CAPITOLUL III.

Procesul de incheiere a vinzarii

1.1 Aplicarea tehnicilor de incheiere a vinzarii
 * Nu exista un moment ideal pentru incheierea unei vanzari, insa trebuie sa se caute semnale de
cumparare din parte clientului.
 * Clientul are posibilitatea de a raspunde in 3 moduri : 
  Afirmativ ;
  Negativ ;
  Ezitant ;
   * In cazul ultimului semnale vanzatorul are urmatoarele alternative:
   Utilizarea unui joker(se refera la un avantaj nelegat de pret) ;
   Reducerea pretului ;
   Fidelizarea clientului prin difderite tehnici .

FAZA DE INCHEIERE A PROCESULUI DE VÂNZARE

Aceasta faza presupune :

Semnalele de decizie ale clientului privind cumpararea :

 Nu se decide salut prietenos de despărţire ;
 Este hotarat sa cumpere confirmarea cumpararii ;
 Se gandeste, arata interes, dar mai ezita intarirea deciziei de a cumpara.
Intrebari de control « Doriti sa….. ? »

Tehnici de incheiere Intrebari alternative « Doriti…….pe….sau…. ? »

Rezumare « Spuneati ca.....

Recomandare « Sunt de parere ca………

Evaluarea post-cumpărare – are ca sop intarirea convingerii clientulu ca alegerea produsului a

fost optima şi debuteaza cu primirea bonului de vânzare achitat : «Multumim, alegerea facuta este
foarte buna !Va veti convinge cand……….
Fidelizarea clientului prin :
- modul în care sunt atinse, impachetate şi inmanate produsele ;

- oferirea de mici suveniruri (pungi, mostre),oferte speciale, pachete cadou ;

- eliberarea de carduri de fidelitate, legitimatii de client ;

- acordarea de avantaje clienţilor top (case de marcat prioritare, parcari special amenajate) ;

Oferirea serviciilor post vânzare – transport la domiciliu, instalare, retusuri, service etc.
 Despartirea de cumpărător – o formula corecta de salut incheie discutia de vânzare şi are un
efect pozitiv asupra clientului, stand la baza unor viitoare cumparaturi : «la revedere şi multumim
frumos », «multumim şi va mai asteptam», «multumim şi va rugam sa ne mai vizitati, pentru ca
urmeaza sa primim….», «multumim, o zi excelenta în continuare » şi altele.
Nu exista o tehnica general valabila pentru structura şi continutul discutiei de vânzare,
deoarece felul în care decurge poate fi influentat de factori diferiti, ca de exemplu : tip de client,
vânzător,tehnica de argumentare,argumentele de vânzare, motive de cumparare, tip de marfa.

1.2 Eliberarea marfurilor din sala de comert

Intr-un magazin se desfasoara o serie de activitati specifice intr-o anumita ordine si de foarte
multe ori simultan. Aceste activitati, in functie de scopul urmarit, pot fi privite ca:
 activitati principale
 activitati secundare
Trebuie remarcat faptul ca la nivel de magazin procesul principal se desfasoara in sala de
vanzare si cuprinde toate activitatile necesare nemijlocit desfacerii marfurilor.
In paralel cu procesul principal se desfasoara procesul secundar, dar in spatiile auxiliare
ale magazinului care sunt destinate receptiei, depozitarii si pregatirii in vederea vanzarii.
Schema proceselor secundare ce se desfasoara in magazin:

Pregatirea marfurilor pentru vanzare:

portionarea, cantarirea
ambalarea si marcarea preturilor
montarea si alte operatiuni necesare punerii
in functiune
transportul marfurilor in sala de vanzare

Procese secundare
Receptia marfurilor
- receptia marfurilor
- preluarea de la furnizori
- depozitarea marfurilor
- dezambalarea
- pregatirea marfurilor pentru vanzare
- controlul marfurilor si al preturilor
- circulatia ambalajelor goale

Depozitarea marfurilor
Circulatia ambalajelor goale
- asezarea in rafturi
- preluarea ambalajelor de la clienti
- pastrarea
- restituirea sumei luate drept garantie
- sortarea si formarea sortimentului
- gruparea ambalajelor pe tipuri
comercial
- transportul ambalajelor
- manipularea
Schema proceselor principale ce se desfasoara in magazin:

Procese principale
- prezentarea si vanzarea marfurilor
- incasarea si eliberarea marfurilor

Prezentarea si vanzarea marfurilor Incasarea si eliberarea marfurilor

- repartizarea fiecarui sortiment de marfa in spatiul de - transportul marfurilor la casele de marcat sau la
vanzare domiciliul clientilor
- etalarea marfurilor pe mobilier - inregistrarea preturilor de pe bonuri
- marcarea preturilor - stabilirea sumelor finale
- probe de functionare la locul de vanzare - primirea contravalorii marfurilor
- intocmirea bonurilor de plata -ambalarea si eliberarea marfurilor

2.3.9 Activitatile specifice unui magazin

a) Aprovizionarea cu marfuri a magazinelor
Aprovizionarea cu marfuri a magazinelor este o problema prioritara, deoarece de aceasta
depinde: sporirea volumului vanzarilor, obtinerea profitului, satisfacerea eficienta a gusturilor si
preferintelor cumparatorilor.
Activitati necesare in vederea aprovizionarii:
 stabilirea volumului si structurii cererii de marfuri
 prospectarea pietei pentru stabilirea surselor de aprovizionare
 cunoasterea furnizorilor efectivi si potentiali.
 emiterea comenzilor si incheierea contractelor economice
 studierea cataloagelor, a pliantelor, a surselor de informare
Aprovizionarea corespunzatoare a magazinelor se face de la un numar foarte mare de agenti
economici raspanditi pe intreg cuprinsul tarii.

b) Forme de aprovizionare
Activitatea de aprovizionare presupune mai intai alegerea furnizorilor.
Criterii de alegere a furnizorilor:
- calitatea marfurilor
- conditiile de furnizare
- pretul
- distanta de la care se face aprovizionarea
- ferecventa cu care se face aprovizionarea
- prestigiul furnizorului.
 Managementul aprovizionarii ridica frecvent problema utilizarii unuia sau mai multor
furnizori.
Avantajele aprovizionarii de la un singur furnizor:
- relatii de lunga durata bazate pe reciprocitate
- omogenitatea lotului de marfa din punctul de vedere al calitatii si prezentarii
- reducerea cheltuielilor de circulatie
- pret avantajos.
Dezavantajele aprovizionarii de la un singur furnizor:
- riscul aprovizionarii neritmice
- scaderea preocuparilor furnizorului legate de prezentare si calitatea marfurilor
- mentinerea unor preturi ridicate la unele produse datorita pozitiei privigeliate a
furnizorului
Cand aprovizionarea se face de la mai multi furnizori, intre acestia apare concurenta,
rezultand asfel o serie de avantaje pentru unitatile de vanzare cu amanuntul:
- cresterea preocuparilor furnizorilor pentru imbunatatirea calitatii
- respectarea termenelor de livrare a marfurilor
- reducerea preturilor in anumite conditii.
c) Depozitarea marfurilor
In vederea satisfacerii cerintelor consumatorilor la timp si cu sortimentul dorit, la nivelul
magazinului se formeaza anumite stocuri de marfuri intre doua aprovizionari succesive.
In scopul amintit mai sus comerciantul are datoria de a amenaja spatii corespunzatoare
pentru pastrarea si depozitarea marfurilor, asigurand astfel deplina integritate calitativa si cantitativa
a acestora pe toata perioada pastrarii. Tehnologia pastrarii si depozitarii marfurilor in cadrul
magazinului comporta o serie de operatiuni prezentate sugestiv in schema urmatoare:

- dotarea spatiului cu rafturi, suporti, gratare, platforme, palete

Asigurarea conditiilor de pastrare - dotarea cu utilaje de pastrare a calitatii produselor (ventilatoare,
PRIN frigidere, vitrine frigorifice)
- existenta instrumentelor de control al parametrilor aerului:
termometre
- asigurarea conditiilor igienico-sanitare (dezinfectie, dezinsectie,
deratizare)
 - aranjarea acestora pe grupe, subgrupe, articole, sortimente
Aranjarea
- depozitarea in functie de ambalare: stive, rafturi, in vrac
marfurilor PRIN - inaltimea stivei sa nu depaseasca 2 metri
- distanta fata de sursele de caldura de 1,5m
- distanta dintre stive sa permita accesul lucratorului
- evitarea alaturarii marfurilor ce imprumuta cu usurinta mirosul sau
care transmit sau absorb umezeala
- depozitarea marfurilor inflamabile in locuri speciale
- depozitarea marfurilor alimentare cu termen de garantie in ordinea
intrarii

- asigurarea unui regim optim intre factorii interni (structura

Controlul pastrarii marfurilor marfurilor, compozitia si proprietatile acestora) si factorii externi
PRIN
(lumina, temperatura, umiditatea)
- verificarea periodica a marfurilor depozitate in vrac pentru a evita
incingerea acestora
- verificarea organoleptica si recoltarea de probe periodic
- controlul zilnic al curateniei spatiului de depozitare
- verificarea periodica a termenului de garantie pentru prevenirea
invechirii acestora
Schema procesului de pastrare si depozitare a marfurilor

d) Spatii si conditii de depozitare

Existenta unor spatii si conditii optime de depozitare decurge din caracteristicile fiecarui tip
de marfa in vederea pastrarii calitatii produselor
Spatiul pentru rezerva de marfuri destinat depozitarii acestora trebuie sa reprezinte in medie
25-40% din suprafata comerciala a magazinului si sa fie amplasat cat mai aproape de sala de vanzare
si de ascensor sau de rampa de incarcare- descarcare.

- asigurarea parametrilor de pastrare: temperatura, umiditate, ventilatie;

- respectarea vecinatatii intre produse;
Conditii de - asigurarea conditiilor de igiena sanitara necesare;
depozitare - aranjarea ambalajelor astfel incat sa permita controlul pastrarii marfurilor

d) Pregatirea marfurilor pentru vanzare

Pregatirea marfurilor pentru vanzare are rolul de a reduce gama de operatiuni tehnice din
timpul procesului de vanzare si de a prezenta cat mai atragator si igienic produsele.Totodata, se
urmareste mai buna servire a consumatorilr si deci sporirea volumului vanzarilor.
Corespunzator gruparii marfurilor in marfuri alimentare si nealimentare, operatiunile
pregatitoare se efectueaza in functie de natura acestora si de formele de vanzare practicate,
grupandu- se astfel:
A. Operatiuni comune tuturor marfurilor
 - dezambalarea;
- sortarea si formarea sortimentului comercial;
- stergerea sau curatarea de praf;
- etichetarea si afisarea preturilor;
- deplasarea si expunerea marfurilor in sala de vanzare.
B. Operatiuni specifice unor grupe de marfuri
- cantarirea, portionarea si preambalarea marfurilor livrate in vrac(zahar, orez, malai);
- calcarea confectiilor pentru refacerea aspectului comercial;
- asamblarea marfurilor tehnice livrate ca parti detasate;
- incercarea prealabila a functionarii marfurilor electrocasnice;
- acordarea instrumentelor muzicale.
e) Procesul de vanzare
Principala functie a unitatilor comerciale cu amanuntul este vanzarea catre consumatori.
Vanzarea produselor reprezinta actul prin care se valorifica rezultatele productiei, respectiv
acela de a recupera cheltuielile facute cu fabricatia si pregatirea produsului pentru vanzare, dar si
obtinerea unui anumit profit.Vanzarea se poate realiza in mare parte pe baza de numerar, iar in unele
magazine si pe baza de credit.
Modalitatile de vanzare sunt folosite in functie de:
- natura si caracteristicile produselor;
- sfera de utilizare a produselor;
- caile de distributie utilizate;
- puterea de cumparare a clientilor etc.
Vanzarea produselor se face pe mai multe cai:
- pe baza de contract comercial incheiat anticipat la cererea clientului;
- pe baza de comanda ferma, urmata de onorarea imediata a acestuie;
- la cerere neprogramata, pe baza informatiilor furnizate de magazinele si
depozitele proprii sau ale retelei comerciale.
Prin natura ei, orice vanzare este un act unic. Toate vanzarile au o structura comuna si
parcurg aceeasi schema rationala, indiferent cine, ce si cui vinde. Aceasta coerenta provine din
faptul ca o vanzare este, mai intai, un act impersonal intre cel care vinde si cel cumpara si, abia dupa
aceea, o relatie intre doua firme
Schema generala a unei actiuni de vanzare este urmatoarea:
Etapele vanzarii
 studierea pietei
 prospectarea:
o definirea si localizarea clientilor potentiali
o identificarea si contactarea lor
 pregatirea intrevederii:
o culegerea de informatii despre interlocutor
o alegerea strategiei generale
o pregatirea documentatiei
  intalnirea clientului
 evaluarea interlocutorului:
o resurse financiare
o puterea de decizie, etc
 descoperirea nevoilor clientului
 argumentarea si demonstratia
 raspunsul la obiectii
 rezumarea acordurilor obtinute si incercarea de a obtine un angajament din partea clientului
 discutarea pretului
 cererea facuta clientului de a lua decizia de cumparare
 negocierea conditiilor de vanzare
 finalizarea (semnarea contractului)
 controlul si evaluarea rezultatului
 rezolvarea reclamatiilor clientului

1.2 Oferirea servicilor post-vinzare si completarea documentelor.

Oferirea serviciilor post vânzare – transport la domiciliu, instalare, retusuri, service etc.
Serviciul reprezinta o actiune, o prestatie, prin care se obtine o utilitate cu valoare economica sau
sociala pentru un tert.
Ca si produsele, serviciile prezinta o mare diversitate, din acest motiv si caracteristicile sunt variate,
specifice diferitelor tipuri de servicii.Desi serviciul este o actiune omogena si prezinta o unitate, el
poate fi analizat, prin elementele sale discrete, caracteristicile calitative.
Prin caracteristicile calitative trebuie sa se exprime modul cum se comporta furnizorul, in special
dialogul purtat ( mesaje schimbate, atentie acordata ).
Se apreciaza ca este mai usor de vandut produse decat servicii si ca un serviciu neefectuat corect de
prima data duce, in cele mai multe cazuri (90%), la pierderea clientului, pentru ca serviciul este ca
un experiment pentru cumparator, si posibilitatea ca el sa renunte este foarte mare.
Calitatea serviciului depinde si de comportamentul clientului.Dorintele solicitarile, asteptarile sunt
diferite si atunci trebuie sa existe posibilitatea unei game de servicii pentru a satisface gusturi si
nevoi particulare.
Ar fi de neconceput ca o firma sa achizitioneze un mijloc de productie fara ca acesta sa se
potriveasca in cel mai inalt grad cerintelor sale specifice. La ritmul de dezvoltare pe care il
inregistreaza inovatia tehnica- ritm care va persista si in viitor, fiindca rata de progres se accelereaza
mereu- fiecare achizitie de acest gen este o „cumparare noua „.
Pentru aceasta categorie de achizitii, serviciile de sprijin si asistenta tehnica in procesul decizional
sunt de o importanta capitala, atat din punct de vedere practic, cat si psihologic-adesea se intalnesc
simtome acute ale fenomenului de Disonanta Cognitiva.
. Tot atat de absurd ar fi si sa cumparam asemenea echipamente fara a cere asistenta tehnica si
instruire, ca parte componenta a achizitiei efectuate.
Un specialist in marketing industrial care are bun simt recunoaste oricand ca actul cumpararii
reprezinta numai inceputul relatiei cu clientul, nicidecum sfarsitul ei. Actionand pe baza acestui
ratinament intuitiv, avantajele sunt duble:
Un client multumit poate asigura cumparari repetate. Studiile TARP arata ca, in multe cazuri
costurile presupuse de obtinerea cumpararii repetate se ridica la numai 20% din costurile pe care le
presupune castigarea primei achizitii.
Recomandarile pozitive si recomandarile facute unor firme potential achizitoare de catre un client
satisfacut.Tot studiile TARP arata ca fiecare client multumit isi exprima in mod frecvent satisfactia
fata de cel putin inca cinci persoane.Ce anume intreprinde vanzatorul pentru a exploata acest gen de
sprijin din partea cumparatorului-este cu totul alta problema.Din pacate, prea putine firme isi
dimensioneaza stategii active ( sau macar pasive ) pentru valorificarea avantajelor oferite de
fenomenul respectiv.
Daca analizam putin si „reversul medaliei” din studiul TARP , si anume revelatia faptului ca un
client nemultumit isi exprima insatisfactia fata de cel putin inca zece cumparatori potentiali, ca 13%
din totalul celor nemultumiti povestesc la cel putin inca douazeci de persoane patania lor cu
furnizorul X, iar 2% sunt atat de ofensati de modul in care au fost tratati, incat isi relateaza problema
unui numar de-a dreptul astronomic de persoane, fiindca iau chestiunea ca pe o jignire personala si
cauta sa-si razbune orgoliul ranit cu proxima ocazie.
Din ce in ce mai multi manageri incep sa-si dea seama ca serviciile reprezinta o parte indispensabila
a ofertei pe produs. Serviciile genereaza valoare adaugata si, in plus, pot fi ajustate conform
necesitatilor clientului mult mai operativ decat produsul material.Chiar mai important decat atat,
datorita insasi naturii lor serviciile dau posibilitatea crearii unor relatii pe termen lung cu
clientii.Serviciile de calitate incurajeaza si stimuleaza tendinta de cumparare repetata, cu avantaj
direct in favoarea furnizorului.
Clientii isi creeaza reflexe conditionate: asteptarile lor se bazeaza pe ceea ce au considerat ei „buna
servire” ai experientele trecute, perceptie care devine foarte rapid nivelul standard cu care masoara
orice experienta ulterioara.
Trebuie tinut seama de faptul ca fiecare client asteapta o anumita continuitate a serviciilor.Astfel,
trebuie sa se prevada rute alternative de transport pentru cazuri de blocare, oferirea unui aparat in
folosinta pana se repara cel in cauza, etc.
Aceasta atentie special acordata clientului porneste de la constatarea ca investitia este de cinci ori
mai mare pentru a atrage un client nou, fata de a pastra unul vechi.
Serviciile pot fi privite ca element major al aspectelor intangibile ce caracterizeaza bunurile vandute
sau cumparate, constand in asistenta si consultanta prin care produsului i se adauga valoare in
perceptia clientului.
Serviciile inainte de vanzare constau din:
- a conlucra cu clientul, pentru a-i cunoaste, a-i intelege si accepta cerintele ce trebuie satisfacute;
- foarte adesea, a ajuta clientul sa-si evalueze optiunile cu privire la satisfacerea acestor cerinte;
- eventual, intr-o varianta ideala, a-l ajuta pe client sa specifice clar ce anume cere.
Serviciile post-vanzare constau din:
- a instrui ( poate chiar a recruta) personalul ce urmeaza a fi folosit de client pentru exploatarea
echipamentului achizitionat;
- a furniza servicii specializate de intretinere si depanare,pentru mentinerea echipamentului in stare
de functionare la parametrii ceruti;
- a continua relatia creata cu clientii, prin intermediul asa numitelor „hot lines”, al „grupurilor de
utilizatori”, al „actualizarii tehnologice” etc.
In etapele timpurii de crestere a pietei unui produs, cand cumparatorii inca nu-l cunosc bine si ii
exploreaza cu inocenta posibilitatile de utilizare si avantajele ( ceea ce Bjorn Wootze numeste
„incertitudinea folosintei” si „incertitudinea de piata” ), strategia optima care poate fi adoptata este
de a furniza „servicii inainte de vanzare”.
Inainte de vanzare, gama de servicii ce adauga valoare produsului livrat poate cuprinde urmatoarele:
• facilitati financiare care sa-l ajute pe cumparator sa-si achizitioneze produsul;
servicii de proiectare
• consultanta cu privire la procesele tehnologice si metodele de lucru utilizate;
• asociere pentru derularea in comun a unor activitati, cum ar fi programe de cercetare dezvoltare;
• punerea la dispozitia clientului a unor informatii despre piata.

1.3 Reguli de incasare,eliberarea bonului de casa,actelor de restituire a banilor pentru bunurile

nefolosite de cumparatori.
Vînzătorii (casierii) care au dreptul de a încasa de la cumpărători banii pentru marfa vîndută sînt
obligaţi să primească de la cumpărători bancnotele degradate, care ulterior nu vor fi admise în
circulaţie conform prevederilor capitolului IV din Regulamentul cu privire la operaţiunile cu
numerar în băncile Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea nr.200 din 27 iulie 2006 a
Consiliului de administrare al Băncii Naţionale a Moldovei (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2006, nr. 120-123).
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de
marcat electronice fiscale:
"(1) Operatorii economici care incaseaza, integral sau partial, cu numerar sau prin utilizarea
cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu
amanuntul, precum si a prestarilor de servicii efectuate direct catre populatie sunt obligati sa
utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.
(2) Operatorii economici prevazuti la alin. (1), denumiti in continuare utilizatori, au obligatia sa
emita bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale si sa le inmaneze clientilor.
La solicitarea clientilor, utilizatorii vor elibera acestora si factura."
Asadar, eliberarea bonului fiscal este obligatorie numai in cazul incasarilor cu numerar sau prin
utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar, de la persoane fizice.
Codul beneficiarului trecut pe bon este elementul de identificare al clientului. Toti clientii pot
solicita CUI pe bonul fiscal (atat cei platitori de TVA, cat si cei neplatitori de TVA).
In cazul platitorilul de TVA, pe bonul fiscal ar trebui trecut CUI-ul cu RO in fata.
In general, bonurile fiscale sunt documente care atesta doar efectuarea platii, iar pentru inregistrarea
in contabilitate a bunurilor achizitionate sau a cheltuielilor efectuate de societate si achitate pe baza
de bon fiscal este nevoie fie de detinerea facturii emise de furnizor/prestator, fie de intocmirea altor
documente corespunzatoare (documente care atesta intrarea in gestiune a bunurilor achizitionate,
ordine de deplasare, deconturi de cheltuieli, la care se anexeaza bonurile fiscale). Daca bonurile
fiscale cu valoare sub 100 euro au mentionate cu ajutorul aparatului de marcat electronic fiscal codul
de inregistrare in scopuri de TVA al societatii beneficiare, indeplinind conditiile unei facturi
simplificate conform art. 319 alin. 12 din Codul fiscal si pct. 69 alin. 6 din Normele metodologice,
atunci ele reprezinta documente justificative nu numai pentru efectuarea platilor, ci si pentru
inregistrarea in contabilitate a bunurilor achizitionate sau a cheltuielilor.
In ceea ce priveste semnatura, in Normele generale de intocmire si utilizare a documentelor
financiar-contabile din Anexa nr. 1 la OMFP nr. 2634/2015, se arata ca semnaturile persoanelor care
raspund de efectuarea operatiunii economico-financiare este unul din elementele principale pe care
trebuie sa-l contina un document justificativ.
Nu exista insa o prevedere legala care sa conditioneze valabilitatea ori care sa oblige
societatile/persoanele sa foloseasca stampila pe diverse documente, in anumite situatii.
In acest sens, amintesc si prevederile O.G. nr. 17/2015 privind reglementarea unor masuri fiscal-
bugetare si modificarea si completarea unor acte normative, care stabileste ca persoanele fizice,
persoanele juridice de drept privat, precum si entitatile fara personalitate juridica nu au obligatia de a
aplica stampila pe documente sau orice alte inscrisuri emise in relatia dintre acestea.
In ceea ce priveste conditiile de forma ale bonului fiscal, pentru a putea beneficia de dreptul de
deducere al TVA, achizitiile trebuie sa fie efectuate de persoana impozabila in scopul operatiunilor
taxabile ale acesteia ori altor operatiuni care dau drept de deducere si, in amonte, aceste bunuri sau
servicii sa fie prestate de o alta persoana impozabila. Conditiile de forma se regasesc la art. 299 din
Codul fiscal si normele de aplicare.
In concluzie:
Bonul fiscal poate sa nu fie stampilat, dar pentru deducerea TVA la achizitiile de bunuri si servicii,
bonurile fiscale trebuie sa indeplineasca conditiile unei facturi simplificate (valoare sub 100 euro),
iar codul de inregistrare in scopuri de TVA al beneficiarului trebuie sa fie mentionat pe bonul fiscal
cu ajutorul aparatului de marcat electronic fiscal.

1.5 Ordinea pregatirii banilor pentru incasare si perfectarea documentelor care insotesc incasarea.
Casele de   încasări   efectuează  operaţiile  de   rectificare  a numerarului în baza următoarelor
documente:
    a) depunerea  numerarului  în conformitate cu foaia de vărsămînt  cu chitanţă şi borderou de la
agenţii economici şi persoanele fizice (anexanr. 1);
    b) pentru depunerile  de  numerar din operaţiile interne ale  băncii
(restituiri  de  avansuri  neutilizate,  alarii neplătite,  scoateri  de numerar  din  tezaur  etc.) se
folodeşte ordinul de  încasare,  care  se întocmeşte de referentul grupei de evidenţă contabilă;
    c) alte depuneri  (vărsăminte în bugetul de stat, în fonduri publice
speciale  -  conform  ordinului  de   î ncasări cu  recipisă  de  o  formă stabilită de către instituţiile
respective.
    2. La depunerea  numerarului  pe foaia de vărsămînt cu  chitanţă  şi borderou, formularele se
completează de către depunător.
Banii încasaţi,  documentele  de încasare, jurnalul de  casă  şi ştampila  la  sfîrşitul  operaţiilor în
casa de noapte se  păstrează  în tezaur  (safeu). Tezaurul (safeul) se încuie cu două chei - a casierului
şi  a contabilului-controlor, se sigilează cu ştampilele acestora şi  se predă spre pază în modul
stabilit.
. Contabilul-şef    (şef-adjunct),   după   calcularea   în   baza documentelor  a  sumei totale de
încasări, o confruntă cu totalul de  pe banda  de control, verifică cantitatea şi numărul
recipiselor  utilizate cu  numărul  documentelor de încasare în baza cărora au fost  eliberate,
verifică   temeinicia   corectărilor  efectuate  pe  bandă,  precum   şi
corespunderea  numerelor  de  ordine a tuturor operaţiilor  indicate  pe aceasta.     Acest
control    se   certifică   cu   semnătura    contabilului-şef (şef-adjunct)  pe  bandă. Carnetele de
recipise se restituie  casierului casei  de  noapte, iar banda cu documente
se  transmite  colaboratorului contabilităţii pentru întocmirea jurnalului de casă.
    După control,  jurnalul de casă se semnează de către salariatul care l-a întocmit şi contabilul-
şef (şef-adjunct). Documentele de încasare se restituie   casierului  şef,  iar  ordinele  se  transmit  
referenţilor responsabili.  Jurnalul  de  casă împreună cu banda se  transmit  pentru înregistrare în
evidenţa contabilă.     Benzile se coase împreună cu jurnalele de casă.
. Numerarul încasat în casa de noapte poate fi primit în cazuri de excepţie   şi  
de  către  funcţionarii  responsabili  de   integritatea valoarilor, fără prezenţa casierului în dimineaţa
zilei următoare.
    Cheile de rezervă   de  la  tezaur  (safeu)  se  înregistrează  după conducătorul  care împreună
cu contabilul-şef preiau de la pază tezaurul (safeul)  casei  de  noapte. Cheia de rezervă de la
dulap  sau  sertarul mesei,  unde se pătrează registrul (f. anexa nr. 5) al casierului  casei de noapte se
înregistrează după casierul-şef.