păstrare;
2
- transportul comenzilor executate în compartimentul expediţie ;
- centralizarea pe rute de transport a comenzilor lansate de mai multe magazine ;
- transportul partizilor de mărfuri la rampa de expediţie ;
- încărcarea partizilor de mărfuri în mijloacele de transport auto.
În vederea reducerii intervalului de timp de la trimiterea notelor de comenzi şi
primirea mărfurilor la unităţile comerciale se va organiza astfel activitatea de primire a
comenzilor şi realizarea partizilor de mărfuri încît să se elimine drumurile neraţionale,
manipulările inutile, formalităţile greoaie etc.
Prin urmare tehnologia în depozite se subîmparte în principal pe
următoarele grupe de operaţiuni :
- primirea, recepţionarea şi sortarea mărfurilor ;
- manipularea interioară a produselor ;
- depozitarea şi păstrarea lor ;
- formarea loturilor de mărfuri comandate de beneficiari;
- executarea livrărilor (expedierea mărfurilor la beneficiari).
Activitatea de bază a depozitelor o constituie organizarea partizilor de mărfuri pentru
livrare unităţilor cu amănuntul.
Proiectarea tehnologiei amenajării depozitului se fundamentează pe următoarele
elemente:
- tipul şi dimensiunile depozitului (suprafaţă, înălţime, volum);
- tipul şi destinaţiile spaţiilor componente ale suprafeţei alocate depozitului (depozitare,
ambalare, uscare, coacere, frig etc);
- corespondenţa dintre fluxurile de mărfuri, ambalaje, informaţii, mijloace de transport;
- ordonarea funcţională a depozitului.

4. Amplasarea depozitelor

Amplasarea unui depozit urmăreşte în primul rând organizarea raţională a circulaţiei

mărfurilor care să conducă la circuite cât mai scurte ale distribuţiei lor.
Factorii care influenţează amplasarea depozitelor:
- repartizarea teritorială a producţiei care determină fluxurile de mărfuri, intensitatea şi
direcţia acestora, distanţele parcurse şi normele de realizare a mişcării mărfurilor.
- repartizarea teritorială a consumului. Spre deosebire de producţie, care are un anumit
grad de concentrare teritorială, consumul este dispersat în spaţiu şi variabil cantitativ şi
structural
- nivelul de dezvoltare şi organizare a transporturilor – infrastructură, mijloace de
transport (tipul, nivelul tehnic, starea de funcţionare); existenţa şi posibilitatea de acces din
mai multe direcţii, cu evitarea drumurilor aglomerate sau ocolite;
- organizarea activităţii comerciale, caracterizată prin nivelul de dezvoltare şi de
modernizare a bazei materiale, structurile organizatorice ale verigilor comerciale şi sistemul de
relaţii pe care comerţul le întreţine cu ceilalţi participanţi la procesul de distribuţie a mărfurilor.
- asigurarea utilităţilor cu cheltuieli cât mai reduse, dacă este posibil în cooperare cu alţi
beneficiari (canalizare, apă, gaze, electricitate, telefonie etc.); utilizarea judicioasă a terenului
în vederea reducerii costului construcţiei; distanţarea de punctele ce prezintă primejdii pentru
calitatea mărfurilor sau care prezintă pericol de incendii ; posibilităţi de extindere a
depozitului într-o etapă viitoare; posibilităţi de realizare a unei platforme pentru parcarea
autocamioanelor.
3
 Acţiunea conjugată a acestor factori de influenţă condiţionează alegerea unui canal de
distribuţie sau altul şi, în cadrul acestuia, găsirea amplasamentului optim al viitorului depozit,
ţinând seama de următoarele cerinţe:
- stabilirea celor mai scurte şi mai rapide căi de vehiculare a mărfurilor;
- respectarea principiului teritorial, prin stabilirea judicioasă a zonei de aprovizionare;
-localizarea depozitului în zona special amenajată în perimetrul fiecărui oraş (schiţele de
sistematizare teritorială prevăd o zonă distinctă, destinată amplasamentelor de depozite, de
obicei în vecinătatea platformelor industriale de la periferia localităţilor) pentru a exista
posibilitatea racordării la arterele rutiere şi la calea ferată;
La amplasarea pe teritoriu a depozitelor trebuie de asemenea să se aibă în vedere ca
aprovizionarea reţelei comerciale cu amănuntul să se facă pe o rază optimă.
Depozitele pentru mărfuri alimentare şi unele mărfuri nealimentare de cerere zilnică
(detergenţi, săpunuri, cosmetice, hîrtie igienică, pungi polietilenă etc), care se vînd prin
magazine alimentare sau băcănii, se amplasează în oraşe reşedinţă de judeţ şi au rază de
activitate judeţeană. De la caz la caz se pot construi depozite de mărfuri alimentare
dimensionate în funcţie de necesităţi şi în alte localităţi — mari centre de consum — cu
condiţia să se justifice din punct de vedere economic. Aceste depozite îndeplinesc de regulă
rolul de cămări ale oraşelor respective.
Depozitele pentru mărfuri textile - încălţăminte se amplasează în oraşele în care îşi
au sediul întreprinderile producătoare de textile-încălţăminte cu o rază de activitate
cuprinzînd 2—4 judeţe.
Depozitele de mărfuri metalo-chimice se amplasează în oraşele în care îşi au sediul
firmele producătoare, raza de activitate cuprinzînd 2 - 4 judeţe.
În oraşele reşedinţă de judeţ în care nu există astfel de întreprinderi, precum şi în mari centre
industriale, se pot construi depozite de produse metalo-chimice dimensionate judicios pentru
anumite grupe de mărfuri (maşini aragaz, frigidere, maşini de spălat etc).
Pentru unele mărfuri din sectorul metalo-chimice se pot realiza depozite cu raza de activitate
pe întreaga ţară (bijuterii - gablonţuri-ceasuri, aparate şi articole foto-muzică, articole de
sport, piese auto-moto etc).
În vederea reducerii consumului de carburanţi la amplasarea depozitelor de mărfuri se
vor avea în vedere şi distanţele pe care urmează să le parcurgă autovehiculele. Pentru
mărfurile de cerere zilnică se recomandă ca distanţa maximă de aprovizionare să nu
depăşească 40 km, iar pentru celelalte grupe de mărfuri — 100 km.

5. Dimensionarea depozitelor
Dimensiunea depozitelor este reprezentată de suprafaţa, volumul şi respectiv
înălţimea optimă pentru a asigura depozitarea cantităţilor de mărfuri.
Pentru dimensionarea optimă a unui depozit de mărfuri se au în vedere următoarele
aspecte:
- raza de activitate a depozitului;
- volumul previzionat al desfacerilor prin depozit;
stocurile de mărfuri medii şi maxime, prestabilite a fi depozitate în perioada următoare de
timp;
- viteza de circulaţie a mărfurilor;
- înălţimea pînă la care se depozitează mărfurile (de cel puţin 6 m);
sistemul de păstrare a mărfurilor în depozit (stive, stelaje, vrac);
4
nivelul de înzestrare tehnică preconizat;
particularităţile constructive ale depozitului.
Suprafaţa principală a unui depozit reprezintă suprafaţa utilizată efectiv pentru
depozitarea mărfurilor inclusiv cele pentru manipularea lor.
Volumul principal de depozitare reprezintă volumul ocupat efectiv de către unităţile
de mărfuri paletizate.
Suprafaţa de depozitare se poate structura după următoarea schemă:
I. Suprafaţă principală de funcţionare
- suprafaţa de recepţie (descărcare, formarea unităţilor de încărcare, recepţie cantitativă şi
calitativă, transport şi depozitare);
- suprafaţa de depozitare (depozitare, păstrare, climatizare, transport şi ambalare în scopul
încărcării şi descărcării mărfurilor din locurile de depozitare);
- suprafaţa de livrare (sortare pentru livrare, pregătire pentru vânzare, transport, formarea
de loturi pentru expedierea lor la beneficiari);
II. Suprafaţă secundară de funcţionare:
- birouri;
- spaţii pentru procese organizatorice legate de administrarea halei;
- laboratoare pentru controlul calităţii mărfurilor;
- spaţii sociale, sanitare;
- spaţii prestări servicii diverse;
- pucte de vânzare cu amănuntul.
Determinarea suprafeţei utile a unui depozit se face pe baza numărului de palete
convenţionale necesare pentru păstrarea mărfurilor.
Np = Smax / q
Np - numărul de palete;
Smax - stocul maxim de mărfuri păstrate în depozit;
q - încărcarea orientativă pe o paletă.
Numărul de palete convenţionale constituie un indicator sintetic adecvat de exprimare a
capacităţii depozitelor.
Capacitatea unui depozit este definită prin intermediul capacităţii de preluare,
depozitare şi livrarea a mărfurilor. Aceste capacităţi se măsoară prin cantitatea maximă de
mărfuri ce pot fi preluate, depozitate sau livrate într-o unitate de timp bine determinată (oră,
zi, an), cu resursele proprii de muncă. Acestea se exprimă în diferite unităţi de măsură:
număr, m3, kg sau unităţi monetare pe unitatea de timp aleasă.
Aprecierea gradului real de utilizare a suprafeţelor şi spaţiilor de depozitare se
realizează prin intermediul următorilor coeficienţi:
- coeficientul de utilizare a suprafeţei;
- coeficientul de utilizare a înălţimii;
- coeficientul de utilizare a volumului;
- spaţiul de depozitare pe metru cub volum de bază de depozitare;
suprafaţa funcţională principală pe metru cub volum de bază de depozitare.

a. Calculul coeficientului de utilizare a suprafeţei

Us = Sd / Sc
Ss - suprafaţa efectiv ocupată de mărfurile paletizate
Sc - suprafaţa de circulaţie între stivele de palete, rafturi etc.

5
 Schemă pentru calculul utilizării suprafeţei depozitului

b. Calculul coeficientului de utilizare a înălţimii depozitului

Ui = Is / It
Is – înălţimea de stivuire (dimensiunea dintre nivelul pardoselii şi nivelul superior al unităţii
paletizate)
It – înălţimea totală (dimensiunea între pardoseală şi muchia inferioară a formei de acoperiş;
în cazul construcţiilor cu mai multe nivele, până la înălţimea părţii inferioare a celei mai
coborâte grinzi).

c. Calculul coeficientului de utilizare a volumului (Uv) se defineşte ca produsul

coeficientului de utilizare a suprafeţelor cu coeficientul de utilizare a înălţimii

Uv = Us x Ui

Schemă pentru calculul coeficientului de utilizare a volumului de depozitare

d.Volumul necesar pentru 1 m3 volum de depozitare rezultă din împărţirea unui metru cub
la coeficientul de utilizare al volumului

6
e. Suprafaţa necesară pe unitatea de volum de depozitare

Smc = 1mc /Uv x It

f. Utilizarea volumului de depozitare

Uvd = Vl / V0

Vl – volumul net al produsului depozitat pe paletă;

V0 – volumul necasar în mod concret pentru depozitarea produsului;

Schemă pentru calculul utilizării volumului de bază de depozitare

7
 6. Dotarea depozitului cu mobilier şi utilaje comerciale

Exploatarea raţională a volumului util al depozitelor, reducerea timpului necesar

formării comenzilor, uşurarea muncii lucrătorilor, presupune dotarea cu mobilier adecvat
sistemelor de depozitare moderne care au la bază paletizarea şi containerizarea mărfurilor, iar
pe de altă parte cu tipuri de utilaje comerciale care să asigure mecanizarea şi automatizarea
proceselor de muncă specifice diferitelor faze ale tehnologiei din depozite.

Tipologia mobilierului şi utilajelor comerciale

1. După natura lor:
- mijloace de depozitare: containere, rafturi de orice fel, tancuri şi palete;
- mijloace tehnice - instalaţii de transport, de ambalare, de sortare etc.

2. După funcţiile pe care le îndeplinesc şi apartenenţa lor la diferite procese tehnologice:

- mijloace pentru depozitare: palete; recipienţi; tancuri; silozuri;
- mijloace pentru condiţionarea mărfurilor: echipamente pentru dozare, porţionare;
- mijloace pentru sortarea mărfurilor: aparate şi instalaţii de sortare; maşini de calibrare;
- mijloace pentru transport: aparate de ridicat, umplerea rafturilor; palete;
mijloace pentru asigurarea unor servicii materiale: etichetare, ambalare.

3. După locul lor în fluxul tehnologic al depozitului:

- dotări tehnice principale: toate mijloacele de muncă ce îndeplinesc o anumită funcţie a
depozitului;
- dotări tehnice de completare, acele mijloace ale muncii care susţin sau completează
capacitatea de funcţionare a dotărilor tehnice principale: mijloace de control, dispozitive care
asigură depozitarea (rame de susţinere, ghidare etc); mijloace care ajută la transportul intern.

4. După mobilitate de care dispun:

- mijloace staţionare (fixe);
- mijloace mobile;

5. După modul în care sunt acţionate:

- mijloace manuale;
- mijloace acţionate de motoare cu ardere internă;
- mijloace care utilizează energia furnizată de baterii electrică

Mijloace de transport
8
 Mijloacele de transport sunt mijloace ale muncii cu ajutorul cărora bunurile sunt
transportate dintr-un loc în altul.

1. După modul de lucru:

- cu activitate discontinuă;
- cu activitate continuă;

2. După direcţia de lucru:

- orizontale;
- verticale;
- mixte;

a. Mijloace de transport cu activitate discontinuă

Aparate direcţionate manual:
- lise;
- cărucioare;
- trotinete (în 3 colţuri şi 4 colţuri);
- maşini platformă;
- echipamente de ridicare pe înălţimi mici (transpalete manuală).

Echipamente propulsate cu motor

- electrocare pentru carat, cu platformă;
- electrotranspalete pentru ridicare pe înălţimi mici, în parte mecanizate;
- electrostivuitoare (pentru ridicare);
- macarale.

b. Mijloace de transport cu activitate continuă, denumite transportoare;

b.1 Din punct de vedere funcţional
- fixe (încorporate în construcţia depozitului);
- mobile (pot fi mutate dintr-un loc de muncă în altul, deşi în timpul funcţionării sunt fixe).

b.2 Din punct de vedere al caracteristicilor tehnice şi constructive:

- transportoare cu bandă, formate dintr-o bandă întinsă între doi tamburi cilindrici; banda
poate fi netedă, zimţată sau prevăzută cu racleţi;
- transportor cu bandă netedă, executat fix ori mobil; banda se confecţionează din şipci, de
lemn sau metal, montate pe lanţ;
- transportorul telescopic cu bandă, având elementul activ (bandă) din cauciuc sau din
plăci, cu ori fără traverse sau racleţi;
- transportor cu placă turnantă, folosit în situaţiile în care de la un transportor de bază (de
exemplu din zona de recepţie) mărfurile trebuie dirijate spre gestiuni, ceea ce impune
schimbarea direcţiei lor de deplasare; placa turnantă poate fi cu bandă plană, cu role, cu
discuri sau cu bile;
- transportorul cu role ori cu discuri, cu sau fără acţionare mecanică; cele mai utilizate
transportoare cu role sunt cele gravitaţionale (o variantă îmbunătăţită a planului înclinat);
- macazul, un sector al transportorului, fixat la un capăt într-o articulaţie verticală şi sprijinit pe
celălalt capăt pe o placă, pe care se pot deplasa mărfurile într-o parte sau alta; cu ajutorul a
9
două role de sprijin; macazul este destinat distribuirii sarcinilor (colete, lăzi, navete), de pe un
transportor cu role pe altul;
- transportorul cu discuri, destinat în principal transportului bunurilor de uz îndelungat
(frigidere, maşini de spălat rufe, televizoare etc); din punct de vedere constructiv, în locul
rolelor cilindrice se întrebuinţează două discuri, avantajul acestora constând în greutatea lor
proprie mică, în uşurinţa creării de ramificaţii şi de macazuri pe traseu, precum şi în alcătuirea
uşoară a sectoarelor curbilinii (sectoare care oferă posibilitatea schimbării, în plan orizontal,
a direcţiei de deplasare a mărfurilor), la care se introduc mai multe discuri în partea exterioară,
decât în partea interioară;
- transportorul cu leagăn, folosit pentru transporturile de mărfuri între etaje, fără a necesita o
transbordare a mărfurilor în punctele de legătură orizontale cu cele verticale;
- transportorul suspendat, numit şi monorai, construit dintr-un lanţ pe care sunt fixate, la
distanţe egale, cârlige pentru cărucioare sau suporturi pentru mărfuri (de exemplu pentru
confecţii, umeraşe); lanţul de tracţiune al acestui transportor este acţionat de un motor electric
şi poate fi suspendat de plafonul depozitului sau poate fi îngropat în pardoseală, când
tractează cărucioare.

Alegerea şi determinarea necesarului de utilaje comerciale

1. Criterii tehnico - funcţionale:

- capacitate (tone/h);
- puterea motoarelor de acţionare (kw/h);
- înălţimea de ridicare (m);
- distanţa de transport (m);
- viteza de deplasare pe verticală sau orizontală (m/s);
- tipodimensiunile utilajelor;
- posibilitatea folosirii la cât mai multe genuri de operaţii

2. Criterii economice:
- productivitatea muncii;
-preţul de cumpărare a utilajelor:
- costurile exploatării acestora.

3.Alte criterii de alegere:

- tipul mărfurilor şi modul lor de ambalare pe durata transportării;
- mijloacele de transport în care sosesc şi pleacă mărfurile la şi din depozit;
- tipul operaţiunilor de vehiculare;
- locul unde au loc aceste operaţiuni;
- posibilităţile de procurare, întreţinere şi reparare a utilajelor;
- sistemul constructiv al depozitelor şi posibilităţile de aplicare a tehnologiilor moderne de
depozitare.

Calculul necesarului de lize, cărucioare manuale, electrostivuitoare, electrocare, etc se

face raportând cantitatea de mărfuri (tone) ce trebuie vehiculată într-o zi, pe un schimb cu
ajutorul acelui echipament la randamentul utilajului într-un schimb de lucru.
Pentru calculul randamentului se iau în considerare o multitudine de factori: numărul
ciclurilor de transport ce poate fi efectuat de utilaj într-un schimb de lucru, timpul de ridicare
10
a unităţii de încărcătură (ore), timpul de transport al unităţilor de încărcătură de la locul de
încărcare la locul final de descărcare, timpul de descărcare a unităţii de încărcătură şi,
respectiv, de aşezare la locul final de depozitare, timpul de deplasare fără marfă a utilajului de
la locul de descărcare la locul iniţial de încărcare, timpul de lucru dintr-un schimb (8 ore),
capacitatea utilajului, coeficientul de folosire a capacităţii utilajului într-un schimb de lucru şi
în funcţie de natura mărfurilor, etc.

7. Amenajarea interioară a depozitului

Organizarea interioară a depozitelor are la bază următoarele principii:

- dimensionarea şi delimitarea spaţiilor pe funcţionalităţi şi asigurarea unui flux raţional al
mărfurilor şi al lucrătorilor în cadrul depozitului ;
- utilizarea intensivă a spaţiilor şi înălţimii de depozitare şi asigurarea unor condiţii raţionale
de păstrare a mărfurilor ;
- amplasarea raţională a mărfurilor în depozit şi identificarea rapidă a locurilor de depozitare;
- desfăşurarea îăntregii activităţi cu o eficienţă maximă.
Operaţiunile principale dintr-un depozit sunt recepţia, controlul, stocajul mărfurilor,
pregătirea comenzilor, ambalarea mărfurilor şi livrarea acestora către beneficiar.
Aceste activităţi se desfăşoară în fluxuri continue. Organizarea depozitului trebuie făcută astfel
încât circuitele să nu se suprapună.
In funcţie de amplasarea principalelor zone - recepţie, depozitare, expediţie - există
trei variante de flux al mărfurilor într-un depozit:
- circulaţia mărfurilor în linie dreaptă, când zonele de recepţie şi expediţie sunt paralele,
fiind aşezate pe două laturi opuse ale depozitului;
- circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 90°, când zonele de recepţie şi expediţie sunt
amplasate perpendicular pe două laturi alăturate ale depozitului;
- circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 180°, când zonele de recepţie sunt amplasate pe aceeaşi
latură a depozitului.
La amenajarea interioară a depozitului trebuie cunoscute următoarele elemente:
- sistemul constructiv al depozitelor: suprafaţă şi înălţime; numărul nivelurilor pe care se
desfăşoară suprafaţa depozitului; dotarea cu rampe de descărcare-încărcare;
- condiţiile de depozitare determinate de specificul produselor: cerinţe speciale de
temperatură şi umiditate; necesitatea accesului pentru controlul periodic şi efectuarea de
operaţii de întreţinere a produselor în timpul depozitării; asigurarea respectării ordinii „primul
produs intrat - primul ieşit";
- modul de ambalare: natura, forma geometrică şi rezistenţa mecanică la stivuire a
ambalajelor de transport;
- tipul de palete folosite: simple, cu montanţi, ladă, speciale.
Amenajarea interioară a unui depozit are următoarele obiective:
- mecanizarea şi automatizarea operaţiilor;
- stabilirea modurilor de depozitare;
- respectarea unor cerinţe referitoare la formarea încărcăturii pe paletă;
- optimizarea transportului intern;
- informatizarea în gestionarea activităţii.

Mecanizarea şi automatizarea operaţiunilor din cadrul depozitului, determină

creşterea considerabilă a eficienţei muncii în unitate. Se impune o modernizare generalizată a
11
tuturor activităţilor din amonte şi avalul celor desfăşurate în cadrul depozitului. De exemplu,
paletele de transport vor fi folosite în toate etapele fluxului tehnologic: preluare - manipulare -
stocare -livrare. Dacă vânzătorul expediază mărfurile în sistem nepaletizat (sau
necontainerizat) ori paletele-containere se află în mijloace de transport care nu permit
utilizarea unor mijloace mecanizate pentru descărcare, timpul necesar preluării mărfii şi
formării unităţii de încărcătură pe paletă se măreşte şi este necesară folosirea mai multor
persoane; se reduce productivitatea muncii, cresc costurile. Se creează condiţii pentru
blocarea mijloacelor de transport, pentru staţionarea acestora peste limitele normate.
Modalităţile de depozitare sunt foarte largi, cu particularităţi de la un produs la
altul. Dintre diversele posibilităţi menţionăm:
- depozitarea pe rafturi (fără palete, dar în mici containere), folosite la unele produse metalo-
chimice, alimentare, medicamente, lenjerie etc;
- depozitarea prin stivuirea directă a unităţilor de încărcătură aflate pe paletă, întâlnită la
păstrarea unor produse livrate în saci. înălţimea stivei depinde de: rezistenţa ambalajului
(sacului) la forţa de apăsare rezultată prin suprapunerea paletelor încărcate; de natura şi
caracteristicile produsului;
- depozitarea prin stivuirea paletelor cu montanţi sau a paletelor-ladă, care înlătură
inconvenientele menţionate anterior şi lărgeşte aria produselor apte unui asemenea păstrări;
- depozitarea pe palete simple, în rastele metalice, oferă avantajele evidenţiate la procedeul
precedent; se practică în cazul depozitării unei cantităţi mari, într-o structură foarte diversificată
ş.a.;
- depozitarea pe palete simple în stelaje, specifică mărfurilor de sortiment variat, cu număr
mare de sortotipodimensiuni. în acest mod se depozitează şi alte mărfuri, precum: mărfurile
care necesită acces independent la fiecare paletă; mărfurile care nu permit utilizarea paletei (de
orice tip), din diferite considerente (gabarit, grad redus de rezistenţă, fragilitate etc).
Pe baza experienţei acumulate de întreprinderile cu ridicata se fac următoarele
recomandări :
- mărfurile cu un număr mare de sortimente şi în cantităţi mici se depozitează în rafturi
(rechizite şcolare şi de birou, articole de galanterie, de parfumerie, condimente ş.a.) ;
- mărfurile cu un număr mare de sortimente şi în cantităţi mari se depozitează fie în palete
plane sau palete ladă pe rastele (paste făinoase, vopsele, articole electrice, articole de menaj
etc.) ;
- mărfurile în sortiment restrîns şi cantităţi mari se depozitează pe palete în stive sau în
rastele bloc (făină, zahăr, orez, băuturi la sticlă, conserve etc.);
La formarea încărcăturii pe paletă se ţine seama de:
- înscrierea în perimetrul paletei; depăşirea suprafeţei plane a paletei atrage dificultăţi în
manipularea paletei, în fluidizarea operaţiilor;
- asigurarea stabilităţii coletelor, pachetelor, lăzilor, navetelor, sacilor care compun (separat)
unitatea la încărcătură. Ambalajul de transport se aşază, pe cât posibil, cu latura (suprafaţa) cea
mai mare paralelă cu suprafaţa plană a paletei. De asemenea, se realizează aşa-numita
„ţesere-legare" a ambalajului de transport, ambalajului colectiv, amplasat pe paletă într-o
anumită ordine, relaţie de susţinere reciprocă, Fiecare unitate de ambalaj este susţinută de cel
puţin alte două asemenea unităţi aflate în stratul inferior. În cazurile în care o asemenea
aşezare-ţesere nu este posibilă se apelează în mod obligatoriu la unul din sistemele de fixare
recomandate (chingi, benzi adezive, metalice sau din fibre plastice, folie contractabilă).

12
 Transportul intern va fi optimizat prin asigurarea fluenţei deplasării, în condiţiile
existenţei unor căi de acces corect dimensionate şi ale trasării unor sensuri de circulaţie
degajante, propice evitării blocării pe aceeaşi cale de acces. Fluxul transportării produselor intrate
să evite suprapunerile cu fluxul transportării mărfurilor destinate livrărilor, expediţiei. De
asemenea, optimizarea transporturilor interne reclamă o perfectă corelare între genul,
particularităţile produsului (produselor) şi caracteristicile tehnico-funcţionale ale mijlocului de
transport intern.

Folosirea informaticii în gestionarea activităţii depozitului este o premisă a

înlăturării erorilor asupra evidenţei mărfurilor, a desfăşurării corecte, şi a unei bune
coordonări a operaţiilor.
Implantarea detaliată a grupelor de mărfuri în halele de depozitare trebuie să aibă
în vedere următoarele criterii:
- caracteristicile mărfurilor: frecvenţa de livrare, volumul, greutatea, gradul de
complementaritate a diferitelor articole;
- cerinţe tehnice: particularităţi de manipulare, de stivuire a ambalajelor colective; de dotare
cu anumite utilaje specifice.

Variantă de zonare pe orizontală a suprafeţei de depozitare :

ZONA I, situată în imediata vecinătate a căilor principale de acces, este destinată produselor
care se livrează cu frecvenţă mare, în cantităţi mari;
ZONA a ll-a, localizată de o parte şi de alta a primei zone sau în adâncime faţă de aceasta, este
destinată pentru păstrarea mărfurilor livrate cu o frecvanţă şi în cantităţi medii;
ZONA a lll-a, amplasată în părţile periferice ale depozitului, cele mai îndepărate de căile
principale de acces, este afectată păstrării mărfurilor cu circulaţie lentă sau din extrasezon.
Pentru mărfurile din extrasezon se recomandă a se folosi şi spaţiul de păstrare ce se poate
amenaja în partea superioară a secţiilor de recepţie şi expediţie, ca urmare a posibilităţilor de
valorificare a diferenţei de înălţime ce se creează între cele două secţii pe de o parte, şi hala de
păstrare, pe de altă parte.

Variantă de sectorizare a înălţimii de depozitare a unui stelaj urmărindu-se

creşterea productivităţii muncii şi a operativităţii formării comenzilor:
Zona I, situată pe primul nivel al stelajului, este destinată mărfurilor de volum şi greutate
mare sau cu o viteză de circulaţie accelerată;
Zona a ll-a, situată pe al doilea nivel al stelajului este destinată mărfurilor de volum şi
greutate mică sau cu o viteză de circulaţie lentă;
Zona a lll-a, formată din nivelurile trei şi patru ale stelajului, constituie spaţiul destinat
stocurilor de rezervă.
Mărfurile care prezintă cel mai mare volum fizic vehiculat prin depozit se vor păstra în
celulele de stelaj aflate în vecinătatea zonei de expediţie şi de preferinţă la nivelurile
inferioare. Practica comercială evidenţiază faptul că aceste sortimente, cu o frecvenţă mare in
volumul fizic de mărfuri vehiculate (circa 80%), reprezintă aproximativ 20% din numărul
total al sortimentelor depozitate.

7.1 Metode de aranjare şi localizare a stocurilor în depozit

13
 O metodă clasică constă în a afecta un stelaj sau un amplasament precis unui produs
determinat. Această metodă facilitează căutarea prin obişnuinţă, dar determină crearea de
spaţii libere, neocupate raţional.
O altă metodă clasică este aceea în care se utilizează orice loc liber existent în
momentul în care trebuie să se amplaseze un articol oarecare. Această metodă utilizază la
maximum orice loc disponibil în incinta de depozitare fiind nevoie de un sistem de reperare
precisă a produselor.
Pentru stocurile de produse paletizate localizarea se poate face astfel: pe suprafaţa de
depozitare disponibilă se trasează imaginar linii drepte orizontale şi verticale care prin
intersectare vor delimita benzi; ulterior acestea vor fi identificate prin litere majuscule, respectiv
minuscule. Se va folosi următorul sistem de coordonate:
 literă majusculă indicând (precizând) abscisa stivei;
 literă minusculă precizând (dând) ordonata aceleiaşi stive;
 cifră indicând nivelul la care se găseşte produsul pe paletă.

AB C E F G H I J Kj L
a
b
c
d
e
f
g
h
i
j
k
_

În cazul produselor depozitate pe stelaje, în palete, lăzi sau cutii, localizarea va fi realizată
printr-un număr de trei cifre indicând:
- numărul aleii;
- numărul stivei;
- nivelul la care se găseşte celula.

Metoda ”primul intrat, primul ieşit".

Produsele care pot fi depozitate o anumită perioadă de timp vor fi eliberate primele din
depozit, în ordinea intrării lor. Se vor dispune paletele în şiruri paralele pe sol iar produsele
vor fi prelevate într-o anumită ordine, aceea a intrării lor
Pentru produsele dispuse pe stelaje se poate lipi o etichetă colorată pe care se va trece luna de
intrare sau un număr corespunzător săptămânii în care au intrat în stoc pentru ca acestea să
poată fi eliberate cu uşurinţă în funcţie de vechimea lor.

Metoda de localizare pe baza frecvenţei de rotaţie.

Importanţa manipulărilor într-un depozit este caracterizată de relaţia
tone x distanţe parcurse
Aceasta implică a determina în prealabil frecvenţa de rotaţie a produselor depozitate:
14
produsele A corespund la 20% din referinţe şi 80% din ieşiri;
produsele B corespund la 35% din referinţe şi 15 din ieşiri;
produsele C corespund la 45% din referinţe şi 5% din ieşiri. Produsele din categoria A vor fi
apropiate de căile de acces în depozit. Acest sistem cere o bună cunoaştere a localizării
produselor, reduce manipulările şi facilitează pregătirea comenzilor.

7.2. Tehnologia altor operaţiuni desfăşurate în cadrul depozitelor

Într-un depozit comercial au loc o serie de procese adiacente celor principale propriu –
zise: sortarea, porţionarea, condiţionarea, ambalare, etichetare, cât şi prestarea de servicii
materiale ce pregătesc anticipat consumul.
Echipamente tehnologice pentru procese adiacente în depozitele comerciale:
- maşini pentru cântărire, tăiat, sortat, preambalat;
- maşini de umpletere automate;
- maşini pentru ambalare, etichetare;
- maşini pentru legare, sigilare;
- maşini pentru montare, demontare;
- maşini pentru diverse testări.

15