SPAŢIILE LA NIVELUL UNITĂȚII ECONOMICE:

1. Spaţiile la nivel de depozit:

- Spațiul privind recepția mărfurilor, a materiilor prime;
Scopul recepției constă în verificarea modului în care furnizorul își
îndeplinește obligațiile asumate prin contract (cu privire la
sortiment, calitate, cantitate, ambalare, marcare) și dacă organele
de transport își respectă obligațiile legate de integritatea
mărfurilor pe toată durata transportului.
Comisia de recepție are rolul de a urmări, în continuare, evoluția
stării calitative a mărfurilor recepționate în timpul depozitării și
până în momentul livrării din depozit.
Procesul de recepție implică următoarele operații:
- verificarea documentelor;
- verificarea identității și mărimii lotului (recepția cantitativă);
- verificarea calității (recepția calitativă).
Verificarea documentelor
Cu ocazia recepției se verifică următoarele documente:
- documente de contractare: contractul, anexele la contract,
clauzele, graficele, specificațiile;
- documentele de însoțire a mărfii: de livrare, de transport;
- documente de atestare a calității: buletin de analiza, certificat de
calitate.
Verificarea cantitativă a loturilor de mărfuri
Verificarea cantitativă a lotului de mărfuri se face prin numărare,
măsurare sau cântărire, în funcție de felul mărfurilor, pe baza
specificațiilor din contract.
Verificarea cantitativă se realizează prin:
- verificare 100% (bucată cu bucată);
- verificare prin eșantionare.
Verificarea calitativă a loturilor de mărfuri
Verificarea calității mărfurilor reprezintă procesul de măsurare,
examinare, etalonare, încercare sau orice altă modalitate de
comparare a unității verificate cu specificațiile care îi sunt
aplicabile.
Procesul de recepție a unui lot de marfă presupune:
- identificarea produselor din lot;
- examinarea ambalajelor;
- verificarea integrității sigiliilor;
- verificarea marcării și etichetării;
- definirea planului de control;
- prelevarea eșantionului;
- verificarea principalelor caracteristici de calitate prin metode
organoleptice și de laborator;
- concluzii privind acceptarea sau respingerea lotului.
Cea mai complexă și importantă etapă este definirea planului de
control.
Se folosesc trei tipuri de control:
- control statistic prin atribute - se controlează una sau mai multe
caracteristici;
- control statistic prin măsurare - se controlează o mărime
măsurabilă;
- control statistic prin numărul de defecte - se examinează
produsele și se identifică numărul de defecte pe baza căruia se ia
decizia pentru întregul lot.
- Spațiul privind depozitarea, păstrarea, condiționarea
ambalajelor și a stocurilor de marfă;
Depozitarea poate fi văzută și ca o problemă decizională a
afacerii proprii sau străine.
Dacă se va apela la un depozit propriu sau la unul străin,
întreprinderea va evalua capacitatea calitativă și cantitativă a
depozitelor, după criteriile de încărcare a costurilor.
Din punctul de vedere al marketingului și al distribuției este
necesar să se respecte condițiile de livrare pentru intermediarii de
desfacere și pentru beneficiarii finali.
Nivelul stocurilor influențează satisfacția clientului. Problema de
bază constă în găsirea unei căi de mijloc; cu alte cuvinte, nici
stocuri prea mari, dar nici prea mici. Stocurile exagerat de mari
determină costuri de depozitare ridicate și contribuie la uzura
morală a produselor aflate în stoc. În luarea deciziilor legate de
stocuri, conducerea firmei trebuie să pună în balanță costurile
(necesare menținerii unor stocuri mai mari) cu vânzările și cu
profiturile care vor rezulta din aceste stocuri.

Depozitele de produse

Activitatea de păstrare și sortare a mărfurilor pentru

aprovizionarea continuă a consumatorilor, are loc în depozite.
În sens larg, prin depozit înțelegem o unitate comercială,
operativă, subordonată unei verigi economice, în care se
realizează primirea, acumularea, păstrarea, livrarea produselor.
În sens restrâns, din punct de vedere tehnic, depozitul este o
încăpere, un sistem de încăperi sau alte forme de construcție
dotate cu utilaje și instalații adecvate efectuării operațiilor de
recepție, păstrare, livrare a produselor.
Funcțiile depozitului, pot fi rezumate astfel:
-concentrarea și acumularea stocurilor de produse;
-depozitarea produselor (păstrarea și menținerea integrității
cantitative și calitative a acestora);
-formarea sortimentului comercial prin alegere, sortare pe mărimi,
calitate, modele, culori, preț etc., corespunzător comenzilor rețelei
cu amănuntul și a structurii cererii altor consumatori;
-controlul calității produselor primite și livrate;
-efectuarea unor operații de pregătire a mărfurilor pentru
producție sau vânzare (preambalare, asamblare, îmbuteliere
etc.);
-gestiunea stocurilor.
Clasificarea depozitelor se poate face după criterii care
corespund caracteristicilor constructive, operațiilor realizate etc.
1. După produsele care fac obiectul depozitării există:
- depozite strict specializate care păstrează mărfuri dintr-un singur
sortiment (depozite de cartofi, sare, combustibil etc.);
- depozite specializate în care se păstrează în general o grupa de
mărfuri (depozite de textile, încălțăminte, confecții, articole de
sticlărie etc.);
- depozite combinate pentru păstrarea mai multor grupe de
mărfuri înrudite prin condițiile de păstrare și a obiceiului de
cumpărare (galanterie și mercerie, sticlărie, porțelan, faianță etc.);
- depozite universale pentru păstrarea principalelor grupe de
mărfuri (pot fi alimentare și nealimentare);
- depozite mixte în care se păstrează mărfuri alimentare și
nealimentare (ele sunt puține la număr, întâlnite în localitățile mai
mici);

2. După sistemul constructiv:

- depozite deschise, fără acoperiș, amenajate sub formă de
terenuri pavate, asfaltate, betonate (platforme) pentru produse
care nu se degradează sub acțiunea agenților atmosferici (unele
materiale de construcție, unii combustibili etc.);
- depozite semiînchise de tip șopron sau copertină (pentru
produse refractare, pentru unele materiale lemnoase etc.);
- depozite închise (terestre, subterane și semisubterane) pentru
păstrarea produselor ce trebuie ferite de precipitații atmosferice,
de razele solare, etc. (trebuie să ofere izolare față de mediul
exterior, să fie dotate cu instalații de ventilație, încălzire, pentru
protejarea mărfurilor din interior);

3. După modul de folosire a spațiului:

- depozite pe orizontală (suprafață mare);
- depozite pe verticală sau pe înălțime (suprafață mică, oferă o
mai bună utilizare a spațiului);

4. După gradul de mecanizare a mișcării mărfurilor:

- depozite manuale;
- depozite cu mică mecanizare;
- depozite cu mecanizare complexă;
- depozite parțial automatizate;
- depozite automatizate;

5. După amplasarea mărfurilor și fluxurile de circulație

- depozite cu circulație liniară și mărfuri amplasate longitudinal; se

folosesc pentru stocuri cu rulaje medii; oferă posibilitatea
efectuării operațiilor multiple și introducerea, livrarea mărfurilor, în
depozit, cu aceeași viteză;
- depozite cu circulație liniară și mărfuri amplasate transversal;
sunt folosite pentru mărfuri cu frecvențe mari la livrare;
- depozite cu circulație în formă de L; permit depozitări pe durate
mari și mici pentru diferite mărfuri;
- depozite cu circulație în formă de U; se folosesc pentru mărfuri
aprovizionate la intervale mari sau medii;
- depozite cu intrare/ieșire pe o singură parte; se folosesc pentru
mărfuri cu sortimente puține, în general cu frecvențe mari la
livrare;
- depozite cu intrare/ieșire pe ambele părți; permit o mare
mobilitate de depozitare și se folosesc pentru grupele de produse
cu un sortiment complex.

6. După modul de depozitare a produselor:

- depozite fără palete cu depozitare;

- depozite în stivă sau în bloc (cantități mari în sortiment restrâns);
- depozite în rafturi sau stelaje (sortiment complex);
- depozite cu depozitare paletizată:
- depozite în stivă sau în bloc (palete suprapuse);
- depozite în mobilier tehnologic (stelaje).