SUPORT CURS

LUCRATOR IN COMERT
2015
 TEMATICA

1. Etape care trebuie respectate in vederea initierii unei afaceri

2. Tipuri de clienti
3. Tipuri de vanzatori
4. Etape de derulare a comportamentului consumatorului
5. Factorii care influenteaza procesul decizional de cumparare
6. Activitati de comercializare a produselor si serviciilor
7. Forme de vanzare si regului de comercializare a produselor si serviciilor
8. Organizarea interioara a magazinului si modalitati de depozitare a marfurilor
9. Inventarierea marfurilor in unitati comerciale
10. Receptionarea marfurilor
11. Produselor alimentare si nealimentare
12. Norme de igiena in vederea asigurarii securitatii alimentelor
13. Principii igienico-sanitare pentru transportul alimentelor
14. Reguli de preparare a alimentelor in unitati de alimentatie publica si colectiva
15. Conditii de pastrare si depozitare a marfurilor
16. Bibliografie
17. Anexe – Legislatie in activitati comerciale

2
 Comertul constituie una din cele mai vechi indeletniciri omenesti. La inceput oamenii au
efectuat schimburi comerciale directe prin care o cantitate de marfa era schimbata cu o anumta
cantitate dintr-o alta marfa. Acest tip de schimb purta denumirea de Troc.Comertul a evoluat pe
masura dezvoltarii societatii omenesti, devenind dintr-o activitate simpla o activitate creatoare nu
de bunuri materiale ci de utilitati.
Activitatea comerciala reprezinta o punere a produsului sau serviciului la dispozitia
consumatorului, prin cercetarea si determinarea nevoilor reale sau latente ale acestuia precum si
prin suscitarea si argumentarea noilor nevoi pe care consumatorul potential le-a sesizat.

Etape care trebuie respectate in vederea initierii unei afaceri:

• Stabilirea obiectului de activitate;
• Identificarea potentialilor consumatorii/clienţii;
• Stabilirea furnizorilor;
• Care vor fi produsele şi/sau serviciile comercializate?
• Stabilirea locului de amplasare a unitatii de vânzare;
• Estimarea valoarii proiectului/finanţare/costuri;
• Estimarea rezultatele previzibile.
Stabilirea obiectului de activitate al firmei este un elemente esenţiale în demararea cu succes
activităţii comerciale si are la baza cunoşterea, dimensionarea si structurarea pieţei precum şi
tendinţele acesteia.
Identificarea potentialilor consumatorii/clienţii presupune cunoasterea :
- trăsăturilor demografice, sociale şi psihologice ale consumatorilor;
- atitudinea faţă de produse, mărci , magazine;
- comportamentul anterior si viitor de cumpărare.
Stabilirea furnizorilor se face pe baza unor criterii de alegere:
- calitatea marfurilor;
- pretul;
- conditiile de furnizare;
- distanta de la care se face aprovizionarea ;
- seriozitatea furnizorului pe piata.
Aprovizionarea cu marfuri se poate face de la un singur furnizor, de la doi furnizori sau mai multi.
Avantajele aprovizionarii de la un singur furnizor:
- relatii de lunga durata bazate pe reciprocitate ;
- omogenitatea lotului de marfa din punct de vedere al calitatii si al prezentarii ;
- reducerea cheltuielilor de circulatie;

3
 - pret avantajos.
Inconvenientele aprovizionarii de la un singur furnizor:
- riscul aprovizionarii neritmice;
- scaderea preocuparilor furnizorului legate de prezentarea si calitatea marfurilor;
- mentinerea unuor preturi ridicate la unele produse datorita pozitiei privilegiate a
frunizorului.
Avantajele aprovizionarii de la mai multi furnizori:
- cresterea preocuparilor furnizorului pentru imbunatatirea calitatii;
- respectarea termenelor de livrare a marfurilor ;
- reducerea preturilor in anumite conditii.
Care vor fi produsele şi/sau serviciile comercializate?
- sortimentul de produse/servicii trebuie sa fie pe placul potentialilor clienţi ;
- strategiile adoptate trebuie sa fie diversificate, sa raspunda tuturor nevoilor clientilor ;
- personalizarea ofertei, comercializarea produsele de marcă/calitate.
Stabilirea locului de amplasare a unitatii de vânzare si modalitatea de amenajare:
- magazinul trebuie ales cu grijă în funcţie de localizarea sa în oraş, cartier, pasaj,
vecinătate, de concurenţă, proiecte de construcţii în curs, planuri de amenajare cuprinse în
planul urbanistic general sau zonal, posibilităţi de implantare a parcărilor;
- trebuie avut în vedere că localizarea în apropierea unor magazine performante, “locomotive
comerciale”, este de cele mai multe ori profitabil ;
- trebuie avut în vedere cuantumul taxelor locale, alte impuneri fiscale, precum şi facilităţile
de care poţi beneficia ;
- să atragă clienţii atat din exterior cat si in interior prin punerea în valoare a mărfurilor şi
ambianţa creată;
- să asigure conditiile de pastrare si de stocare corespunzatoare a mărfurilor;
- să respecte regulile de urbanism şi criteriile de amplasare.
Estimarea valoarii proiectului/finanţare/costuri:
- costuri de achiziţionare a spaţiului;
- costuri de achiziţionare a materialelor, utilajelor, mobilierului;
- costuri privind înregistrarea şi autorizarea funcţionării;
- costuri de modernizare a locaţiei;
- cheltuieli privind achitarea chiriilor şi alte costuri administrative;
- cheltuieli pentru asigurarea unui stoc de mărfuri;
- costuri privind salariile;

4
 - cuantumul aportului personal;
- cuantumul eventualelor împrumuturi bancare;
- subvenţii şi facilităţi.
Estimarea rezultatelor previzibile?
Previzionarea volumului vânzărilor într-un an de exploatare a structurii de vânzare şi a estimarea
profitului vizeaza cunoşterea următoarele costuri: achiziţionarea de mărfuri; cheltuieli cu
personalul; cotizaţii sociale; impozite şi taxe ; chirii, cheltuieli administrative; cheltuieli de
asigurare; cheltuieli de promovare; dobânzi la împrumuturi bancare; cheltuieli diverse (ambalaje,
mobilierul de prezentare şi conservare a produselor); nivelul vânzărilor.
Elementele enumerate mai sus permit o percepţie globală asupra unei afaceri în comerţ şi ajuta la
elaborarea unui plan de afaceri.
TIPURI DE CLIENTI
1) In functie de trasaturile de temperament:
a.Tipul de client coleric: vorbeste urat, tare, cu ton ridicat, cu o mimica si gestica foarte bogate,
irascibil, impulsiv, inegal in manifestare.
Cum trebuie sa se comporte vanzatorul?: sa vorbeasca mai putin, la obiect, ton calm, politicos, cu
mimica si gestica reduse, sa se situeaze pe punctul de vedere al cumparatorului, evita contrazicerea
clientului, prelungirea discutiei, tonul ridicat, nervozitatea.
b. Tipul de client flegmatic: vorbeste calm, lent, cu pauze, exprimare nesigura, mimica si gestica
mai putin expresive, atitudine rezervata si timida, nu-si exprima clar gusturile, rabdator, pasiv,
receptiv la recomandari.
Cum trebuie sa se comporte vanzatorul?: vorbeste mai mult, cu fraze ample, ofera informatii
suplimentare despre marfuri, ton vioi si convingator, mimica si gestica mai bogate pentru
convingere, el va deschide discutia, va expune faptele clar si precis, se va evita pasivitatea,
indiferenta, vorbirea monosilabica, neoferirea de informatii suplimentare, de recomandari.
c. Tipul de client sanguin : vorbeste energic, egal ca intensitatea, clar si organizat, mimica si
gestica moderate, sociabil, vioi, optimist, indraznet, sigur pe el.
Cum trebuie sa se comporte vanzatorul?: ton vioi, binevoitor, mimica si gestica moderate, serveste
rapid, fara a pierde timp si a prelungi inutil discutia, se evita oferirea de recomandari si sfaturi
repetate, insistente, nedorite.
d. Tipul de client melancolic: vorbeste putin, ton scazut, mimica si gestica putin expresive, total
nesociabil, impresionabil, linistit, sensibil, hotarat.

5
Cum trebuie sa se comporte vanzatorul? : vorbeste mai mult, fraze ample, ton atent, binevoitor,
bland, mimica si gestica mai bogate, deschide sicutia, evidentiaza calitatile marfii , ofera informatii
suplimentare si sfaturi, evita lipsa de delicatete si tact.
2)In functie de trasaturile de caracter:
a.Clienti dificili: sunt foarte varbareti sau foarte tacuti, mimica si gestica bogate, nervozitate,
preteniosi, se hotarasc greu, resping argumentele vanztorului.
Cum trebuie sa se comporte vanzatorul?: vorbeste moderat, corecteaza cu tact informatiile eronate
ale clientului, mimica si gestica moderate, rabdator, tact, stapan pe sine, evita contrazicerea
clientului indiferent de tonul acestuia.
b.Clienti atotstiutori: vorbesc energic, le place sa fie ascultati, mimica si gestica moderate, convinsi
de corectitudinea informatiilor detinute, nu recunosc ca ua gresit, se enerveaza unor cand e
contrazis.
Cum trebuie sa se comporte vanzatorul?: ton calm, politicos, mimica si gestica moderate,
binevoitor, sa nu-l contrazica, evita lipsa de delicatete si rabdarea in incercarea de corectare a
erorilor strecurate in informatiile cumparatorului, intreruperea din expunere a acestuia.
c.Clienti entuziasti: vorbesc mult, neintrebati, lauda excesiv produsele ce ii plac, mimica si gestica
bogata, explicatii, impresionat repede de produse, pe care le recomanda si celorlalti cumparatori.
Cum trebuie sa se comporte vanzatorul?: ton calm, politicos, aprobator, mimica si gestica
moderata, intaresc entuziasmul, apreciindu-i alegerea facuta si simtul estetic, evita intreruperea
clientului din expunerea sa, lipsa de atentie si apreciere pentru alegerea facuta.
d.Clienti economi: pun multe intrebari pentru a se hotara ce sa cumpere, enerveaza, mimica si
gestica moderate, foarte atent la pretul produselor si la argumentele vanzatorului, chibuieste foarte
mult pana se decide sa cumpere ceva.
Cum trebuie sa se comporte vanzatorul?: raspunde vioi si convingator, fara pauze, insista pe
calitatea marfurilor si nu pe pret, evita insistarea asupra pretului, pasivitatea, neintretinerea
dialogului comercial.
3) In functie de varsta:
a.Copii: limbaj si mimica in functie de temperament, influentati de cularile vii, afectivi si sensibili.
Cum trebuie sa se comporte vanzatorul?: ton bland, atent si binevoitor, gingas, evita
desconsiderearea personalitatii lor ca potentiali cumparatori.
b. Adolescenti: limbaj si mimica in functie de temperament, imita adultii, cand sunt singuri sunt
timizi, cand sunt in grup sunt indrazneti, sensibili la prezentarea estetica, independenti in decizii.

6
Cum trebuie sa se comporte vanzatorul?: binevoitor, recomanda, da informatii suplimentare,
recomanda produse moderate ca pret, evita lipsa de consideratie pentru personalitatea si gustul
estetic al acestor clienti.
c. Adultii: vorbire mai lenta, intrebari multe, reveniri enervante, mimica si gestica reduse,
atasament fata de produsele cunoscute si fata de vanzatorii vastnici.
Cum trebuie sa se comporte vanzatorul?: ton calm, rabdator, ofera informatii suplimentare, insista
pe utilitate, pe rezistenta si intretinerea usoara a marfurilor, evita nervozitatea, lipsa de respect si
tact, tonul ridicat si agresiv.
d. Clientii mai in varsta: comportament constant de consum, experienta, decid singuri ce cumpara.
Cum trebuie sa se comporte vanzatorul?: ton calm, rabdator, respect pentru varsta clientului, ofera
informatii suplimentare insistand pe utilitate, resistenta.
4) In functie de sex:
a.Femei: sensibilitate accentuata, influentabile la cumparare, manifesta exigenta fata de marfuri si
comportamentul vanzatorilor, receptive la esteticul ambiant al magazinului.
Cum trebuie sa se comporte vanzatorul? : multa solicitudine, atentie deosebita.
b. Barbati: mai decisi la cumparare, incredere mare in propria persoana, evita cumparaturile care ii
pun in dificultate.
Cum trebuie sa se comporte vanzatorul? : sobru, politicos, apreciind siguranta si priceperea.
TIPURI DE VANZATORI
a) orgoliosul – tendinta de a arata greselile cuiva, tendinta de a spune ultimul cuvant;
b) smecherul – are competente tehnice si comerciale reduse, pentru el clientul este un
adversar;
c) agresivul – nu este interesat prea mult nevoile clientilor, sigur pe el, neatent la reactiile
clientului, incearca sa impuna cu orice pret produsele sale, vorbeste mult, are raspuns la
toate, are tendinta de a indispune clientul, rateaza vanzarea si pune aceasta pe seama
ignorantei celorlati;
d) plictisitul – ofteaza, îl considera pe client un rau necesar, este monoton, clientul se
plictiseste;
e) timidul – se teme de conflicte, evita sa contrazica clientul, adesea sacrifica imaginea
propriului produs, se scuza de multe ori, nu are curajul sa ceara clientului sa ia o decizie si
se relanseaza in argumente;
f) arogantul – a avut o ascensiune rapida, se intalneste la firmele mari, considera ca ii face o
favoare clientului, cauta sa îl complexeze, clientul simte acest lucru si actioneaza in
consecinta;

7
 g) snobul – bun teoretician dar abstract, idealist, nerealist, mereu in cautarea unor mari
afaceri, nu ii plac micile vanzari foloseste un limbaj sofisticat, abunda tremenii tehnici, se
simte frustrat;
h) neglijentul – prost platit, prost imbracat, neingrijit, vine cu prospecte murdare, rareori este
ascultat, imaginea lui este asociata cu firma pe care o reprezinta;
i) descurcaretul – stie cate putin din toate si se bazeaza exclusiv pe intuitie, pe experienta
personala, gata sa vanda orice;
j) metodicul – muncitor, ordonat, ascultator, receptiv, evita situatiile complicate, folosit
pentru produse de valoare medie care se vand usor;
k) tehnicianul – cazul tipic al inginerului foarte competent care devine vanzator, amabil,
prezinta incredere;
l) relationalul – pune accentul pe relatiile personale, bun psiholog, se face usor acceptat,
disponibil, amabil, reuseste sa pastreze clientii, joaca rolul de arbitru.
Ce trebuie sa evitam in relatia cu clientii?
- sa-i abandonam;
- sa nu raspundem prompt solicitarilor sale ;
- sa facem promisiuni pe care nu le putem respecta ;
- sa fim inflexibili;
- sa criticam concurenta.
ETAPELE DE DERULARE A COMPORTAMENTULUI UNUI CONSUMATOR:
1.Starea de activare a nevoii: mobilizarea unei trebuinte ce trebuie satisfacuta (senzatia de sete
genereaza trebuinta unei bauturi).
2.Starea de disconfort: luarea la cunostinta a ofertei de poduse ce satisfac trebuinta activata
(cumparatorul se opreste in fata unui chioşc cu bauturi racoritoar si priveste fondul de marfa).
3. Analiza cognitiva: cumparatorul suprapune oferta de produse necesitatilor sale
4. Alegerea alternativei: cumparatorul alege varianta optima.
5. Evaluarea post-cumparare: cumparatorul verifica prin consum valoare alegerii facute.
Clasificarea nevoilor umane caracterizate de psihologul Maslow sunt următoarele, începând de
labaza piramidei şi terminându-se în vârf:
1. Nevoi fiziologice :
Sunt indispensabile pentru a supravieţui: a mânca, a bea, a dormi, a se proteja de frig şi de căldură.
Ele reprezintă cele mai puternice, cele mai importante nevoi ale omului. Satisfacerea lor este
necesară pentru a rămâne în viaţă.
2. Nevoi de siguranta :

8
Orice fiinţă omenească are nevoie să se simtă protejată în faţa oricărei ameninţări a vieţii. Dacă
trăieşte într-o ţară care se află în război, de exemplu, se presupune că această necesitate nu este
acoperită. Odată ce nevoile fiziologice sunt satisfăcute, intervine nevoia şi dorinţa de a satisface
nevoile de siguranţă. Cu toţii avem nevoie de securitatea casei si familiei, mai ales atunci când
vine vorba de copii.
3. Nevoi de apartenenta :
O dată acoperite necesităţile de bază, aceasta este cea mai importantă. Nimeni nu poate să se
realizeze ca persoană fără a fi dorit şi acceptat de către celelalte fiinţe omeneşti. Aici sunt incluse
nevoia de prietenie, familie, apartenenţă la un grup, sau de implicare într-o relaţie intima non-
sexuală. Relaţia cu celelalte persoane la un nivel afectiv profund este forma obişnuită de a satisface
această necesitate. De exemplu, familia, tovarăşul de viaţă sau prietenul. Lipsa de dragoste şi
apartenenţă poate să dea ocazie la importante dezechilibre mintale.
4. Nevoi de autorespect :
Fiecare fiinţă umană are nevoie să se respecte pe ea însăşi şi să aibă o concepţie potrivită despre
propria sa persoană. Este vorba aici de recunoaşterea venită din partea altor indivizi (care rezulta în
sentimente de putere, prestigiu, acceptare, etc) cât şi din respectul de sine, ce creează sentimentul
de încredere, adecvare, competenţă. Nesatisfacerea nevoilor de stimă rezulta în descurajare, şi pe
termen lung în complexe de inferioritate. Un nivel de autoestimare dezechilibrat (cum ar fi
subestimarea, de exemplu, a gândi că toată lumea îmi este superioară) are ca rezultat un randament
scăzut şi, în consecinţă, deteriorarea comportamentului.
5. Nevoi de autoimplinire :
Potrivit lui Abraham Maslow, o persoană din zece simte intens această nevoie. Psihologul afirma
că oamenii care au totul pot mari potenţialul lor. Ei pot căuta cunoştinţe, linişte, experienţe
estetice, împlinire de sine. Cea mai mare parte se concentrează în jurul nevoilor care pot fi
prevăzute. Autorealizarea include obiective mai înalte şi mai abstracte (de exemplu: dreptate,
perfecţiune, bunătate, adevăr, hotărâri individuale), care sunt tot mai fragile, ca şi vârful piramidei.

Comportamentul consumatorului :

Comportamentul de cumpărare al consumatorului se referă la comportamentul consumatorilor

finali, care cumpără bunuri şi servicii pentru consum personal care îşi satisfac cerinţele curente si
indică rolul în societate. Există şi consumatori organizaţionali, care cumpără bunuri sau servicii în
numele organizaţiei pentru care lucrează, în vederea producerii altor bunuri şi servicii, al căror
comportament are o serie de trăsături caracteristice. Abordările conceptuale ale comportamentului
consumatorului cunosc o mare varietate, ce exprimă pe de-o parte complexitatea acestuia dar şi
atenţia de care se bucură din partea specialiştilor. Psihologul american Harold Leavit precizează
faptul că trei sunt elementele esenţiale ce definesc comportamentul uman: stimulul ce reprezintă
cauza; nevoia care este dorinţa ce se poate înfăptui; obiectivul care este scopul acestuia. Cum
nevoile se multiplică în proporţie exponenţială, datorită progresului tehnico-ştiinţific ce conduce la
inventarea altora, iar nevoia satisfăcută duce la apariţia altora, evident comportamentul individului
se schimbă şi el.

COMPORTAMENT

Fig. 1

9
Asociaţia Americană de Marketing defineşte comportamentul consumatorului ca o interacţiune
referitoare la impresie şi percepţie, conduită şi întâmplări naturale comune prin care fiinţele umane
îşi dirijează schimbările survenite în propriile vieţi. Am putea prezenta şi alte încercări de
delimitare ale acestui concept, dar considerăm, că prin sistematizarea acestora se pot puncta câteva
aspecte esenţiale, definitorii pentru comportamentul consumatorului:

1. comportamentul consumatorului este un sistem complex de manifestări, atitudini, motivaţii,

decizii;
2. dezvoltarea individualităţii omului atât pe cale naturală, cât şi prin educaţie, se reflectă în
comportarea lui prin preferinţe, antipatii, credinţe, atitudini şi valori, poziţie ocupată în
societate, anturajul frecventat, etc. Astfel prin combinarea circumstanţelor individuale şi a
psihologiei se vor influenţa deciziile de cumpărare ale fiecărui individ;
3. comportamentul consumatorului este dinamic, atât datorită evoluţiei în timp a generaţiei de
consumatori confruntaţi cu schimbările pe care ei le produc, cât şi datorită apariţiei de noi
factori ce influenţează direct comportamentul acestora. Modificarea în timp, determină pe
producători să monitorizeze permanent clienţii pentru a avea siguranţa unei percepţii reale,
corecte;
4. comportamentul consumatorilor determină interacţiuni şi de aceea este important de ştiut ce
cred consumatorii (percepţie), ce simt (impresie) şi ce fac (conduită), care sunt lucrurile şi
locurile care influenţează (Jim Blythe- Comportamentul comsumatorului, Ed.Teora 1998
p.11)
5. comportamentul consumatorului este reacţia individului la diferite variabile endogene şi
exogene.
6. comportamentul consumatorilor determină schimburi între oameni şi de aceea în cazul
relaţiei dintre consumator care dimensionează cererea şi producător, care dimensionează
oferta pe piaţă, cunoaşterea reciprocă este esenţială atât în procesul de cumpărare, cât şi în
cel al producţiei de bunuri şi servicii (Ioan Mihuţ, Marius Pop, Consumatorul şi
managementul ofertei, Ed. Dacia Cluj- Napoca, 1996 p.14).
7. comportamentul consumatorului, implică acţiuni succesive sau concomitente pentru
selectarea unei alternative sau alteia, concretizate în decizii (P. Mâlcomete (coord.) -
Lexicon de marketing. p.67).
8. sfera comportamentului consumatorului se lărgeşte, mai ales datorită dezvoltării şi
diversificării sectorului serviciilor în sfera nelucrativă. Ca urmare în acceptiunea actuală
a marketingului social, comportamentul consumatorului presupune o astfel de abordare
cuprinzătoare care exprimă poziţia oamenilor, în această calitate, faţă de toate bunurile
materiale şi imateriale apărute în consumul final(P. Mâlcomete- Marketing, Ed.
Academică, Gh. Zane, Iaşi l993 p.5l).

Cercetările în domeniul comportamentului consumatorului evidenţiază, că modul în care răspunde

consumatorul numeroşilor stimuli se poate structura în patru tipuri de comportament (M.W. Pride,
O.C. Ferell Marketing, concepts and Strategies ed.-a 7-a Houghton Miffin Company, Boston
1991):

a) comportamentul răspunsurilor de rutină, pe care consumatorul îl practică frecvent, pentru

cumpărarea articolelor cu cost mic şi de consum curent, pentru care nu cheltuieşte prea
mult timp şi efort de a selecta o marcă sau produs;
b) luarea deciziei la limită, când cumpără un produs ocazional, pentru care are nevoie de
timp moderat de căutare a informaţiei şi de deliberare;

10
 c) luarea deciziei extensive când se cumpără produse nefamiliare scumpe, deci presupune o
decizie complexă; e folosesc mai multe criterii pentru evaluarea alternativelor posibile,
ceea ce necesită un timp mai îndelungat;
d) comportament impulsiv de cumpărare determinat de un stimul puternic şi consistent de a
cumpăra ceva imediat ; pentru unii indivizi este dominanta comportamentului de
cumpărare, deşi el provoacă adesea conflicte emoţionale.

Factorii care determină comportamentul consumatorului:

Ampla analiză pe care o face Ph. Kotler (Ph. Koller, G. Armstrong, op. cit., p.334-348) cu privire
la comportamentul consumatorului porneşte de la analiza factorilor care îl influenţează grupaţi în:

1 - factori culturali reprezentaţi de : cultura, subcultura şi clasa socială;

2 - factori sociali care includ : grupuri de referinţă, familia, roluri şi statusuri;

3 - factori personali care se referă la : vârsta şi stadiul din ciclul de viaţă, ocupaţia, stilul de viaţă,
circumstanţele economice, personalitatea şi părerea despre sine;

4 - factori psihologici desemnaţi prin : motivaţie, percepţie, învăţare, convingeri şi atitudini.

Interesantă prin modalitatea de abordare este clasificarea lui I. Cătoiu (I. Cătoiu, N. Teodorescu,
Comportamentul consumatorului, Teorie şi practică, Ed. Economică, Bucureşti 1997 p.25-45),
care ia in considerare de două tipuri de variabile: direct observabile şi deduse prin cercetările de tip
interferenţial.

Fig. 2 Factorii care influenteaza comportamentul consumatorului

11
Factorii economici : Ei afectează direct mărimea şi evoluţia consumului. La nivel macroeconomic
se manifestă prin dinamica şi nivelul indicatorilor sintetici macroeconomici (produs naţional brut
şi net, produs intern brut şi net, venit naţional, etc.), evoluţia principalelor domenii de activitate
exprimată prin indicatorii specifici ai producţiei industriale şi agricole, transporturilor,
telecomunicaţiilor, construcţiilor, comerţului interior şi exterior, modificarea veniturilor reale ale
populaţiei, credit, inflaţie, şomaj, etc., exprimând în fapt dorinţa de cumpărare. La nivel
microeconomic, venitul consumatorului este factorul esenţial care prin mărime, formă, dinamică,
distribuţie în timp, destinaţie constituie premisa materială a comportamentului consumatorului şi
principala restricţie care se impune acestuia.

Factorii demografici : La nivel macroeconomic, principalele variabile vizează: numărul populaţiei

şi distribuţia ei geografică, sporul natural, structura pe grupe de vârstă, ocupaţie, nivel educaţional,
număr de familii şi gospodării, mărimea unei familii şi a gospodăriei, mobilitatea populaţiei, tipul
de habitat (urban, rural). La nivelul consumatorului, importante sunt variabile precum: etapa din
ciclul de viaţă,(vârsta), sexul, situaţia matrimonială, caracteristicile fizice, de rasă etc.Cunoaşterea
acestor variabile are mare însemnătate, deoarece dă posibilitate predicţiilor unor consecinţe din
punctul de vedere al marketingului, al unor tendinţe ale variabilelor demografice, care vor
modifica comportamentul consumatorului.

Factorii psihologici: Factorii psihologici constituie variabilele endogene care explică

comportamentul consumatorului prin multiplele lor incidenţe asupra individului, care în bună
măsură nu pot fi direct observabile şi de aceea sunt de obicei deduse. Dintre numeroasele variabile
de natură psihologică cu influenţă majoră asupra comportamentului consumatorului evidenţiem:
percepţia, motivaţia, învăţarea şi atitudinea.

Factorii sociali: Specialiştii apreciază că un rol important o au: familia, grupurile sociale, clasele
sociale şi statusul social.

a. Familia se susţine, că este variabila care exercită cea mai puternică influenţă asupra
comportamentului consumatorului , deoarece ea influenţează deciziile fiecărui membru al ei, iar
influenţele ei se resimt pe o lungă perioadă de timp, în genere pe întregul ciclul de viaţă al
individului.

b. Grupurile sociale (referenţiale) se prezintă sub forma grupului de referinţă şi apartenenţă.

Grupul de apartenenţă este tipul de structură socială în care indivizii au conştiinţa că aparţin prin
obiective comune, simţământ de unitate şi norme comune. Exemplul tipic este familia, apoi
organizaţiile profesionale, grupurile etnice, de prieteni, sportive, etc., care evident se deosebesc
prin mărime, obiective, durata de asociere, grad de coeziune. Pentru activitatea de marketing
prezintă interes faptul că unele grupuri: sunt formale, iar altele sunt informale, ceea ce influenţează
comportamentul de consum şi cumpărare.

c. Rolul şi statusul social definesc poziţia individului în cadrul fiecărui grup din care face parte
(familie, club, organizaţie). Rolul constă în seria de activităţi care se aşteaptă să le efectueze o
persoană în raport cu cei din jur, iar statusul reflectă stima generală acordată acestuia de societate.

d. Clasele sociale înţelese ca subdiviziuni relativ omogene şi de durată într-o societate, care este
ierarhic ordonată şi ai cărei membri au aceleaşi valori, interese şi comportamente (Ph. Kotler -
Principles of marketing, p. 164), constituie o importantă variabilă exogenă. Denumite şi grupuri

12
socio-economice, ele sunt grupuri de indivizi cu aceleaşi circumstanţe economice şi sociale care se
consideră că posedă acelaşi statut în societate.

Factorii personali : Constituie variabile importante, care definesc comportamentul de cumpărare şi

consum al individului, care dau explicaţia internă, profundă a acestuia. În acest grup de factori
includem:

a) Vârsta şi stadiul din ciclul de viaţă, care schimbă comportamentul de consum al oamenilor.
Astfel, pe măsură ce înaintează în vârstă indivizii îşi modifică structura produselor şi serviciilor pe
care le consumă în raport cu necesităţile, dar şi cu veniturile.

b) Ocupaţia unei persoane are întotdeauna influenţă asupra bunurilor şi serviciilor pe care le
consumă, reflectând atât nivelul de educaţie, dar şi poziţia ierarhică a individului.

c) Stilul de viaţă, care exprimă modul de comportare al oamenilor în societate, de stabilire, de

selectare a gamei lor de trebuinţe în raport cu idealurile lor (E. Zaharia, Configuraţia coordonatelor
de bază ale calităţii vieţii, în vol.Calitatea vieţii, teorie şi practică socială, Academia Română
Bucureşti 1991), este diferit chiar dacă oamenii provin din aceeaşi subcultură, clasă socială şi au
chiar aceeaşi ocupaţie, datorită faptului că au mai multe surse de venit (C. Zamfir, Stiluri de viaţă,
Ed. Academiei, Buc. 1986), un tip de personalitate, o strategie generată de viaţă, un model
determinat de anumite condiţii sociale, tipuri de realizare a diferitelor activităţi care compun viaţa.

d) Personalitatea individului constituie un factor care explică comportamentul distinct de

cumpărător şi consumator al acestuia, fiind determinată de caracteristicile specifice, convingerile,
obiceiurile pe care fiecare individ le prezintă. Dintre activităţile de marketing, care au la bază
trăsăturile de personalitate se pot evidenţia: fidelitatea faţă de produse şi mărci de produse,
atitudinea faţă de produse şi servicii, modul de formare a imaginii acesteia în rândul
consumatorilor, reacţia faţă de modul de ambalare a produselor, fidelitatea faţă de unitatea de
distribuţie, activitatea promoţională etc.

Factorii culturali : Componentă a macromediului de marketing, factorii culturali exercită o extinsă

şi profundă influenţă de natură exogenă asupra comportamentului de cumpărare şi consum.

Ca ansamblu de norme, valori materiale şi morale, convingeri, atitudini şi obiceiuri create în timp
şi pe care le posedă în comun membrii societăţii, cultura are un impact puternic asupra
comportamentului individual, care în mare parte se învaţă în procesul de socializare a individului.
În genere, se disting patru grupe de subculturi care îl definesc pe individ şi îi influenţează
comportamentul de consum:

- grupurile de naţionalităţi, care trăiesc în comunităţi largi, cu gusturi şi tradiţii etnice

specifice;

- grupuri religioase, cu preferinţe şi trebuinţe proprii;

- grupuri rasiale, cu stiluri culturale şi atitudini distincte;

- grupuri geografice, cu stiluri de viaţă caracteristice unor spaţii teritoriale.

13
Studierea lor atentă permite ca strategiile concurenţiale să ia în considerare particularităţile
subculturilor, ceea ce poate contribui la mai buna satisfacere a consumatorilor cu produse şi
servicii concomitent cu eficientizarea activităţii producătorilor.

Procesul adoptării deciziei de cumpărare : Pentru producătorul de bunuri şi servicii,

comportamentului consumatorului prezintă mare interes în măsura în care acesta se hotărăşte să-i
cumpere rezultatele activităţii sale. Modul în care consumatorul abordează luarea deciziei de
cumpărare şi metodele utilizate trebuie să-i preocupe în mod deosebit pe operatorii de marketing,
pentru a înţelege cum consumatorii transformă marketingul şi alte variabile de intrare în reacţii de
cumpărare.

Decizia de cumpărare : Decizia unui consumator de a cumpăra sau nu un anumit bun sau serviciu
este rezultatul unui proces amplu, reprezentat de ansamblul actelor premergătoare şi posterioare
momentului achiziţiei lui, un proces de gândire cu numeroase ramificaţii şi feed-back-uri, pe care
specialiştii au încercat să le analizeze prin fragmentarea în etape. Sspecialiştii apreciază, că decizia
de cumpărare este secvenţială şi îmbină atât activitatea mentală, cât şi pe cea fizică (M.J. Baker,
op. cit.126). Astfel, Jenny Drayton, a împărţit secvenţa în trei etape de bază:

1. procesul de decizie care evidenţiază faptul că înainte de efectuarea unei achiziţii consumatorul
este intenţionat, deliberat şi evaluator;

2. actul de achiziţie devine o extensie a activităţii anterioare achiziţiei;

3. perioada de utilizare în care consumatorul dobândeşte experienţă în folosirea bunului respectiv

şi decide dacă în viitor va repeta achiziţia sau va căuta alt produs.

Astăzi, în toate lucrările specialiştilor în marketing, regăsim, chiar dacă în formulări diferite, cinci
etape (faze, stadii, momente) ce trebuie parcurse pentru a adopta o decizie complexă:

Fig. 3 Etapele procesul de adoptare a deciziei

14
1) Identificarea nevoii nesatisfăcute este prima fază a deciziei de cumpărare, în care consumatorul
sesizează existenţa unei diferenţe perceptibile (suficient de mari) între modul în care îi este
satisfăcută o nevoie şi modul în care el ar dori satisfacerea acelei nevoi, deci deosebire între starea
actuală şi starea dorită. Această dorinţă nesatisfăcută poate să apară ca urmare a unor stimuli
interni sau externi, ce pot fi de natură: demo-economică, psihologică, sociologică, de marketing
mix (produs, preţ, distribuţie, promovare).

2) Căutarea informaţiei şi identificarea alternativelor este etapa următoare recunoaşterii existenţei

unei nevoi nesatisfăcute. De obicei, dacă motivul este puternic şi obiectul ce satisface nevoia se
află la îndemâna sa, cumpărătorul va fi tentat să-l cumpere imediat. Dacă motivaţia este slabă,
consumatorul stochează nevoia în memorie, ea urmând să fie reactivată când informaţiile procurate
vor permite delimitarea unor alternative de satisfacere a ei.

3) Evaluarea alternativelor, a soluţiilor posibile, ca rezultat al căutării informaţiilor, reprezintă,

baza deciziei de cumpărare. Setul de alternative pe care consumatorul le obţine este evaluat
mental, filtrându-se informaţiile achiziţionate prin prisma structurii proprii de valori şi convingeri.
Reacţia faţă de informaţiile dobândite poate fi diferită, pentru că ele: pot fi integrate de consumator
aşa cum sunt, pot fi distorsionate sau pur şi simplu ignorate. Gradul de cuprindere şi amploarea
procesului sunt influenţate de o serie de factori (I. Catoiu, N. Teodorescu Op. cit. pag.53-55) :

-experienţa acumulată de consumator face ca procesul de evaluare să fie mai operativ şi de mai
mică amploare;

-motivele impun ca o mai mare urgenţă a nevoii să-l oblige pe cumpărător la o evaluare mai
rapidă;

-caracteristicile demo-economice şi culturale îi conferă consumatorului capacitatea de evaluare

mai mare şi mai operaţională şi îl determină la o evaluare mai amplă, când costul adoptării unei
decizii incorecte este mai mare;

-complexitatea alternativelor evaluate în creştere impune amploarea procesului de evaluare;

- importanţa produsului sau serviciului amplifică evaluarea alternativelor.

4) Alegerea alternativei şi adoptarea deciziei sunt rezultanta evaluării şi se concretizează în

cumpărarea propriu-zisă. Evaluarea alternativelor se soldează fie cu alegerea uneia dintre ele, fie
cu respingerea tuturor şi întoarcerea la faza precedentă pentru căutarea de informaţii suplimentare
şi reluarea procesului de la acea etapă. P. Kotler grupează aceşti factori în două categorii cu
influenţe deosebite asupra deciziei:

- atitudinea altor persoane faţă de produsul în cauză, care se manifestă fie prin intensitatea
atitudinii negative a acestora faţă de alternativa preferată, fie prin motivaţia acestuia de a se supune
dorinţelor altor persoane. Astfel, la o intensitate negativistă mare a persoanelor apropiate,
consumatorul este tot mai tentat să-şi revizuiască intenţia de cumpărare;

- factori situaţionali ce nu pot fi anticipaţi şi care pot schimba intenţia de cumpărare, cum
sunt: pierderea locului de muncă, urgenţa altor cumpărături, creşterea preţurilor etc.

5) Comportamentul post-cumpărare : după ce s-a efectuat cumpărarea, consumatorul va face o

evaluare a gradului în care decizia luată a fost bună sau nu. Dacă performanţele produsului sau

15
serviciului achiziţionat se ridică la nivelul aşteptărilor sale, consumatorul va fi satisfăcut şi
informaţiile pe care le-a acumulat le stochează în memorie pentru a le utiliza într-un viitor proces
decizional. Dacă are însă motive de insatisfacţie, atunci apare o stare de nelinişte a acestuia,
cunoscută sub denumirea de disonanţă cognitivă.

a - cumpărături de impuls efectuate neplanificat, ca urmare a unei motivaţii instantanee, bruşte,

determinate mai ales de stimul vizual, solicită un efort minim;

b - cumpărături de rutină ce se fac în mod regulat, planificat, fără cheltuială mare de timp şi efort;

c - cumpărături familiare se consumă produsul frecvent, dar consumatorul este dispus la un efort
suplimentar pentru o altă versiune de produs. În această situaţie joacă un rol important reclama;

d - cumpărături nefamiliare presupun un efort mare, procesul decizional este îndelungat, deoarece
se utilizează criterii diverse de cumpărare;

e - cumpărături critice ce implică un risc mare şi deci un efort deosebit pentru a obţine
informaţiile şi a compara variantele.

Cunoaşterea tuturor acestor tipuri, forme, situaţii decizionale are mare importanţă practică,
întrucât cumpărătorul se comportă ca un partener activ şi imperativ în tranzacţia economică şi
atunci vânzătorul trebuie să fie în egală măsură activ şi conştient, să utilizeze instrumente de
marketing corespunzătoare pentru a aduce în acelaşi loc pe potenţialul cumpărător cu produsul său
în scopul cumpărării acestuia.

ACTIVITATI DE COMERCIALIZARE A PRODUSELOR SI SERVICIILOR

Comerciantul este o persoana fizică sau juridică autorizată să desfăşoare activităţi de

comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă.
Consumator final este orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii
care cumpără, dobândeşte, utilizează ori consumă produse sau servicii în afara activităţii sale
profesionale.
Tipuri de activităţi de comercializare :
ü Comerţ cu ridicata / de gros - activitatea desfăşurată de comercianţii care cumpără produse
în cantităţi mari în scopul revânzării acestora în cantităţi mai mici altor comercianţi sau
utilizatori profesionali şi colectivi.
ü Comerţ cu amănuntul / de detail - activitatea desfăşurată de comercianţii care vând
produse, de regulă, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora.
Exercitarea de activităţi de comerţ cu ridicata şi comerţ cu amănuntul în aceiaşi structură de
vânzare , respectiv suprafaţă de vânzare se sancţionează cu amendă şi cu interzicerea uneia dintre
cele două activităţi.
ü Comerţ de gros cash and carry/ formă de comerţ, cu autoservire pe bază de legitimaţie de
acces - activitatea desfăşurată de comercianţi care vând mărfuri prin sistemul de

16
 autoservire către persoane juridice sau persoane fizice autorizate şi asociaţii familiale
autorizate conform legii, înregistrate în baza de date a vânzătorului, în scopul revânzării
şi/sau prelucrării precum şi a utilizării acestora ca produse consumabile.
ü Comerţ ambulant - activitatea de comercializare cu amănuntul realizată prin trecere dintr-
un loc în altul, în rulote mobile, standuri mobile, chioşcuri mobile sau în vehicule special
amenajate.
ü Comerţ în zone publice - activitatea de comercializare a produselor şi serviciilor,
desfăşurată permanent sau sezonier în pieţe, târguri, oboare, pasaje publice, porturi,
aeroporturi, gări, autogări, drumuri publice şi străzi sau orice zonă de altă natură destinată
folosinţei publice.
Tipurile de pieţe ce pot fi organizate în zone publice sunt:
a) pieţe agroalimentare;
b) târguri;
c) bâlciuri;
d) pieţe mixte;
e) pieţe volante;
f) talciocuri.
ü Serviciu de alimentaţie publică - activitatea de pregătire, preparare, prezentare şi servire a
produselor şi a băuturilor pentru consumul acestora în unităţi specializate sau la
domiciliul/locul de muncă al consumatorilor.
ü Serviciu de piaţă - orice acţiune sau prestaţie, care face obiectul vânzării - cumpărării pe
piaţă şi care nu are drept consecinţă transferul proprietăţii asupra unui bun corporal,
efectuată în scopul satisfacerii unor necesităţi ale consumatorilor.
ü Pieţele de gros pentru produsele agricole şi agroalimentare, sunt structuri de vânzare,
altele decât cele cu amănuntul, care asigură condiţiile necesare pentru comercializarea
legumelor şi fructelor proaspete, a unor produse agroalimentare, precum şi produse
industriale specifice, cum ar fi unelte şi echipamente agricole, în conformitate cu
reglementările legale în vigoare.
Cerinte necesare desfasurarii activitatii comerciale:
Personalul angajat în efectuarea de activităţi comerciale cu produse din sectorul alimentar şi de
alimentaţie publică, trebuie să îndeplinească una din următoarele cerinţe profesionale:
a.-a absolvit un curs de specialitate pentru comercializarea produselor alimentare şi /sau de
alimentaţie publică, organizat conform legislaţiei în vigoare;

17
b.-a desfăşurat cel puţin 2 ani activitate profesională de comercializare de produse alimentare
şi/sau de alimentaţie publică şi a absolvit un curs de noţiuni fundamentale de igienă, organizat în
conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.
Cunoştinţele de specialitate ale personalului angajat în efectuarea de activităţi comerciale cu
produse din sectorul alimentar şi de alimentaţie publică , pot fi dovedite cu unul dintre următoarele
documente:
a) diploma/certificatul de absolvire a unei instituţii de învăţământ preuniversitar, eliberat(ă) în
condiţiile legii ;
b) diploma/certificatul de absolvire a unei forme de pregătire profesională pentru una sau,
după caz, mai multe , organizată cu respectarea prevederilor art.16 din ordonanţă;
c) diploma/certificatul de absolvire a unei forme de pregătire profesională eliberat(ă) de un
organism acreditat în una din ţările membre ale Uniunii Europene ;
d) un document legal prin care se atestă exercitarea activităţii de cel puţin 2 ani în meseria
respectivă, în condiţiile legii, în cazul în care persoana a lucrat într-o ţară membră a Uniunii
Europene, împreună cu o diplomă/certificat de absolvire a unui curs de noţiuni
fundamentale de igienă, organizat în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare ;
e) document care să ateste vechimea angajatului în conformitate cu prevederile Codului
Muncii ;
f) diploma/certificatul de absolvire eliberat(ă) de angajatorii care organizează programe de
pregătire profesională pentru angajaţii proprii; în acest caz, diplomele/certificatele de
absolvire vor fi recunoscute conform legislaţiei în vigoare.
Care este orarul de functionare al structurilor de vanzare?
Structurile de vânzare cu amănuntul şi cele în care se prestează servicii de piaţă pot fi
deschise publicului în toate zilele săptămânii. Fiecare comerciant îşi stabileşte orarul de
funcţionare cu respectarea prevederilor înscrise în legislaţia muncii şi cu condiţia respectării
reglementărilor în vigoare privind liniştea şi ordinea publică şi în conformitate cu solicitările
autorităţilor administraţiei publice locale privind continuitatea unor activităţi comerciale sau de
prestări servicii, în funcţie de necesităţile consumatorilor. Orarul de funcţionare se afişează la
intrarea în unitate, în mod vizibil din exterior, comerciantul fiind obligat să asigure respectarea
acestuia. Structurile de vânzare cu amănuntul din sectorul alimentar nu pot fi închise mai mult de
două zile consecutive, cu excepţia unor cauze obiective de nefuncţionare. Pentru continuitatea unor
activităţi comerciale sau de prestări servicii, în funcţie de necesităţile consumatorilor, consiliul
local poate stabili orare de funcţionare prin regulamentele elaborate pentru exercitarea activităţilor
de comercializare în zone publice. În cazul centrelor comerciale orarul de funcţionare este stabilit

18
de administratorul centrului, în funcţie de necesităţile consumatorilor şi cu consultarea
comercianţilor care îşi desfăşoară activitatea în acestea.
În măsura în care comerciantul este de acord, orarul de funcţionare pentru unităţile de
alimentaţie publică în care sunt organizate evenimente poate fi depăşit la solicitarea clienţilor, cu
respectarea prevederilor legale privind liniştea şi ordinea publică. În cazul în care localul respectiv
este rezervat în totalitate pentru astfel de evenimente, comerciantul este obligat să afişeze vizibil,
lângă orarul de funcţionare, anunţul „Rezervat” cu indicarea perioadei de rezervare.
În situaţia aprovizionării structurii de vânzare în timpul programului de funcţionare, este
interzisă întreruperea servirii consumatorilor şi/sau închiderea structurii de vânzare, dacă acest
lucru nu este menţionat în orarul de funcţionare afişat.
Situaţii care pot constitui cauze obiective de nefuncţionare:
a) decesul asociatului unic, administratorului, managerului, şefului structurii de
vânzare cu amănuntul sau al altui angajat care lucrează în aceasta, după caz;
b) concediul personalului angajat în structura de vânzare respectivă ;
c) inventar ;
d) închiderea structurii de vânzare pentru lucrări de igienizare, reparaţii, reamenajări
sau modificări ale condiţiilor de exploatare ale acesteia, după caz ;
e) schimbarea profilului structurii de vânzare, suspendarea sau înlocuirea unei
activităţi comerciale desfăşurate în acea structură;
f) încetarea definitivă a activităţii comerciantului în structura de vânzare respectivă;
g) întreruperea activităţii comerciale sezoniere în structura de vânzare respectivă;
h) suspendarea activităţii ca urmare a deciziei organelor de control abilitate;
i) cazuri de forţă majoră.
Comercianţii sunt obligaţi să anunţe consumatorilor motivul şi perioada închiderii. Structurile de
vânzare cu amănuntul din sectorul alimentar care nu pot fi închise mai mult de două zile
consecutiv sunt magazinele specializate în care se comercializează produse alimentare, precum şi
magazinele nespecializate în care se comercializează predominant produse alimentare.
Infiintarea unei societati comerciale, inregistrarea si autorizarea functionarii:
Un comerciant poate opta pentru una din următoarele forme de organizare a afacerii:
1)Persoană fizică sau asociaţie familială :
Persoanele fizice, cetăţeni români sau cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene şi ai
celorlalte state aparţinând spaţiului economic european, pot desfăşura activităţi economice pe
teritoriul României în condiţiile prevăzute de Legea privind autorizarea persoanelor fizice şi a
asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent.

19
2)Societatea comercială: se constituie ca persoană juridică, prin asociere între două sau mai multe
persoane fizice sau juridice, pentru a efectua acte de comerţ. Societatea comercială dobândeşte
personalitate juridică de la data înregistrării în Registrul Comerţului. Societăţile comerciale se pot
constitui în una din următoarele forme juridice:
a. societate în nume colectiv (SNC).
b. societate în comandită simplă (SCS).
c. societate pe acţiuni (SA), constituită prin una din următoarele modalităţi:
• subscriere integrală şi simultană a capitalului social de către semnatarii actului
constitutiv (societate pe acţiuni închisă) ;
• subscripţie publică (societate pe acţiuni deschisă).
d. societate în comandită pe acţiuni (SCA).
e. societate cu răspundere limitată (SRL).
Societatea în comandită simplă şi în comandită pe acţiuni se caracterizează prin existenţa a două
categorii de asociaţi:
• comanditaţi – asociaţii care administrează societatea şi răspund nelimitat şi solidar
pentru obligaţiile societăţii.
• comanditari – asociaţii care răspund numai până la concurenţa capitalului subscris.
Filiale: sunt societăţi comerciale cu personalitate juridică care se înfiinţează într-una din formele
de societate enumerate mai sus. Filialele vor avea regimul juridic al formei de societate în care s-au
constituit.
Sediul secundar: o societate comercială poate să deschidă în aceeaşi localitate cu sediul principal
sau în alte localităţi, dezmembrăminte sub diferite forme: sucursale, depozite, magazine, agenţii,
etc.
Firma este numele sau denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care
semnează. Termenul „firmă” utilizat în legislaţia română este echivalent cu „nume comercial” din
legislaţiile altor state.
Emblema este semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de altul de acelaşi gen.
Regimul juridic al firmei/emblemei. Firma şi emblema reprezintă drepturi de proprietate
industrială. Dreptul de folosinţă exclusivă asupra firmei şi emblemei se dobândeşte prin înscrierea
acestora în Registrul Comerţului.Firma şi emblema sunt incluse în fondul de comerţ.
Înregistrarea semnifică înmatricularea şi înscrierea menţiunilor în Registrul Comerţului şi la
organul fiscal competent. Solicitarea efectuării înregistrării n registrul comerţului se face la biroul
unic din cadrl oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal de către fondatpri,administratori

20
sau reprezentanţii acestora, precum şi de orice persoană interesată , în condiţiile legii, prin
întocmirea cererii de înregistrare.
La înmatriculare solicitanţilor li se eliberează certificatul de înregistrare conţinând numărul de
ordine din registrul comerţului şi codul unic de înregistrare atribuit de Ministerul Finanţelor
Publice, însoţit de încheierea judecătorului delegat , precum şi de alte acte prevăzute de lege.
Termenul de eliberare a certificatului de înregistrare şi, după caz , a certificatului de înscriere de
menţiuni este de 3 zile, respectiv 5 zile, calculat la data înregistrării cererii potrivit dispoziţiilor
Codului de procedură civilă , dacă judecătorul delegat nu dispune astfel.
Autorizarea funcţionării comercianţilor se face cu îndeplinirea procedurii prevăzute de lege şi de
actele normative speciale, armonizate cu prevederile legii.
Prin autorizarea funcţionării, în sensul legii, se înţelege asumarea de către solicitant a
responsabilităţilor privitoare la legalitatea desfăşurării activităţilor declarate. Activităţile cu impact
semnificativ asupra mediului vor fi autorizate din punct de vedere al protecţiei mediului de către
autorităţile competente de protecţia mediului la sediile acestora.
Persoanele fizice şi asociaţiile familiale se autorizează în conformitate cu prevederile Legii nr.
300 din 28 iunie 2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care
desfăşoară activităţi economice în mod independent şi HG 1766/2004 privind Normele de aplicare
a Legii 300/2004.
Tehnici de vanzare si structuri de vanzare:
Dacă se are în vedere funcţia esenţială a distribuţiei, de a vinde şi livra un produs consumatorului
final, se disting două mari categorii ale tehnicii de vânzare:
Între vânzător şi clientul său, care se desfăşoară în structuri de vânzare sau în afara
acestora, astfel :
• în structuri de vânzare :
Structură de vânzare - spaţiul de desfăşurare a unuia sau mai multor exerciţii comerciale.
Structură de vânzare cu suprafaţă mică - structură de vânzare, având o suprafaţă de vânzare de
până la 400 mp inclusiv.
Structură de vânzare cu suprafaţă medie - structură de vânzare având o suprafaţă de vânzare
cuprinsă între 400-1.000 mp inclusiv.
Structură de vânzare cu suprafaţă mare - structură de vânzare având o suprafaţă de vânzare mai
mare de 1.000 m2
ü Centru comercial: structura de vânzare ori perimetrul comercial cu suprafaţă medie sau
mare, în care se desfăşoară activităţi de comercializare cu amănuntul de produse, servicii de
piaţă şi de alimentaţie publică, utilizându-se o infrastructură comună şi utilităţi adecvate;
suprafaţa de vânzare a unui centru comercial este rezultată din suma suprafeţelor de

21
 vânzare cu amănuntul de produse şi servicii de piaţă şi de alimentaţie publică cuprinse în
acesta;
ü Supermagazin: structura de vânzare cu amănuntul, cu suprafaţa de până la 2.500 mp,
reprezentativă pentru comerţul cu mărfuri alimentare, având drept caracteristici:
autoservirea, plata mărfurilor la casele de marcat amplasate la ieşire, construcţia, de obicei,
pe un singur nivel, amplasarea, de regulă, în zonele de locuinţe;
ü Hipermagazin: structura de vânzare cu amănuntul, cu suprafaţa de peste 2.500 mp, care
comercializează un mare sortiment de mărfuri alimentare şi nealimentare şi are
caracteristice: prezenţa tuturor raioanelor, inclusiv a celor cu vânzători, case de marcat
amplasate la ieşirea din fluxul de autoservire, sector de alimentaţie publică reprezentat prin
mai multe săli de consumaţie, construcţia, de obicei, pe un singur nivel, amplasarea în
zonele periferice ale oraşului sau în marile centre comerciale, un mare număr de locuri de
parcare.
ü Piaţa de gros – structuri de vânzare de produse agricole şi agroalimentare.

FORME DE VANZARE SI REGULI DE COMERCIALIZARE A PRODUSELOR SI

SERVICIILOR
Forme de vanzare:
A) Vanzari cu pret redus:

a) Vânzări de lichidare;
b) Vânzări de soldare;
c) Vânzări efectuate în structuri de vânzare denumite magazin de fabrică sau depozit de
fabrică;
d) Vânzări promoţionale;
e) Vânzări ale produselor destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorilor după
ce evenimentul a trecut şi este evident că produsele respective nu mai pot fi vândute în
condiţii comerciale normale;
f) Vânzări ale produselor care într-o perioadă de trei luni de la aprovizionare nu au fost
vândute;
g) Vânzări accelerate ale produselor susceptibile de o deteriorare rapidă sau a căror
conservare nu mai poate fi asigurată, până la limita termenului de valabilitate;
h) Vânzarea unui produs la un preţ aliniat la cel legal practicat de ceilalţi comercianţi din
aceiaşi zonă comercială, pentru acelaşi produs, determinat de mediul concurenţial;
i) vânzarea produselor cu caracteristici identice ale căror preţuri de reaprovizionare s-au
diminuat.
Vanzari de lichidare:
Prin vânzare de lichidare se înţelege orice vânzare precedată sau însoţită de publicitate şi anunţată
sub denumirea de ”lichidare" şi care, printr-o reducere de preţuri, are ca efect vânzarea accelerată a

22
totalităţii sau numai a unei părţi din stocul de produse dintr-o structură de vânzare cu amănuntul, în
una dintre următoarele situaţii:
a) încetarea definitivă a activităţii comerciantului, inclusiv în cazul schimbării proprietarului,
chiriaşului, locatarului sau mandatarului, după caz, care exploatează structura de vânzare,
cu excepţia cazurilor în care aceasta este vândută, cedată sau închiriată unei persoane
juridice administrate de vechiul proprietar (utilizator) sau în care acesta este acţionar.
b) încetarea din proprie iniţiativă a activităţii comerciantului în structura de vânzare respectivă
sau ca urmare a anulării contractului de închiriere, locaţie sau mandat, în baza unei hotărâri
judecătoreşti rămase definitive sau în baza unei hotărâri judecătoreşti de evacuare silită.
c) întreruperea activităţii comerciale sezoniere pentru o perioadă de cel puţin 5 luni după
terminarea operaţiunilor de lichidare.
d) schimbarea profilului structurii de vânzare, suspendarea sau înlocuirea unei activităţi
comerciale desfăşurate în acea structură; modificarea condiţiilor de exploatare a suprafeţei
de vânzare, dacă lucrările de transformare şi amenajare depăşesc 30 de zile şi sunt efectuate
în interiorul acesteia, structura de vânzare fiind închisă în toată această perioadă, ori
modificarea condiţiilor de exercitare a activităţii în cazul încheierii sau anulării unui
contract de distribuţie având o clauză de aprovizionare exclusivă.
e) vânzarea stocului de produse de către moştenitorii legali ai comerciantului defunct.
f) deteriorarea gravă, din cauza unor calamităţi sau acte de vandalism, a unei părţi sau, după
caz, a întregului stoc de produse, exclusiv cele alimentare.
ü Vânzările de lichidare sunt supuse notificării în baza unui inventar detaliat al mărfurilor de
lichidat întocmit de comerciant, care este obligat să justifice cu documente legale
provenienţa produselor respective. Notificarea se face la primăria localităţii în a cărei rază
teritorială este amplasată structura de vânzare sau, după caz, la primăriile sectoarelor
Municipiului Bucureşti, cu cel puţin 15 zile înainte de începerea vânzărilor de lichidare în
situaţiile prevăzute la lit. a) d), şi e) şi cel puţin 5 zile înainte de începerea vânzărilor de
lichidare în situaţiile prevăzute la lit. b), c) f) şi g) . Perioada pentru care se notifică
vânzările de lichidare este de maximum:
a) 90 de zile pe an pentru cazurile prevăzute la lit. a) şi f) ; b) 60 de zile pe an pentru cazurile
prevăzute la lit. b), d), e) şi g) ; c) 15 zile pe an pentru cazurile prevăzute la lit. c).
Pot face obiectul vânzărilor de lichidare numai produsele care fac parte din stocul structurii de
vânzare şi a căror contravaloare a fost achitată de comerciant la data depunerii/transmiterii
notificării sau a emiterii hotărârii judecătoreşti, prevăzute la lit. b), sau la data evenimentelor
prevăzute la lit. g) din ordonanţă.

23
 ü În afara cazurilor prevăzute la lit. b) şi g), ale art. 20 din ordonanţă, orice vânzare de
lichidare trebuie să aibă loc în structura de vânzare în care produsele au fost vândute în
mod obişnuit.
Vanzari de soldare:
Vânzarea de soldare este orice vânzare însoţită sau precedată de publicitate şi anunţată sub
denumirea de ”soldare /soldări/solduri" şi care, printr-o reducere de preţuri, are ca efect vânzarea
accelerată a stocului de mărfuri sezoniere dintr-o structură de vânzare cu amănuntul.
ü Vânzările de soldare se pot efectua numai în cursul a două perioade pe an cu o durată
maximă de câte 45 de zile fiecare, cu condiţia ca produsele propuse pentru soldare să fie
achitate furnizorului de către comerciant cu cel puţin 30 de zile înaintea datei de debut a
perioadei de vânzări de soldare şi oferite spre vânzare în mod obişnuit înaintea acestei date;
ü Stocul de produse propus pentru soldare trebuie să fie constituit în prealabil în structura de
vânzare respectivă, în spaţiile de vânzare şi depozitele structurii de vânzare, precum şi,
după caz, în unul sau mai multe depozite ale comerciantului, cu cel puţin 15 zile înainte de
data de debut a vânzării de soldare, şi nu va fi reînnoit după constituire sau în cursul
vânzărilor de soldare;
ü Pot fi supuse operaţiunilor de soldare numai produsele nealimentare a căror desfacere are
caracter sezonier. În această categorie se încadrează grupe de produse cum ar fi, dar fără a
se limita la: confecţii inclusiv blănărie, pielărie, produse de marochinărie şi galanterie,
tricotaje, ţesături, încălţăminte, articole sport-turism, cosmetice, aparate de încălzire şi
climatizare, ventilatoare, precum şi alte produse similare;
ü Mărfurile ce fac obiectul soldării vor fi depozitate separat de celelalte produse şi vor fi
vândute, fie în raioane/spaţii special amenajate pentru această operaţiune, fie în cadrul
aceloraşi raioane, caz în care vor fi bine individualizate;
ü Vânzarea de soldare trebuie să aibă loc în structurile de vânzare în care produsele
respective erau vândute în mod obişnuit;
ü Documentele legale justificative care atestă că stocul de produse propus pentru soldare a
fost constituit cu cel puţin 15 zile înainte de data de debut a vânzării de soldare şi achitat cu
cel puţin 30 de zile înainte de această dată vor fi păstrate pentru a putea fi prezentate, ori de
câte ori este nevoie, organelor de control abilitate. Dovada achitării contravalorii
produselor supuse vânzării de soldare rezultă din examinarea actelor contabile;
ü Perioadele de soldări se stabilesc de comerciant între următoarele limite:
- perioada 15 ianuarie-15 aprilie inclusiv, pentru produsele de toamnă-iarnă;
- perioada 1 august - 31 octombrie inclusiv, pentru produsele de primăvară-vară.

24
 ü Comercianţii au obligaţia să notifice la primăria în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară
activitatea perioada în care efectuează vânzările de soldare cu cel puţin 15 zile înainte de
începerea operaţiunilor;
ü Este interzis să se anunţe o vânzare de soldare în alte cazuri şi condiţii decât cele
reglementate;
ü Orice anunţ sau altă formă de publicitate privind soldarea trebuie să specifice obligatoriu
data de debut a vânzării de soldare şi durata acesteia, precum şi sortimentul de mărfuri
supus soldării în cazul în care operaţiunea de soldare nu se referă la totalitatea produselor
din structura de vânzare.
Vanzari efectuate prin magazin de fabrica sau depozit de fabrica:
Vânzările efectuate în structuri denumite magazin de fabrică sau depozit de fabrică sunt vânzările
din producţia proprie, efectuate direct consumatorilor de către producători, aceştia îndeplinind
obligaţiile ce revin oricărui comerciant care desfăşoară comerţ cu amănuntul. Vânzările cu preţ
redus prin magazin sau depozit de fabrică nu sunt supuse notificării.
ü În cadrul acestor vânzări, cu excepţia produselor alimentare, producătorii pot practica
vânzări cu preţ redus pentru acea parte din producţia lor care îndeplineşte următoarele
condiţii asupra cărora consumatorii au fost informaţi:
a) nu a fost anterior oferită spre vânzare din cauza defectelor de fabricaţie;
b) face obiectul retururilor din reţeaua comercială;
c) reprezintă stocul din producţia sezonului anterior rămas nevândut.
ü Vânzările sub denumirea de „magazin de fabrică” sau „depozit de fabrică” se referă la
vânzările realizate de producătorii industriali pentru produsele care nu sunt oferite spre
vânzare prin reţeaua comercială;
ü Vânzările efectuate sub una dintre aceste denumiri sunt realizate de producători care
desfac produsele lor direct către consumatori, în absenţa unui intermediar. Produsele vizate
sunt cele care nu au fost anterior oferite spre vânzare din cauza defectelor de fabricaţie,
cele care fac obiectul retururilor din reţeaua comercială, precum şi stocul din producţia
sezonului anterior rămas nevândut;
ü Dacă vânzările sunt efectuate în magazinele de prezentare şi desfacere ale producătorului,
deschise publicului, stocul de mărfuri vândut sub aceste denumiri trebuie să fie bine
individualizat, produsele respective fiind comercializate în raioane/spaţii special amenajate,
separat de celelalte produse oferite consumatorilor. În acest caz, producătorul trebuie să
îndeplinească obligaţiile care îi revin oricărui comerciant cu amănuntul;

25
Vanzari promotionale:
Vânzările promoţionale sunt vânzările cu amănuntul /vânzările cash and carry/ prestările de
servicii de piaţă, care pot avea loc în orice perioadă a anului, fără să facă obiectul notificării, cu
condiţia ca:
a) să nu fie efectuate în pierdere;
b) să se refere la produse disponibile sau reaprovizionabile, precum şi la servicii vândute
sau, după caz, prestate în mod curent;
c) produsele şi serviciile promovate trebuie să existe la vânzare pe durata întregii perioade
anunţate a vânzărilor promoţionale sau comerciantul va informa consumatorii că oferta este
valabilă numai în limita stocului disponibil.
Nu sunt considerate vânzări promoţionale:
- acţiunile de promovare efectuate de producători;
- acţiunile de lansare de produse/servicii noi pe piaţă.
ü În cazul produselor, vânzările promoţionale pot avea loc în tot timpul anului şi se derulează
în mod liber, fără să facă obiectul notificării, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) vânzările să se facă la preţ redus, dar nu în pierdere;
b) să nu tindă la o vânzare accelerată a unui stoc de mărfuri pe care comerciantul nu îl
va mai reaproviziona ca în cazul lichidărilor sau soldărilor;
c) să se refere la produse disponibile sau care pot fi reaprovizionate; comerciantul care
doreşte să relanseze vânzările dintr-un raion sau să promoveze într-o anumită
perioadă de timp o categorie de produse, trebuie să-şi reînnoiască stocul şi să-l
reasorteze în scopul satisfacerii cererilor consumatorilor pe întreaga perioadă
anunţată sau să informeze consumatorii că oferta este valabilă numai în limita
stocului disponibil.
ü În cazul promovării prestărilor de servicii, acestea trebuie să fie disponibile pe durata
întregii perioade anunţate ca” vânzare promoţională’ ;
Alte tipuri de vanzari :
Vanzari ocazionale :
ü Sunt considerate produse destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale, produsele care se
comercializează cu ocazia unor sărbători, cum ar fi, dar fără a se limita la: jucării tematice,
globuri, ornamente sau artificii, pentru pomul de Crăciun; mărţişoare sau alte produse
personalizate pentru ziua de 1 Martie sau 8 Martie; iepuraşi şi ouă de ciocolată sau alte produse
specifice sărbătorilor de Paşti şi alte asemenea cazuri ori cu prilejul unor manifestări culturale,

26
 expoziţionale sau sportive, cum ar fi, dar fără a se limita la: confecţii şi tricotaje inscripţionate
cu diverse înscrisuri şi/sau însemne care fac referire la acea manifestare.
Vanzari ale produselor care intr-o perioada de 3 luni de la aprovizionare nu au fost vandute :
În această categorie intră produsele agroalimentare şi produsele horticole, inclusiv seminţe, atunci
când acestea sunt ameninţate de o alterare rapidă, datorită apropierii datei de depăşire a termenului
de valabilitate sau, după caz, a datei durabilităţii minimale, precum şi produsele agroalimentare
perisabile cum ar fi, dar fără a se limita la: carne şi preparate din carne, peşte şi fructe de mare,
lapte şi preparate din lapte, unt, ouă, produse de cofetărie-patiserie şi preparate culinare care
necesită păstrarea în vitrine, alte spaţii frigorifice sau sisteme de climatizare, a căror conservare nu
mai poate fi asigurată până la limita termenului de valabilitate, datorită defectării din cauze
obiective, independente de voinţa comerciantului sau a personalului din structura de vânzare
respectivă, a spaţiilor frigorifice în care acestea sunt păstrate.unele produse nealimentare, cum ar
fi, dar fără să se limiteze la: lacuri şi vopsele, atunci când acestea sunt susceptibile de o deteriorare
rapidă datorită apropierii datei de expirare a termenului de valabilitate.
Vânzarea unui produs la un preţ aliniat la cel legal practicat de ceilalţi comercianţi din aceiaşi
zonă comercială, pentru acelaşi produs, determinat de mediul concurenţial:
ü „zona comercială” poate fi asimilată unei arii geografice în care funcţionează structuri de
vânzare asemănătoare în condiţii de concurenţă relativ omogene.
Vânzarea produselor cu caracteristici identice ale căror preţuri de reaprovizionare s-au diminuat:
ü În cazul vânzărilor cu preţ redus privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă în
cazul vânzărilor promoţionale este interzis oricărui comerciant să ofere sau să vândă produse în
pierdere şi în cazul produselor aflate în pachete de servicii;
ü În categoria produselor aflate în pachete de servicii intră: pâinea sau apa minerală oferite
gratuit consumatorilor, în cazul serviciilor de alimentaţie publică, telefonul oferit gratuit
consumatorilor, în cazul pachetelor de servicii telefonice sau alte asemenea cazuri;
ü Prin vânzare în pierdere, se înţelege orice vânzare la un preţ egal sau inferior costului de
achiziţie, aşa cum acesta este definit în reglementările legale în vigoare;
ü Costul de achiziţie al unui produs este egal cu preţul de cumpărare, taxele nerecuperabile,
cheltuielile de transport – aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în
stare de utilitate sau intrarea în gestiune a produsului respectiv;
ü În cazul vânzărilor de lichidare şi de soldare atunci când acestea se efectuează în pierdere,
conform prevederilor art.19 din Ordonanţă, costul de achiziţie este deductibil din punct de
vedere fiscal – art.47 OG nr.99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă.

27
B) Vanzari la distanta:
Sunt acele forme de vânzare cu amănuntul care se desfăşoară în lipsa prezenţei fizice simultane a
consumatorului şi a comerciantului, în urma unei oferte de vânzare efectuate de acesta din urmă
care, în scopul încheierii contractului, utilizează exclusiv tehnici de comunicaţie la distanţă.
ü Condiţiile încheierii şi executării contractelor la distanţă între comercianţi şi consumatori
sunt reglementate de OG 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanţă ;
ü Momentul încheierii contractului la distanţă se stabileşte prin convenţia părţilor, iar dacă
părţile nu au convenit altfel, acesta coincide cu momentul primirii comenzii de către
comerciant ;
ü Tehnicile de comunicaţie la distanţă sunt cuprinse în anexa la OG 130/2000 ;
ü Comerciantul trebuie să informeze consumatorul în timp util, corect şi complet, înainte de
încheierea contractului la distanţă asupra următoarelor elemente:
q identitatea comerciantului şi, în cazul contractelor care prevăd o plată anticipată,
adresa acestuia ;
q caracteristicile esenţiale ale produsului sau serviciului ;
q preţul cu amănuntul al produsului sau serviciului ;
q cheltuielile de livrare, dacă este cazul ;
q modalităţile de plată, de livrare şi de prestare ;
q dreptul de denunţare unilaterală a contractului, cu excepţia cazurilor prevăzute de
art.10 din OG130/2000 ;
q costul utilizării tehnicii de comunicaţie la distanţă în cazul în care acesta este
calculat altfel decât conform tarifului de bază ;
q perioada de valabilitate a ofertei sau a preţului.
ü Comerciantul trebuie să transmită consumatorului în scris sau pe un alt suport de informaţie
durabil, la dispoziţia sau accesibil acestuia în timp util în perioada executării contractului
următoarele: confirmarea informaţiilor menţionate, condiţiile şi modalităţile de exercitare
a dreptului de denunţare unilaterală a contractului la care are dreptul consumatorul în
cazurile şi condiţiile prevăzute de OG 130/2000, sediul comerciantului la care
consumatorul poate să-şi prezinte reclamaţia, informaţii privind service-ul post garanţie şi
garanţiile oferite, condiţiile de denunţare unilaterală a contractului atunci când acesta are o
durată nedeterminată sau o durată mai mare de un an;
ü Consumatorul are dreptul de a denunţa unilateral contractul la distanţă, în termen de 10 zile
fără penalitate şi fără invocarea vreunui motiv. Singurele costuri care pot cădea în sarcina
consumatorului sunt cheltuielile directe de returnare a produselor;

28
 ü Comerciantul trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale în termen de cel mult 30
de zile de la data la care consumatorul a transmis comanda, cu excepţia cazului în care
părţile au convenit altfel;
ü Comerciantul în cazul în care nu poate executa contractul din cauză că produsul sau
serviciul nu este disponibil, trebuie să informeze despre această indisponibilitate, iar
sumele pe care acesta le-a vărsat ca plată trebuie rambursate de către comerciant în cel mai
scurt timp, dar nu mai târziu de 30 de zile.
ü Comerciantul poate livra consumatorului un produs sau un serviciu de o calitate şi preţ
echivalente cu cele solicitate numai dacă acest lucru a fost prevăzut înainte de încheierea
contractului şi/sau în contract, astfel încât consumatorul să fie informat în mod clar despre
această posibilitate.
C)Vanzarea directa:
Este acea practică comercială prin care produsele sau serviciile sunt desfăcute de către comerciant,
direct consumatorilor, în afara spaţiilor de vânzare cu amănuntul, prin intermediul vânzătorilor
direcţi, care prezintă produsele şi serviciile oferite spre vânzare.
Vânzarea prin reţele (multilevel marketing) este o formă a vânzării directe prin care produsele şi
serviciile sunt oferite consumatorilor prin intermediul unei reţele de vânzători direcţi care primesc
un comision atât pentru vânzările proprii, cât şi pentru vânzările generate de reţelele de vânzători
direcţi pe care i-au recrutat personal.
D) Vanzari piramidale/etajate:
Sunt considerate practici comerciale interzise:
- vânzarea piramidală, vânzarea practicată prin procedeul denumit ”bulgăre de zăpadă" sau orice
alte procedee similare care constau în special în a oferi produse/servicii consumatorilor făcându-i
să spere că le vor obţine fie cu titlu gratuit, fie la un preţ redus faţă de valoarea lor reală şi
condiţionând vânzările de plasarea contra plată de bonuri, tichete, cupoane ori a altor titluri
similare către terţi sau de colectarea de adeziuni sau subscrieri
- faptul de a propune unei persoane să colecteze adeziuni sau să se înscrie pe o listă făcând-o să
spere câştiguri financiare rezultate din creşterea numărului de persoane recrutate sau înscrise.
ü În cazul reţelelor de vânzare constituite prin recrutarea aderenţilor sau afiliaţilor este
interzis să se solicite aderentului sau afiliatului reţelei plata unei sume aferente dreptului de
intrare în reţea, cu excepţia contravalorii materialelor sau a serviciilor de natură
pedagogică, formativă, demonstrativă ori de vânzare sau a oricărui alt material sau serviciu
similar;

29
 ü În cadrul aceleiaşi reţele este, de asemenea, interzis să se impună unui aderent sau afiliat
achiziţionarea unui stoc de produse destinat vânzării ulterioare, fără obligaţia ca stocul de
produse nevândute de aferent/afiliat să fie reprimit de titularul reţelei;
ü Documentele legale care justifică originea şi data de fabricaţie a produselor care fac
obiectul acestor vânzări.
E) Vanzari in afara spatiilor comerciale:
Sunt acele vânzări directe realizate de comercianţi în următoarele situaţii:
Ø în timpul unei deplasări organizate de comerciant în afara spaţiilor sale comerciale;
Ø în timpul unei vizite efectuate de comerciant, dacă aceasta nu a avut loc la solicitarea
expresă a consumatorului;
Ø la locuinţa unui consumator, unde pot fi încheiate contracte şi cu alte persoane
prezente;
Ø la locul de muncă al consumatorului sau în locul în care acesta se găseşte, chiar
temporar, pentru motive de lucru, studiu sau tratament;
Ø în orice alte locuri publice sau destinate publicului, în care comerciantul prezintă o
ofertă pentru produsele sau serviciile pe care le furnizează, în vederea acceptării
acesteia de către consumator.
ü Comercianţii care efectuează vânzări în afara spaţiilor comerciale răspund civil faţă de
efectele activităţii vânzătorilor direcţi ;
ü Comercianţii sunt obligaţi să elibereze legitimaţii pentru vânzătorii direcţi, angajaţi în acest
sistem de vânzare.Legitimaţiile trebuie să conţină numele, prenumele şi fotografia
vânzătorului, denumirea şi sediul comerciantului, semnătura administratorului/directorului
şi vor fi vizate trimestrial. Legitimaţiile vor fi retrase imediat ce deţinătorii acestora îşi
pierd calitatea de vânzători direcţi ;
ü Vânzătorii direcţi, angajaţi în acest sistem de vânzare, sunt obligaţi să se legitimeze
înaintea prezentării produselor/serviciilor oferite, precum şi la solicitarea consumatorilor.
OG 106/1999 reglementează contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale între un
comerciant care furnizează bunuri sau servicii şi un consumator. Contractul trebuie să fie întocmit
în formă scrisă, încheiat cel mai târziu în momentul livrării produsului sau serviciului şi să conţină
cel puţin datele complete de identificare a părţilor contractante, obiectul şi preţul contractului, data
şi locul încheierii acestuia;
ü Comerciantul este obligat să înmâneze consumatorului un exemplar din contractul încheiat
şi să poată proba acest lucru în faţa organelor de control ;

30
 ü Consumatorul are dreptul de a denunţa unilateral contractul, în termen de 7 zile lucrătoare –
art.9 din Legea 60/2002 pentru aprobarea OG 106/1999. Dacă comerciantul a omis să
informeze consumatorul despre dreptul de denunţare sau dacă informaţia a fost incompletă
ori greşită, astfel încât nu ar permite exercitarea unui asemenea drept, termenul prevăzut la
articolul 9 al OG 106/1999 se prelungeşte cu 60 de zile ;
ü Comerciantul este obligat să primească produsele returnate de consumator în termenele
prevăzute de OG 106/1999 ;
ü Comerciantul, în termen de 15 zile de la primirea comunicării de denunţare unilaterală,
trebuie să ramburseze consumatorului toate sumele plătite de acesta, precum şi eventualele
cheltuieli aferente.
F) Vanzarea cu prime :
Este acea practică comercială prin care la vânzarea sau oferta de vânzare de produse/servicii se
oferă consumatorului, cu titlu gratuit, imediat sau la un anumit termen, prime sub forma unor
produse/servicii.
ü Este interzisă orice vânzare sau ofertă de vânzare de produse sau orice prestare sau ofertă
de prestare de servicii făcută către consumator, care dă dreptul acestuia, cu titlu gratuit,
imediat sau la un anumit termen, la o primă sub forma unor produse/servicii, în afara
cazurilor în care acestea sunt identice sortimental cu produsele/serviciile cumpărate;
ü Vânzările cu prime sub forma unor produse/servicii identice sortimental cu
produsele/serviciile cumpărate sunt practici comerciale admise.
Următoarele practici ca şi alte cazuri similare constituie exemple de vânzări cu prime legale:
a)„pentru un set de ciorapi cumpărat primiţi gratuit o pereche”;
b) „pentru 5 ciocolate cumpărate primiţi o ciocolată”;
c) „pentru developarea a două filme foto şi eliberarea fotografiilor, oferim gratuit developarea
unui al treilea film”.
Nu sunt considerate prime şi pot fi oferite cu titlu gratuit consumatorilor:
-ambalajele produselor: ambalarea produsului/produselor după ce acesta/acestea a(u) fost achitat(e)
de consumator ;
-produsele sau serviciile indispensabile utilizării normale a produsului sau serviciului cumpărat:
CD-urile cu sistemul de operare a calculatorului, cablul de alimentare pentru un produs
electrocasnic sau alte cazuri similare ;
-produsele sau serviciile a căror valoare este de până la 10% din preţurile de vânzare/tarifele
produselor/serviciilor achiziţionate de către consumatori. Valoarea produselor/serviciilor oferite
gratuit consumatorilor este reprezentată de preţurile de vânzare/tarifele practicate în structura de

31
vânzare respectivă, în cazul în care acestea sunt comercializate în acea structură, iar în cazul în
care produsele/serviciile nu sunt comercializate în structura de vânzare respectivă şi sunt
aprovizionate/furnizate de comerciant special pentru a fi oferite gratuit consumatorilor, valoarea
acestora este reprezentată de costurile de achiziţie ale produselor şi respectiv de tarifele serviciilor.
-articolele personalizate, respectiv obiectele purtând mesaje publicitare, inscripţionate în mod
vizibil şi care nu se găsesc ca atare în comerţ: tricouri, brichete sau pixuri inscripţionate cu marca
producătorului ori a distribuitorului sau alte cazuri similare ;
-servicii post-vânzare: transportul la domiciliu şi instalarea unei maşini de spălat rufe, retuşurile la
un costum pentru bărbaţi efectuate în cadrul structurii de vânzare, precum şi alte asemenea
servicii ;
-facilităţile de staţionare oferite de către comercianţi consumatorilor: parcarea autoturismelor
clienţilor în locuri special amenajate de către comercianţi, fără plata taxei de staţionare.
G) Vanzari conditionate:
Este interzisă condiţionarea vânzării către consumator a unui produs de cumpărarea unei cantităţi
impuse sau de cumpărarea concomitentă a unui alt produs sau serviciu. De asemenea, este interzisă
prestarea unui serviciu către consumator, condiţionată de prestarea altui serviciu sau de
cumpărarea unui produs.
Nu sunt considerate vânzări condiţionate:
Ø vânzările la un preţ global pentru produse sau servicii diferite, care constituie un
ansamblu, precum şi pentru produse identice preambalate oferite într-un ambalaj
colectiv, cu condiţia ca:
o fiecare produs şi fiecare serviciu să poată fi achiziţionat şi separat la preţul
practicat în cadrul aceleiaşi suprafeţe de vânzare;
o cumpărătorul să fie informat despre această posibilitate şi despre preţul de
vânzare aferent produsului sau serviciului;
Ø vânzările de produse în loturi sau ambalaje consacrate de uzanţele comerciale şi de nevoile
de consum.
Preţul global pentru un ansamblu de produse sau servicii, identice sau diferite, nu este obligatoriu
să fie egal cu suma preţurilor individuale pentru fiecare produs sau serviciu component, vândut
separat.
H)Vanzari fortate:
ü Prin vânzare forţată se înţelege:

32
 o expedierea unui produs către o persoană, fără o cerere prealabilă din partea acesteia,
solicitându-i cumpărarea acelui produs sau returnarea lui către expeditor, chiar şi fără
taxe, în cazul refuzului de cumpărare;
o prestarea unui serviciu către o persoană, fără o cerere prealabilă din partea acesteia,
solicitându-i acceptarea acelui serviciu prin achitarea contravalorii.
ü Orice vânzare forţată este interzisă. Expedierea unui produs sau prestarea unui serviciu
către o persoană se face numai în baza unei comenzi prealabile din partea acesteia.
ü Nu sunt considerate vânzări forţate ofertele efectuate în scopuri filantropice. În cazul
acestor oferte, pe documentele însoţitoare va fi inscripţionată, în mod clar şi vizibil,
următoarea menţiune: ”destinatarul nu are nici o obligaţie de a plăti sau de a returna
produsul".
I) Refuzul de a vinde :
ü Este interzis a se refuza consumatorului fără un motiv justificat, conform prevederilor legale
în vigoare, vânzarea unui produs sau prestarea unui serviciu ;
ü În calitate de parte contractantă consumatorii pot refuza încheierea contractelor care cuprind
clauze definite ca abuzive, conform prevederile legale în vigoare;
ü Pentru unele categorii de produse/servicii, în scopul asigurării unui echilibru între obligaţiile
şi drepturile părţilor contractante şi pentru a promova un mediu concurenţial normal,
Guvernul poate stabili contracte-tip cu caracter obligatoriu;
ü Stipularea de către comerciant de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatori este
interzisă conform prevederilor Legii 65/2002 pentru modificarea Legii 193/2000 privind
clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori; aceste prevederi
sunt aplicabile tuturor contractelor încheiate între comerciant şi consumator, inclusiv:
bonurilor de comandă sau bonurilor de livrare, tichetelor şi altora asemenea care conţin
stipulări sau referiri la condiţii generale prestabilite;
ü Cu ocazia controalelor efectuate de către organele abilitate de lege, comerciantul are obligaţia
de a prezenta contractele încheiate cu consumatorii, în original, nefiind admise copii xerox de
pe aceste contracte;
J) Comertul electronic:
Creşterea numărului persoanelor conectate la Internet şi extinderea corespunzătoare a
aplicaţiilor comerciale ale Internetului au favorizat promovarea unor operaţiuni de distribuţie,
marketing, vânzare sau livrare de mărfuri şi servicii folosind mijloace electronice denumite generic
comerţul electronic sau e-comerţ.

33
Conceptul de comerţ electronic acoperă realizarea prin intermediul Internet-ului a trei etape
principale respectiv, etapa de reclamă şi căutare, etapa de contractare şi plată şi etapa de livrare,
comercianţii beneficiind astfel de exploatarea avansată a datelor în cadrul tranzacţiilor desfăşurate
on-line pentru un marketing mai bine orientat, mai agresiv şi către o bază de date de clienţi mai
amplă. Ei beneficiază de economiile de dimensiune şi arie pe care le permite Internet-ul.
Astfel, magazinele tradiţionale sunt înlocuite de forme moderne mult mai eficiente de oferire a
produselor consumatorilor pe pagini WEB şi cataloage electronice sau de magazine virtuale pe
Internet.
Reguli de comercializare:
1)Protectia vietii, sanatatii si securitatii consumatorilor:
Producătorii şi importatorii sunt obligaţi să introducă pe piaţă numai produse sigure pentru
viaţa, sănătatea şi securitatea consumatorilor.
Aceeaşi obligaţie revine şi oricărui comerciant care, pe baza informaţiilor obţinute de la
producător/importator şi a cunoştinţelor profesionale, trebuie să se asigure că produsele oferite spre
comercializare sunt sigure şi să informeze consumatorii asupra factorilor de risc în
utilizarea/consumul acestora.
Un produs va fi considerat sigur atunci când, utilizat în condiţii normale sau previzibile, nu
prezintă riscuri pentru viaţa, sănătatea şi securitatea consumatorilor.
Pentru evaluarea securităţii unui produs vor fi luate în considerare următoarele elemente:
a) proprietăţile produsului, inclusiv compoziţia, instrucţiunile de montare şi punere în
funcţiune, de utilizare, de întreţinere şi de depozitare, service -ul necesar pe durata medie
de utilizare a produsului;
b) prezentarea produsului, informaţiile furnizate de producător prin etichetare, marcare
şi/sau ambalajul acestuia, precum şi orice altă informaţie furnizată de producător;
c) influenţa produsului asupra altui produs sau produse, când în mod justificat se presupune
că acesta va fi utilizat împreună cu alt produs sau produse ;
d) categoriile de utilizatori cărora li se adresează, o atenţie deosebită fiind acordată grupei
de consumatori cu grad de risc major.
Distribuitorii sunt obligaţi sa:
-se asigure că produsele oferite spre comercializare sunt sigure şi respectă condiţiile prescrise sau
declarate;
-nu comercializeze produse despre care deţin informaţii sau consideră că pot fi periculoase;
-anunţe, imediat, autorităţile publice competente, precum şi producătorul despre existenţa pe piaţă
a oricărui produs de care au cunoştinţă că este periculos;

34
-să retragă de la comercializare produsele la care organele abilitate de lege au constatat că nu
îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, dacă aceasta constituie singurul mijloc prin care
se pot elimina neconformităţile respective;
-să asigure condiţiile tehnice stabilite de producător, precum şi condiţiile igienico-sanitare pe
timpul transportului, manipulării, depozitării şi desfacerii, conform normelor în vigoare.
Produsele se comercializează numai în cadrul termenului de valabilitate sau al datei durabilităţii
minimale stabilite de producător.
Se interzice modificarea termenului de valabilitate sau a datei durabilităţii minimale înscrise pe
produs, pe etichetă, pe ambalaj sau în documentele însoţitoare.
Consumatorul beneficiaza de 7 drepturi fundamentale:
1.dreptul de a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a li se presta un
serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sanatatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile
si interesele legitime;
2.dreptul de a fi informati complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor
si serviciilor, astfel incat decizia pe care o adopta in legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine
nevoilor lor, precum si de a fi educati in calitatea lor de consumatori;
3.dreptul de a avea acces la piete care le asigura o gama variata de produse si servicii de calitate;
4.dreptul de a fi despagubiti pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzatoare a
produselor si serviciilor, folosind in acest scop mijloacele prevazute de lege;
5.dreptul de a se organiza in asociatii pentru protectia consumatorilor, in scopul apararii intereselor
lor;
6.dreptul de a refuza incheierea contractelor care conton clause abusive, in conformitate cu
legislatia in vigoare;
7.dreptul de a nu li se interzice de catre un agent economic sa obtina un beneficiu prevazut de
legea in vigoare.
2)Informarea consumatorilor si protectia intereselor economice ale acestora:
Reguli privind etichetarea şi ambalarea:
• Informarea consumatorilor şi protecţia intereselor economice ale acestora.
• La vânzarea produsului sau prestarea serviciului comerciantul sau, după caz, prestatorul
trebuie să aducă cu bună-credinţă la cunoştinţă consumatorului, la solicitarea acestuia pe
lângă informaţiile furnizate prin etichetare, marcare şi ambalare şi informaţii corecte şi utile
privind caracteristicile produsului sau serviciului, condiţiile de vânzare şi modul de
utilizare.

35
 • Informaţiile furnizate prin etichetare, marcare, ambalare vor respecta prevederile legale
referitoare la etichetare.
• Pentru unele categorii de produse, în scopul asigurării protecţiei consumatorilor şi pentru
menţinerea unui mediu concurenţial normal, Guvernul poate elabora reglementări specifice
de etichetare.
• Pentru unele categorii de produse, în scopul asigurării protecţiei consumatorilor şi pentru
menţinerea unui mediu concurenţial normal, Guvernul poate elabora reglementări specifice
de etichetare.
• Ambalajele produselor trebuie să asigure integritatea şi protecţia calităţii acestora, să fie
uşor de manipulat, să promoveze vânzarea produselor, fiind totodată conforme prevederilor
legale referitoare la protecţia muncii, mediului şi a securităţii consumatorilor.
3)Obligatia indicarii preturilor:
• Comerciantul care în reţeaua de distribuţie oferă spre vânzare produse/servicii, trebuie să
indice preţul de vânzare/tariful practicat, preţul pe unitatea de măsură, conform
reglementărilor legale în vigoare.
• Preţurile de vânzare, preţurile pe unitatea de măsură şi tarifele practicate se indică în mod
vizibil, lizibil şi fără echivoc prin marcare, etichetare şi/sau afişare.
• Când livrarea produsului sau prestarea serviciului se face ulterior plăţii unui acont,
comerciantul este obligat să elibereze consumatorului, la plata acontului, un document
fiscal conform legislaţiei în vigoare sau, după caz, un contract scris şi să respecte condiţiile
contractuale.
• Comercianţii care, potrivit legislaţiei în vigoare, sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat
electronice fiscale vor elibera bonuri fiscale cumpărătorilor de produse/servicii.
4) Reguli privind indicarea cantitatii:
• În funcţie de tipul şi caracteristicile produsului, pe ambalajul acestuia se vor indica vizibil,
lizibil şi fără echivoc dimensiunile sau numărul de articole (bucăţi) conţinute, cantitatea
netă conţinută, exprimată în unităţi de măsură recunoscute de autoritatea statului român în
materie de metrologie.
• Obligativitatea indicării acestor date revine producătorului, ambalatorului sau, după caz,
importatorului.
• În cazul vânzărilor la distanţă prin corespondenţă, orice comerciant care informează
consumatorul asupra ofertei sale de produse prin intermediul cataloagelor, broşurilor sau al
altor publicaţii tipărite este obligat ca pentru produsele preambalate să menţioneze

36
 cantitatea netă conţinută de fiecare ambalaj, preţul de vânzare, precum şi preţul pe unitatea
de măsură, conform dispoziţiilor legale în vigoare.
• Informaţiile furnizate de aparatele de măsură utilizate pentru determinarea cantităţii
produselor vândute în vrac trebuie să fie clare şi vizibile pentru consumator.
• La cântărirea produselor comercializate în vrac, vânzătorii sunt obligaţi să scadă greutatea
materialelor utilizate pentru ambalarea produselor.
5) Conditii generale de igiena pentru spatiile in care se produc, servesc, depoziteaza, transporta si
desfac alimente :
Amplasarea, proiectarea, construirea si dimensionarea spatiilor alimentare trebuie sa indeplineasca
urmatoarele cerinte:
• sa permita curatenia si, dupa caz, dezinfectia corecta si eficienta, protectia impotriva
acumularii de deseuri ,produse toxice si impuritati ,realizarea fluxului tehnologic intr-un
singur sens ,fara incrucisarea fazelor salubre cu cele insalubre,sa sigure conditiile
corespunzatoare de temperatura pentru prelucrarea si depozitarea in conditi igienice a
produselor alimentare ;
• amplasarea unitatilor alimentare nu este permisa la parterul blocurilor, exceptie facand
situatia in care proiectarea si constructia prevad aceasta ;
• anexela sanitare (wc-uri ,dusuri ,vestiare ) se stabilesc in functie de sex si numarul de
lucratori ;
• grupurile sanitare nu trebuie sa aiba iesire directa in incaperile in care se manipuleaza
produse alimentare ;
• vestiarele trebuie amplasate in afara spatiilor de productie sau comercializare a produselor
alimentare ;
• ustensilele folosite pentru curatenia anexelor sanitaresunt marcate ,depozitate in spatii
special amenajate si nu se folosesc in zonele unde sunt alimente ;
• pavimentul,peretii si usile trebuie sa fie din materiale impermeabile ,neabsorbante ,netoxice
,lavabile si netede ;
• tavanele trebuie sa previna condensul si murdaria ;
• ferestrele trebuie sa evite acumularea murdariei ,sa fie usor de curatat ,sa aibe plase de
protectie impotriva insectelor usor de indepartat pentru a putea fi curatate ;
• unitatile alimentare trebuie sa aiba apa potabila rece si calda in cantitati suficiente ;
• in zonele fara retea publica de distributie a apei se va folosi apa de fantana ,cu dovada
potabilitatii si protectia sursei ;
• evacuarea reziduurilor lichide se face in reteaua de canalizare publica . In localitatile fara
retea de canalizare se vor construi instalatii proprii avizate sanitar ;
• evacuarea reziduurilor solide se face in recipienti etansi ,astfel incat sa nu se depaseasca
capacitatea de depozitare sau sa se favorizeze putrefactia in sezonul cald ;
• indepartarea reziduurilor solide se face numai cu unitati autorizate sanitar ;
• ventilatia naturala si mecanica a spatiilor alimentare trebuie sa evite patrunderea aerului din
spatii contaminate in spatii curate ;
• ventilatia trebuie sa fie suficienta si eficienta ;
• iluminatul si macroclimatul trebuie sa respecte reglementarile in vigoare ,pentru a nu duce
la contaminarea alimentelor si pentru a mentine caracteristicile organoleptice specifice ;
• nivelul de zgomot este reglementat pentru diferite locuri de munca –limita maxima admisa
in locuinte si scoli este de 35 Db ziua si 25 DB noaptea;

37
 • suprafetele echipamentelor care vin in contact cu alimentele trebuie sa fie intretinute corect
,sa fie usor de curatat sa nu fie corozibile ;
• instalatiile frigorifice trebuie sa asigure in permanenta temperatura ceruta de producator sa
fie dotate cu aparatura de control si inregistrarea temperaturii ;
• in unitatile care lucreaza cu alimente si unde este risc pentru consumatori ,curatenia se face
de catre personalul special angajat, iar activitatea cu alimente se va desfasura numai cu
persoane calificate .

ORGANIZAREA INTERIOARA A MAGAZINULUI SI MODALITATI DE DEPOZITARE A

MARFURILOR
Magazinul - reprezinta un punct de convergenta pentru trei categorii esentiale de agenti
economici: producatorul, comerciantul si consumatorul.
Rolul magazinului pentru fiecare agent economic :
- pentru producator: este locul de desfacere a produsului sau produselor sale;
- pentru comerciant : acesta exploateaza magazinul pentru a rentabiliza investitiile sale;
- pentru consumatori: acestia se adreseaza magazinului pentru –si satisface anumite nevoi.
Factorii de atractie ai clientilor:
- gama sortimentala de marfuri si servicii ;
- facilitati bancare;
- facilitati multiple de parcare;
- acces bun in termenii drumurilor;
- facilitati de petrecere a timpului liber ;
- un mediu comercial placut, adica magazile moderne si curate ;
- acces pietonal bun intre magazine.
Designul exterior:
- emblema si firma;
- fatada magazinului;
- accesul in magazine;
- vitrina.
Designul interior:
- peretii interior;
- pardoseala;
- plafonul;
- iluminarea;
- rafturile.
Suprafata comerciala se poate diviza in functie de marimea si profilul magazinului, in urmatoarele
incaperi:
- sala de vanzare unde are loc procesul de vanzare a marfurilor ;
- spatiul pentru rezerva de marfuri, destinat pastrarii stocurilor, in vederea asigurarii pregatirii
marfurilor si continuitatii procesului de vanzare si spatiile auxiliare.
Fluxurile existente in magazine:
- Fluxurile marfurilor – reprezinta miscarea marfurilor in cadrul magazinelor din momentul
primirii lor de la furnizori pana in momentul vanzarii si eliberarii catre cumparatori;

38
- Fluxul personalului – in cazul magazinelor mari, moderne este organizat separat de fluxul
cumparatorilor, dar se suprapune, in buna parte, cu fluxul marfurilor. Circulatia personalului
spre locurile de munca, spre grupurile sanitare, vestiare se face pe un circuit secundar ;
- Fluxul cumparatorilor – reprezinta caile de circulatie a acstora, de la intrarea in magazin catre
toate grupele de marfuri etalate in sala de vanzare si pana la iesirea din magazin.
Structura funcţională a magazinului:
Suprafaţa unui magazin se poate diviza în funcţie de mărimea şi profilul său, vechimea clădirilor în
care acestea îşi desfăşoară activitatea, modul de realizare a construcţiei (cu unul sau mai multe
niveluri), astfel :
a) sala de vânzare, în cadrul căreia are loc procesul de vânzare a mărfurilor;
b) depozitul de mărfuri, destinat păstrării mărfurilor şi continuităţii procesului de vânzare;
c) spaţial tehnic (vestiare, grupuri sanitare, instalaţii tehnice, birouri).
O importanţă deosebită pentru organizarea magazinului o are forma şi mărimea sălii de vânzare.
Experienţa demonstrează că există o mare diversitate de forme ale sălii de vânzare. Sunt preferate
formele pătrate şi dreptunghiulare (cât mai apropiate de forma pătrată) datorită condiţiilor optime
de vizibilitate şi de orientare a cumpărătorilor în sala de vânzare, de amplasarea mobilierului şi
utilajelor, de stabilirea celor mai raţionale fluxuri ale mărfurilor, personalului şi cumpărătorilor.
Sala de vânzare trebuie să aibă create condiţii de iluminare naturală care să asigure, în timpul zilei,
vizibilitate până în cele mai îndepărtate locuri, să permită studierea amănunţită a mărfurilor
expuse, precum şi distingerea fără efort, a întregii palete coloristice a mărfurilor.
Tehnologia amenajării suprafeţei de vânzare :
Organizarea interioară a suprafeţei de vânzare reprezintă, într-o anumită măsură, modul de
prezentare a magazinului, “argumentul” său, maniera sa de exprimare în cadrul dialogului pe care-l
stabileşte cu clientela.
O asemenea viziune, presupune ca magazinul să fie proiectat din interior spre exterior, începând de
la punctul de vânzare (raionul).
Atât în proiectarea noilor magazine, cât şi în remodelarea celor existente, se urmăreşte, în esenţă,
crearea unei ambianţe care să promoveze în cel mai înalt grad vânzările, realizarea unei legături
optime între diferitele componente ale sistemului pe care îl formează ansanblul suprafeţei de
vânzare.
Dimensionarea raioanelor:
Funcţionalitatea eficientă a magazinului este condiţionată de modul cum se va soluţiona
repartizarea suprafeţei de vânzare pe raioane, dimensionarea optimă a acestora, având consecinţe
nemijlocite asupra cifrei de afaceri, ca şi asupra nivelului de servire a clienţilor.
Suprafaţa de vânzare a unui raion depinde mai multi factori:
- volumul şi structura asortimentului de mărfuri comercializat ;
- formele de expunere şi vânzare, în interdependenţă cu tipul şi dimensiunile mobilierului utilizat;
- frecvenţa cererii de mărfuri a populaţiei, după sezon;
- obiceiurile de cumpărare a populaţiei;
- amplasarea magazinului şi particularităţile sale constructive.
Se poate stabili o metodologie care să asigure alocarea orientativă pe grupe de mărfuri, a
suprafeţei de vânzare a unui magazin. O asemenea metodologie presupune parcurgerea succesivă a
următoarelor etape:
a. determinarea unui număr teoretic de referinte, pornind de la un asortiment-tip pentru fiecare
raion;
b.determinarea stocului de etalare;
c. stabilirea unor norme de încărcare pe mp suprafată de etalare;
d. calcularea raportului dintre suprafaţa de etalare şi cea ocupată cu mobilier;

39
e. determinarea lungimii alocate fiecărui raion.
a) Numărul de referinţe - se stabileşte pe raioane sau familii de produse. Metoda practicată de
alegere a asortimentului - tip pentru fiecare raion, presupune, la rândul ei, parcurgerea unui anume
număr de etape intermediare:
Prima etapă: se stabileşte lista raioanelor şi familiilor de produse care trebuie implantate. Un
magazin va avea, de regulă, urmatoarele raioane alimentare: mezeluri, brânzeturi, carne, fructe şi
legume, produse congelate, băuturi, băcănie uscată. Implantarea unui raion nealimantar în acest
magazin este condiţionată de mărimea acestuia. Astfel, având în vedere talia magazinului, se
impune o analiză grafică, pentru care se are în vedere:
- suprafaţa minimă necesară pentru a introduce o anumită categorie de articole nealimentare;
- repartiţia suprafeţelor între raioanele alimentare şi cele nealimentare.
A doua etapă: se determină natura categoriilor de articole.
A treia etapă: se are în vedere detalierea asortimentului, determinând pe fiecare raion şi familie
de produse lista articolelor care vor fi prezentate la vânzare, cu menţionarea numărului de
referinţe pentru fiecare raion.
Trebuie avut în vedere:
- lipsa din asortimentul de mărfuri a unor articole pe care clientul le cumpără în mod obişnuit;
- existenţa unui număr mare de produse cu desfacere lentă care antrenează reducerea frontului de
expunere şi o creştere a stocului cu toate consecinţele negative pe care le are asupra
cheltuielilor de circulaţie şi a rentabilităţii.
Urmărirea atentă a comportamentului clientelei şi a vânzărilor realizate este, fără îndoială cel mai
bun criteriu de adaptare a asortimentului la cerinţele pieţei unui magazine. Această adaptare
presupune, în paralel, atât introducerea unor noi articole, cât şi retragerea altora din vânzare.
Înainte de a se decide scoaterea unor produse din asortimentul de mărfuri oferite de punctul de
vânzare este necesar să se dea răspuns unor întrebări:
- articolul susceptibil de a fi eliminat nu trebuie oare să existe în structura asortimentului în mod
obligatoriu, indiferent de proporţia în care este cerut?
- nu s-ar înregistra o creştere a vânzărilor dacă s-ar schimba locul de expunere a respectivelor
articole?
- articolele respective sunt cunoscute suficient de bine de consumator?
b) Stocul de etalare din sala de vânzare :
Stocul de etalare se impune a fi avut în vedere în primul rând, din necesitatea asigurării unei
suprafeţe minime pentru prezentarea asortimentului de mărfuri, ştiut fiind faptul că există un raport
între numărul de exponate dintr-un anumit reper şi posibilitatea realizării unui volum optim al
vânzărilor.
Se admite, astfel, că sunt necesare minim 2 sau 3 bucăti din acelaşi articol pentru ca acesta să aibă
şansa de a opri privirea unui client. Astfel spus, se poate presupune că unei creşteri a linearului
unui raion îi corespunde o creştere a volumului vânzărilor, însă această creştere este limitată prin
existenţa a două restricţii :
- un număr minim de bucăţi dintr-o anumită referinţă care dacă nu este atins, nu permite
realizarea unei vânzări corespunzătoare ;
- un prag de saturaţie, peste care, dacă se trece, nu se va obţine o sporire a vânzărilor.
Linearul este “lungimea de expunere” a produselor într-un magazin.
c) Norma de încărcare pe mp suprafaţă de etalare : trebuie să fie rezultatul experimentărilor,
luându-se în consideraţie tipul şi dimensiunile mobilierului utilizat, caracteristicile de prezentare
comercială a mărfurilor (gabarit, ambalaj), formele de expunere pe mobilier.
Posibilităţile de încărcare cu mărfuri a mobilierului se află în relaţie directă cu înălţimea, lăţimea şi
adâncimea acestuia ( raft, stender etc.) cu distanţa dintre poliţe (respectiv, bare) - elemente ce
variază de la o grupă de mărfuri la alta.
d) Raportul dintre suprafaţa de etalare şi cea ocupată cu mobilier :

40
Are în vedere înălţimea purtătorilor de mărfuri (rafturi, gondole, stendere, etc.), numărul şi
dimensiunea poliţelor, distanţele minime dintre acestea.
Se va urmări totodată:
- asigurarea unei lungimi optime a frontului de expunere (5-10 m);
- utilizarea la maximum a mobilierului de-a lungul pereţilor pe înălţimi variind între 2 şi 2,20 m;
- folosirea în general a unui mobilier cu 4-5 niveluri (poliţe) de expunere.
Implantarea raioanelor şi suprafaţa de vânzare a magazinului :
Prin operaţiunea de implantare se urmăreşte amplasarea raioanelor, a mobilierului şi a produselor
astfel încât să se asigure prezentarea unui stoc de mărfuri echilibrat în raport cu cerinţele
clientelei, precum şi uşurarea alegerii de către cumpărători a mărfurilor expuse.
Fundamentarea implantării raioanelor implică elaborarea unui plan concret de aranjare spaţială a
suprafeţei de vânzare. Fiecare raion are importanţa şi un rol bine definit în utilizarea cu maximum
de eficienţă a suprafeţei de vânzare a magazinului. În esenţă, la elaborarea acestui plan se are în
vedere găsirea celor mai adecvate soluţii de utilizare intensive a spaţiilor de vânzare, prin luarea în
considerare a mai mulţi factori:
Factori de influenţă:
- natura şi caracteristicile mărfurilor expuse :
- formele de vânzare practicate;
- dimensiunile şi forma suprafeţei de vânzare;
- obiceiurile de cumpărare şi preferinţele consumatorilor;
- condiţiile de aprovizionare de la furnizori;
- normativele de stoc şi viteza de circulaţie a mărfurilor.
Obiective urmărite:
- utilizarea raţională a întregii suprafeţe disponibile;
- dirijarea circuitului clientului;
- facilitatea cumpărătorilor;
- reducerea circuitelor şi operaţiilor de manipulare a mărfurilor;
- realizarea unui nivel minim al cheltuielilor de circulaţie.
În general, scopul compartimentării pe raioane, este de a se crea un raport optim între suprafaţa
raionului şi volumul vânzărilor respective. În practică, se utilizează, în acest scop, regula care se
bazează pe observaţiile curente asupra fluxului cumpărătorilor în magazine, potrivit cărora aceştia
se opresc, în cea mai mare parte, în apropierea intrării în magazine, evitând drumul până în partea
opusă intrării. Pe baza acestor obsevaţii, regula cere ca suprafaţa magazinului să fie împărţită în
patru părţi egale : în prima pătrime din vecinătatea intrării urmează să fie amplasate acele raioane
care participă cu o cotă globală de 40% în volumul vânzărilor, iar în celelate, în ordine, raioanele
cu ponderi de 30%, 20% şi 10% .
Experienţa comercială din mai multe ţări demonstrează că anumite raioane constituie punctele de
atracţie cele mai puternice ale unui magazin: raionul de fructe şi legume din supermagazine, al
raioanelor cu articole pentru femei din magazinele universale etc.
În ceea ce priveşte “implantarea în detaliu”, se va urmări să se găsească amplasamente
corespunzătoare diferitelor raioane, în funcţie de frecvenţa de cumpărare a mărfurilor.
Un plan de implantare optim are ca scop localizarea produselor de cerere foarte mare într-o
asemenea variantă încât clienţii să fie atraşi de fiecare dintre ele, traversând o întreagă sală de
vânzare. Astfel, clienţii au posibilitatea de a înmagazina vizual întregul linear de prezentare, de-a
lungul căruia vor figura produsele curente şi bineinţeles, cele de impuls.
Acest mod de rezolvare presupune trei faze successive de abordare a implantării raioanelor:
- determinarea amplasamentelor raioanelor de foarte mare atracţie, susţinută de produsele de
apel (cazul legumelor şi fructelor sau a mezelurilor într-un supermagazin );
- determinarea amplasamentelor mărfurilor de cerere curentă;
- determinarea amplasamentelor articolelor care fac obiectul cumpărăturilor de impuls.

41
Amplasarea mărfurilor de cerere foarte mare sau curentă va trebui să conducă la un drum dirijat al
clientelei, pe cât posibil pe fiecare culoar de circulaţie, în timp ce produsele care fac obiectul
cumpărăturilor de impuls se amplasează în funcţie fie de o complementaritate în utilizare, fie de
viteza lor lentă de circulaţie, care poate fi accelerată printr-o aşezare în imediata vecinătate a unui
loc atractiv.
Etalarea mărfurilor asigură:
• o varietate cât mai mare ;
• un flux raţional ; o circulaţie a clienţilor pentru a avea contact direct conform altor cerinţe;
• mărfurile cu informaţii suplimentare să fie prezentate prin panouri, afişe, etichete care să
evidenţieze caracteristicile şi parametrii ;
• pentru mărfurile care necesită o prezentare directă se vor amenaja spaţii speciale pentru
demonstraţii ( aparate electrocasnice şi electronice);
• articolele din cadrul unei grupe de mărfuri se expun împreună ;
• marfurile cu circulatie rapida vor fi expuse pe langa marfurile cu circulatie mai lenta,
pentru a fi in atentia clientilor ;
• in colturile magazinului pot fi expuse marfuri de cerere zilnica ;
• pe capetele de gondole sau standere se vor prezenta societatile ;
• amplasarea si expunerea marfurilor in raport cu : modul de viata, evenimente si sarbatori.
Se vor respecta regulile de asociere a marfurilor :
Confectiile si tricotajele :
Se vor expune pe marimi in cadrul acesta pe modele, iar in cadrul fiecarui model pe nuante
coloristice.
Interiorul magazinului reprezinta informarea cumparatorilor intr-o atmosfera de destindere, de
servire si incredere, care sa contribue la formarea deciziei de cumparare.
Conservele :
1. Se etaleaza pe sortimente:
- din legume: in saramura, in bulion, in ulei, in otet ;
- fructe: compoturi, crème , gemuri, dulceturi ;
- carne : in suc propriu, mixt, tip si pateuri ;
- peste : in ulei, in sos tomate, cu legume, in suc propriu.
Sunt expuse :
- pe grupe comerciale de consum ;
- pe verticala, cu evidenta sortimentului pe orizontala ;
- cu indicatoare de grupa ;
- cu etichete.
2. Conserve de dimensiuni mici : in vrac, in navete, in cosuri.
3. Conserve pentru copii in raioane speciale, cu texte de folosire, si prescriptii dietetice :
medicale
Băuturile :
- pe verticala ;
- in rafturi ;
- gondole cu indicatoare ;
- boxpalele etajate cu etichete ;
- europaleti cu texte evidentiind provienienta.
Expuneri/expozitie, insotite de elemente de prezentare ajutatoare:
- embleme ale producatorilor ;
- mulaj de struguri si alte fructe ;
-obiecte artizanal: mini-butoaie, ploasca, teasca, ceramica populară.
Produsele zaharoase:

42
- datorită unei varietăţi de produse prezentate în ambalaje de mărimi, forme şi culori diferite,
expunerea acestora se va face în ambalaj sau în vrac, avându-se în vedere gruparea pe
sortimente (produse de caramelaj, drajeuri, jeleuri, caramele, produse de ciocolată), forme,
dimensiuni şi culori;
- dulciurile, fiind preferate mai ales de copii, raionul specializat va oferi o ambianţă plăcută,
veselă, cu elemente de decor pline de fantezie;
- pentru prezentarea estetică şi atractivă se valorifică decorul artistic al articolelor preambalate în
cutii, casete sau a tabletelor de ciocolată;
- realizarea unei etalări artistice se va face prin folosirea unor compoziţii de linii spirale, linii
frânte în planuri şi la înălţimi diferite;
- se amplasează în prim plan produsele de dimensiuni mai mici (bomboane, drajeuri, caramele)
expuse în vrac, în borcane, coşuri, cutii decorative volume transparente realizate din plăci de
sticlă sau de material plastic;
- un număr de anumite cutii, cum sunt cele de bomboane de ciocolată sau de jeleuri, se expun cu
capacul desfăcut;
- produsele preambalate se pot etala şi sub formă de pachete cu cadouri;
- decorul va fi subordonat tematicii de sezon ( elemente florale, simboluri din sărbătorile de
iarnă etc. ).
Articole din sticlă, porţelan şi faianţă :
Se expun in rafturi si gondole cu fundalul din geam translucid pentru a permite penetrarea luminii
in profunzimea mibilierului, grupate astfel:
- articdole din sticla comuna;
- articole din sticla cristal;
- articole ceramice din portelan si faianta: articole de menaj sub forma de servicii si in pise
detasate; articole decorative, dezambalate, cu exceptia celor cu ambalaj publicitar care sunt
partial dezambalate, insotite de etichete de pret;
- articole decorative se expun cumult rafinament, echilibru de culoare si pe anumite teme;
- pe podiumuri se prezinta articolele de cerere curenta in cantitati mari cum ar fi: farfuriile,
bolurile, platourile.
- se realizeaza si expozitii interioare cu mese aranjate pentru meniuri se expun, intr-un mod logic,
intre ansamblul de produse in asociere cu tacamuri, articole textie:
ü fete de masa
ü servetele
si vase cu flori, mulaj de fructe,creandu-se un cadru scenagrafic autentic
Articole cosmetice :
- se expun în cadrul raionului, printr-o etalare directă, vizibilă pentru cumpărător, cu
posibilitatea citirii unor indicaţii de utilizare;
- se expun pe tipuri de produse:
o de igienă
o cosmetice
o de parfumerie
o pe activităţi complexe, referitoare la o anumită parte a corpului:
o toate produsele pentru fardare;
o toate produsele pentru îngrijirea mâinilor şi unghiilor; pe mărci de produse şi fabrici
producătoare;
o expunerea se realizează în fucţie de modul de prezentare şi ambalare a produselor,
cu o grupare după criterii coloristice sau după asocierea lor în folosire, asigurându-
se o etalare pe verticală, pentru a sesiza mai uşor sortimentele;
o în cadrul raionului se folosesc indicatoare de sortimente cu texte şi simboluri
grafice;

43
 o pentru expunerea produselor cosmetice cu o gamă sortimentală deosebit de bogată:
rujuri, vopsele de păr, lacuri fixative, se va folosi un mobilier comercial sub formă de panou,
asigurându-se expunerea întregului sortiment coloristic, uşurând cumpărătorului alegerea;
o la unele grupe de produse expuse în ambalaje proprii se va evidenţia câte unul sau mai
multe exemplare dezambalate, aşezate în parte frontală a mobilierului.
Bijuteriile, gablonţurile si ceasurile:
- se etaleaza pe verticala : in contraste de culori sau in armonie de culori ;
- pe suporti : din plastic transparent sau din sarma nechelata, sub forma de console si grila ;
- se expun pe “mobilier”din : lemn lustruit, cristal sau metal ;
- in conbinatie cu textile colorate intens: mov, verde inchis, grena (margelele, colierele pe
verticala, in sus amfiteatru – dupa momentul zilei, lantisoare) ;
- articole marunte in tonete vitrine
- productia din chihlimbar, sticla, pietre semipretioase in degradeuri de culoare - vor forma o
grupa distincta
- ceasurile de mana - in toate vitrinele pe modele, marci, dimensiuni cu bratari aferente si curele;
- ceasuri de masa - in rafturi deschise cu fundalul oglinda;
- panourile verticale vor fi imbracate in materiale de calitate in culoricontrastante cu produsele.
- mobilier cu forme curbe, raion cu plan insular - produsele pot fi privite din mai multe unghiuri.
Articolele electrotehnice - se expun pe grupe de unitati :
I. articole pentru instalati electrice - conductori
- prod electroizolante
- apometre de joasa tensiune
- pile si baterii electrice.
II. articole de iluminat - surse de iluminat
- corpuri de iluminat
III. articole electrocasnice
IV. articole electronice in functie de - dimensiune
- model
- culoare
- accesoriile
- piesele de schimb in tonete vitrine.
Produsele se grupeaza pe verticala si orizontala, pentru a crea o atmosfera de varietate:
- masini de spalat
- masinile de gatit pe podiumuri, cat mai vizibil din mai multe loturi si unghiuri
- frigiderele
- congelatoarele
Prezentarea sa fie tehnica, cu o grafica publicitara :
- afise ;
- panouri cu caracter tehnic ;
- embleme ale fabricilor producatoare ;
- cu un spatiu pentru demonstratiile de functionare ;
- aplicele se monteaza pe panouri speciale ;
- lampadarele - pe podiumuri ;
- lustrele - de pafon, pe o retea metalica speciala ;
- abajuarurile - in rafturi deschise, pe gondole.
Se realizeaza expozitii interioare, in care produsele electrotehnice se etaleaza sub forma de
amfiteatru, cu toate accesoriile lor, sugerand modul lor de folosire.

44
Cunoasterea anumitor trucuri de asezare a marfii in magazin poate duce la o crestere semnificativa
a vanzarilor realizate de comercianti. Specialistii in domeniu spun ca un procent de 60% dintre
consumatori iau decizia de cumparare la raft, in functie de modul in care sunt prezentate diferitele
marci.
Haine la raft:
La fel ca in cazul bunurilor de larg consum comerciantii din domeniul fashion respecta anumite
reguli cand aranjeaza imbracamintea in magazin.
“Produsele aflate in promotie sunt expuse spre aleile centrale de acces ale magazinelor, iar hainele
sunt asezate pe categorii (barbati, femei, copii, haine sport), in functie de sezon si dupa principiul
valorii acestora”, spune Selena Tudorache. De asemenea, hainele sunt aranjate si in ordinea
marimilor, pe culori sau grupate pe segmente, precum camasi, bluze, tricouri, pantaloni.
“Produsele similare se aseaza unele langa altele, acest lucru permitand consumatorului sa gaseasca
mai repede produsele pe care le cauta”, explica Catalina Barbu; articolele de imbracaminte cel mai
bine vandute se aseaza la intrarea in magazin, de preferat in partea dreapta.
Magazinele de haine functioneaza dupa principiile celor care comercializeaza bunuri de larg
consum. Astfel la casa, este indicata plasarea de produse mici (de exemplu sosete, manusi, lenjerie
intima) care se cumpara din impuls. Tot langa case se pot amplasa standuri cu produse aflate in
stadiu de promovare sau articolele care se vand cel mai bine.
Amenajarea vitrinelor trebuie să se facă astfel încât:
- să pună în valoare articolul;
- să formeze dorinţa de cumpărare;
- să furnizeze informaţii despre utilizare;
- fiecare produs trebuie să constituie un punct de atracţie;
- vitrina să se schimbe cât mai des;
- sa se menţinută o curăţenie perfectă în vitrină.
Echipamentul de prezentare şi vânzare a mărfurilor:
Echipamentul comercial îndeplineşte un rol important în activitatea unui magazin, contribuind la
folosirea optimă a suprafeţei de vânzare, la etalarea unei cantităţi cât mai mari de mărfuri şi la
crearea condiţiilor favorabile de muncă pentru vânzători.
Raportat la cerinţele comerţului modern, se apreciază că durata de viaţă a echipamentului
comercial variază între 5 şi 10 ani, depinzând de calitatea materialului şi de frecvenţa
consumatorilor în magazin. Evident, deteriorarea constituie primul criteriu de înlocuire a
echipamentului unui magazin. Un alt criteriu vizează funcţionalitatea echipamentului. Este vorba
de aşa-zisa “uzură morală”, sub impactul căreia diferitele tipuri de mobilier şi utilaj nu mai
corespund unei comercializări optime a mărfurilor şi nici normelor de rentabilitate şi productivitate
ale magazinului
Dispunerea mobilierului în magazin trebuie să asigure folosirea intensive a spaţiilor comerciale, pe
orizontală şi verticală, în vederea obţinerii unui grad optim de ocupare cu mobilier şi respectiv de
încărcare a sălii de vânzare cu mărfuri. Există o corelaţie certă între mărimea suprafeţei de vânzare
şi dimensiunile maxime ale mobilierului de prezentare.
Casele de marcat :
În rândul utilajelor de bază ale sălii de vânzare se cuprind şi casele de marcat. Cumpărătorii
apreciază buna funcţionare a magazinului şi după felul în care se desfăşoară încasarea contravalorii
mărfurilor. Numărul caselor de marcat în diferitele tipuri de magazine trebuie în aşa fel stabilit
încât să asigure un proces nestânjenit de încasare şi să preîntâmpine aglomerările. Amplasarea
caselor de marcat se face astfel încât să favorizeze utilizarea unei tehnologii comerciale moderne,
eficiente.
Realizarea acestui obiectiv implică respectarea anumitor cerinţe, dintre care menţionăm:
- asigurarea desfăşurării unei circulaţii nestânjenite a clienţilor, încât fluxul acestora să nu se
intersecteze în faţa caselor de marcat;

45
- clienţii vor fi îndrumaţi în aşa fel încât toate casele să fie solicitate în mod relativ uniform;
- evitarea ajungerii în situaţii de aglomerare; supravegherea nestânjenită, de către casieră, a unei
părţi din sala de vânzare;
- gruparea într-un loc bine delimitat, în cazul vânzării prin autoservire, a tuturor caselor de
marcat ; excepţiile sunt posibile atunci când sala de vânzare are mai multe puncte de ieşire.
Fluxul clienţilor în sala de vânzare : fluxul clienţilor este conturat de modul cum se amplasează
mobilierul comercial (rafturile, gondolele, mesele s.a.). Mobilierul se amplaseză lângă pereţi sau în
centrul sălii de vânzare şi trebuie să delimiteze culoarele pentru circulaţie. Fluxul trebuie să fie
continuu, încât să conducă clienţii pe toate culoarele. Este recomandat ca magazinul să aibă două
uşi, ambele cu deschiderea spre stradă; de preferat ca pentru intrare şi iesire să existe uşi distincte,
deşi la magazinele mici nu este posibil acest lucru. Lăţimea culoarelor este de circa 2 m şi ea
trebuie păstrată constantă. Se prevăd spaţii de staţionare în dreptul caselor de marcat şi a raioanelor
mai solicitate. Antreprenorul care are un business in comert trebuie sa recurga la diverse trucuri de
amenajare, in functie de psihologia clientului. Expertii in mercantizare avertizeaza ca in magazine,
cumparatorii au tendinta de a se orienta catre partea dreapta si de a parcurge intregul perimetru. “In
primul rand, clientul cauta produsele de apel, pentru care a si intrat in magazin, de aceea, acestea
trebuie impartite in spatiul de vanzare cat mai judicios, pentru a determina consumatorul sa
parcurga toata suprafata magazinului, dar sa nu-i creeze sentimentul ca se plimba inutil”, explica
Selena Tudorache. In opinia ei, tipicul “traseului” cumparatorului determina aparitia unor reguli de
amenajare a spatiului de vanzare si de amplasare a diferitelor categorii de produse. Astfel,
produsele ce necesita reaprovizionare frecventa sau cele care au nevoie de echipamente frigorifice
sunt amplasate in extremitatile magazinelor. Produsele voluminoase, mai putin rentabile, sunt
amplasate la nivelurile inferioare ale rafturilor, iar produsele noi sau cu oferte speciale sunt
pozitionate la nivelul mainilor si ochilor. Selena Tudorache spune ca produsele cu valoare mare
sunt asezate in locurile ce permit supravegherea, produsele de apel sunt amplasate la mijlocul
raioanelor, pentru a obliga consumatorul sa parcurga intreg raionul, iar produsele de impuls sunt
pozitionate la capetele de raft sau la casele de marcat.
Dupa categoria din care fac parte produsele se impart in:
- produse premium;
- produse super premium;
- produse value for money;
- produse economy.
Expunerea marcilor la raft se face de la pretul cel mai mic la cel mai mare.“Clientii solicita ca
marcile super premium si premium sa fie dispuse in rafturile de la nivelul ochiului si umarului,
care asigura vizibilitate maxima, marcile economice find aplasate pe politele de jos”, explica un
specialist in domeniu.
Zona casei de marcat:
Specialistii sustin ca spatiul din zona casei de marcat genereaza vanzari foarte mari si ocupa un loc
important in amenajarea magazinului. “La case este indicat sa se plaseze produsele <de impuls>,
cele cu dimensiuni mici, de preferat grupate pe categorii sau plasate in standuri de dimensiuni
mici, special destinate”, precizeaza Catalina Barbu. Ea spune ca aceste amplasamente ii vor atrage
mai usor pe consumatori, daca sunt semnalizate cu brandul respectiv.
Estetica, ambianta si amenajarea unui magazin:
Punctul de vanzare se poate defini ca fiind locul de vanzare permanent in care patrunde clientul si
unde el isi efectueaza cumparaturile. Un magazin trebuie sa prezinte o imagine proprie care sa-l
individualizeze fata de concurentii sai. Imaginea magazinului poate fi definita ca perceptia
consumatorilor asupra magazinului si atributelor sale, puse in valoare de un pachet de
caracteristici:
- amplasarea magazinului ;

46
- marimea si structura asortimentului de marfuri ;
- ambianta si organizarea interioara ;
- mijloace promotionale ;
- amenajarea de ansamblu.
Amplasarea magazinului: problema implantarii unui magazin nu se pune pentru un comerciant
deja instalat intr-un loc care poate fi excelent sau mediocru. Ea se pune comerciantului care vrea sa
creeze o noua afacere fie prin cumpararea unui spatiu existent, fie prin constructia altuia.
Fundamentarea deciziilor privind proiectarea noilor magazine, precum si remodelarea celor
existente pentru a fi rentabilizate se sprijina pe cunoasterea riguroasa a factorilor care
conditioneaza volumul si structura cererii de marfuri, a populatiei din perimetrul ariei de atractie a
magazinului respectiv. Delimitarea ariei de atractie este punctul de plecare pentru determinarea
dimensiunilor unui viitor magazin, cat si pentru reproiectarea tehnologiei comerciale a unui
magazin supus modernizarii. In acest top, pe baza unui studiu, se urmareste analiza valorii
amplasamentului magazinului respectiv. Un asemenea studiu trebuie sa raspunda la intrebari de
genul:
- asortimentul de marfuri: stabilirea asortimentului de marfuri si servicii pune doua mari tipuri
de probleme: este vorba de problemele politicii comerciale, care pot fi rezolvate doar prin
raportarea la piata.
Strategia sortimentului urmareste stabilirea marilor linii ale politicii comerciale, putandu-se
accepta:

• o politica de imitare, care consta in a cuceri aceleasi piete si aceleasi segmente tinta ca ale
concurentilor, in a utiliza aceleasi tehnici de vanzare si a promova aceleasi servicii;
• o politica de diferentiere care cauta sa consolideze o imagine specifica actionandu-se
asupra modului de organizare interioara a preturilor si politicilor promotionale.

Asortimentul de marfuri : in forma sa concreta, de bunuri materiale puse la dispozitia clientelei

unui punct de vanzare – ocupa un loc dominant in politica comerciala a unui firme. El il defineste
prin natura produselor din care este constituit, segmentul de utilizatori caruia i se adreseaza si
masura activitatii economice a punctului de vanzare. In fata diversitatii nevoilor clientelei,
comerciantul stabileste un asortiment printr-o reunire de produse particulare.

Vocabularul curent folosit pentru descrierea subdiviziunilor unui asortiment cuprinde:

Produsul - care reprezinta un bun cautat si obtinut de catre consumator in vederea satisfacerii unei
nevoi. Produsul este vandut sub un nume care ii individualizeaza starea si/sau uneori calitatea, de
exemplu: bluza, cravata, televizor.

Categoria de produs - care desemneaza un ansamblu de produse susceptibile sa raspunda unei

finalitati globale identice, respectiv acelasi nevoi, de exemplu: camasi pentru barbati, scaune de
bucatarie.

Modelul - care corespunde individualizarii unui produs in functie de materia prima, de design-ul
folosit, de exemplu: rochii clasice, sau scaunele de bucatarie fabricate din lemn.

Referinta - care este veriga de analiza cea mai mica pentru ca ea identifica marca, talia si culoarea
unui anumit model dintr-un produs.

Piesa sau articolul - care raspunde unitatii de vanzare dintr-o referinta particulara data.

47
Urmatoarele bunuri de consum pot constitui asortimentul unui punct de vanzare:

• bunuri comparative: sunt bunuri care in raport cu consumatorul, se caracterizeaza prin

eforturi de alegere si de informare, un risc legat de decizia de cumparare, o frecventa de
cumparare slaba si o durata de consum medie ;
• bunuri specifice: sunt bunuri pentru care consumatorul are o scala de preferinte deja
formata si trebuie sa faca un efort de alegere pentru a dobandi produsele inscrise in aceasta
scala de preferinte ; comerciantul propune un asortiment profund si practica marje ridicate
(o strategie ofensiva de atractie) ;
• bunuri de comoditate: sunt bunuri care se caracterizeaza prin frecventa ridicata de
cumparare, fara un efort deosebit in alegere din partea consumatorului; preocuparea
consumatorului pentru comparatia „calitate/pret” este nesemnificativa, ceea ce determina
un tip de alegere limitat si slaba cota de service.

In cazul acestor bunuri, comerciantul poate sa apeleze fie pentru o strategie defensiva, fie pentru o
strategie de depanare.In contextul amenajarii unui punct de vanzare este utila si urmatoarea
clasificare a asortimentului de marfuri:

a. colectia de baza, formata din asa-zisul sortiment standard (obligatoriu si permanent);

b. colectia selectiva, constituita din marfuri de impuls, de „moda” si „speciale”;
c. colectia sezoniera cuprinzand, alaturi de unele produse de baza, unele marfuri cu destinatie
speciala ce se vor comercializa, in timpul campaniilor promotionale, in puncte de vanzare
in acest scop.

Ambianta :este o componenta majora a imaginii magazinului si poate fi definita ca efectul

senzorial creat de design-ul sau. Design-ul magazinului se refera la stilul acestuia pus in valoare de
catre caracteristicile fizice ale cladirii in care functioneaza. Atributele magazinului care contribuie
conjugat la crearea stilului sau particular sunt: pentru design-ul exterior – fatada, firma, vitrina,
accesul in magazin; iar pentru design-ul interior – peretii interiori, pardoseala, plafonul,
iluminarea. Se cunosc trei configuratii de baza ale fatadei:

a. fatada in linie dreapta, realizata paralel cu axul strazii;

b. fatada in unghi care creeaza un plus de atractivitate si interes;
c. fatada arcada, avand la baza configuratia fatadei in linie dreapta, dar cu cateva nise pentru
intrari si vitrine, creand astfel o atmosfera atractiva si relaxanta.

Firma sau emblema, este mijlocul de comunicare eficienta a magazinului cu mediul sau extern. Ea
ajuta oamenii sa gaseasca magazinul, sa cunoasca ce vinde acesta. Stabilind numele si tipul
afacerii comerciale, firma trebuie sa corespunda cu imaginea pe care comerciantul respectiv
doreste sa o comunice clientilor sai. Vitrina, este importanta pentru a convinge clientul sa intre in
magazin prima oara. Accesul in magazin, trebuie proiectat astfel incat sa ii incurajeze clienti sa
intre in interiorul sau. Peretii interiori, sunt folositi pentru a segmenta spatiul magazinului
departajand zonele de vanzare de cele care sprijina vanzarea. Pardoseala, este parte integranta a
design-ului interior al unui magazin si indeplineste o mare functionalitate in asigurarea conditiilor
de intretinere a curateniei si de protectie a marfurilor expuse si a echipamentului comercial
existent. Ea trebuie sa fie rezistenta la traficul intens, usor de curatat, uscata si fara obstacole
pentru clienti si personal. Plafonul, contribuie, de asemenea, la atmosfera unei incaperi. La
iluminarea unui magazin se utilizeaza: lumina incandescenta – folosita in general, deoarece asigura
un intreg spectru de culori, si lumina fluorescenta sau lumina de vapori metalici care dau o irizare
albastra care confera culorilor o nuanta nenaturala.

48
 Amenajarea: amenajarea de ansamblu, a magazinului depinde de numerosi factori: volumul si
structura asortimentului de marfuri; formele de vanzare, in interdependenta cu tipul si dimensiunile
mobilierului utilizat; frecventa cererii de marfuri a populatiei; obiceiurile de cumparare; zona de
amplasare a magazinului si particularitatile sale constructive. Tipuri clasice de amenajari interioare
si principiile ce stau la baza lor:

a. gruparea marfurilor in functie de destinatia utilizarii lor. Exemplu: articole de uz

gospodaresc, confectii, textile, etc.
b. gruparea marfurilor in raport cu categoriile de populatie carora li se adreseaza. Exemplu:
barbati, femei, copii, nou-nascuti.
c. gruparea marfurilor in raport cu natura cererii in care se subdivid, la randul lor pe grupe de
marfuri, subgrupe de marfuri, articole, sortimente.

Cunoastem patru principale tipuri de amenajare de ansamblu a unui magazin:

a.dispunerea tip grila, in care grupele de produse sunt expuse liniar, pe tipuri de culuare paralele,
intrerupte de culuare asezate perpendiculare pe primele. De regula, supermagazinele folosesc
dispunerea tip grila. Acest tip de amenajare asigura o exploatare eficienta a magazinului desi din
punct de vedere al clientului poate deveni stanjenitoare, partile perimetrale ale suprafetei de
vanzare fiind mult mai aglomerate ;

b.dispunerea flux liber, unde asortimentul de marfuri este grupat pe familii si subfamilii de
produse, pentru a facilita miscarea libera, nestructurala a clientilor. In aceasta dispunere se
utilizeaza spatiul mai putin eficient decat dispunerea grila.

c.dispunerea tip boutique, in care gruparea asortimentului de marfuri se realizeaza astfel incat
fiecare familie de produse constituie un raion bine individualizat, cu propriul stil si o ambianta
specifica. Adesea, fiecare shop prezinta marfuri de marca de la un singur producator. Acest sistem
de amenajare reclama costuri de constructie si de securitate mai ridicata.

d.dispunerea tip bucla, raioanele poseda o fatada pe aceasta piata circulara. Acest tip de amenajare
incita clientii sa circule liber in magazine si sa efectueze cumparaturile pentru produse de „impuls”
in mai multe raioane.

Organizarea interioara a unui magazin reprezinta, modul sau de prezentare, exprimarea sa in cadrul
dialogului cu clientela. De aceea, atat in proiectarea noilor magazine, cat si in remodelarea celor
existente, se urmareste, crearea unei ambiante care sa promoveze in cel mai inalt grad vanzarile si
realizarea unei legaturi optime intre componentele sistemului format in ansamblul suprafetei de
vanzare.
Depozitarea marfurilor:
In vederea satisfacerii cerintelor consumatorilor la timp si cu sortimentul dorit, la nivelul
magazinului se formeaza anumite stocuri de marfuri intre doua aprovizionari succesive.
Comerciantul are datoria de a amenja spatii corespunzatoare pentru pastrarea si depozitarea
marfurilor, asigurand astfel deplina integritate cantitativa si calitativa acestora pe toata durata
pastrarii.

49
Sarcinile principale ale unui depozit de marfuri comercial sunt: receptia marfurilor, controlul si
stocajul lor, pregatire comenzilor, ambalarea marfurilor si livrarea acestora catre beneficiar
In cadrul unui depozit exista 3 zone:
- zona I – situata in imediata vecinatate a cailor de acces; destinata marfurilor care se livreaza in
cantitati mari si cu o frecventa mare ;
- zona II – localizata de de o parte si de alta a primei zone (in adancime fata de aceasta);
destinata pastrarii marfurilor livrate cu o frecventa medie si in cantitate medie ;
- zona III – amplasata in zonele periferice al depozitului (cele mai indepartate de caile
principale); destinata pastrarii marfurilor cu circulatie lenta.
Asigurarea conditiilor de pastrare prin:
- dotarea spatiilor cu rafturi, supoti, gratare, patforme, palete;
- dotarea cu utilaje de pastrare a calitatii – ventilatoare, frigidere, vitrine frigorifice ;
- existenta instrumentelor de control al parametrilor aerului: termometre, higrometre;
- asigurarea conditiilor igienico-sanitare – dezinfectie, dezinsectie, deratizare.
Aranjarea marfurilor prin:
- ordonarea acestora pe grupe, subgrupe, articole, sortimente ;
- depozitarea in functie de ambalare: stive, rafturi, vrac;
- inaltimea stivei sa nu depaseasca 2 m;
- distanta fata de sursele de caldura 1.5 m ;
- distanta dintre stive sa permita accesul lucratorilor;
- evitarea alaturarii marfurilor ce imprumuta cu usurinta mirosul sau care transmit sau absorb
umezeala;
- depozitatea marfurilor inflamabile in locuri special;
- depozitarea marfurilor alimentare cu termene de garantie in ordinea intrarii.
Controlul pastrarii marfurilor:
- verificarea periodica a marfurilor depozitate;
- verificarea organoleptica;
- controlul zilnic al curateniei spatiului de depozitare ;
- verificarea periodica a termenului de garantie pentru prevenirea invechirii acestora ;
- xistenta unor spatii si conditii optime de depozitare decurge dn caracteristcile fiecarui tip de
marfa in vederea pastrarii calitatii produselor;
- spatiul pentru rezerva de marfuri destinat depozitarii acestora trebuie sa reprezinte in medie 25-
40 % din suprafata comerciala a magazinului si sa fie amplasat cat mai aproape de sala de
vanzare sau de rampa de incarcare – descarcare.

50
Pregatirea marfurilor pentru vanzare :
a. operatiuni comune tuturor marfurilor: dezambalarea, sortarea , stererea sau curatatea de praf,
etichetarea si afisarea preturilor si deplasarea si expunerea marfurilor in sala de vanzare
b. operatiuni specifice unor grupe de marfuri: cantarirea, portionarea si preambalarea marfurilor
livrate vrac, calcarea confectiilor pentru refacerea aspectului comercial, asamblarea marfurilor
tehnice livrate ca parti detasate, incercarea prealabila a functionarii marfurilor electrocasnice,
acordarea instrumentelor muzicale, etc.
Pretul marfurilor:
Pretul – reprezinta o suma de bani primita sau platita pentru cedarea, respectiv obtinerea unui bun.
P = C+PR
P= pretul de productie
C=costul unitar de productie
PR=profitul unitar
Pretul psihologic-este rezultatului echilibrului dintre avantajele si inconvenientele unu pret prea
scazut si cele ale unui pret prea ridicat
Un pret apreciat de cumparatori ca fiind:
- prea mic determina scaderea vanzarilor de marfuri, deoarece se reduce increderea in calitatea
acestora;
- prea mare determina scaderea vanzarilor de produse, deoarece depaseste posibilitatile de
cumparare ale consumatorilor.
Pretul psihologic este acceptat de cel mai mare numar de cumparatori si este situat intre cele doua
extreme – un pret prea scazut si un pret prea ridicat
Functiile sociale ale comertului:
a.functia de aprovizionare cu marfuri a populatiei :
Unitatile comerciale pot ajunge la rezultate bune prin:
- cunoasterea gusturilor si preferintelor cumparatorilor;
- cunoasterea psihologiei cumparatorilor
- aprovizionarea cu marfuri dorite de cumparatori
- dialog agreabil cu clientii
b. functia de crestere a gradului de instruire a cumparatorilor :
- vanzarea este insotita si de unele informatii care contribuie la imbogatirea cunostinetelor generale
ale populatiei ;
- informatiile se ofera de personalul magazinului prin prezentarea marfurilor ;

51
- se recomanda prezentarea produselor noi, informarea cumparatorilor privind ultimile realizari in
domeniu;
- ambalajul (vanzatorul mut) ofera date despre un produs sau despre modul de folosire si
preparare ;
- folosirea mijloacelor de publicitate pentru a face cunoscute anumite produse-brosuri, pliante.

INVENTARIEREA IN UNITATILE COMERCIALE

Unităţile au obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv
deţinute la începutul activităţii, cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării lor, în cazul fuziunii
sau încetării activităţii, precum şi în următoarele situaţii:
a) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe prevăzute
de lege;
b) ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite cert
decât prin inventariere;
c) ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;
d) cu prilejul reorganizării gestiunilor;
e) ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor cazuri de forţă majoră;
f) în alte cazuri prevăzute de lege.
Inventarierea elementelor de activ şi de pasiv se efectuează de către comisii de inventariere,
formate din cel puţin două persoane, numite prin decizie scrisă.
În decizia de numire se menţionează în mod obligatoriu componenţa comisiei, numele
responsabilului comisiei, modul de efectuare a inventarierii, gestiunea supusă inventarierii, data de
începere şi de terminare a operaţiunilor.
La persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri, precum şi la unităţile al
căror număr de salariaţi este redus, inventarierea poate fi efectuată de către o singură persoană.
Comisia de inventariere răspunde de efectuarea tuturor lucrărilor de inventariere, potrivit
prevederilor legale.
Pentru desfăşurarea în bune condiţii a operaţiunilor de inventariere, în comisii vor fi numite
persoane cu pregătire corespunzătoare economică şi tehnică, care să asigure efectuarea corectă şi la
timp a inventarierii elementelor de activ şi de pasiv, inclusiv evaluarea lor conform reglementărilor
contabile aplicabile.
Inventarierea şi evaluarea elementelor de activ şi de pasiv se pot efectua atât cu salariaţii proprii,
cât şi pe bază de contracte de prestări de servicii încheiate cu persoane juridice sau fizice cu
pregătire corespunzătoare.

52
Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii şi nici
contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective.
Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi înlocuiţi decât în cazuri bine justificate şi numai prin
decizie scrisă, emisă de către cei care i-au numit.
În vederea bunei desfăşurări a operaţiunilor de inventariere, persoanele care au obligaţia gestionării
elementelor de activ şi de pasiv trebuie să ia măsuri pentru crearea condiţiilor corespunzătoare de
lucru comisiei de inventariere prin:
• organizarea depozitării bunurilor grupate pe sortotipodimensiuni, codificarea acestora şi
întocmirea etichetelor de raft;
• ţinerea la zi a evidenţei tehnico-operative la gestiuni şi a celei contabile şi efectuarea
confruntării datelor din aceste evidenţe;
• participarea întregii comisii de inventariere la lucrările de inventariere;
• asigurarea personalului necesar pentru manipularea bunurilor care se inventariază, respectiv
pentru sortare, aşezare, cântărire, măsurare, numărare etc.;
• asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate (calitate, sort, preţ etc.) a unor
specialişti din unitate sau din afara acesteia, la solicitarea responsabilului comisiei de inventariere,
care au obligaţia de a semna listele de inventariere pentru atestarea datelor înscrise;
• dotarea gestiunii cu aparate şi instrumente adecvate şi în număr suficient pentru măsurare,
cântărire etc., cu mijloace de identificare (cataloage, mostre, sonde etc.), precum şi cu formulare şi
rechizite necesare;
• dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul şi de sigilare a spaţiilor
inventariate;
• asigurarea protecţiei membrilor comisiei de inventariere în conformitate cu normele de
protecţie a muncii;
• asigurarea securităţii uşilor, ferestrelor, porţilor etc. de la magazine, depozite, gestiuni etc.
Principalele măsuri organizatorice care trebuie luate de către comisia de inventariere sunt
următoarele:
a)înainte de începerea operaţiunii de inventariere să ia de la gestionarul răspunzător de gestiunea
bunurilor o declaraţie scrisă din care să rezulte dacă:
o gestionează bunuri şi în alte locuri de depozitare;
o în afara bunurilor unităţii respective, are în gestiune şi alte bunuri aparţinând terţilor, primite cu
sau fără documente;
o are plusuri sau lipsuri în gestiune care este cantitate sau valoare acestora;

53
o are bunuri nerecepţionate sau care trebuie expediate/livrate, pentru care s-au întocmit
documentele aferente;
o a primit sau a eliberat bunuri fără documente legale;
o deţine numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa;
o are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenţa gestiunii sau care nu au
fost predate la contabilitate.
De asemenea, gestionarul va menţiona în declaraţia scrisă felul, numărul şi data ultimului
document de intrare/ieşire a bunurilor în/din gestiune.
Declaraţia se datează şi se semnează de către gestionarul răspunzător de gestiunea bunurilor şi de
către comisia de inventariere care atestă că a fost dată în prezenţa sa;
b) să identifice toate locurile (încăperile) în care există bunuri ce urmează a fi inventariate;
c) să asigure închiderea şi sigilarea spaţiilor de depozitare, în prezenţa gestionarului, ori de câte ori
se întrerup operaţiunile de inventariere şi se părăseşte gestiunea.
Dacă bunurile supuse inventarierii, gestionate de către o singură persoană, sunt depozitate în locuri
diferite sau când gestiunea are mai multe căi de acces, membrii comisiei care efectuează
inventarierea trebuie să sigileze toate aceste locuri şi căile lor de acces, cu excepţia locului în care
a început inventarierea, care se sigilează numai în cazul când inventarierea nu se termină într-o
singură zi. La reluarea lucrărilor se verifică dacă sigiliul este intact; în caz contrar, acest fapt se va
consemna într-un proces-verbal de constatare, care se semnează de către comisia de inventariere şi
de către gestionar, luându-se măsurile corespunzătoare. Documentele întocmite de comisia de
inventariere rămân în cadrul gestiunii inventariate, în locuri special amenajate (fişete, casete,
dulapuri etc.) încuiate şi sigilate. Sigiliul se păstrează pe durata inventarierii de către responsabilul
comisiei de inventariere.
d) să bareze şi să semneze, la ultima operaţiune, fişele de magazie menţionând: data la care s-au
inventariat bunurile; să vizeze documentele care privesc intrări sau ieşiri de bunuri existente în
gestiune dar neînregistrate; să dispună înregistrarea acestora în fişele de magazie şi predarea lor la
contabilitate astfel încât situaţia scriptică a gestiunii să reflecte realitatea.
e) să verifice numerarul din casă şi să stabilească suma încasărilor din ziua curentă, solicitând
întocmirea monetarului (la gestiunile cu vânzare cu amănuntul) şi depunerea numerarului la
casieria unităţii.
f) să controleze dacă toate instrumentele şi aparatele de măsură sau de cântărire au fost verificate
şi dacă sunt în bună stare de funcţionare.
În cazul în care gestionarul lipseşte, comisia de inventariere aplică sigiliul şi comunică aceasta
conducerii unităţii respective. Conducerea unităţii are obligaţia să îl încunoştiinteze imediat, în

54
scris, pe gestionar despre inventarierea ce trebuie să se efectueze, indicând locul, ziua şi ora fixate
pentru începerea lucrărilor. Dacă gestionarul sau reprezentantul său legal nu se prezintă la locul,
data şi ora fixate, inventarierea se efectuează de către comisia de inventariere în prezenţa altei
persoane, numită prin decizie scrisă, care să îl reprezinte pe gestionar.
Pentru desfăşurarea corespunzătoare a inventarierii este indicat, dacă este posibil, să se sisteze
operaţiunile de intrare-ieşire a bunurilor supuse inventarierii, luându-se din timp măsurile
corespunzătoare pentru a nu se stânjeni procesul normal de livrare sau de primire a bunurilor.
Dacă operaţiunile de aprovizionare-livrare a bunurilor nu pot fi suspendate, se prevede crearea
unei zone tampon în care să se depoziteze bunurile primite în timpul inventarierii sau să se permită
expedieri la clienţi, iar operaţiunile respective se vor efectua numai în prezenţa comisiei de
inventariere care va menţiona pe documentele respective "primit în timpul inventarierii" sau
"eliberat în timpul inventarierii" după caz, în scopul evitării inventarierii duble sau a omisiunilor.
Pe toată durata inventarierii programul şi perioada inventarierii vor fi afişate la loc vizibil.
Bunurile aflate asupra angajaţilor la data inventarierii (echipament, cazarmament, scule, unelte
etc.) se inventariază şi se trec în liste separate, specificându-se persoanele care răspund de
păstrarea lor. În cadrul evidenţierii acestora pe formaţii şi locuri de muncă, bunurile vor fi
centralizate şi comparate cu datele din evidenţa tehnico-operativă, precum şi cu cele din evidenţa
contabilă. Bunurile cu un grad mare de perisabilitate se inventariază cu prioritate fără a se stânjeni
desfacerea imediată a acestora. Comisia de inventariere are obligaţia să controleze toate locurile în
care pot exista bunuri supuse inventarierii.
Înainte de începerea inventarierii producţiei în curs de execuţie şi a semifabricatelor din producţia
proprie este necesar:
- să se predea la magazii şi la depozite pe baza documentelor, toate piesele, ansamblurile şi
agregatele a căror prelucrare a fost terminată;
- să se colecteze din secţii sau ateliere toate produsele reziduale şi deşeurile întocmindu-se
documentele de constatare;
- să se întocmească documentele de constatare şi să se clarifice situaţia semifabricatelor a căror
utilizare este îndoielnică;
- pe ultima filă a listei de inventariere, gestionarul trebuie să menţioneze dacă toate bunurile şi
valorile băneşti din gestiune au fost inventariate şi consemnate în listele de inventariere în
prezenţa sa;
- de asemenea, acesta menţionează dacă are obiecţii cu privire la modul de efectuare a
inventarierii. În acest caz, comisia de inventariere este obligată să analizeze obiecţiile, iar
concluziile la care a ajuns se vor menţiona la sfârşitul listelor de inventariere;

55
- listele de inventariere se semnează pe fiecare filă de către membrii comisiei de inventariere şi
de către gestionar;
- in cazul gestiunilor colective (cu mai mulţi gestionari), listele de inventariere se semnează de
către toţi gestionarii, iar în cazul predării-primirii gestiunii, acestea se semnează atât de către
gestionarul predător, cât şi de către cel primitor.
Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de inventariere într-un proces-verbal.
Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii trebuie să conţină în principal, următoarele
elemente:
- data întocmirii;
- numele şi prenumele membrilor comisiei de inventariere;
- numărul şi data deciziei de numire a comisiei de inventariere;
- gestiunea inventariată;
- data începerii şi terminării operaţiunii de inventariere;
- rezultatele inventarierii;
- concluziile şi propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor şi ale lipsurilor constatate şi
la persoanele vinovate, precum şi propuneri de măsuri în legătură cu acestea;
- volumul stocurilor depreciate, fără mişcare, cu mişcare lentă, greu vandabile, fără desfacere
asigurată şi propuneri de măsuri în vederea reintegrării lor în circuitul economic;
- propuneri de scoatere din uz a obiectelor de inventar şi declasare sau casare a unor stocuri;
- constatări privind păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integrităţii bunurilor din
gestiune, precum şi alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate.
Pentru toate plusurile, lipsurile şi deprecierile constatate la bunuri, comisia de inventariere trebuie
să primească explicaţii scrise de la persoanele care au răspunderea gestionării.
Pe baza explicaţiilor primite şi a documentelor cercetate, comisia de inventariere stabileşte
caracterul lipsurilor, pierderilor, pagubelor şi deprecierilor constatate, precum şi caracterul
plusurilor, propunând, în conformitate cu dispoziţiile legale, modul de regularizare a diferenţelor
dintre datele din contabilitate şi cele faptice, rezultate în urma inventarierii.
Lista de inventariere serveşte ca:
- document pentru inventarierea mărfurilor, ambalajelor şi altor materiale aflate în evidenţa
cantitativ-valorică în unităţile cu amănuntul;
- document pentru stabilirea minusurilor şi plusurilor valorice din gestiunile inventariate;
- document pentru întocmirea registrului-inventar.

56
 RECEPTIONAREA MARFURILOR

Se efectueaza operatia de luare in primire a marfurilor prin verificarea lor cantitativa si

calitativa.
Achiziţionarea mărfurilor de către comerţul en-gross din sfera producţiei este subordonată
necesitătilor de ordin cantitativ, structural şi calitativ al comerţului en-detail (cu amănuntul) care
trebuie să corespundă la rândul său, volumului şi structurii cererii populaţiei din raza deservită.
Prin urmare, o latură principală a activităţii comerţului en-gross o formeaza recepţia mărfurilor.
Orice primire de mărfuri în orice gestiune (ca de altfel şi la ieşire) este urmată obligatoriu de
recepţionarea produselor respective, în scopul de a verifica :
ü dacă şi-a indeplinit exact obligaţiile asumate, concretizate în documentele ce stau la baza
comecializării mărfurilor (contract, factură, notă de comandă etc.) cu privire la cantitatea,
calitatea şi sortimentul mărfurilor livrate ;
ü dacă organele de transport şi-au îndeplinit obligaţiile asumate în privinţa cantităţii şi
calităţii mărfurilor transportate.
Scopul recepţiei loturilor de mărfuri care determină şi importanţa sa consta în :
ü verificare modului în care furnizorul îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contract cu
privire la sortiment, calitate, cantitate, ambalare, marcare etc. ;
ü verificarea măsurii în care organele de transport şi-au respectat obligaţiile asumate în
legetură cu menţinerea integrităţii cantitative şi calitative a mărfurilor pe toată durata
transportului.
Recepţia mărfurilor este foarte important si din punct de vedere economic pentru consumator,
comerţ şi producţie, întrucât ea contribuie la realizarea următoareleor obiective :
ü evitare patrunderii în reteaua comercială a mărfurilor necorespunzătoare calitativ, ca
structură şi sortiment ;
ü evitarea formării stocurilor supranormativ, care genereaza imobilizări de fonduri şi plăţi
pentru dobanzi;
ü influenţarea directă a producătorilor pentru a furniza numai marfuri corespunzatoare
standardelor, normelor tehnice si caietelor de sarcini, prin refuzul produselor
necorespunzătoare;
ü stabilirea răspunderii materiale pentru orice pagubă produsă ca urmarea a recepţionării unor
mărfuri necorespunzătoare calitativ sau cantitativ.
Dintre toate etapele pe care le parcurg loturile de mărfuri, recepţia calitattivă şi cantitativă poate
genera divergenţe si litigii între furnizor, cărăuş şi beneficiar. În acest sens este necesară
cunoaşterea răspunderilor ce revin fiecăreia dintre parţi.
Răspunderea furnizorului pentru lipsurile calitative sau cantitative ale mărfurilor se
stabilesc în urmatoarele situaţii :
ü nerespectarea riguroasă a calităţii livrate, potrivit normelor şi standardelor de produţie a
acestora;
ü nerespectarea normelor tehnice de ambalare, încărcare, manipulare şi fixare în mijlocul de
transport ;
ü folosirea pentru ambalare a unor materiale necorespunzatoare ;
ü completarea greşită a documentelor de transport prin înscrierea unor date inexacte,
incomplete sau prin înscrierea datelor în alte rubrici decât cele rezervate ;
ü declararea nereală a greutăţii;
ü livrări masive nejustificate care provoacă locaţii şî perturbări în procesul circulaţiei
bunurilor;
ü absenţa sigiliilor corespunzătoare pe mijloacele de transport.

57
 Răspunderile cărăuşului se stabilesc pentru integritatea mărfurilor transportate din momentul
primirii şi până la eliberarea lor către beneficiar. Momentul primirii este specificat prin aplicarea
unei ştampile pe documentul de transport.
Responsabilitatea cărăuşului pentru consecinţele unui transport necorespunzător se refera la :
ü folosirea unui mijloc de transpor neadecvat grupei respective de mărfuri ;
ü prezenţa lipsurilor cantitative rezultate ca urmare a scurgerilor şi avariilor pe timpul
transportului ;
ü neanunţarea beneficiarului în timp util, pentru a se prezenta sâ îşi primească mărfurile.
Răspunderile beneficiarului există dim momentul şi de la locul descărcării până la cel al depozitării
mărfurilor.În această etapă pot apărea lipsuri sau degradări ale mărfurilor.
Ca urmare, beneficiarului îi revin răspunderi legate de:
ü îndeplinirea unor activităţi distincte la primirea mărfurilor cum sunt : executarea
formalităţilor prealabile preluării loturilor de marfă (primirea documentelor d transport) ;
verificarea mijlocului de transport ; cercetarea şi ridicarea sigiliilor de pe mijlocul de
transport; verificarea conţinutului a ambalajelor acestor mijloace; solicitarea reîncărcării
mărfurilor atunci când apar lipsuri pe parcursul transportului;
ü supravegherea executării descărcării mărfurilor, transportarea şi introducerea lor în deposit;
ü efectuarea recepţiei calitative şi cantitative a mărfurilor primite în termenul legal stabilit,
respectiv de 6 ore pentru marfurile uşor alterabile şi de 5 zile pentru celelalte mărfuri.

Etapele procesului de recepţie: Pocesul de recepţie a mărfurilor se realizează de către beneficiar,

cu sau fără prezenţă furnizorului. Locul efectuării recepţiei :

ü poate fi sediul beneficiarului sau sediul furnizorului ; la sediul furnizorului este necesară
prezenţa ambelor părţi ;
ü se alege sediul furnizorului în cazul mărfurilor cu grad ridicat de complexitate deoarece
furnizorul dispune de aparatură complexă, necesară verificării calitative, sau în cazul în
care se livreaza cantităţi mari de mărfuri la intervale scurte de timp.

Tehnologia realizarii procesului de recepţie cuprinde 4 categorii :

ü verificarea integrităţii şi stării igienico-sanitar a mijlocului de transport (prezenţa sigiilor,

eventualele avarii, salubriatatea acestuia, documentele care prescriu calitatea mărfurilor) ;
ü verificarea documentelor (documente de contractare, documente ce însotesc lotul de
marfa) ;
ü identificarea lotului de marfă şi verificarea cantitativă a acestuia ;
ü verificarea calitativă a lotului de marfă.

Alte operaţiuni care au loc simultan cu recepţia :

ü extragerea probelor elementare ;

ü mânuirea, pregatirea şi analiza probelor ;
ü întocmirea documentelor recepţiei ;
ü acceptarea sau respingerea lotului de marfă.

Recepţia mărfurilor este efectuată de o comisie de recepţie, formată din 3-5 membri care au
urmatoarele atribuţii :

ü efectuează recepţia cantitativă şi calitativă a marfurilor ;

ü urmareşte evoluţia calităţii marfurilor recepţionate pe toată perioadă depozitării.

58
Conţinutul etapelor procesului de recepţie : Obiectul controlului de recepţie este lotul de produse
(cantitatea de produse de acelaşi fel, obţinute din aceleaşi materii prime, prin aceleaşi procedee
tehnologice, având aceeiaşi destinaţie, aceeiaşi formă de ambalaj, aceeaşi dată de fabricaţie)

Verificarea documentelor :

- documentele de contractare ( contractul, anexele la contract,graficele de livrări, specificaţiile);

- documentele de însoţire a lotului :documentele de livrare (factură, aviz de expediţie) ; documente

de transport (conosament, scrisoare de trăsură, foaie de parcurs) ; documente de certificare a
calităţii.

ü certificat de calitate : document eliberat de furnizor, prin care acesta dovedeşte calitatea
produsului ; în acesta se menţionează încercările şi probele la care a fost supus produsul în
conformitate cu standardele, normele tehnice sau alte clauze prevăzute în contract ;
ü certificat de conformitate : document eliberat conform regulilor unui sistem de verificare,
ce indică faptul că produsul îndeplineşte condiţiile stabilite printr-un standard sau alte
documente normative date ;
ü certificat de conformitate : declaraţie făcută de furnizor, prin care garantează că produsul
corespunde unui nivel calitativ stabilit printr-un document normativ ;
ü buletin de analiză : se elibereaza pentru produsele alimentare şi cuprinde nivelul
caracteristicilor de calitate ale produsului ; certificat de garanţie : precizează calitatea
mărfurilor, conform prevedrilor contractual, are rol de confirmare a calităţii produsului,
dar şi de garantare a acestuia pentru cumpărător.

Recepţia calitativă : Această etapă are cea mai mare pondere în activitatea comisiei de recepţie. Ea
presupune o serie de operaţiuni în urma cărora lotul este declarat corespunzător sau
necorespunzător drept urmare este acceptat sau respins.

Etapele verificării calităţii lotului de mărfuri :

ü alegerea tipului de verificare ;

ü extragerea eşantioanelor ;
ü verificarea propriu-zisă a calităţii;
ü interpretarea rezultatelor;
ü luarea deciziei de acceptare sau respingere.

Comisia de recepţie efectuează verificarea calităţii pe baza standardelor, care cuprind

caracteristicile de calitate ale mărfurilor verificate, clasificarea deficienţelor acestora precum si
procedura ce trebuie urmărită în cazul constatării unor defecte.

În funcţie de caracteristicile analizate (organoleptice sau de laborator), există următoarele

tipuri de verificări :

1. verificarea calităţii prin atribute

2. verificarea calităţii prin măsurare

59
1. Verificarea calitatii prin atribute presupune:

ü constatarea prezenţei sau absenţei caracteristicii atributive (organoleptice) la fiecare produs

realizat ;
ü stabilirea numărului de produse din eşantion care posedă sau nu caracteristica atributivă
respectivă, deci împărtirea produselor în corespunzătoare şî necorespunzătoare.

Rezultatele verificării prin caracteristici atributive se exprimă în doua moduri :

ü prin fracţiune defectivă : raportul procentual între numărul produselor defecte şi numarul
total de produse verificate ;
ü prin numărul de defecte la 100 unităţi de produs.

2. Verificarea calitatii prin masurare : presupune măsurarea caracteristicilor cantitative la fiecare

produs din eşantion. Pentru verificarea calităţii prin atribute şi măsurare se folosesc metoda
organoleptică şi metoda de laborator.

Metoda organoleptica (analiză senzorială) stabileşte cu ajutorul organelor de simţ proprietăţile

organoleptice ale mărfurilor (aspect, culoare, miros, gust, consistenta, masa sau greutatea). Este o
metodă rapidă, uşoară, prezintă însa dezavantajul subiectivităţii deoarece rezultatele obţinute
depind de acurateţea simţurilor persoanelor care fac verifivarea calităţii şî de pregătirea
profesională a acestora.

Metodele de laborator stabilesc proprietăţile fizice, chimice, mecanice, microbiologoce ale

mărfurilor, cu ajutorul aparatelor şi instrumentelor de laborator. Se poate spune că, în timp ce
verificarea prin atribute este simplă, economică, verificarea prin măsurare este laborioasă,
presupune folosirea unui personal calificat ; ea este în schimb mai precisă .

PRODUSE ALIMENTARE SI NEALIMENTARE

Merceologia – provine de la cuvantul « mercis » din lb latina – care inseamna marfa si « logos »
din lb greaca – care inseamna stiinta.
1. stiinta care studiaza valorile de intrebuintare a marfurilor ;
2. studiaza marfurile din toate punctele de vedere: materii prime, proces tehnologic, structura,
proprietati organoleptice, proprietati fizico-chimice, indici de calitate, metode de verificare
a calitatii, clasificare, sortiment comercial, conditii de ambalare, marcare, depozitate,
transport ;
3. se ocupa de asemenea de imbunatatirea continua a calitatii marfurilor si largirea
sortimentelor, contribuie la impiedicarea patrunderii in reteaua comerciala a marfurilor
necorespunzatoare din punct de vedere calitativ.
Cuprinde doua ramuri:
1. merceologia produselor alimentare;
2. merceologia produselor nealimentare.
Marfa - cel mai uzual criteriu de clasificare al marfurilor se refera la similitudinea caracteristicilor
valorilor de intrebuintare a produselor in consum. Din acest punct de vedere marfurile se grupeaza
in :
1. sectorul de marfa : alimentar si nealimentar.
2. grupa : este un segment al sectorului cu destinatie mai restransa de consum ;ex.
sectorul alimentar are ca grupe: moraritul si panificatia, legume-fructe, zaharoase,
etc

60
 3. articolul : este produsul cu utilitate stricta in consum, avand in linii generale
aceleasi materii prime si aceeasi tehnologie, diferentierile facandu-se intre calitati si
marci de productie sau producatori.
Standardizarea:
- scopul standardizarii il constituie identificarea produselor ; se utilizează codul de bare cu 12-
13 caracteristici pentru producatori si 6-7 caracteristici pentru comert ; decodarea se face cu
scanare optica.
Caracteristicile de calitate:
Caracteristicile psihosenzoriale cuprind proprietatile organoleptice si estetice.
Proprietatile organoleptice determinate cu ajutorul organelor de simt sunt:
a) aspectul, forma, culoarea
b) gradul de compactitate, fluiditate, forma, netezimea
c) mirosul, gustul, aroma
Caracteristicile fizice:
a) masa - cantitatea de materie dintr-un produs det prin cantarire. Masa bruta este masa marfii
inclusiv masa ambalajului. Masa neta reprezinta numai masa marfurilor ;
b) compactitate – gradul de umplere a unui produs cu substanta. Exista produse foarte
compacte ca lemnul, untul si poroase cu goluri de aer numeroase cum e painea, cozonacul.
c) vascozitatea- rezistenta la curgere a unui fluid. Exista produse vascoase cu curgere dificila
gem, bullion cu curgere lejera, miere, lapte batut, smantana.
d) umiditatea – se det prin cantitatea de apa pierduta prin uscare la temperatura de 105 C , f
mare la legume, fructe, carne ;
e) hidroscopicitatea- proprietatea marfurilor de a absorbi vaporii de apa din mediu-maxima la
pulberi, fainuri.
Caracteristicile mecanice:
a) duritatea – proprietatea corpurilor de arezista mai mult sau mai putin la patrundere
b) plasticitatea – proprietatea materialelor de a se modela usor
c) elasticitatea – proprietatea corpurilor de a reveni la forma si dimensiunile initiale
d) durabilitatea – proprietatea de a-si pastra insusirile cat mai mult pe perioada utilizarii in
consum.
Caracteristicile tehnologice-comprtarea unor produse in procesul de prelucrare.
Caracteristicile chimice-definesc cantitatea si felul substantelor chimice din produs, comportarea la
diferiti agenti chimici.
Caracteristicile microbiologice se refera la cantitatea si felul microorganismelor admise in
alimente.
Calitatea marfurilor:
Calitatea produselor este definita prin totalitatea insusirilor concrete si a caracteristicilor
care determina utilizarea lor in raport cu scopul pentru care au fost create, precum si eficienta lor
economica.
Insusirile concrete care caracterizeaza calitatea unui produs alimentar, in functie de natura lui, sunt
insusiri organoleptice, caracteristicile fizico-chimice, starea produsului din punct de vedere
igienico-sanitar, caracteristici microbiologice, ambalarea, marcarea.
Calitatea unei marfi este determinata de:
- parametri tehnici: functionalitate, rezistenta la uzura ;
- parametri economici: consum de nergie de materii prime ;
- parametri estetici: aspect, culoare, forma.
Factori care influenteaza calitatea:
1. proiectarea – stabilita prin standarde pe baza careia se obtine omologarea produsului in
consum.Calitatea unui produs este influentata in proportie de 70-80% de valoarea proiectarii.

61
 2. materiile prime si materiale utilizate - o materie prima de calitate este de natura naturala,
respectiv ecologica fara aditivi, inlocuitori, stimulatori chimici.
3. procesul tehnologic- calitatea utilajului, gradul de igiena. Cuprinde un ansamblu de operaţii
desfasurate pe baza unor retete de fabricatie sau a unui proiect tehnologic.
4. ambalarea.
Functii ale ambalarii:
- pastrare-conservare a calitatii;
- transport –manipularea produselor;
- mijloc de promovare a vanzarii – material utilizat, forma si elementele grafice (desene,
culoare, text); aceste cerinte estetice au mare rol asupra psihicului cumparatorului.
Are influenta pozitiva asupra produsului atunci cand intruneste următoarele conditii:
• este bine construit ca sa poata asigura integritatea produsului ;
• este neutru fata de produsul ambalat;
• corespunde din punct de vedere-sanitar;
• are insusiri estetice privind forma, culoarea, capacitatea, ceea ce poate sa stimuleze vanzarea
produsului;
• este usor de manipulate.
Ambalajele trebuie:
• sa fie din materiale care sa nu cedeze alimentelor substante straine, peste limita
admisa ;
• sa nu modifice caracteristicile organolepticeale produselor alimentare ;
• sa asigure protectie eficienta contra agentilor fizici, chimici si bacteriologici ;
• sa fie curate, dezinfectate si sa nu fie infestate cu insecte si rozatoare ;
• sa nu fie purtatoare de substante toxice pe suprafata lor, anterior sa nu fi fost folosite
pentru depozitarea unor substante toxice ;
• vasele de metal sa nu cedeze metale ;
Fiecare metodă de ambalare are importante valenţe în vânzarea mărfii:
- ambalarea celulară- se face cu pelicule transparente de material plastic, care prin presare
aderă închizând din loc în loc produsul; avantaj- vizionare; dezavantaj-distrugerea
produselor ambalate (fărâmiţare), prezenţa aerului cu impurităţile sale;
- ambalarea cu pelicule aderente – tiipică brânzeturilor, constând în acoperirea cu material
peliculogen care prin uscare, formează un strat protector ferm; avantaje- nu penetrează
aerul, nu se poate atinge produsul; dezavantaje – combinarea peliculei cu stratul de
suprafaţă al produsului, distrugerea cu uşurinţă a peliculei;
- ambalarea sub vid – lapte praf, ouă, cafea; avantaje- etanşeitate perfectă, impermeabilitate;
- ambalarea cu gaze inerte – la produse tip carne felii, ambalate în folii transparente; se
extrage oxigenul şi se introduce azotul; avantaje-nu permite microorganismelor viaţa;
dezavantaje - azotul intoxică microorganismul, dar şi consumatorul, nefiind un gaz specific
vieţii;
- ambalarea Cryovac – carne, preparate carne, peşte, brânzeturi, legume, fructe; ambalarea se
face în folii plastice, se scufundă în apă fierbinte şi se contractă cu 50-80%, luând forma
produsului; avantaje-etanşeitate; dezavantaje – la temperaturi înalte aminoacizii se
descompun şi vitaminele se distrug în produs;
- ambalare ultrapack – lapte, sucuri, în ambalaje de carton închise cu apă fierbinte, cu un
orificiu pentru pai; avantaje – etanşeitate; dezavantaje – distrugere vitamine, după
desigilare trebuie păstrat la frigider;
- ambalare tetrapack – pentru lichide, în cutii vidate şi sterilizate; optimă;
- ambalare freschpack – la preparate culinare, ambalajul fiind o tăviţă subţire de aluminiu cu
peliculă transparentă, vidat, într-un tunel cu apă fierbinte; avantaje – etanşeitate;
dezavantaje –distrugere substanţe proteice, vitamine.

62
 - ambalare aerosol – în recipiente metalice, cu gaz lichefiat pentru cosmetice, metalo-
chimice.
5. marcarea- are dublu rol: de informare - identificare a produsului si rol estetic determinat de
varietatea solutiilor.
Marcarea trebuie sa cuprinda:
- denumirea produsului
- denumirea marcii, fabrica
- numar standard
- data fabricatiei
-cantitatea ambalata
Elementele de informare cuprind:
- stuctura produsului
- conditii de pastrare
- conditii de utilizare
- conditii de intretinere
Formele de marcare sunt:
- etichete litografiate care cuprind printr-o grafica estetica si fotografia produsului ambalat (la
cutiile sau borcanele cu produse conservate) ;
- banderole litografiate folosite de regula la produsele zaharoase ;
- ambalaje de hartie superioara (cerata, metalizata) ;
- stantarea - o imprimare codificata aplicata pe ambalaje metalice sau prin cuvinte aplicata pe
ambalaje de sticla ;
- stampilarea si pirogravarea sunt imprimari in lemn aplicate ambalajelor din acest material.
6. transportul – fiecare grupa are un tip de transport specific. Pentru a-si indeplini rolul de
factor, trasportul trebuie sa asigure :
– mijlocul de transport corespunzator fiecarei grupe de produse;
– conditii de temperatura, umiditate, aerisire-specifice grupei de produse;
– conditii de igiena sanitara pe perioada manipularii si transportului;
– o aranjare corespunzatoare a ambalajelor care sa permita stabilitate pe toata durata
transportului.
Elemente de etichetare si inscriptionare a produselor nealimentare:
În ceea ce priveşte etichetarea produselor textile, H.G. nr. 332/2001 privind etichetarea
produselor textile destinate populaţiei defineşte eticheta astfel: „Orice text scris, imprimat,
litografiat, gravat sau ilustrat, care conţine elemente de identificare a produsului şi, după caz,
instrucţiuni de utilizare, spălare sau călcare şi care însoţeşte produsul prezentat consumatorilor
pentru vânzare sau este aderent la ambalajul acestuia; eticheta poate avea înscrise sau ataşate
suplimentar sigle sau alte însemne ecologice, precum şi elemente de publicitate, cu respectarea
prevederilor legale”.
În cazul etichetării produselor textile este foarte important să se indice modul de întreţinere
al acestora, conform unor simboluri internaţionale.
În ceea ce priveşte produsele cosmetice, Direcţia Consiliului Uniunii Europene 76/768 din
1976, referitoare la produsele cosmetice, prevede ca eticheta acestora să cuprindă În mod
obligatoriu:
I. numele şi adresa fabricantului, comerciantului, exportatorului;
II. ţara de origine;
III. masa netă;

63
IV. termenul de valabilitate exprimat astfel: „a se utiliza de preferinţă înainte de...........”;
V. modul de utilizare;
VI. elemente de identificare a lotului;
VII. lista ingredientelor în ordine descrescătoare a cantităţilor.
Eticheta încălţămintei se face individual, pe unitate de produs, şi presupune înscrierea
obligatorie a mărfurilor pentru părţile componente: partea superioară exterioară(faţă), părţile
interioare şi talpa. Este reglementată de H.G. nr. 26/i998.
Simbolurile pentru părţile componente ale încălţămintei:
Natura materiilor prime din care sunt obţinute părţile componente ale încălţămintei:
Pe lângă elementele de marcare prezentate, pe etichetă sau pe ambalajul produsului este
inscripţionat şi codul de bare. Codul cu bare simbolizează caracterele numerice sau alfanumerice
prin alternarea unor bare de culoare închisă cu spaţii albe.
Informaţiile cuprinse în coduri se referă la:
- elementele de identificare ale produsului: denumirea produsului, denumirea fabricii
producătoare sau marca de fabrică, cantitatea ambalată;
- preţ;
- caracteristici de calitate ale produsului.
Datele codificate în sistemul „cod cu bare” sunt citite prin metoda lecturii optice cu ajutorul
unui echipament informatic numit „scanner”.
Acesta presupune existenţa unor case de marcat electronice, prevăzute cu dispozitive de
citire optică, conectate la calculator.
Interpretarea informaţiilor codificate este imposibilă pentru consumatori.
De aceea informaţiile referitoare la termenul de valabilitate, foarte importante pentru
consumatori, sunt reprezentate clar pe etichete sau imprimate pe ambalaj.
De asemenea, şi alte elemente de identificare a produsului şi de informare a consumatorului
sunt prezentate clar pe etichete sau în documentele care însoţesc produsele.
Eticheta electronica:
Pe scurt EEG este un afişaj electronic al preţului, parte a unui sistem de preţuri electronice,
folosit în magazinele retail (hypermarchet, supermarket, magazine discount, cash&carry).
Termenii de identificare automată şi captură automată a datelor se referă la tehnologiile
care realizează transferul direct al datelor de identificare de pe obiect într-un calculator sau într-un
sistem controlat de un microprocesor fără a se utiliza în acest sens o tastatură sau un periferic
similar. Multe din aceste tehnologii au redus la minim sau chiar nu necesită implicarea factorului
uman în cadrul procesului de preluare a datelor.
Sistemele automate de identificare şi captură a datelor sunt utilizate din ce în ce mai mult
pentru colectarea informaţiilor în aplicaţii din ce în ce mai mult pentru colectarea informaţiilor în
aplicaţii din cele mai variate domenii: industrie, comerţ, transporturi, sănătate, poştă etc.

64
 Aplicaţiile din industrie vizează atât aprovizionarea cu materii prime şi materiale cât şi
procesul efectiv de producţie. Aplicaţiile din domeniul aprovizionării includ recepţia materiilor
prime şi materialelor, sortarea şi depozitarea acestora, gestiunea stocurilor etc. Aplicaţiile din
domeniul producţiei includ monitorizarea comenzilor şi a stadiilor de execuţie, gradul de utilizare
al maşinilor, pontajul muncitorilor etc.
Aplicaţiile comerciale ale sistemelor automate de identificare şi captură a datelor vizează în
principal controlul operaţiilor de depozitare şi distribuţie, gestiunea stocurilor şi a vânzărilor din
magazine, etc.
În domeniul transporturilor sistemele automate de identificare şi captură a datelor servesc
la urmărirea containerelor, a vagoanelor de cale ferată, a camioanelor etc.
Aplicaţiile din domeniul sănătăţii servesc la identificarea pacienţilor, la sortarea şi
gestiunea stocurilor de medicamente, materiale sanitare, reactivi, sânge.
În domeniul poştal sistemele automate de identificare şi captură a datelor sunt utilizate la
sortarea rapidă a corespondenţei şi coletelor.
Alternativa la sistemele automate de identificare şi captură a datelor o constituie colectarea
şi introducerea manuală a informaţiilor. Metoda de colectare şi introducerea manuală a datelor
prezintă următoarele dezavantaje:
Apariţia erorilor atât în timpul înregistrării informaţiilor pe hârtie cât şi la introducerea lor
în calculator. Rata medie a erorilor la introducerea manuală a datelor este de o eroare la 300 de
caractere; pentru comparaţie valoarea specifică codurilor de bare liniare este de o eroare la 800000
caractere, iar în cazul codurilor de bare matriciale de o eroare la 6000000 caractere.
Durata relativ ridicată a operaţiei de colectare şi introducere a datelor. Dacă la sistemele
automate de identificare şi captură a datelor preluarea informaţiilor se realizează aproape
instantaneu colectarea manuală a datelor necesită un anumit interval de timp pentru ca acestea să
fie înregistrate pe hârtie şi ulterior introduse în calculator. Viteza înregistrată în cazul scrierii de
mână a documentelor este de 5-7 caractere/secundă şi poate ajunge la maxim 10-15
caractere/secundă în cazul introducerii datelor de la tastatură. În schimb sistemele automate de
captură a datelor sunt capabile să citească sute de caractere/secundă.
Colectarea manuală a datelor solicită permanent atenţia operatorilor; implicit cresc
costurile asociate cu forţa de muncă, fiind necesară o micşorare a volumului de muncă per operator
pentru a se obţine o acurateţe ridicată în procesarea datelor.
Aceste deficienţe sunt eliminate efectiv când este folosită identificarea şi captura automată
a datelor.
Aproape toate tehnologiile de identificare automată au la bază 3 componente principale,
care constituie totodată şi paşi parcurşi secvenţial în cadrul proceselor de captură automată:
Codificarea informaţiei. Un cod este un set de simboluri sau semne ce reprezintă caractere
alfanumerice. Când datele sunt codificate, caracterele sunt transformate într-un cod ce poate fi
interpretat doar de maşini (la majoritatea tehnologiilor informaţia codificată nu poate fi citită de

65
observatorul uman). O etichetă sau un tag conţinând datele codificate este ataşată produsului,
pentru a permite identificarea sa ulterioară.
Citirea informaţiei codificate este realizată cu ajutorul unui scanner sau a unui cititor;
acesta transformă informaţia citită într-un semnal electric.
Decodificarea informaţiei este efectuată de un dispozitiv numit decodor. Acesta transformă
semnalul electric în informaţie binară din care extrage în final datele iniţiale.
Există o multitudine de tehnologii ce stau la baza sistemelor automate de identificare şi
captură a datelor. De exemplu, numai în grupa codurilor de bare (ce reprezintă în prezent
tehnologia cu cele mai variate aplicaţii) au fost inventate peste 250 de simbologii.
Tehnologii actuale:
Tehnologiile utilizate la identificarea şi captura automată a datelor pot fi clasificate în
funcţie de principiul ce stă la baza achiziţiei de date în următoarele 6 mari grupe:
Tehnologii optice. Cea mai mare parte a acestor tehnologii utilizează simbolurile grafice
cu un contrast ridicat astfel încât să poată fi interpretate cu uşurinţă de un cititor optic. Din această
grupă de tehnologii fac parte codurile de bare unidimensionale şi bidimensionale, recunoaşterea
optică a caracterelor.
Tehnologii magnetice. Acestea au la bază stocarea informaţiei codificate prin magnetizarea
unui suport, respectiv citirea magnetizării remanente a suportului şi refacerea informaţiei iniţiale,
într-un mod similar celui în care sunt înregistrate pe bandă şi redate sunetul şi imaginea. Din
această grupă fac parte:
Tehnologii pe bază de bandă magnetică folosite la cardurile bancare, cartelele de acces la
metrou, carduri de fidelitate, cartele personale de acces la diferite servicii etc.
Tehnologii de recunoaştere a caracterelor tipărite cu cerneală magnetică folosite pe scară
largă de către bănci pentru procesarea cecurilor.
Tehnologii pe bază de unde electromagnetice. La aceste tehnologii transferul de informaţii
între cititor şi tag-urile în care sunt stocate datele se realizează prin unde electromagnetice. Cea
mai reprezentativă tehnologie din această grupă este cea de identificare cu unde de radiofrecvenţă.
Tehnologii utilizând circuite integrate (cipuri). Acestea au la bază mici cipuri (circuite
integrate) înzestrate cu memorie semiconductoare, capabilă să păstreze informaţia codificată.
Cipurile sunt montate pe mici cartele din material plastic (de regulă, de dimensiunea unei cărţi de
credit), fiind de aceea cunoscute sub numele de cartele inteligente (smart carduri), cartele cu cip
sau cartele cu circuit integrat. Cartelele cu cip pot fi recunoscute cu uşurinţă după contactele aurii
care asigură conexiunile fizice între cip şi echipamentul de citire. Ele sunt utilizate în domeniul
bancar sub formă de carduri, în telefonia mobilă sub formă de cartele SIM etc.
Tehnologii biometrice. Acestea utilizează o serie de particularităţi ale organismului uman
pentru a identifica în mod unic, absolut şi sigur un individ. Cele mai cunoscute tehnologii sunt:
recunoaşterea vocală, analiza amprentei digitale şi scanarea retinei.

66
 Tehnologii pe bază de atingere. Stau la baza ecranelor sensibile la atingere (touch-screen)
ale unor dispozitive precum agende electronice, PDA-uri etc. Introducerea informaţiilor se
realizează prin simpla atingere a suprafeţei ecranului ce este dotat în acest sens cu senzori.
Nu toate aceste tehnologii pot fi utilizate în cadrul sistemelor electronice de identificare a
mărfurilor. Cel mai bine se pretează codurile de bare şi tehnologiile bazate pe identificarea cu unde
de radiofrecvenţă.

1. GRUPA DE MORARIT SI PANIFICATIE :

Importanta alimentara, caracteristica cerealelor:
• asigura 85% din necesarul de calorii si 45% din totalul de proteine
• aport in glucide, vitamine, saruri, minerale
• sunt: grau, secara, orez, porumb, orz, ovaz
Produsele de morarit: Faina – produs sub forma de pulbere care se obtine prin macinarea boabelor
de cereale panificabile (grau, secara).
Procesul tehnologic de obtinere a fainii cuprinde doua faze: pregatirea boabelor pentru macinare si
macinarea propriu-zisa.
Tipuri de faina de grau:
– faina alba superioara tip 480
– faina superioara 650- utilizata la painea alba
– faina tip 950- utilizata la paine intermediara
– faina tip 1350- utilizata la paine neagra
In afara de aceste tipuri de faina, se mai obtine faina alba superioara trei nule (000), folosita in
patiserie, faina alba doua nule (00) tip 550, faina graham folosita la painea dietetica.
Conditii de calitate :
- culoarea variaza in functie de tip
- gustul specific, fara nuante de mucegai, acru, ranced
- mirosul este specific, placut
- lipsa impuritatilor
- infestarea cu daunatori nu este admisa sub nici o forma
- aciditatea fainii se explica prin prezenta de saruri minerale, a acizilor proveniti din
descompunerea glucidelor, a substantelor proteice si a grasimilor
- umiditatea nu trebuie sa depaseasca 14,5%
- finetea fainurilor determina randamentul de panificatie
- continutul de gluten trebuie sa fie de minim 22-24%
Ambalarea si marcarea fainii:
- se ambaleaza in saci de panza, curati, in greutate de 80 Kg. Fiecare sac contine o eticheta cu:
denumirea intreprinderii producatoare, denumirea si tipul produsului, data macinarii, data
expedierii din moara, greutate neta.
- In comert faina se desface in pungi de 1 kg.
Crupele :
- se obtin din prelucrarea boabelor de cereale sau leguminoase cu ajutorul unor masini speciale
Clasificare:
- crupe normale-intregi: decorticate- hrisca; decorticate, slefuite, polizate-orez; fragmentate-
brizura de orez, griş, malai;
- crupe larminate- oparite-fulgi de ovaz; prajite- fulgi de porumb
- crupe expandate-pufuleti, pufarini
Malaiul - se obtine prin macinarea boabelor de porumb cu sau fara germen. Contine o cantitate mai
mare de lipide ca graul. Tipuri de mălai : comun, superior, extra.

67
Grisul - se obtine concomitent cu faina alba, avand o structura glanulara. Contine 84% amidon si
18% proteine
Orezul: din bobul de orez prin decorticare, slefuire, polizar, galsare
- tipuri de baza: tip S- decorticare, slefuire cu urme de rizuri; tip G – glasat, decorticare,
slefuire, polizare si lustruire cu talc si sirop de zahar, cu aspect sticlos
Arpacasul - prin decorticarea, slefuirea bobului de orez, grau.
Pufuletii - se obtin din granule de porumb prin expandare si granulare cu diferite adaosuri.
Fulgii de porumb - prin prelucrarea hidrotermica a miezului bobului de porumb la care se adauga
zahar, glucoza, sare, miere, cacao, vitamine, minerale. Se adauga la acestia fulgii de ovaz, orez,
mussli.
Pastele fainoase:
Se obtin din aluat crud, nedospit, modelat si uscat din faina cerealelor sticloase, bogate in gluten, la
care se adauga oua, pasta de tomate, legume verzi etc.
Tipuri de paste fainoase:
a. dupa proprietati: standard, extra, superior
b. dupa forma si dimensiuni: lungi-macaroane, spaghete, taitei, figuri de paste fainoase
(melci, litere, figuri geometrice)
c. dupa continut: simple
Produse de panificatie:
- paine simpla (neagra, semialba, alba)
- paine cu adaosuri: cartofi, ceapa, seminte, tarate
- paine speciala-dietetica, fara sare, graham
- produse de franzelarie simple sau cu adaosuri: cornuri, chifle, batoane, japoneze
Defectele painii: aspect turtit, miez cleios, gust acru, gust amar.
Factorii care influenteaza calitatea painii: faina; drojdia, sare, zahar, grasimi, oua, condimente.
Pentru imbunatatirea calitatii painii se adauga anumite substante care se numesc ameliatori
cum sunt: acidul citric; acidul lactic; acidul asorbic.
Verificarea calitatii painii:
- aspect: painea trebuie sa aiba forma regulata, neturtita
- coaja: neteda, lucioasa, fara lipituri
- culoare: specifica pentru fiecare tip, nearsa, dar nici palida
- miezul: porozitate uniforma, elastic, fara straturi compacte, fara corpuri straine
- gustul si mirosul: placute, caracteristice, fara scrasnet la mestecare datorita impuritatilor
- semne de alterari microbiene – lipsa. Prin ruperea painii sa nu se formeze fire mucilaginose.
Produsele de patiserie:
a) din aluat dospit: cozonac, briose
b) din aluat fluid: blaturi, cheguri
c) din aluat fraged:placinte, fursecuri
d) din aluat oparit: ecleruri , indiene, coji
e) din foitaj: pateuri, saleuri
Biscuiţii se obţin din aluat afânat cu praf de copt, carbonat de amoniu, sodiu în compoziţie
adăugându-se zahăr, grăsimi, arome, ouă, miere etc. Sortiment: zaharoşi, glutenaţi, şpriţaţi; simpli,
umpluţi; ambalaţi, vrac; aperitiv, desert.
Napolitanele – din vafe cu umplutură de creme sunt fabricate din aluat afânat cu carbonat de acid
de sodiu. Umplutura conţine amidon, zahăr, margarină, cafea, cacao, arome, coloranţi.
Stixurile si grisinele - sunt o subgrupă specială, realizate din aluaturi de făină superioară, supuşi
unui proces de deshidratare termică. Pot fi dimple sau cu adaosuri diverse în compoziţie sau la
suprafaţă (de obicei seminţe).

68
 2. CONCENTRATELE ALIMENTARE :

Concentratele alimentare cuprind produsele care prin procese termice sau de hidrolizare îşi măresc
volumul şi sunt apte consumului. Concentratele se obţin prin procesele de deshidratare, fie prin
procedeuri loifilizante, fie prin tratament termic. Procedeul de conservare folosit are în vedere
reducerea la maxim a apei, în afara cărora majoritatea microorganismelor nu îşi pot desfăşura
procesele metabolice. Ambalarea majorităţii concentratelor se face sub vid, sau în pungi
etanşeizate, contactul cu aerul alterând, în majoritatea cazurilor produsul.

Principalul sortiment de concentrate cuprinde:

a. legumele, leguminoasele - sub formă de pulberi sau bucăţi (rondele, batoane);
b. fructe – sub formă de pulberi (destinate în special copiilor) şi bucăţi;
c. crupele de cereale şi leguminoase;
d. pastele făinoase şi fulgii;
e. lactatele – sub formă de pulberi; laptele praf, frişca;
f. ouăle – numai sub formă de pulberi;
g. concentrate proteice cu condimente, legume şi amelioratori gustativi– sub formă de pulberi
mari sau compacte tip cub; tip vegeta, delikat;
h. preparate/ semipreparate culinare – preparate lichide calde- supe, ciorbe, creme,
consomeuri; sosuri; mâncăruri diverse; creme desert, îngheţate etc;
i. produse din carne şi peşte cu concentraţie redusă de apă;
j. grăsimi alimentare aromatizate;
k. cafeaua solubilă.

3. LEGUMELE SI FRUCTELE :
Legumele şi fructele sunt principalele furnizoare de vitamine, glucide optime, substanţe minerale.

GRUPA Componente Condiţii de comercializare

LEGUME
Rădăcinoase - morcovii cu soiurile – Nantes, Chantenay, Uriaş,
Brelicum cea mai nutritivă rădăcinoasă (caroten); diametri curaţi, fără crăpături, pete,
20-50 mm; diametrul conform soiului
-pătrunjel – diametrul 20-50 mm păstârnac –diametrul între 20-50 mm, consistenţă
min. 35 mm, ţelină- diametrul minim 80 mm; conţinut puternică;
uleiuri eterice, minerale; -ridichile cu soiurile de lună,
vară, iarnă;
-sfecla roşie – glucide, potasiu, calciu, vitamina B,C;
soiurile Bordo, Lunga de Erfurt
Tuberculifere cartoful – amidon, azot, vitamina C curaţi, cu ochiuri incipiente,
nepătaţi, nemucegăiţi, cu
diametre standard fără abateri
mari pe lot, puternic
consistenţi
Bulboase -ceapa uscată din arpagic; din sămânţă-ceaclama; prin curate, cu membrană,
răsad-de apă, ceapa verde; la ceapă uscată diametrul hidratate, fără frunze încolţite
bulbului min. 40 mm, înălţimea bulbului min. 60; din bulb
-usturoi – uscat, verde, diametrul bulbului min. 30 mm;
-praz – se utilizează tulpina falsă (bulbul) condiţia zona
albă cca. 1/3 din lungimea tulpinii
Importante: conţin subst. nutritive, fitoncide cu acţiune

69
 împotriva microbilor, vit. C, E, B
Solano- -roşii –vitamina A, B, P, diametru variabil în funcţie de -consistenţă fermă, hidratate,
fructoase soi; coapte, fără pete, înţepături,
-vinete- zaharuri, fosfor, calciu, fier, vit. B,C; cele de cu codiţă.
calitate elastice la apăsare, cu lojile de seminţe puţin
pregnante;
-ardei-vit. C; în varianta gras, lung(capia), gogoşar;
Bostănoase -castraveţii-de seră lungime 30-25 cm, de câmp 19-16cm, -curaţi, consistenţă fermă, fără
Cornişor-3-12 cm; pete, maturitate de coacere.
-dovlecei – în floare; Patssion , alte soiuri; diametru de la
7 cm la 25 cm;
-pepenele galben- soiuri variate: Turkistan, Târgu-Frumos;
-pepenele verde cu clasele de calitate – 1,5-3 kg; 3-6 kg;
peste 6 kg;
Crucifere -varza – albă, roşie, creaţă, de Bruxelles(cu căpăţâni - hidratate, culoare intensă,
aşezate una lângă alte în formă de spirală; tipică soiului, frunza fermă,
-conopida; fără găuri în frunze, fără pete
-gulii/gulioare- diferenţiate prin greutate la conopidă şi gulii;
Frunzoase -spanacul – frunză fragedă, peţiolul mic 5 cm; -culoare intensă specifică
-salata verde- masa cal I-100-150/cal II - 80-100; soiului, frunză fermă, fragedă,
-andivele –o specie de cicoare; pe calităţi- extrav 9-17 cm, fără capete palide (mai puţin
diametru 6 cm; cal I 9-12 cm, diametru 8 cm; cal II 9-24 andive care au culoare alb-
cm, diametrul 10 cm gălbui), fără găuri în frunză.
Conţin: vitamina A, B, C, caroten, săruri.
Condimentare -mărarul, leuşteanul, cimbrul, tarhonul. Consumate pentru -fermitate, frăgezime, parfum
frunze sau seminţele uscate săecific, pregnant.
Păstăioase -mazărea verde în păstăi sau boabe, minim 4 la păstaie, cu -mazărea cu boabe dulci,
gust dulce datorită amidonului, sau relativ dulce; suculente, fragede, fără
-fasolea păstăi(fideluţă, lată, alte soiuri) şi uscată; dăunători; fasolea păstăi
-bamele-lungime 5-7 cm; fragedă, fără aţe, pete,
hidratată;fragede, perişori
moi, fără zone uscate, pătate.
Ciupercile -conţin azot, zaharuri, lipide, calciu, fier, cupru, vit. BD; -pălăria în culoarea soiului,
sunt de mai multe soiuri, în sortimente tăiate, întregi fără pete, nuanţe închise,
dăunători, mucegai, leziuni.
Ambalare - în lăzi de lemn, plastic, cu sau fără cămaşă de hârtie,
între 20-40 kg legumele şi 10-12 kg fructele;
-în casolete plastic, suporturi de plastic cu fără folie, cu
greutate între 0,5- 1,5 kg;
-în plase plastic cu greutate 10-20 kg;
Pastrare
Temperatura optimă de păstrare este în general de 4 grade.
Menţinerea la temperatură sub 0 duce la îngheţare.
Umiditatea optimă între 80-95%, lipsa umidităţii duce la
zbârcire, deshidratare, umiditatea prea mare la
mucegăire.Curăţarea este extrem de importantă-prezenţa
pământului duce la alterarea rapidă ca urmare a numărului
mare de microorganisme existente în acesta

70
FRUCTE Componente Condiţii de comercializare
Seminţoase -merele, pere, gutui -conţinut ferm, diametrul,
concentraţie mare de vitamine, săruri, soiuri variate mărimea standard pe calităţi,
fără pete, zone atacate de
bacterii, coajă netedă
Fructe cu -caise, prune, piersici, vişine cireşe. Clasificarea pe calităţi -hidratate, coajă intactă,
sâmburi se realizează în funcţie de soi şi mărime. ferme, conform standardelor
de mărime ale soiului
Fructe de -căpşuni, afine, zmeură, coacăze – viteză mare de -cu excepţia căpşunilor ce
arbuşti degradare, condiţii de ambalare speciale, scumpe fapt ce impun protecţie specială prin
împiedică comercializarea frecventă ambalaj, restul fructelor nu
sunt tipice alimentului ci
pieţelor agro-alimentare
Struguri -strugurii de masă- soiuri variate, pe clase de calitate -fermi, adezivi la codiţă,
extratimpurii, superiori, mijlocii, obişnuiţi, extra, cal. I şi hidrataţi, fără urme de
II, sortiment variat intern şi de import. Cei extrasezon şi substanţe fitofarmaceutice
extra impun condiţii de depozitare, păstrare
Fructe de -citrice, lime, portocale, mandarine, grapefrut, banane, -tipice fiecărui fruct.
import ananas, papaia, rodii, kiwi, mango, avogado, curmale,
smochine, cocos etc. Soiuri şi ţări de provenienţă diverse.
Ambalare - în lăzi de lemn, plastic, cu sau fără cămaşă de hârtie,
între 20-40 kg legumele şi 10-12 kg fructele;
-în casolete plastic, suporturi de plastic cu fără folie, cu
greutate între 0,5- 1,5 kg;
-în plase plastic cu greutate 10-20 kg;
Pastrare Temperatura optimă de păstrare este în general de 4 grade.
Menţinerea la temperatură sub 0 duce la îngheţare.
Umiditatea optimă între 80-95%, lipsa umidităţii duce la
zbârcire, deshidratare, umiditatea prea mare la mucegăire.
Curăţarea este extrem de importantă-prezenţa pământului
duce la alterarea rapidă ca urmare a numărului mare de
microorganisme existente în acesta

Conservele din legume şi fructe utilizează următoarele metode de conservare:

- congelarea (-30 grade, apoi păstrarea la –18 grade) – pentru legume (varză, fasole, mazăre,
conopidă, ardei, cartofi curăţaşi, feliaţi etc.) şi fructe la care se mai adaugă zahăr tos 1/3 din
cantitate pentru a se evita oxidarea.
- deshidratarea /pierderea apei prin procese termice, viaţa microorganismelor încetând la 30%
umiditate. La legume-rădăcinoase, ceapă, cartofi, varză, mazăre, amestec de legume şi fructe –
prune, caise, struguri, vişine, cireşe, amestec de fructe etc. Pentru deshidratare se taie în felii,
rondele, tăiţei, se opăresc şi se deshidratează. -Conserve din fierberea fructelor cu zahăr – constau
în fierberea în sirop de zahăr cu concentraţie de peste 50% şi utilizarea unor acizi alimentari ca
tartric, citric, lactic. Conţinutul de fructe să depăşească 45 %. Sortimentele sunt: marmelada;
gemul care foloseşte inclusiv pectina pentru pentru gelificare, dulceaţa. Ambalare în borcane
pasteurizate şi etanşe de sticlă sau în forme de plastic cu folie adezivă de staniol. Păstrare la 10-20
grade.
- conserve sterilizate din legume-fructe cuprinde cel mai larg sortiment:
a. în soluţii de sare-saramură: mazăre, fasole, dovlecei, bame, spanac, castraveţi,
ciuperci etc;

71
 b. în bulion – tomate, vinete, bame, ghiveci etc;
c. în ulei – vinete, bame, tocană etc;
d. în apă – spanac, zarzavat supe, foi viţă;
e. în oţet (marinare) – castraveţi, gogoşari, ciuperci;
f. în suc de zahăr pentru fructe – compoturi, creme, piureuri.
Ambalarea se face în borcane de sticlă, cutii metalice, cutii de carton. Păstrarea la 4-18 grade,
umiditate maximă 80%. În păstrarea conservelor sterilizate principala problemă o reprezintă
bombajul. Acesta poate fi: fizic, chimic, microbiologic. Regula este ca la apariţia bombajului
conserva se scoate din consum.
Semiconserve de legume:
1. legume uscate – uscarea consta in deshidratarea partiala a legumelor (indepartarea
apei din continutul lor), pana ce in legume nu mai raman decat circa 14% apa.
Uscarea se poate face cu ajutorul caldurii naturale (uscare la soare) si cu ajutorul caldurii
artificiale(in uscatorii. Sortimentul de legume uscate cuprinde: ceapa uscata, cartofi uscati,
radacinoase uscate, praz. Ambalarea legumelor uscate se fac in saci de hartie, legati bine pt a se
asigura o inchidere perfecta. Ambalarea se mai face in pungi, foi din material palstic. Pastrarea se
face in incaperi uscate, la temperatura de circa 20C si umiditate relativa a aerului de 70-75%.
2. legume congelate- sunt indicate legumele cu consum mai mic de apa.
Sortimente de legume congelate: fasolea pastai, mazare extrafina si fina, patlagele rosii,
spanac piure, dovlecei, balme sultanine, conopida. Indici de caliatate: aceste produse tb sa aiba
culoarea si forma caracteristice soiului respectiv, consistenta sa fie frageda , tb sa fie lipsite de gust
si miros straine. Ambalarea se face in pungi de celofan, hartie pergaminata, in cutii de carton si in
saci de hartie. Pastrarea se face in frigorifere, la temperatura de -20C si umiditate relativa a aerului
de 98%. Termenul de pastrare pentru legumele congelate este de 6 luni.
3. legume murate
Murarea este un proces prin care sunt create conditii favorabile fermentatiei lactice.
Pentru murare sunt indicate legume tarzii si semitarzii, cu un continut minim de zahar de 2%.
Sortimentul de legume murate: varza murata tocata sau in capatani, castraveti murati, patlagele
verzi murate(gogonele), pepeni verzi murati, ardei grasi umpluti cu varza (gogosari), muraturi
asortate. Indicii de calitate sunt:marimea aproape uniforma, sanatoase, consistenta tare sau elastica,
crocanta, gustul potrivit de acrisor, zeama limpede. Ambalarea se face in putini sau butoaie de fag
sau stejar(bine papurite,fara miros strain). Depozitarea se face in locuri racoroase , la temperatura
de 0….5C
4 .legumele sarate
Acestea se obtin prin adaugarea de sare comestibila in proportie de 15-20%. Sortimentul acestora
sunt : verdeturile la sare(patrunjel,marar), dovlecei la sare, ardei la sare.
5.legumele in otet(marinate)
Se obtin prin adaugarea de otet de 6 sau 9 grade. Acidul acetic existent in otet ajuta la conservare,
creând un mediu nefavorabil dezvoltarii microorganismelor.
6. produsele obtinute din tomate: bulionul de toamna, pasta de tomate si sucul de rosii.
Conditii de calitate ale bulionului si pastei de tomate: aspect tb sa fie de masa omogena, densa , sa
nu prezinte semne de alterare, mirosul si gustul sa fie placut, culoarea sa fie rosie-aprins pana la
rosie-caramizie, uniforma in toata masa. Ambalarea se face in borcane de sticla, cutii de tabla.
Pentru transport, ambalajele se introduc in lazi de lemn. Depozitarea se face in magazii uscate, la
temperatura de maxim 10 grade si umiditate relativa a aerului de maxim 75 %.
Conserve de legume:
1.conserve de gatit: conservele de legume in apa si conservele de legume bulion. Conservele de
legume in apa: conservele de fasole pastai, de mazare, de dovlecei, ardei iuti, spanac etc.
2.conserve de legume in ulei: ghiveci in ulei, tocana de legume, ardei umpluti cu orez, patlagele
vinete in ulei

72
3.conserve de legume dietetice: mazare fara sare, fasole pastai fara sare, rosii in bulion fara zahar
si sare.
Atat pentru pastrarea legumelor cat si a fructelor este necesar sa se asigure conditii
corespunzatoare: temperaturi cat mai mici, insa sa nu scada sub punctul de inghet al acestora,
umiditate relativa a aerului. Este indicat ca fructele sa fie tinute intuneric , pt ca lumina
favorizeaza si grabeste maturatia. Ele trebuie controlate periodic, indepartandu-se cele bolnave sau
cu inceput de alterare.
Semiconserve de fructe :
1.fructe uscate deshidratate: prune uscate, mere uscate, struguri uscati.
2. fructe congelate: capsuni , mere, afine, zmeura, visine, caise.
3. pulpele si marcurile de fructe: semifabricate de fructe obtinute cu ajutorul unor conservanti
chimici, si folosite la obtinerea marmeladei.
4. produsele conservate cu zahar: marmelada, gemul si dulceata.
Conditii de calitate ale marmeladei:
- tb sa fie netede sau usor ondulata la suparafata, usor umeda fara sa siropeze
- sa nu prezinte semne de mucegaire sau fermentare
- sa aiba culoare uniforma si consistenta normal gelificata
- atunci cand este rasturnata din lada pe o suparafata plana tb sa-si pastreze forma
- miros caracteristic
- gust placut dulce-acrisor
- termenul de garantie este de 4 luni cand e ambalata in ladite de lemn si 12 luni in borcane de
sticla
Conserve de fructe::
1. compoturile: se clasifica dupa: felul fructelor (dintrr-un singur fel sau
asortate) si dupa compozitie (cu zahar si dietetice)
2. cremele de fructe: pireul de castane
Conditii de calitate ale compoturilor:
- recipientele cu compot sa fie ermetic inchise, neturtite, nebombate
- fructele sa fie de dimensiuni apropiate de aceeasi variatate, acoperite cu sirop
- siropul este limpede sau slab opalescent
- fructele tb sa fie potrivit de tari, nedestramate, de culoare caracteristica
- gust placut , caracteristic
- continutul de fructe este de 45-57% in functie de sortiment
Defectele compoturilor:
- gust fad, datorita fructelor fara aroma sau necoapte
- fructe terciuite, din cauza oparii exegerate sau fructelor prea coapte
- fructe tari, datorita oparirii insuficiente

4. STIMULENTE SI CONDIMENTE:
Stimulentele :
Ceaiul – este un produs ce se obtine din frunzele culese de la arbustul de ceai si care sunt supuse
unor prelucrari speciale. Arbustul creste in China, Japonia, India, Brazilia etc, avand o inaltime de
1 m. In comert ceaiul se prezinta sub forma de ceai verde si negru.
Ceaiul uscat are culoare inchisa si se sorteaza in trei calitati: ceai de calitate superioara, ceai de
calitatea I, ceai de calitatea a II-a.
Ceaiul:
a. obţinere – din frunzele arbustului de ceai – conţine o substanţă asemănătoare
cofeinei – theină în proporţie de 1,5-3,5%;
b. producători mondiali: China, Ceylon, India, republicile ruse din orient, America
Latină;

73
 c. ceaiul verde se obţine prin opărirea cu vapori de apă, răsucire, uscare; ceaiul
negru prin ofilirea frunzelor, răsucire, fermentare;
d. calităţile ceaiului: superioară obţinut din recolta I, frunze negru-argintiu, infuzie
galbenă; medie- recolta a II a , frunze negru închis, infuzie galben-deschis; inferior
din recolta a III-a şi a IV a, frunze negru-cenuşiu;
e. sortiment comercial – frunze, plicuri instant;
f. ambalare – cutii carton, cutii metalice;
g. păstrare – umiditate 70-75%; tem. 16-20 grade; rezistă în condiţii de păstrare
corespunzătoare 1 an şi peste:
Cafeaua - se obtine din semintele arborelui de cafea specia Cafea, familia Rubiaceelor. Se poate
intrebuinta numai dupa ce a fost prajita si macinata. Prajirea cafelei se face in prajitoare la
temperatura de 180-200 grade C. Inlocuitorii de cafea (surogatele) sunt produse care seamana la
culoare cu cafeua macinata si se obtin prin prajirea si macinarea boabelor de orz, secara naut,
cicoare, arpacas.
Cafeaua:
1.provenienţă: arborele de cafea, soiurile cele mai cultivate – arabica şi robusta;
2.producători mondiali: Brazilia, Columbia, Costa Rica, Angola, Nigeria, Guatemala, India
altele;
3.obţinerea se face deshidratând fructul şi separând partea cărnoasă;
4.substanţa activă – cofeina există în funcţie de soi în proporţie de 0,7-1,8%, prezenţa sa
fiind mai maximă în soiul robusta;
5.caracteristici: culoare la cafea verde -de la alburiu la verzui-albastru- culoarea deschisă
tipică cafelei de calitate; la prăjire – culoarea închisă coacere defectuoasă, culoarea deschisă
coacere corectă; mărimea boabelor – boabele mici sunt specifice cafelei de calitate
superioară; procentul de cafeol (eter mirositor) dă parfumul cafelei;
6.sortiment comercial:
- cafea boabe crudă;
- cafea boabe prăjită;
- cafea măcinată în diferite concentraţii- pulberi;
- cafea cu arome de vanilie, ciocolată, fernet, etc;
- cafea decofeinizată 0,5% cafeină;
- cafea solubilă – ness, fără adaosul de celuloză al cafelei natur, mai concentrată;
- surogate, înlocuitori de cafea – boabe de cicoare, secară, alpacaş; amestec de cafea şi
surogat;
- ambalare – de obicei vidată, în cutii metalice;
- păstrare – umiditate 65% pentru cea prăjită; 75% pentru verde; 80-85% ambalată; tem.
16-20 grade; rezistă în condiţii de păstrare corespunzătoare 1 an şi peste:
Pudra de cacao – produs hranitor ce se prezinta sub forma unei pulbere fine, de culoare bruna, gust
amrui, placut.
Cacao:
a. obţinere – din fructul arborelui de cacao, care prin presare formează turte din
care se extrage untul de cacao, iar prin măcinare se extrage praful de cacao; conţine
o substanţă asemănătoare cofeinei- theobromina;
b. producători mondiali: fostele colonii Olandeze, Germane cea mai valoroasă fiind
cea Olandeză;
c. caracteristici de calitate – culoarea deschisă îndică o calitate mai slabă, cea
închisă o calitate superioară;
d. ambalarea în pungi de hârtie etanşe, sigilate, cutii de carton, tablă;
f. păstrare – umiditate 75%, tem. 16-20 grade; rezistă în condiţii de păstrare
corespunzătoare 1 an şi peste.

74
 Condimentele - fac parte din grupă de produse gustative şi cuprind următoarele subgrupe şi
sortimente de mărfuri:

CONDIMENTE Sortiment Caracteristici

ACIDE -oţetul alimentar (acid acetic)
– în varianta oţet de vin; oţet
distilat din apă şi acid acetic;
oţet de mere; oţet de miere;
-sarea de lămâie (acid tartric)
-acidul citric
VEGETALE-PICANTE -piperul- varianta albă este
negru cu coajă decorticată;
-muştarul – din prelucrarea
seminţelor cu apă, oţet, vin,
zahăr, sare, cimbru, tarhon;
-boiaua – uscarea şi
măcinarea unor soiuri de
ardei dulci şi iuţi;
VEGETALE- -vanilia –din fructul de
MIRODENII (Aromate) vanilie;
-coriandrul – fructul unei
plante;
-enibaharul –pentru
aromatizare carne;
-dafin –frunze pentru
aromatizare legume, peşte;
-scorţişoara- din coaja de
copac uscată şi pisată;
-cuişoarele sunt muguri de
florali ai unui arbore;
oregano, busuioc, etc
SALINE -sarea de bucătărie
-oţetul de vin este
falsificat de obicei cu
oţet distilat; tăria nu
este corectă;
-din drojdia vinului, în
concentraţii mari
extrem de iritantă;
-din fermentaţia
sucului de lămâie,
fiind superior sării de
lămâie;
-boabe-măcinat, alb-
negru;
-dulce-iute; simplu cu
hrean, alte adaosuri;
-dulce-iute; praf-pastă;
-păstăi lungi, scurte;
esenţe; zahăr vanilat
(cu esenţe);
-se comercializează
sub formă integrală
sau la unele măcinate,
în ambalaje etanşe din
hârtie, sticlă, plastic.
-extra fină, fină,
grunjoasă, granulată;
cu sau fără iod, cu
arome;

1. Condimentele de la care se folosesc semintele:

- mustarul se obtine din semintele plantei cu acelasi nume: mustar alb, mustar negru, mustar
vanat
- nucsoara se obtine din semintele arborelui tropical Myristica.
2. Condimente sub forma de fructe:
- coriandru ; anasonul ; chimenul ; enibaharul ; vanilia ; piperul ; boiaua de ardei
3. Condimente cultivate pentru flori si partile din flori:
- cuisoarele
- sofranul

75
4. Condimente la care se folosesc frunzele:
- foile de dafin
5. Condimentele la cer se intrebuinteaza coaja:
- scortisoara
6. Condimente acide si saline:
- acide: otetul si sarea de lamaie
- saline: sarea comestibila(extrafina, fina, marunta si uruiala).

5. AMIDONUL, GLUCOZA, ZAHARUL, PRODUSELE ZAHAROASE SI MIEREA

Amidonul :
- o substanta alimentara grauntos-fainoasa, de culoare alba –galbuie, se gaseste in tesuturile
vegetalelor.
- este intrebuintat la obtinerea unor produse zaharoase cum este glucoza si este folosit in industria
produselor alimentare la obtinerea rahatului si a bomboanelor, in industria farmaceutica la
fabricarea comprimatelor, in industria cosmetica la obtinerea pudrei.
- Se clasifica dupa materia prima folosita: amidon de cartof, amidon de porumb, amidon de grau,
amidon de orez, amidon de orz.
Glucoza:
- se gaseste in cantitati mici in aproape toate tesuturile organismelor animale si vegetale. In
cantitati mai mari se gaseste in stare libera in fructe si in miere.
- constituie alaturi de zahar o materie prima importanta in industria produselor zaharoase.
- se clasifica in doua tipuri: glucoza lichida (calitate superioara si calitatea I) si solida
Zaharul:
- o substanta solida cristalizata de culoare alba si cu gustul dulce usor solubila in apa ce se
obtine prin prelucrarea sfeclei de zahar sau trestiei de zahar, si care constituie unul din
alimentele de baza ale omului.
- are o mare valoare calorica, e folosit in cantitati din ce in ce mai mari(consumul anual de
zahar in tara noastra este de 35-40kg pe locuitor)
- 3 tipuri de zahar: zahar cristal (tos), zahar bucati, zahar pudra.
Conditii de calitate ale zaharului:
- culoarea tb sa fie lucioasa la zaharul cristal si alba-mata la zaharul bucati sau pudra.
- aspectul. Zaharul cristal se prezinta sub forma de cristale nelipicioase , uscate, neaglomerate;
zaharul bucati se prezinta sub forma de bucati curate si fara pete; zaharul pudra trebuie sa
aiba aspectul de faina fina, nelipicioasa , uscata.
- nu tb sa prezinte miros sau gust straine.
- umiditatea este de maxim 0.15%.
Defecte ale zaharului:
- defecte datorate procesului tehnologic: culoare, prezenta aglomerarilor, prezenta cristalelor
neuniforme, prezenta impuritatilor metalice;
- defecte de ambalare;
- defecte cauzate de manipularea incorecta sau pastrarea necorespunzatoare.
Clasificarea produselor zaharoase:
1. produse de caramelaj : bomboane sticloase neumplute si bomboane umplute
2. drajeuri
3. caramele
4. produse de laborator: fondante simple, bomboane fondante umplute, serbeturi, bomboane,
jeleurilor
5. produse de ciocolata:produse de ciocolata neumplute si produse de ciocolata umplute.
Conditii de calitate ale ciocolatei:
- aspect exterior: suprafata lucioasa, fara pete, bule de aer

76
 - aspectul in sectiune: masa omogena, fara bule de aer in ruptura
- mirosul si gustul tb sa fie placute, aromate
- consistenta tb sa fie tare, casanta la rupere
- culoarea maro inchis pana la maro deschis
- umiditatea este de 2% pentru toate tipurile
- continutul in grasimi este de 26-31% in functie de sortiment
6. halva : halva simpla, halva desert si halva cu adaosuri
7. rahat: aromatizat si cu adaosuri
8. inghetata: cu lapte, vanile, cacao, fistic, capucino
Mierea - este un aliment natural dulce, hranitor si gustos, produs de albine.
Clasificare:
1.dupa provenienta: miere de flori si miere de mana (provine in intregime sau in cea mai mare
parte din sucurile dulci de pe alte parti ale plantelor in afara de flori, in ceea ce priveste valoarea
nutritiva este inferioara mierii de flori)
2.dupa provenienta, insusiri calitative si valoare comerciala: tip A (miere de flori si miere de mana
cu insusiri calitative si valoarea comerciala superioara: miere de salcam, tei, izma) si tip B (miere
de flori si miere de mana care nu se incadreaza la tipul A)
3.dupa proprietatile organoleptice: calitatea I si calitatea II
Conditii de calitate ale mierii:
- aspectul: tb sa fie fara spuma si fara adaosuri de falsificari, sa nu contina corpuri straine
- culoare: cea de calitatea I este aproape incolora sau galbena-deschis, la calitatea II culoarea
galbena – inchis
- gustul si mirosul: miros placut, gustul dulce, nu e admis gustul acru sau gustul de ceara
- aroma: e data de nectarul floral
- consistenta tb sa fie uniforma, fluida, vascoasa sau cristalizata
- continutul in apa: maxim 20%
- mierea artificiala: nu are in continutul ei vitamine, enzime arome.

6. GRUPA PRODUSELOR LACTATE :

Laptele – unul din cele mai importante alimente de origine animala :

- contine: lipide, protide, glucide, saruri minerale, vitamine
- e un aliment usor digestibil
Defectele:
a.defecte de gust si miros : gust amar se poate datora unor furaje, gustul acru se dat formarii
acidului lactic, gustul si mirosul de seu se dat oxidarii grasimilor laptelui tinut la lumina, gustul
metalic se dat patrunderii in lapte a unor cantitati mici de metal, provenite de la vasele de
colectare, mirosul de balegar apare cand lapetele a fost pastrat mai mult timp in grajd, gustul sarat
se datoreste imbolnavirii ugerului
b.defectele de consistenta: actiunea unor bacterii
c.defecte de culoare: culoarea rosie dat picaturilor de sange patrunse in lapte in cazul unor
afectiuni ale ugerului, culoare albastra dat activitatii bacteriilor cromogene
Sortimentul comercial de lapte de consum:
a) laptele crud –laptele netratat termic si racit la temperatura de maxim 10 grade Cdupa ce a
fost curatat de impuritati
b) lapte pasteurizat –curatat de impuritati, tratat temic prin incalzire in pasteurizatoare si apoi
racit la temperatura de maxim 8 grade C.
Marcarea se face pentru bidoane prin etichetare (etichete prinse de bidon cu următoarele
specificatii): denumirea sau emblema unitatii producatoare, categoria si tipul laptelui, ziua livrarii,
continutul in litri, numarul STAS-ului.

77
 Smantana - clasificare:
- smantana dulce (frisca) cu un continut de 32% grasime
- smantana fermentata care se clasifica in : Tip 30 (cu 30% grasime), Tip 25(cu 25 % grasime)
Defectele smantanii:
- defecte de aspect si consistenta – poate prezenta un aspect spumos si o consistenta
mucilaginoasa(dat folosirii unor vase murdare)
- defecte de gust: gust acru dat aciditatii prea mare a laptelui, gust amar (dia cauza furajelor),
gust ranced
Untul: de doua calitati:
- unt superior
- unt de msa: unt de masa calitatea I, unt masa calitatea II
Indici de calitate ai untului:
- culoare si aspect: culoare alb galbui pana la galbena pai, uniforma in toata masa, cu luciu
specific sau mat. In sectiune produsul sa nu prezinte picaturi vizibile de apa sau goluri de aer.
- mirosul si gustul tb sa fie placute caracteristice aromate ; nu este admis la unt gustul acru ranced
de mucegai sau alt gust strain.
- consistenta untului de 10-13 grade C este masa compacta.
- ambalajul tb sa fie curat , nedeformat ingrijit
- continutul de grasime este de 80% la untul superior si 74% la untul de masa (calit I si II)
- se livreaza sub forma de pachete avand un continut de 25,50,100,250,500 g. pachetele de unt
superior se invelescin hartie metalizata, iar cele de unt de masa in hartie pergament.
- tb depozitat in incaperi frigorifice la temperatura de maxim 4 grade C. in unitatile de desfacere
temp tb sa fie de 12 grade C.
Defectele untului:
- defecte de gust si miros: gust amar cauzat de hranirea animalelor cu foi de sfecla; gust
metalic din cauza vaselor metalice necositorite, gust de mucegai dat pastrarii indelungate;
gust acru cand se faol smantana cu acciditate mare; ranced dat pastrarii necorespunzatoare.
- defecte de aspect culoare si consistenta: aspect apos dat malaxarii necorespunzatoare a
untului; pete de mucegai ca urmare a nerespectarii conditiilor de depozitate, culoare prea
intensa din cauza pigmetilor, consistenta moale sau prea tare din cauza baterii
necorespunzatoare a untului
- defecte de ambalaj: ambalare necorespunzatoare, marcare defectuoasa sau pastrarea la
temperaturi ridicate
Branzeturi :
1.dupa specia de la care provine laptele: din lapte de vaca si din lapte de oaie.
2.dupa consistenta pastei: branzeturi moi, semitari, tari.
3.dupa continutul in grasime: branzeturi creme duble (min 60% grasime), branzeturi creme (50 5
grasime), branzetri f grase (45% grasime), branzeturi grase (40% grasime), branzeturi trei sferturi
grase(30% grasime), branzeturi semigrase (20% grasime), branzeturi un sfert grase(10% grasime),
branzeturi slabe (sub 10%).
4.modul de obtinere: proaspete, fermentate, framantate si topite.
Clasificare:
a. după specia de lapte: de vacă; de oaie; de bivoliţă; mixte;
b. după conţinutul de apă: moi – peste 50% apă; semitari – 40-50% apă; tari – sub 40% apă;
c. după conţinutul de grăsime: clasificarea este variată pornind de la 60-70% grăsimi şi ajungând la
2% la cremele dietetice;
d. după modul de obţinere:proaspete; fermentate; frământate; topite; creme; speciale;
Defectele branzeturilor : sunt de formă, consistenţă, gust, miros, culoare :
-defecte de formă – datorate ambalării şi depozitării defectuase;

78
 -defecte de consistenţă datorate pastei – de obicei caracterul lipicios datorat unei cantităţi prea mari
de apă;
-defecte de desen – goluri prea numeroase sau mari din cauza deshidratării excesive, goluri prea
puţine din cauza maturării la temperaturi prea scăzute;
-defecte de gust şi miros – acru (aciditate prea mare a laptelui) amărui ( amidon, furaje tratate)
mucegai;
Bolile brânzei: balonarea timpurie, putrezirea cenuşie – pasta devine gri-albăstruien sub influienţa
bacteriilor de fermentatia ; mucegăirea.
Branzeturi proaspete:
- casul din lapte de vaca sau de oaie (cas gras si slab)
- urda : urda sarata si dulce
- branza proaspata de vaca
- branza proaspata aperitiv e obtinuta din branza proaspata de vaca cu adaos de sare si
condimente
- branza prospata de vaca cu smantana
Branzeturi fermentate:
1. branzeturi cu pasta moale: telemeaua
2. branzeturi semitari: branza Trapist, Olanda si Rasnov
3. branzeturi tari: svaiter si branza parmezan
4. branzeturi mature cu anumite mucegaituri: branza Bucegi, Postavarul
5. branzeturi oparite: cascavalul
Defecte ale branzeturilor:
- defect dat calit inferioare a materiei prime, a procesului tehnologic
- defecte de forma dat ambalarii defectuoase
- defecte de consistenta
- defcte de desen apar sub forma de goluri pre numeroase
- defecte gust si miros: gust acru, amarui
- defecte de culoare; culoare neuniforma
Alte produse lactate acide dietetice:
- iaurtul
- crema de iaurt
- lapte batutu
- chefir
Produse lactate cu diferite adaosuri:
1. crema de lapte : cu arome, cu cacao, cu fructe
2. frucotla: lapte smantanit pasteurizat cu adaugare de diferite arome.
Conserve de lapte:
- laptele concentrat
- lapte concentrat cu zahar

7. OUALELE:

- unul din produsele alimentare care datorita substantelor pe care le contine are valoare
nutritiva ridicata
- este format din coaja (invelisul exterier, rol de protectie), membrana cochilifera (se gaseste
sub coaja si e formata din doua membrane lipite intre ele la ouale proaspete, care se desprind
una de alta pe masura invechirii, formandu-se o camera de aer), albus si galbenus
- contine: apa 71%, substante proteice 13 %, substante grase 13%, glucide 0.85 % minerale 1
%.

79
 - prospetimea se determina verificand aspectul exterior si interior al oualelor. Coaja oualelor
proaspete tb sa fie curata, tare, intreaga, fara miros, pete => aspectul mat se dat cuticulei care
dispare pe masura ce ouale se invechesc iar coaja capata luciu. Ouale invechite se recunosc
dupa: coaja lucioasa, , camera de aer este mai mare, albus apos.
Marcarea se face pe ambalaj si pe oua cu data ouatului. Pastrarea se face in incaperi curate,
racoroase, cu temperaturi de 0-14 grade Celsius, uscate, fara daunatori sau miros strain, ferite de
razele solare si de marfuri al caror miros se poate transmite.
1. Valoare alimentară extrem de complexă constând în:
- ovolitelina – proteină conţinută de gălbenuş;
- lipide, dintre care lecitina cu rol important pentru celula nervoasă;
- substanţe minerale - fosfor, fier, calciu;
- vitamine – A, B, D, E, PP.
Oul este uşor digestibil – 91-95% oul fiert.
2. Sortimentul de ouă:
g. după mărime: mari peste 50 gr; mici 40-50 gr;;
h. după gradul de prospeţime: foarte proaspete – 5 zile de la ouare;
proaspete 114-20 zile; conservate. Conservarea se face prin păstrarea la
temperaturi de 1- -0,5 grade şi umiditate 80%; congelare; deshidratare;
3. Ambalarea în cofraje, 30 bucăţi;
4. Marcarea pe ambalaj şi pe ou cu tuş special, notând data sortării şi ambalării;
5. Păstrarea la temp. 0-14 grade, umiditate 70%, ferite de radiaţii solare. La păstrare
trebuie pornit de la aspectul că la ou coaja este cu pori prin care se face schimbul cu
mediul;
6. Condiţiile de calitate: coajă intactă, curată, uscată, cele proaspete cu un vag strat
de praf de calciu; albuş clar-translucid; gălbenuş vizibil, sferic, uşor aplatizat, mobil
la răsucire revenind în poziţie centrală.

8. GRASIMILE ALIMENTARE :
- sunt alimente importante din punct de vedere energetic, deoarece prin ingerarea unor cantitati
relativ mici, organismul beneficiaza de un numar mare de calorii in comparatie cu alte alimente
- detin o pandere de 25-35% din ratia calorica zilnica
- se obtin din tesuturile animale si din fructele si semintele unor plante, prin topire, presare sau prin
extractie, urmata de rafinare
- Se impart in doua grupe:
• de origine vegetala : lichide (ulei de masline,floarea soarelui,rapita, dovleac rafinat,
migdale) si solide (untul de cacao, de palmier, de cocos, margarina )
• de origine animala : lichide (uleiul de balena, delfin) si solide (untura de porc, untura de
pasare, jumarile comestibile)
Marcarea cuprinde date utile pentru identificarea produsului: data fabricatiei, compoziţia, calitatea,
masa neta, conditii de pastrare.
Pastrarea grasimilor se face in incaperi uscate, curate, dezinfectate, intunecoase, aerisite, la
temperatura de 4-10 grade C si o umiditate relativa a aeruluide 60-90%. Alaturi de grasimi nu se
depoziteaza produse cu miros particular (peste, condimente)

9. CARNEA SI PRODUSELE DIN CARNE :

1.Sortiment: din punct de vedere comercial în grupa carne sunt incluse: carcasa animalelor
de măcelărie, a păsărilor, vînatului precum şi a produselor obţinute din acestea.
Carnea se obţine şi comercializează astfel:
a. de la taurine – carnea de viţel, mânzat, vită, în funcţie de vărsta de
sacrificare;

80
 b. de la porcine – purcel de lapte, porc;
c. de la ovine – miel, oaie, batal;
d. de la păsări – galinacee (găini, curcani); palmipede (gâşte, raţe); iepuri,
vânat.
2.Valoarea nutritivă – conţine toate substanţele substanţe nutritive de care are nevoie
organismul uman, în special proteine de clasa I, aminoacizii esenţial cu rol de refacere a
celulelor, ţesuturilor, de susţinere propriu-zisă a vieţii, astfel:
- ţesutul muscular - conţine proteine 18-22%, respectiv aminoacizi esenţiali, uşor asimilabili
şi vitali;
- ţesutul conjunctiv este mai sărac în proteină;
- grăsimile (lipidele) care asigură energia organismului, termoreglarea, sunt mai uşor de
asimilat la carnea de porc, mai dificil la cea de oaie şi vacă;
- în carne sunt prezente pe lângă proteine, lipide, glucide şi substanţe minerale: fier
important la formarea globulelor roşii, fosfor important pentru celula nervoasă, calciu,
potasiu, magneziu.
Carnea este cel mai complex şi hrănitor aliment, bază pentru refacerea şi rezistenţa
organismului uman.
3.Proprietăţile organoleptice sunt cele ce se pot determina cu ajutorul organelor de simţ şi
se determină în cadrul recepţiei calitative a cărnii. Acestea sunt:
- Aspectul exterior şi în secţiune – suprafaţa curată, cu ţesut conjunctiv, tendoane, articulaţii
lucioase ; măduva să fie elastică şi să adere pe toată marginea osului ; scurgerea de lichid
sanguin, roşiatic, suprafeţele lipicioase indică o alterare a cărnii.
- Culoarea variată de la roz la roşu închis în funcţie de animal, vârstă, îngrăşare, regiunea
anatomică din care provine ; este mai închisă în regiunea gâtului, abdomenului şi mai
deschisă pe pulpe; grăsimea trebuie să fie galbenă sau albicioasă specifică rasei, culoarea
cenuşie, maronie indicând alterarea.
- Consistenţa cărnii – imediat după tăiere este moale, iar după maturare (proces prin care
carnea se frăgezeşte, devine mai suculentă) este mai elastică, prin apăsare revenind rapid la
forma iniţială ; carnea grasă are o consistenţă mai moale, cea a animalelor tinere este mai
dură, ţesutul muscular fiind mai compact;
- Mirosul trebuie să fie specific rasei, cel mai bine se determină la cald, fie folosind o vergea
înroşită în foc cu care se străpunge carnea, fie luând o bucată şi introducând-o într-o baie de
apă fiartă ; la caldură, se simte imediat existenţa în carne a unor compuşi ce indică alterarea;
- Gustul cărnii este specific rasei, şi se determină tot prin fierbere ; indiferent de controlul
organoleptic al cărnii este obligatoriu ca aceasta să intre în consum însoţită de certificatele
de control veterinar şi de ştampilele de control- la carnea de porc trebuie efectuat şi marcat
controlul trichinelei, respectiv lipsa acestui parazit extrem de periculos; la cea de vită se
verifică şi marchează absenţa bacilului Koch (al tuberculozei) şi teniei.
Carnea – sortiment obtinut prin transare :
Tranşarea este procesul de împărţire pe părţi anatomice a carcasei de animal.
ü Carnea de viţel provine de la tineret pănă la 6 luni, şi se livrează cu denumirea de:
- preambalată „Specialităţi” – muşchi, antricot, vrăbioară, nu conţine os;
- calitatea I – pulpă, spată, grabăn, fleică, piept, rasoale, oase de antricot, vrăbioare:
ü Carnea de mânzat provine de la tineret între 6 luni şi 1,5 ani, în greutate de peste 400
kg. Sortimente:
- preambalată – muşchi fasomat, carne calitatea I – antricot, vrăbioară, pulpă, spată,
piept, fleică, rasoale;
- vrac, neambalată – calitatea a II – a – gât, şiră, vrăbioară, coadă;
ü Carnea de vită – de la animal matur, cuprinde;
- muşchi fasonat preambalat;

81
 - preambalată calit. I – antricot, vrăbioară, pulpă, spată fără os;
- preambalată calit. II – grabăn, piept, fleică, rasoale;
- amestec pentru mâncare;
- nepreambalată.
ü Carnea de porc fără slănină:
- preambalată cu denumirea de muşchiuleţ, cotlet fasonate;
- preambalată calitatea I – ceafă, antricot cu os, pulpă, spată;
- preambalată, calitatea a II –a – fleică;
- nepreambalată.
ü Carnea de porc cu slănină se prezintă astfel:
- preambalată calitatea I – ceafă, antricot, cotlet, pulpă, spată;
- preambalată calitatea a II –a – fleică, piept, rasol.
Livrarea pentru comerţ se face congelată, proaspătă, tocată, carcasă.
Carnea congelată se păstrează la – 12 grade; carnea refrigerată la temperatura de 0-4
grade.
Garanţia este de 24 ore pentru carnea refrigerată şi 10-12 zile pentru carnea
congelată. În condiţii bune de păstrare carnea congelată se poate păstra şi 4-12 luni.
Preparate din carne – Operatii de fabricare:
Operaţiunile generale de fabricare a preparatelor de carne.
Carnea destinată fabricării preparatelor se supune următoarelor operaţii tehnologice :
1. Tranşarea este operaţiunea prin care părţile principale, adică sfertul anterior şi sfertul posterior
sunt tăiate în piese mari, împărţite pe porţiuni anatomice ale animalului;
2. Dezosarea este operaţia prin care carnea se desprinde de pe oase.
3. Alesul cărnii este operaţia de sortare a cărnii pe calităţi, după valoarea alimentara, adică după
cantitatea de ţesut conjunctiv, înlăturându-se tendoanele, vasele sanguine, nervii, pieliţele,
grăsimea.
Aceste operaţii se fac pe faianţă la temperatura de 8-12 grade pentru a se evita alterarea.
Metode de sărare :
1. Sărarea uscată utilizează sare, amestec de sare, cu azotit şi azotat de sodiu, formând două
compoziţii : Amestec A, cu efect mai lent de maturare, Amestec B, cu amestec rapid de maturare.
2. Sărarea umedă –saramură, prin scufundare sau injectare.
3. Sărarea mixtă metodă care combină sararea uscată cu cea umedă, ea generând o sărare mai
uniformă şi mai rapidă. Este utilizată în general la sărarea pieptului de porc.Concentraţia de sare se
măsoară în grade BEAUME – BE.
Metode de afumare :
1. Afumarea caldă –HIŢUIREA se realizează în două etape. Zvântarea membranelor se face la o
temperatură de 45-75 grade între 10-40 minute în funcţie de tipul de membrană. A doua etapă este
afumarea propriu-zisă la o temperatură de 75-95 grade celsius cu timp oscilant de 20-50 minute în
funcţie de grosime mezelului, cantitatea de produs.
2. Afumarea la rece se aplică mezelurilor semiafumate şi de durată, precum şi afumăturilor în
general. Ea se face la o temperatură de 15-40 grade celsius în funcţie de preparat. Ea durează în
general între 6-24 ore şi are rolul de a mări rezistenţa produsului. Salamurile se afumă la 8-12
grade, timp mai mare de 24-36 ore,
Clasificarea preparatelor din carne:
1. Preparate tip prospături- cu mărunţire ridicată, tratament termic redus.
- crude : cârnaţii proaspeţi ;
- fierte : caltaboş, tobă, sângerete ;
- fierte şi afumate : crenvurşti, cârnaţi :
2. Preparate tip salamuri :

82
- salamuri standard: Bucureşti, de vară, parizer, victoria etc; concentraţia de apă între 40-75 ;
grăsime 18-50 ; temperatura de păstrare 2-5 grade maxim 10 ; garanţie între 3-15 zile sau în
funcţie de ambalare mai îndelungată ;
- salamuri crude afumate – Sibiu, etc ;
- salamuri crude uscate – Carpaţi, Bănăţean, Bacău, Babic, Ghiudem, cârnaţi Plai ;
3. Specialităţi : muşchiul file, ţigănesc, montana, şunca, ceafă, pastramă, piept etc.
Controlul sanitar-veterinar:
• se efectueaza asupra animalelor vii pentru depistarea si excluderea animalelor bolnave;
• se executa si asupra carcaselor si organelor interne rezultate in urma sacrificarii pt
depistarea unor boli infectioase si parazitare;
• in urma controlului sanitar-veterinar rezulta mai multe categorii de carne ce se marcheaza
prin stampile astfel:
Pastrarea carnii in stare proaspata:
1. conservarea prin refrigerare – in frigorifere la temperatura de 0-3 grade C si umiditate
relativa a aerului
2. conservarea prin congelare
3. conservarea prin sarare si afumare
Sortimentele si calitatea principalelor produsele din carne cuprind: mezeluri, preparate din carne
afumata, specialitati din carne, conservele si semiconservele din carne.
Mezelurile – preparate obtinute din carne tocata si condimentata maturata, introdusa in membrane
naturale sau artificiale si supusa unor tratamente termice (pasteurizare, afumare, uscare) care difera
in functie de tipul si sortimentul fabricat.
In functie de tratamentele aplicate, mezelurile se clasifica in :
• preparate pasteurizate – tobe, leber,caltabos;
• preparate afumate la cald si pasteurizate (parizer, cremwurst, salam Bucuresti, carnati
Trandafir);
• preparate afumate la cald, pasteurizate si afumate la rece (salam de vara, cabanos) ;
• preparate crude (salam sibiu, carnati cruzi, ghiudemul) care comporta tratament de
afumare.
Defecte ale mezelurilor:
- mezeluri cu memebrana plesnita - dat tratarii termice necorespunzatoare; cauze: utilizarea
membranelor rupte, putrezite sau deterioarate de microorganisme; efectuarea afumarii la cald
la temperaturi prtea ridicate; fierberea prea indelungata sau la temperatura prea mare;
- salamurile fierte prea mult sau insuficient fierte ;
- mezeluri ce au culoarea cenusie pe sectiune, cu aspect murdar ;
- mezeluri cu goluri de aer in compozitie – se datoreaza operatiunilor de umplere;
- mezeluri cu continut sfarmicios, neelastic si salb legat;
- mezeluri cu gust ranced (slanina ranceda) acru au in compozitie produse vegetale.
Conserve de carne: sunt produse obtinute din carne de vita , porc, pasare, organe cu adaos de
condimente, legume si altele. Acestea sunt umplute in cutii si inchise ermetic. Sunt tratate termic la
temperaturi de peste 100 grade C, cu scopul de a distruge microorganismele si enzimele.
Clasificare:
1. conserve de carne propriu-zise: carne in suc propriu, specialitati de carne de vita, aperitiv,
pateu ;
2. conserve mixte: carne de porc cu fasole boabe, sarmalute in foi de vita, ardei umpluti cu
carne, pilaf cu carne de porc, papricas, limba in aspic, tocana macelareasca, carne de porc
cu mazare ;
3. conserve de vanat cu carne de vanat ;
4. conservele de pasare : rasol de pasare, pilaf de pasare, pulpa de pasare in sos picant, piept
de pasare in aspic, pateu de ficat de pasare, curcan pe varza

83
 5. conserve dietetice: recomandate la diferite regimuri alimentare : carne de manzat in sos de
legume, ardei umpluti cu carne de manzat, carne de porc in sos alb, perisoare in sos alb.
Conditii de calitate:
- aspect exterior – cutiile nu tb sa fie bombate, turtite sau ruginitesau scurse si nici sa prezinte
fisuri ;
- culoarea carnii tb sa fie specifica sortimentului, uniforma iar a grasimii alba;
- aspicul sa fie clar si sa nu depasesca 9 5 din greutatea bruta ;
- miros si gust specific, fara alte mirosuri straine;
- sa respecte termenul de garantie.
Pestele:
- reprezinta un aliment important dat continutului in substante energetice, vitaminele A si D si
a asimilarii usoare de catre organism ;
- valoarea nutritiva a carnii de peste este determinata de bogatia de substante proteice, grasimi
si vitamine ;
- productia de peste este valorificata sub forma de peste proaspat sau prelucrat ;
- indeplinirea conditiilor igienico-sanitare inclusiv a celor de prospetime constituie conditii de
baza pentru comercializarea si prelucrarea pestelui proaspat ;
- controlul sanitar –veterinar este destinat consumului pestelui in stare proaspata, conservarii si
prelucrarii ;
- prospetimea pestelui se det prin examen organoleptic si fizico-chimic.
Caracteristicile pestelui proaspat nealterat si bun pentru consum:
- aspectul general: culoarea normala specifica specieie, cu aspect metalic si stralucitor
- pielea: intinsa, umeda si lucioasa; solzii si inotataoarele se detaseaza greu
- starea ochilor si a branhiilor: ochiul limpede, viu, stralucitor, corneea transparenta, ochiul
umple bine orbita; branhiile sunt de culoare roz sau rosie-viu, bruna stralucitor, fara miros
neplacut
- starea pantecului si a anusului: pantecele isi păstrează forma normala si nu are pete. Solzii
sunt intacti si stralucitori ; anusul este normal, fiind aproape invizibil
- consistenta, cavitatea abdominala, musculatura: consistenta tare peste tot corpul , fara a lasa
vreo urma la apasarea cu degetul ; intestinele au o infatisare stralucitore, fara miros neplacut .
musculatura este la pipait elastica, alba cenusie sau usor roscata, neteda in sectiune,
stalucitioare si se desprinde greu de os.
Caracteristicile pestelui alterat si impropriu pentru consum:
- aspectul general: culoare modificata mai inchisa si fara luciu
- pielea: are cute, iar mucusul devine cleios si cu miros de putregai. Solzii si inotatoarele se
detaseaza foarte usor;
- starea ochilor si a branhiilor: ochiul este tulbur, intunecat. Corneea tulbure opaca. Ochii sunt
infundati in orbite. Branhiile de culoare rosie caramizie , rosie cenusie , verzui fara luciu,
uscate si cu miros neplacut
- starea pantecului si a anusului: pantec deformat , uneori cu musculatura abdominala rupta cu
pete de culoare inchisa . solzii sunt detasati fara luciu si acoperiti cu un mucus lipicios ;
anusul este proeminent.
- consistenta, cavitatea abdominala, musculatura: consistenta moale, dispare rigiditatea
musculara. Intestinele sunt fara luciu si cu miros neplacut, musculatura este moale la
presiune
Semiconserve din peste:
1.pestele sarat – prin sare, in peste se produc modificari in ceea ce priveste culoarea si consistenta.
Se pierde 10-15 % din apa, o parte din saruri de potasiu, albumina. Carnea pestelui sarat capata
aroma si fragezime.
2.pestele afumat – conditii de calitate:

84
- aspect exterior: suprafata curata fara leziuni cu abdomenul tare, solzii daca exista sa fie lipiti,
culoarea aurie, luciosa si uniforma pe toata suprafata ;
- mirosul si gustul placute, specifice caracteristice pestelui afumat
Semiconserve de peste :
- in ulei: pestele se aseaza in mod uniform, cu coada in sus , uleiul tb sa fie limpede, gustul
caracteristic
- marinate
- cu ceapa
- salata de peste cu maioneza
- pasta
Conserve sterilizate din peste:
- conservele in sos tomat: bucatile de peste sa fie intregi, cu pielea nejupuita, cu carnea
compacta si suculenta, cu gust si miros placute, sosul sa fie de culoare rosie deschis ;
- conservele in ulei: scrumbii in ulei, sardele in ulei;
- conservele in suc propriu se prepara din crap , salau;
- tocatura de peste: pasta de peste, chiftelute de peste.
Icrele :
- boabe acoperite cu o membrana densa;
- au o mare valoare alimentara dat substantelor care intra in compozitia lor:proteine, grasimi,
substante minerale, lecitina, apa si vitaminele A si D ;
- sortimenul de icre comercializat: icre negre moi (caviar) – masa formata din boabe uniforme si
intregi; incre negre tescuite se obtin prin sararea acestora intr-o solutie de saramura incalzita dupa
care se pun in saci de panza care se tescuiesc cu ajutorul unei prese; icre rosii; icre tarama se obtin
din icrele diferitilor pesti (crap, babusca, platica), icre de manciuria.

10. BAUTURILE ALCOOLICE SI NEALCOOLICE:

1. Compoziţia şi valoarea alimentară:
Băuturile alcoolice sunt produse prin fermentarea alcoolică a glucidelor din materii prime vegetale
( fructe , cereale, cartofi etc.) cu ajutorul drojdiilor. O bună parte din băuturile alcoolice au
compoziţia chimică complexă, însă substanţa caracteristică cu efect rapid asupra organismului este
alcoolul etilic. Băuturile alcoolice slabe, consumate in cantităţi moderate se asimilează în scurt
după ingerare, stimulează secreţiile gastrice, facilitând astfel digestia. Intoxicaţia cu alcool se
numeşte alcoolism şi este o boală cu consecinţe sociale şi economice foarte grave.
Alcoolicii în proporţii de 50-70% fac gastrită, absorbţia substanţelor nutritive devine insuficienta.
Berea se afla in topul preferintelor fiind un produs practic, ce poate fi consumat oriunde, in diverse
moduri si sortimente. Are un continut mic de alcool (0,5 … 6% vol), se gaseste intr-o gama diversa
si are mare trecere la public.
Vinurile si bauturile alcoolice tari au o vasta si lunga traditie in domeniu, fiind prezente inca din
antichitate. Productia si consumul mondial de vinuri s-au redus permanent pe parcursul anilor `80,
dar au inregistrat cresteri incepand cu 1997. Printre altele, tinerii prefera tot mai mult berea in
detrimentul vinului.
Clasificarea şi diversificarea sortimentelor de bauturi:
a) după concentraţia alcoolică :
• slab alcoolizate: berea (0,5-60)
• moderat alcoolice: vinul (8-14 º)
• alcoolice tari : rachiuri industriale si naturale(22-70º)

b)după modul de obţinere, băuturile alcoolice se pot clasifica conform tabelului următor :

85
 • Distilate : rachiuri naturale si rachiuri industriale
• Nedistilate : vinul si berea

Rachiurile naturale: Se obţin prin distilarea borhoturilor şi a sucurilor de fructe a sucurilor din
plante, a unor plamezi din cereale fermentate alcoolic, a vinului sau a unor subproduse de la
vinificaţie: drojdia si tescovina. Sortimentul: este alcătuit din : ţuica de prune, rachiul de mere,
pere, cireşe,vişine, caise , coniac, whisky, rom şi gin.

Rachiurile industriale: Sunt băuturi preparate din spirt rafinat, diluat cu apă la care se adaugă
esenţe sau extracte de plante. Gama sortimentală: rachiuri simple, aromate si lichioruri.

Sortiment: - rom ( adaos de esenţă de rom si zahăr caramelizat);

- rachiu de chimion, portocale, vişine, brad;

- gin ( adaos de macerat de ienupar).
Lichiorurile: sunt băuturi alcoolice tari cu un conţinut de alcool cuprins între 20-45% îndulcite cu
8…45% zahăr, colorate şi aromatizate cu esenţe macerate sau infuzii de fructe sau plante.
Sortiment: extra, superioare, specialităţi şi creme.
Berea:
Dintre băuturile slab alcoolice, cea mai mare importanţa comercială o are berea care cuprinde o
gamă sortimentală largă de bauturi preparate pe bază de apă potabilă, malţ, hamei şi drojdii, prin
fermentaţia alcoolică a mustului de malţ.
1) Procesul de obţinere:
Hameiul este planta ale cărei flori dau berii gustul amărui, aroma şi limpezimea. Apa folosită în
procesul de fabricatţe are o mare influenţă asupra calităţii berii trebuind să îndeplinească o serie de
condiţii de puritate şi duritate ( scăzută).
Categoria de bere este dată de tipul de malţ folosit. Malţul se obţine din boabe incolţite de orz şi se
disting 3 tipuri: malţ blond( uscat), brun(prăjit la 150º C ) şi negru( prăjit la 170 …200º C).
Sortimentul de bere :
Din punct de vedere al conţinutului de alcool, berea se clasifică în:
- fară alcool;
- slab alcoolizată: 0,5-1,5% vol;
- obişnuită: 3, 4, 5% vol;
- bere cu peste 4,5% vol.
Defectele berii: berea poate avea anumite caracteristici pentru care nu este recomandată
consumarea ei, cum ar fi: tulburarea, acrirea sau întinderea.
Caracteristici de calitate:
Verificarea calităţii berii constă în: aspectul, mirosul şi aroma, gustul, volumul, fineţea şi
perisabilitatea spumei, iar dintre caracteristicile fizico-chimice se disting: extractul primitiv,
concentraţia alcoolică, aciditatea totală şi conţinutul de bioxid de carbon. Verificarea calităţii se
face cu ajutorul paharelor de sticlă incoloră.
Vinul – intre traditie si renastere:este o băutură alcoolică rezultată sin fermentarea alcoolică a
mustului de struguri. Obţinerea vinului : Calitatea vinului este determinată direc de calitatea
materiei prime- struguri şi respectarea disciplinei tehnologice a vinificaţiei. Recepţia strugurilor
constă în sortarea strugurilor sănătoşi, bine copţi şi curaţi, separând strugurii roşii de cei albi. De
asemenea, se sortează strugurii pe soiuri. Fermentaţia conturează în bună măsură calitatea vinului.
Se formează alcoolul care parţial, se combină cu unii acizi formând esterii, care conferă vinului
aroma (buchetul vinului). Sfârşitul fermentaţiei esta marcat de limpezirea şi apariţia însuşirilor
specifice vinului. Calitatea este dependentă şi de igiena vaselor care trebuie bine spalate şi
dezinfectate pentru distrugerea fermentaţiilor şî microorganismelor care pot declanşa fermentaţii

86
secundare nedorite. Operaţiile de îngrijire şi păstrare a vinului urmăresc evitarea degradării sub
acţiunea microorganismelor din aer. Asfel, se realizeaza tragerea vinului de pe drojdie (pritocire) ,
umplerea vaselor, limpezirea vinului şi cupajarea. Cupajarea constă în amestecarea mai multor
vinuri cu caracteristici diferite, pentru realizarea unor tipuri standardizate cu caracteristici bine
precizate de culoare, tărie alcoolică, buchet etc. Învechirea vinului îi definitivează proprietăţile, cu
condiţia respectării unei temperaturi răcoroase şi constante, asigurând umiditatea aerului scăzută şi
igiena vaselor şi a pivniţei.Vinul de Târnave : Soiurile principale care se cultivă în aceste regiuni
sunt : Fetească Albă, Rieslingul Italian, Rulenderul (pinot gris), Traminerul, Sauvignonul şi
Muscatul Ottonel. Vinuri de Pietroasa : Centrul viticol de la Piertoasa face parte din regiunea
viticolă Dealul Mare şi se află situat la poalele muntelui Istriţa.. Soiurile cele mai de seama, din
care se obţin vinuri dulcegi sunt: Grasă de Cotnari, Tămâioasă Romanească şi Rieslingul italian.
Vinul de Cotnari : situata la nord de Iasi in apropierea orasului Harlau. Soiul principal – Grasa de
Cotnari.
Sortimentul bauturilor nealcoolice:

Tipurile principale de bauturi nealcoolice sunt reprezentate in schema urmatoare:

Apele minerale:
Apele minerale sunt ape subterane care datorita compozitiei chimice bogate in saruri minerale pot
fi consumate in scop terapeutic sau ca ape de masa.
Dupa compozitia chimica, apele minerale se clasifice in:
– ape gazoase
– ape minerale alcaline
– ape sulfuroase
– ape feruginoase
– ape minerale radioactive.
Dupa destinatie, apele minerale sunt:
– ape minerale de masa
– ape minerale medicinale.
Pastrarea se face la temperatura recoroasa, ferita de soare si de inghet. Termenul de valabilitate
este de 5 luni. Apa gazoasa: (sifonul) se obtine artificial prin saturarea apei potabile cu dioxid de
carbon. Ambalarea apei gazoase se face in butelii de sticla cu armatura metalica.
Sucurile naturale de fructe si legume: in afara de consumul in stare proaspata, cale principala de
valorificare deplina in folosul organismului uman, fructele, strugurii si o buna parte din legume pot
fi intrebuintate si ca materie prima pentru prepararea unor bauturi nealcoolice. Valoarea legumelor
ca factor alimentar rezida in continutul acestora variat in substante energogene, minerale si
oligoelemente ca si in vitamine la care se adauga apa si substantele fibroase. Sucurile din fructe si
legume au valoare nutritiva ridicata deoarece contin compusi solubili ai fructelor si legumelor (
glucide, vitamine, saruri minerale, acizi). Sucurile de fructe se obtin din fructe proaspete, bine

87
coapte si presate. Valoarea nutritiva a sucurilor de fructe corespunde cu fructele din care provin.
Ele sunt bogate în glucoza, fructoza, zaharoza, potasiu, calciu, magneziu, vitaminele C, B1, B2,
B6, PP, acizi organici, arome.
Aceasta tine de anumite conditii:
- sa fie suculente si proaspete
- perfecta stare de sanatate
- sa contina 80% apa
Principalele proprietati ale sucurilor de fructe si de legume: actiunea nutritiva si energetica ;
actiunea alcalinizanta datorita acizilor organici care sunt metabolizati in organism in saruri
alcaline; actiunea hiposodata, datorita sodiului in cantitate redusa pe care acestea il contin ;
actiunea diuretica, datorita continutului lor bogat in apa ; actiunea astringenta, asadar constipanta,
datorita bogatiei lor in substante tanante, situatie caracteristica in special afinelor, coarnelor si
gutuilor; actiunea laxativa, specifica mai ales fructelor si legumelor cum sunt perele, caisele,
prunele si majoritatea legumelor; actiunea hipocalorica, datorita cantitatii reduse de proteine, lipide
si glucide, motiv pentru care au o indicatie majora in curele de slabire.
Nectarele de fructe sunt obtinute din fructe proaspete (caise, piersici mere) avand o consistenta mai
vascoasa datorita pulpei de fructe continuta. Se obtine din concentrat de suc la care se adauga
zahar sau alti indulcitori si uneori pulpa de fruct. Continutul de suc este de 25%-99%, in functie de
fructul din compozitie. De pilda, continutul de suc la nectarul de portocale, pere sau mere trebuie
sa fie de 50%. Datorită combinării reuşite a componenţilor, produsul îşi păstrează culoarea în
timpul păstrării. Nectarele sunt folositoare pentru copii bolnavi de rahitism şi anemie.
Siropurile de fructe si legume:
Sunt produsele concentrate din fructe cu zahar. Cele mai apreciate sorturi de siropuri sunt cele
obtinute din fructe aromate: zmeura, fragi, portocale, lamaie, caise, etc. Siropurile din legume se
pregătesc în special din rădăcinoase. De pildă, siropul de morcov cu multă lămîie este sănătos şi
agreat de copii. Este mai gustos dacă la final se amestecă şi cu miere, iar zeama de morcovi este
folosită împreună cu cantităţi egale de zeamă de mere ori portocale. Siropurile din fructe se
pregătesc din zeama fructelor stoarse. Siropurile limpezi şi frumos colorate se obţin dacă zeama
este filtrată şi amestecată cu sare de lămîie înainte de a fi pusă la fiert. Siropurile de fructe care au
peste 70% zahar se autoconserva. Ele se pastreaza la rece, se consuma diluate cu sifon sau cu apa
minerala.
Conditii de calitate:
- aspectul: lichid siropos, limpede
- culoarea trebuie sa fie apropiata de culoarea fructului
- gustul: dulce, placut
Termenul de valabilitate al siropului este de 6 luni.
Bauturile racoritoare: Se obtin din sucuri naturale de fructe sau marcate de fructe, cu adaos de
sirop de zahar, acid citric, coloranti alimentari si apa saturata cu dioxid de carbon sau din
concentrat de suc, apa, zahar sau alti indulcitori; uneori se adauga si arome. Continutul de suc de
fruct este de maximum 25%. Aceste bauturi pot fi de doua feluri: carbogazoase si necarbogazoase.
Din sortiment fac parte: citronada, oranjada, limonada, Pepsi-cola, Coca-cola, Fanta etc. Citronada
se obtine din suc de lamaie, acid citric, apa potabila, zahar si macerat din coaja de lamaie.
Oranjada contine macerat de portocale, mandarine. Produsele racoritoare contin in general apa,
zahar, suc de fructe, dioxid de carbon, acid citric, acid scorbic, benzoat de sodiu. Bauturile
racoritoare pe baza de extract de cola se obtin prin inlocuirea sucului de fructe cu extract de cola.
Extractul cola se obtine din fructul unor arbusti originali din Africa, America de Sud. Nucile de
cola contin alcaloizi, cofeina, teobromina, care au efect stimulativ asupra sistemului nervos si
cardiac.

88
 Tutunul:
- Este o planta de origine subtropicala si face parte din familia Solanaceae. Germineaza la
temperatura minima de 11-12 grade C si are nevoie de mari cantitati de caldura.
- Partea cea mai valoroasa a plantei o constituie frunzele, celelalte parti reprezentand deseuri
neutilizabile
- Compozitia chimica a foilor de tutun este foarte variata si depinde de soiul de tutun, gradul
de coacere, de momentul cand s-a recoltat foaia, de conditiile de clima si sol ce le-a avut
planta in timpul dezvoltarii
- Din punct de vedere chimic tutunul are o compozitie foarte complexa: substante organice cu
azot (nicotina) , substante minerale (potasiu, calciu, fosfor), glucidele se gasesc in tutun in
proportie de 12%, substante coloranterasinile si uleiurile eterice. Aroma care se formeaza in
timpul fumatului se datoreste rasinilor.
- Uleiurile eterice imprima tutunului parfumul specific. Cantitatea de uleiuri eterice din tutun
variazaintre 0,7 si 1% din care o parte sunt antrenate direct in fum.
- Nicotina da tutunului si fumului de tutun proprietati toxice. Nicotina actioneaza asupra
sistemului nervos si duce la tulburari la nivelul celor mai felurite organe: inima, vase de
sange, stomac, intestine, glandele suprarenale
Conditiile de calitate ale tigarilor:
- au ca material de aplicatie hartie alba, colorata sau imitatie de pluta, potrivit certificatului de
omologare ;
- trebuie sa aiba o umplere unoforma pe toata lungimea lor si sa nu contina corpuri straine ;
- nu se admit tigaretele cu mirosuri si gusturi straine ;
- trebuie sa fie curate, intregi, fara rupturi ;
- sa aiba lipitura suficient de rezistenta, pentru a nu se dezlipi ;
- la tigaretele cu filtru, atasarea filtrului de tigareta se face etans.
Termenul de garantie/valabilitate :
Termenul de garanţie pentru produsele alimentare reprezintă intervalul de timp de la data fabricării
produsuilui pentru care se garantează calitatea în anumite condiţii de ambalare, păstrare, prescrise
în standarde sau acte normative. Termenul de valabilitate reprezintă limita de timp stabilită de
către producător, în care produsul poate fi consumat şi în care acesta trebuie să îşi menţină
caracteristicile de calitate prescrise , dacă au fost respectate condiţiile de transport, depozitare şi
consum. În vederea determinării termenului de garanţie pentru un produs alimentar este necesară
declararea pe ambalaj a următoarelor elemente: data fabricaţiei, termenul de garanţie, condiţiile de
depozitare-păstrare.
Termenul de valabilitate se înscrie pe eticheta produsului sau pe ambalaj după cum
urmează:
- în cadrul produselor perisabile se precizează data limită de consum precedată de
menţiunea „a se consuma până la data de…”, fiind specificată ziua, luna şi anul, sau „Expiră la
data de……”.(lapte pasteurizat şi băuturi răcoritoare);
- în alte cazuri se trece limita de consum precedată de menţiunea; a se consuma înainte de
ziua, luna, anul”(margarina);
- pentru produsele alimentare care pot fi păstrate mai mult de 3 luni respectiv 3-18 luni (
ceai, miere de albine, zahăr) se poate menţiona numai luna şi anul, iar cele ce pot fi păstrare mai
mult de 18 luni se menţionează numai anul (fructe şi legume);
- în cazul produselor alimentare uşor perisabile cu durată de păstrare sub 3 luni se poate
menţiona numai ziua şi luna(smântâna ,lapte, iaurtul). Termenul de valabilitate este însoţit de
condiţiile de păstrare(„a se păstra la temperatura…., umiditate….., ferit de …………..”)

89
 PRODUSE NEALIMENTARE

1. PRODUSE COSMETICE- PARFUMERIE

1.Excipienţii – sunt substanţe care constituie baza produsului coemetic, în el înglogându-se
celelalte substanţe şi care asigură protecţia şi hrănirea pielii.
Excipienţii uzuali sunt:
- minerali: vaselină, parafină, uleiuri de vaselină, parafină, extrase din petrol. Sunt excipienţi ieftini
pentru că nu provin din substanţe compatibile cu organismul uman;
- animali: lanolină, obţinută din seul de oaie, grăsimi de porc, gălbenuş de ou sunt accesibili pentru
că se pot obţine uşor în cantităţi mari. Colesterolul (grăsimea scoasă de pe vasele de sânge), ceara
de albine sunt scumpe;
- vegetali: ceară de palmier, relativ accesibilă, uleiuru vegetale de aloe,cocos,agave mai scumpi
datorită posibilităţilor relativ limitate de obţinere;
2. Umectanţii – sunt substanţe folosite pentru a evita sau limita deshidratarea pielii. Între ei fac
parte: glicolii, glicerina, sorbitolul care sunt glucide;
3. Substanţele active – sunt cele care catalizează procesele biologice ale produsului cosmetic.
Dintre ele fac parte:
- aminoacizii – substanţe foarte scumpe, obţinute din sinteza proteinelor;
- biocatalizatorii – vitamine, enzime, hormoni, care de asemenea sunt scumpe;
- substanţe fosfatice – lecitina extrasă din creier şi nervi;
- substanţe complexe – polenul, lăptişorul de matcă, nămoluri, lapte, alge, uleiuri speciale;
4. Emulgatori – substanţe care au rolul de a menţine stabilitatea produselor cosmetice. Aceştia
sunt: gelatină extrasă din oase; cazeina extrasă din lapte; săpunurile alcaline care sunt cale mai
ieftine;
5. Aglutinanţi – folosiţi în scopul obţinerii unor substanţe vâscoase, cum sunt; pectina, amidonul.
6. Conservanţii, deodoranţii, coloranţii, solvenţii, odoranţii sunt alte elemente care se adaugă la
cele enumerate.
2. SAPUNURILE
Săpunurile sunt săruri ale acizilor graşi superiori, care se obţin prin saponificarea grăsimilor şi prin
neutralizarea acizilor graşi cu hidroxid de sodiu sau potasiu. Fazele tehnologice de obţinere a
săpunurilor sunt: fierberea grăsimilor cu hidrixid de sodiu; separarea săpunului cu clorură de sodiu;
încorporarea de substanţe ca: coloranţi, odoranţi, supergresare , adaosuri protectiv-nutritive (ulei
de cocos,palmier, cazeină, spumante). Fiind obţinuţi din acizi graşi săpunurile superioare sunt cele
care pot reduce alcalititatea la un PH = 5, apropiat de cel al pielii sănătoase a omului.

3.CREMELE
Clasificarea şi rolul cremelor este extrem de complex. Prezentăm câteva clasificări uzuale în
vânzare:
-în funcţie de conţinutul de grăsime: crème uscate 1-15% grăsimi; semigrase 16-33% grăsimi;
grase peste 33% grăsimi;
-după diurnitatea folosirii; de zi; de noapte.
-după utilitatea primară a cremei: regeneratoare, nutritive, catifelare, hidratare şi prevenirea
ridurilor, stimularea circulaţiei, reducerea sensibilităţii pielii, refacerea stratului acid a pielii,
combaterea exfolierii, antiseptică, dezinfectantă, calmantă, prevenirea îmbătrânirii, stimularea
sebaceelor, stimularea metabolismului celular, albire, curăţare etc.

4.PARFUMERIA
Materiile prime.
1.Uleiurile esentiale (volatile) sunt:

90
- vegetale: flori (trandafir, lăcrămioare, tuberoze, iasomie, flori de portocal, ilang, rozmarin etc.);
frunze, tulpini (scorţişoară, paciuli etc.); lemn (santal, cedru etc.); seminţe, fructe. Esenţele se
extrag prin tehnici variate şi costisitoare cum sunt: presare; fierbere în bain-marie, distilare.
Plantele din care se extrag esenţele se culeg în anumite momente ale dezvoltării lor, în anumite
momente ale zilei, în anumite zone;
- animale: moscul – se extrage din testiculele căpriorului mosc din Tibet, Himalaia; ambra – se
extrage din fecalele de caşalot; castoreumul – este extras din secreţiile pe care castorul le elimină
pentru marcarea zonei de habitat; civeta – se extrage din secreţia abdominală pe care pisica
sălbatică civeta, din India, o elimină când este iritată. Toate aceste esenţe sunt extrem de scumpe
pentru că se obţin foarte greu;
2.Fixatorii omogenizează parfumurile şi păstrează mirosul specific al acestora. Se obţin din
vegetale: conifere, palmier etc;
3.Alcoolul etilic cu rol de dizolvant al esenţelor;
4.Apa si coloranti diverşi.
Clasificarea parfumeriei:
1.Apa de colonie – 20-40 gr. Ulei la litru; concentraţie alcoolică 70-75%, persistenţa mirosului 20
minute până la 4 ore;
2.Apa de toaletă- 30-40 gr. Ulei la litru, concentraţie alcoolică 75-80%, persistenţa mirosului de la
30 minute la 5 ore;
3.Parfumul – 90 – 100 gr. Ulei la litru, concentraţie alcoolică 80-90%, persistenţa mirosului de la
2-20 ore.
Parfumurile obţinute din materii prime naturale(prezentate mai sus) sunt extrem de scumpe. Pe
lângă aceste parfumuri care nu sunt extrem de numeroase sunt parfumurile obţinute din substanţe
chimice care imită parfumul celor naturale. Ele sunt ieftine, atât pentru că se pot obţine în cantităţi
industriale, cât şi pentru faptul că personalitatea lor se pierde rapid, se modifică în timp.

5. DETERGENŢII
Detergenţii sunt substanţe active de suprafaţă cu putere ridicată de spălare, curăţare.
Compoziţie: se obţin din derivaţi ai petrolului şi din distilarea gudroanelor de cărbune;
conţin:
A. substanţe active: acizi graşi superiori, alcooli graşi, benzen (supuse unor reacţii de
neutralizare, sulfonare, alchilare şi arilare);
B. adaosuri de condiţionare organice, anorganice care îmbunătăţesc solubilitatea şi eficienţa
la spălare;
C. antistatizanţi- împiedică încărcare electrică a ţesăturilor;
D. stabilizanţi de culori, pigmenţi;
E. emolienţi- evită şifonarea în procesul spălarii;
F. enzime – permit spălarea şi în apă caldă, pănă la 40 grade;
Caracteristicile de calitate:
a.conţinutul de substanţă activă cu rol de a da produsului capacitatea de spălare, între 12-
40%;
b.puterea de spălare este dată de compuşii care au capacitatea de a îndepărta şi a trece în
fază apoasă impurităţile aderente la suprafaţa ţesăturii;
c.puterea de antiredepunere – de a proteja suprafaţa ţesăturii de aderenţa în profunzime a
impurităţilor;
d.puterea de udare – forţa de a pătrunde complet, concentrat în toată masa ţesăturii, de a nu –
şi descompune substanţele active;
e.Ph-ul soluţiei adaptat tesăturilor: celulozicele PH alcalin – 9,3-11; lână, mătase chimice
PH neutru 7-8,5;

91
f.densitatea în grămadă – cu cât particulele sunt mai mici cu atât densitatea este mai mare şi
capacitatea de penetrare mai puternic

6.TESATURI, CONFECŢII, TRICOTAJE

Produse obtinute prin încrucisarea firelor de urzeala(lungimea tesaturii) cu a celor pe
batatura(latimea tesaturii).
1.Caracteristicile de calitate ale tesaturilor:
- fizice - masa, grosimea, desimea, latimea, rezistenta, uzura(rezistenta la frecare);
- tehnologice - aspectul(netede,scamosate,piuate,plusate); draparea(însusirea de a forma
pliuri); contractia; rezistenta la deplasare a firelor foarte importanta la stabilirea pasului de
coasere, surfilaj, rezerve;
- igienice - higroscopicitatea; conductibilitate termica, permeabilitate la aer,, comportarea la
impuritati.
2. Sortimentul de tesaturi:- tesaturi din bumbac si tip bumbac: terocelul(poliester si
celofibra); tercoturile(bumbac 33% si poliester 67%); pânza albita din bumbac 100% sau
bumbac în amestec cu celofibra, poliester; olandina din bumbac si bumbac si celo; damasc,
tesatura jacard; terocelul din poliester si celo; diftina cu scamosare pe o fata; catifeaua din
bumbac sau bumbac în amestec cu celo, poliester, cu fire taiate, netaiate etc.
- tesaturi in si tip in: tesaturi lenjerie în amestec cu bumbac; de îmbracaminte în amestec cu
bumbac sau poliester; tesaturi tapiserie, decorative rips, jacard; covoare, carpete etc;
- tesaturi lâna si tip lâna: pot fi din lâna 100% sau amestecuri cu celolana, poliester, PNA,
sau 100% fire chimice; tesaturi din lâna cardata cu suprafete paroase,legaturi neclare,masa mare,
mai putin rezistente; tesaturi din lâna pieptanata cu suprafata neteda,masa mica,lrgaturi
vizibile,nesifonabile,rezistente;
- tesaturi matase si tip matase: matase 100% lucioase, desime mare, drapare,
nesifonabilitate, mica conductibilitate termica; muselin cu fire de crep, lucioase sau creponate;
tesaturi din vâscoza, acetat etc;
Cerinte de calitate ale tesaturilor:
- cerinte de durabilitate: rezistenta la frecare,îndoiri,cusaturi,rupere,rezistenta culorilor,
rezistenta la întretinere;
- cerinte fiziologice si de confort: izolare termica,higroscopicitate,permeabilitate,masa
redusa, neiritanta, întretinere usoara.
7.SORTIMENTUL ARTICOLELOR DE GALANTERIE
Sortimentul articolelor de galanterie cuprinde:
1. Palarii, bascuri, sepci.
2. Articole din tesaturi: cravate, fulare, baticuri, esarfe, batiste.
3. Articolele din tricot: fulare, manusi, caciuli.
4. Articolele elastice: portjartiere, centuri, bustiere, corsete, sutiene.

92
 8.STICLĂRIA. CRISTALUL
În obţinerea sticlăriei se folosesc materii prime variate, care dau calitatea şi valoarea sticlei
obţinute. Ele sunt:
- vitrifianţii – dau duritatea, transparenţa şi structura amorfă a sticlei. Vitrifianţii valoroşi sunt:
pentaoxidul de fosfor, trioxidul de bor; vitrifianţii ieftini sunt: dioxidul de siliciu, boraxul;
- fondanţii – coboară temperatura de topire a sticlei. Cel mai uzitat este soda;
- stabilizanţii – dau rezistenţă mecanică, chimică, termică sticlei. Cei valoroşi sunt: carbonatul de
bariu, dolomitul; cel uzual este calcarul;
- afânanţii – limpezesec, dau omogenitate, îndepărtează bulele de aer din sticlă. Cei scumpi sunt:
arsenul, salpetru, cei ieftini sunt; sulfat de calciu, clorură de sodiu;
- decoloranţii – îndepărtează nuanţa verzuie, gălbuie a sticlei – bioxidul de seleniu.O sticlă cu
nuanţe gălbui-verzui este o sticlă ieftină, mai slab calitativă;
- coloranţii – sunt compuşi metalici care colorează sticla. Cei foarte valoroşi sunt: aurul şi argintul
coloidal – nuanţă roz, roşu, galben pur; cei valoroşi sunt oxidul de nichel-nuanţă violetă-brună;
oxidul de cobalt – nuanţă albastru-violet; oxidul de seleniu – nuanţă rubinie; sulfura de cadmiu –
nuanţă portocalie; cei ieftini sunt: oxidul de fier- nuanţă verde-albastru, verde-galben; uxidul de
cupre – nuanţă albastră; oxidul de mangan – nuanţă negricioasă;
- opacizanţii – pentru sticla netransparentă.
Calităţile sticlei comune (calcosodică): sticla incoloră obişnuită –transmisie a luminii 73%; sticla
albă – transmisie a luminii 87%; sticlă semialbă – transmisie a luminii 87-75%; sticlă cu oxizi
metalici, scumpă; sticlă incasabilă, termorezistentă, colorată.

9.MĂRFURI CERAMICE. PORŢELANUL.

Porţelanul – este vitrificat, translucid, sub 3 mm grosime, glazura face corp comun cu ceramica.
Porţelanul are varietăţile:
- moale – transparenţă deosebită, glazură semidură ce poate fi zgâriată cu vârf de oţel. El
este:fosfatic (englezesc) cu făină de oase, translucid, grad ridicat de alb; feldsfatic (seger) alb-
gălbui;
- tare –glazură dură, foarte translucid, cu varietăţile: feldsfatic (franţuzesc) sub 3 mm grosime,
difuzează lumina puternic; calcic cunoscul ca porţelan de saxa. Porţelanul tare este foarte scump.
Valoarea porţelanului mai este dată şi de modul în care se realizează decorarea lui. În acest sens,
distingem:
- decorare prin pictare manuală, care este foarte valoroasă;
- decorarea prin pulverizarea peste un şablon, mai puţin valoroasă;
- decorarea prin ştampilare şi prin maşini de serigrafie, puţin valoroasă;
- decorarea prin lustre aplicarea de straturi de acizi rezinici cu aur, argint, crom cobalt care este
foarte valoros.
Artizanatul ceramic:
- ceramică roşie – poate fi smălţuită sau nu, cu desen sau angobă, specifică în Muntenia, Oltenia,
Dobrogea;
- ceramică neagră – obţinută prin ardere incompletă, specifică Transilvaniei şi Moldovei.

93
 NORME GENERALE DE IGIENA IN VEDEREA ASIGURARII SECURITATII
ALIMENTELOR
In sectorul alimentar trebuie sa se asigure supravegherea si instruirea si / sau perfectionarea in
materie de igiena a persoanelor care manipuleaza alimentele in functie de activitatea pe care
acestea o desfasoara .
Pentru aplicarea normelor sanitare , termanii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
Alimente : produse in stare naturala sau prelucrate ,destinate consumului uman ,inclusiv apa
minerala si guma de mestecat , din care se exclud tutunul ,produsele medicinale si substantele
narcotice .
Alimente conforme regulilor de salubritate –alimente proprii consumului uman ,din punct de
vedere al igienei .
Igiena produselor alimentare denumita in continuare Igiena –toate masurile necesare pentru
garantarea securitatii si salubritatii produselor alimentare ,care acopera toate etapele ulterioare
productiei primare ,incluzand obtinerea materiei prime ( sacrificare ,muls recoltare),prelucrare
fabricatie ambalare, depozitare, transport, distributie, manipulare, comercializare.
Sector alimentar : orice unitate profit sau nonprofit care exercita una sau toate activitatile
urmatoare :preparare ,prelucrare ,fabricare ,ambalare ,depozitare ,transport ,distributie manipulare
,comercializare ,punerea la dispozitia consumatorilor.
Spatii alimentare: componente ale unei unitati in care se efectueaza,una sau mai multe
operatiuni de preparare, prelucrare, fabricare, ambalare, depozitare, transport, distributie,
manipulare, comercializare, punerea la dispozitia consumatorului a produselor alimentare.
Prepararea, fabricarea, ambalarea, depozitarea, transportul, distributia
manipularea,,comercializarea si punerea la dispozitia consumatorului a produselor alimentare
trebuie sa se desfasoare in conditii igienice.
HACCP : Unitatile din sectorul alimentar trebuie sa identifice activitatile care sunt determinante
pentru securitatea alimentara si trebuie sa garanteze ca procedurile de securitate corespunzatoare
sunt stabilite ,implementate ,mentinute si revizuite pe baza principiilor utilizate in sistemul de
analiza a riscurilor si punctelor critice de control ,abreviat HACCP.
Aceasta se realizeaza prin:
• analiza riscurilor –alimentare potentiale a unei operatiuni din cadrul activitatii unei unitati din
sectorul alimentar .
• identificarea punctelor din cadrul acestor operatiuni unde pot aparea riscuri alimentare .
• stabilirea punctelor identificate ca fiind critice pentru securitatea alimentelor ,denumite
puncte critice .
• identificarea si implementarea procedurilor de control efectivesi de monitorizare in aceste
puncte.
Sistemul de management HACCP:
HACCP este un acronim care provine de la expresia din limba engleză „Hazard Analysis
Critical Control Points” (Analiza Riscutilor prin Puncte Critice de Control), care este o metodă
sistematică de identificare, evaluare şi control a riscurilor asociate produselor alimentare în cadrul
unui proces de producţie, inclusiv în cadrul proceselor sale din fazele de obţinere a materiilor
prime şi de comercializare a produsului finit.
Importanţă. Evaluarea riscurilor în cadrul sistemelor de management ale igienei (după
directiva 852/2004, ISO 22000), aceste standarde se adresează în principiu întrepinderilor care
produc şi comercializează produse alimentare şi echipamente pentru industria alimentară (ex.
societăţi producătoare de alimente, de distribuţie şi comercializare a produselor alimentare,
societăţi gastronomice, cantine şi furnizorii acestora, inclusiv cei de ambalaje). De asemenea se
adresează întrepinderilor care doresc să fie evaluate de pe o poziţie neutră de către un organism
component şi obiectiv în conformitate cu conceptul HACCP implementat.
Cele şapte principii ale conceptului HACCP:

94
 ▪ analiza riscurilor potenţiale;
▪ determinarea punctelor critice de control;
▪ stabilirea limitelor
▪ stabilirea unui sistem de monitorizare a fiecărui punct critic de control (PCC);
▪ stabilirea acţiunilor corective ce trebuie aplicate atunci când monitorizarea indică faptul
că un anumit PCC nu este sub control;
▪ stabilirea procedurilor de verificare pentru a confirma faptul că sistemul HACCP
funcţionează eficient;
▪ stabilirea unui sistem eficient de înregistrare şi păstrare a datelor şi documentelor
HACCP.
Amploarea certificării depinde de:
▪ branşa, multitudinea şi complexitatea produselor, procedurilor, tehnologiilor şi a gradului
de automatizarea;
▪ numărul, mărimea şi categoria de risc a produselor pentru sănătatea consumatorilor;
igiena este asigurată prin respectarea unor măsuri generale de igienă (Ghid de bune practici -
GMP ): pentru personal, efectuarea operaţiilor de curăţare, dezinfectare, dezinsecţie şi deratizare
şi se exercită şi un control al gradului de igienă;
▪ mărimea întrepinderii, numărul de angajaţi, numărul şi distribuţia amplasamentelor;
▪ gradul de maturitate al sistemului de management.
Riscurile asociate alimentelor
▪ insalubrizarea alimentelor: contaminare (accidental) şi poluare (permanenet);
▪ riscuri asociate alimentelor: fizic, chimic, bacteriologic.
Metode de identificare a PCC (Puncte Critice de Control). Arborele decizional pentru
identificarea PCC.
Ghiduri de control :
Autoritatile competente solicita elaborarea unor ghiduri de buna practica a igienei (ghiduri
de control), care pot fi utilizate voluntarde unitatile din sectorul alimentar. La elaborarea
ghidurilor de buna practica a igienei trebuie sa fie luate in considerare ,dupa caz,principiile
generale de igiena alimentara ,codurile recomandate si utilizate pe scara mondiala in domeniul
igienei ,principiile generale de igiena alimentara din CODEX ALIMENTARIUS.
In cadrul controalelor efectuate de autoritatile competente trebuie sa se tina seama de ghidurile
avizate de Ministerul Sanatatii si de Ministerul Agriculturii ,Alimentatiei si Padurilor.
Norme generale privind controlul oficial al alimentelor :
Controlul oficial al alimentelor ,reprezinta inspectia efectuata de autoritatile competente asupra
alimentelor ,aditivilor alimentari ,vitaminelor ,sarurilor minerale ,materialelor si obiectelor care vin
in contact cu alimentele,pentru a se verifica respectarea dispozitiilor legale in vigoare referitoare la
prevenirea riscurilor pentru sanatatea publica,protejarea intereselor consumatorului si informarea
acestuia.
In cazul in care se constata ca nerespectarea prevederilor normelor ar putea determina aparitia unor
riscuri legate de securitatea sau salubritatea alimentelor ,autoritatile competente vor aplica masuri
care se pot extinde pana la retragerea si/sau distrugerea produselor alimentare sau la inchiderea
intregii unitati ori doar a unei parti din aceasta pe durata remedierii deficientelor constatate .
In vederea determinarii riscurilor legate de securitatea produselor alimentare ,sau de salubritatea
acestora ,se tine seama de natura produselor alimentare , de modul in care acestea sunt manipulate
si ambalate ,de conditiile in care sunt depozitate si prezentate si de orice interventie la care sunt
supuse inainte de livrarea lor catre consumatori.
Orice persoana fizica sau juridica supusa controlului efectuat de autoritatile competente are ,in
conditiile legii, dreptul la contestarea masurilor aplicate conform prevederilor legale in vigoare .

95
Toate unitatile care produc, servesc, depoziteaza, transport si desfac alimente este de dorit sa aiba
la inceputul activitatii avizul sanitar de amplasare ,constructie sau reamenajare de la directiile de
sanatate publica.
In caz de shimbare sau extindere a activitatii ,unitatea respectiva va solicita o noua avizare
sanitara.
In cazul in care pe teritoriul unei tari terte apare o problema de igiena care constituie un risc grav
pentru sanatatea publica sunt aplicate ,in functie de gravitatea situatiei ,urmatoarele masuri
immediate :
- suspendarea importurilor provenite din toata tara sau dintr-o regiune a acesteia si,dupa caz ,din
tara terta de tranzit
- stabilirea unor conditii speciale pentru produsele alimentare provenite din tara implicata sau
dintr-o regiune a acesteia
- initierea si aplicarea, in conditiile legii ,a unor masuri temporare de protectie ,privind produsele
alimentare in cauza.
Controlul se efectueaza :
- periodic;
- ori de cate ori se suspecteaza o neregula ;
- controlul se efectueaza prin utilizarea de mijloace adecvate scopului si poate viza toate
etapele de productie, fabricatie, import, prelucrare, depozitare, transport, distributie si
comercializare.
Controlul va fi efectuat , de regula fara avertisment prealabil.
Controlul efectuat cuprinde una sau mai multe dintre urmatoarele operatiuni :
-inspectia;
-prelevarea de probe ,esantioane, analiza, respectiv examinarea acestora;
-controlul igienei personalului;
-examinarea materialelor scrise si documentare;
-examinarea tuturor sistemelor de verificare stabilite de agentul economic si a rezultatelor
obtinute.
Prelevarea de probe :
Pentru efectuarea de analize se pot recolta esantioane si se vor preleva din produsele si,
respectiv materiile si materialele supuse controlului .Persoanele fizice si/sau juridice care au
fost supuse controlului pot solicita o eventuala contraexpertiza ce va fi efectuata de persoane
sau institutii abilitate si imputernicite in acest sens .Analizele vor fi efectuate de laboratoarele
acreditate.
Contolul igienei personalului:
Controlul are ca obiect verificarea respectarii normelor de igiena privind igiena personala
si a echipamentului si examinarile medicale obligatorii pentru persoanele care lucreaza in
sectorul alimentar .Inspectorii pot examina in cursul etapelor de verificare materialul scris si
documentele cu privire la activitatea controlata ,detinute de persoanele fizice si juridice supuse
controlului .
Inspectorii pot face copii sau lua extrase din maerialele scrise ori din documentele care
le-au fost predate spre examinare .Persoanele fizice si juridice controlate sunt obligate sase
supuna inspectiei si sa asiste inspectorii in exercitarea atributiilor lor .Autoritatile competente
au stabilit prin lege obligatia inspectorilor privind pastrarea secretului profesional.
Etichetarea :
Eticheta este orice material scris ,imprimat ,litografiat ,gravat sau ilustrat care contine elemente
de identificare a produsului si care insoteste produsul sau este aderent la ambalajul acestuia.
Scopul etichetarii este de a da consumatorilor informatiile necesare ,suficiente ,verificabile si
usor de comparat astfel incat sa permita acestora sa aleaga acel produs care corespunde
exigentelor lor din punct de vedere al nevoilor si posibilitatilor lor financiare , precum si de a

96
cunoaste eventualele riscuri la care sunt supusi .Producatorul este obligat sa eticheteze
alimentele.
Continutul etichetei:
Etichetele alimentelor trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu :
- denumirea sub care este vandut alimentul;
- lista cuprinzand ingredientele;
-cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente;
- cantitatea neta pentru alimentele preambalate;
- data durabilitatii minime ( termenul de valabilitate )sau ,in cazul alimentelor care din punct de
vedere microbiologic au un grad inalt de perisabilitate ,data limita de consum ;
- conditiile de depozitare ;
- denumirea si sediul producatorului al ambalatorului sau al distribuitorului ;
- locul de origine sau de provenienta al alimentului ;
- instructiuni de utilizare ;
- concentratia alcoolica pentru bauturile la care aceasta este mai mare de 1,2% in volum;
- mentiune care sa permita identificarea lotului .
Denumirea comerciala a produsului alimentar trebuie sa fie :
a) in concordanta cu natura produsului :
- lacto –indica prezenta laptelui
- fructi—indica prezenta fructelor
b) sigla nu trebuie sa fie in dezacord cu continutul produsului ;nu se admite desenul unei ovine
pe un produs din lapte de vaca ,nu se admite desenul unei albine pe mierea artificiala. Pe
ambalajele produselor alimentare destinate persoanelor carora le sunt necesare diete speciale
pentru varsta ,boli sau alte motive ,se vor mentiona,in plus indicatiile si precautiile de folosire a
acestora
Datele privind limitarea folosirii sau durabilitatii alimentului :
Data va fi precedata de mentiunea :
“a se consuma ,de preferinta ,inainte de ………..”daca in data este inclusa ziua ;
“a se consuma ,de preferinta ,pana la sfarsitul……….”,daca se indica luna si anul sau numai
anul .
Mentiunile sunt completate dupa caz, cu indicarea conditiilor de pastrare si conservare ce
trebuie respectate pe perioada durabilitatii minimale .
Pentru produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de
perisabilitate si sunt susceptibile ca dupa un timp scurt sa prezinte un pericol imediat pentru
sanatatea consumatorului, data durabilitatii minimale este inlocuita de data limita de consum.
Data inscrisa de producator este precedata de mentiunea “expira la data de…”indicadu-se in
ordine ziua, luna si eventual anul, in forma necodificata.
La expirarea datei durabilitatii minimale ,alimentele trebuie scoase din consum uman .Nu se
poate prelungi termenul durabilitatii minimale nici prin examinari de laborator chimice si
bacteriologic, nici prin reambalare sau etichetare.
Depozitarea si transportul alimentelor :
In depozite ,produsele alimentare trebuie sa fie asezate pe sortimente ,pe gratare sau rafturi ,in
stive , in randuri distantate , astfel incat sa se asigure o buna ventilatie si sa se poata realiza
accesul persoanelor care manipuleaza sau controleaza produsel depozitate.
Aspecte speciale :
In cazul in care unitatea nu are dacat o singura incapere pentru depozitarea materiilor prime
usor alterabile si greu alterabile ,pentru ca aceasta sa poata functiona trebuie luate masuri
speciale :
- pentru produsele greu alterabile vor fi asigurate rafturi ,hambare ( cu capac avand fereastra
cu sita ) sau alte recipiente avizate sanitar

97
 - pentru produsele usor alterabile se va sigura un compartiment separat pentru carnea cruda
cu temperaturi de maxim + 4 grade C.
- in toate depozitele trebuie sa se realizezeo ventilatie satisfacatoare mecanica sau naturala (
ferestre sau ochiuri cu rame si sita metalica impotriva insectelor ,usor de scos si curatat
- in aprovizionarea cu produse usor alterabile ,indeosebi carne si lapte ,aprovizionarea
trebuie facuta in limita capacitatii de racire .

PRINCIPII IGIENICO-SANITARE PENTRU TRANSPORTUL ALIMENTELOR

Furnizorul răspunde de:

- calitatea mărfii livrate;
- ambalarea corespunzătoare;
- amenajarea mijlocului de transport;
- încărcarea şi descărcarea mărfii fără să se deterioreze ambalajul.
Beneficiarul răspunde de:
- recepţionarea mărfii;
- certificarea cantităţii şi calităţii mărfii.
Transportul alimentelor :
Transportul alimentelor se face in mijloace autorizate sanitare adecvate tipului de produs,
criteriul principal find perisabilitatea acestuia, adica a posibilitatii de alterare rapida si producerea
de imbolnaviri .
Caracteristicile mijloacelor de transport :
Mijloacele de transport trebuie sa respecte anumite conditii igienice, pe toata durata
deplasarii cu alimente astfel incat, sa nu se modifice caracteristicile organoleptice specifice
produsului ( culoarea, mirosul, gustul, consistenta, aspectul ) ; caracteristicile microbiologice
(numarul si tipul de microorganisme acceptate ) si caracteristicile fizico –chimice (aciditate si
alcalinitate ).
Mijlocul de transport trebuie :
-sa aiba incinta de transport igienica, cu peretii captusiti cu materiale care sa nu fie corozive, sa fie
netede pentru a se putea curata usor, lavabile, neabsobante si fara sa degaje mirosuri;
-sa fie etans pentru a nu permite intrarea prafului, rozatoarelor si insectelor ;
- sa asigure o temperatura adecvata dupa tipul de produs transportat:
* pentru cele refrigerate de 0 – 4 grade C ;
* pentru congelate de cel putin – 18 grade C ;
* pentru legume si fructe + 10-+18 grade C .
- sa aiba inscriptionata pe peretii exteriori denumirea produsului transportat (carne, lapte, paine) ;
- sa aiba peretii exteriori si platforma din materiale rezistente, impermeabile si usor de intretinut .
In functie de natura produsului, mijlocul de transport trebuie sa indeplineasca anumite cerinte :
- masinile izoterme pot fi folosite pentru transportul produselor maxim 4 ore ;
- carnea in carcasa se transporta in masini speciale fiind atarnata in carlige ;
- materia prima, semipreparatele si produsele finite nu se transporta simultan in aceiasi masina ;
- produsele alimentare trebuie insotite in timpul treansportului de acte privind conformitatile cu
normele de igiena si de autorizatie sanitara de transport a vehiculelor ;
- mijloacele de transport si ambalajele trebuie intretinute in perfecta stare de functionare si
curatenie, spalate dupa fiecare transport si dezimfectate ;
- persoanele care incarca si descarca produsele trebuie sa detina echipamentul de protectie a
alimentului si dovada examinarilor medicale periodice.

98
Întreţinerea mijloacelor de transport se face:
ü în unităţi specializate;
ü folosind operaţiile: spălare, limpezire, dezinfecţie, limpezire, uscare (după fiecare
transport);
ü încărcarea – descărcarea se fac:
- cu utilaje salubre de ridicare-coborâre, stivuire etc.;
- cu personal atestat profesional şi sanitar;
- accesul persoanelor în mijloacele de transport se face numai cu echipamentul de
protecţie complet şi perfect curat.
ü nu se folosesc mijloace de transport al alimentelor pentru transportul altor feluri de mărfuri;
ü este interzis accesul oricărei persoane cu încălţăminte de stradă şi fără echipament de
protecţie în mijlocul de transport al alimentelor perisabile;
ü se respectă aceleaşi condiţii ca la mijloacele de transport al alimentelor uşor perisabile cu
excepţia realizării unei temperaturi scăzute (frigorifice sau izoterme).

Norme specifice de igienă pentru transportul produselor alimentare :

v Recipientele din vehiculele şi/sau containerele utilizate pentru transportul alimentelor

trebuie să fie menţinute curate şi în bună stare, în scopul evitării contamin ării alimentelor.
v Pentru eliminarea oricărei posibilităţi de contaminare a alimentelor recipientele vor fi, după
caz, proiectate şi construite astfel încât să permită curăţarea şi/sau dezinfecţia corectă şi
eficientă şi vor fi utilizate numai pentru transportul alimentelor.
v Alimentele în vrac sub formă solidă, granulară sau pudră trebuie să fie transportate în
recipiente şi/sau containere/ rezervoare speciale, marcate vizibil şi lizibil în limba română
sau în una ori mai multe limbi comunitare, pentru a se arăta că sunt utilizate pentru
transportul produselor alimentare, sau pot fi marcate cu menţiunea "doar pentru alimente".
v În cazul în care recipientele din vehicule sunt utilizate şi pentru transportul altor produse
sau pentru transportul mai multor alimente în acelaşi timp trebuie să fie efectuată o
separare eficientă a produselor în vederea evitării riscului contaminării.
v În cazul în care recipientele din vehicule şi/sau containere au fost utilizate pentru
transportul unor alimente diferite, acestea trebuie să fie riguros igienizate între două
transporturi.
v Produsele alimentare din recipiente şi/sau containere trebuie să fie astfel aşezate şi protejate
încât să se evite riscul contaminării.
v Recipientele din vehicule şi/sau containerele utilizate la transportul produselor alimentare
trebuie să fie dotate, după caz, cu instalaţiile necesare menţinerii acestora la temperaturile
recomandate şi înscrise pe etichetă sau/şi pe documentele de însoţire a produselor
alimentare, precum şi cu sisteme de monitorizare a temperaturii.
v Temperatura alimentelor congelate trebuie să fie stabil ă şi va fi menţinută în timpul
transportului în toate punctele în care se află produsul la valoarea de Ð18¼C sau mai mică,
cu posibile variaţii ascendente de scurtă durată de maximum 3¼C.
v Produsele alimentare care sunt refrigerate trebuie să fie transportate cu vehicule capabile să
menţină alimentele la o temperatură situată între 0¼C şi +4¼C. Temperatura interioară a
vehiculelor, monitorizată în tot timpul transportului, trebuie să fie situată între 0¼C şi
+8¼C, în conformitate cu documentele de însoţire corespunzătoare şi în condiţiile
dispoziţiilor legale.

99
REGULI DE PREPARARE A ALIMENTELOR IN UNITATI DE ALIMENTATIE PUBLICA SI
COLECTIVA

Unitatile de alimentatie publica sunt acelea care pregatesc preparate culinare si produse de
cofetarie-patiserie pentru vanzarea si consumul acestora peloc sau la domiciliu.
Unitatile de alimentatie colectiva pregatesc preparate culinare si produse de cofetarie patiserie
dupa un meniu prestabilit ,limitat la un sortiment redus de mancaruri.
Elemente structurale obligatorii :
Pentru asigurarea conditiilor igienico-sanitare in vederea prelucrarii si prepararii
alimentelor corespunzator, in functie de profilul lor, unitatile de alimentatie publica si colectiva
trebuie sa aiba din constructie, o serie de spatii pentru a se putea asigura circuitele functionale.
Circuitul functional este drumul parcurs de la achizitionarea de materii prime pana la
produsul finit si consumarea sau iesirea acestuia din unitate .
Circuitele functionale in care nu trebuie sa se incruciseze fazele salubre cu cele insalubre
sunt: ale alimentelor, ale personalului, ale veselei si reziduurilor.
Spatiile necesare sunt :
- sala de mese ;
- spatii de preparare a mancarurilor ;
- spatii de pastrare a alimentelor ( materii prime, semifabricate, produse finite a mbalaje) ;
- anexe social sanitare (grupuri sanitare pentru consumatori si personal, vestiare pentru personal,
boxa de gunoi) .
Spatii de preparare a mancarurilor:
Spatiile de preparare a mancarurilor sunt reprezentate de bucatarii si camere anexe pentru
prelucrarea primara a alimentelor .
Bucataria :
- este spatiul in care se desfasoara operatiile de preparare a mancarurilor pana la stadiul de
produs finit ;
- mobilierul si utilajele trebuie astfel amplasate incat sase respecte regulile de contact intre
diferitele tipuri de alimente, cum ar fi separarea zonelor de prelucrare a pestelui de cele ale
carnii, ale legumelor si fructelor etc ;
- fiecare aliment are incarcare microbiana si favorizeaza diferit inmultirea microbilor;
- anexele bucatariei se stabilesc in functie de categoria de incadrare a unitatii, ele fiind
complet separate de bucataria propriu-zisa. Pot fi: de laborator de cofetarie, de patiserie,
boxa pentru ceai, cafea si lapte, camera de preparare a mancarurilor reci de tipul salatelor
,maionezelor, preparatelor cu gelatina, gustarilor.
In unitatile cu un singur spatiu de productie – Bucataria - si in care se realizeaza prepararea,
fierberea si coacerea alimentelor, nu se vor putea folosi ca materii prime decat produse
agroalimentare gata curatate, portionate si ambalate .
Spatiile de prelucrare preliminara a alimentelor se realizeaza in finctie de materiile prime utilizate :
de origine vegetala si animala.
- pentru realizarea operatiunilor de preparare, unitatile vor dispune de alimentare curenta cu
apa potabila, calda si rece, in cantitate suficienta.
- chiuvetele, bazinele si orice alte instalatii pentru spalarea alimentelor trebuie sa fie
racordate la alimentarea cu apa potabila, calda si rece mentinute permnent in stare de
curatenie.
Spatiile de depozitare :
Spatiile de deozitare sunt reprezentate de depozite ,magazii beciuri si spatii frigorifice. Pentru
depozitarea produselor trebuie se existe spatii separate de cele pentru bunuri de inventar, ambalaje
goale si substante de dezinfectie si dezinsectie .

100
 Produsele usor perisabile se pastreaza in spatii frigorifice separat dupa tipul de aliment :carne
cruda,carne semipreparata,carne produs finit ,lactate ,oua,legume ,fructe si peste .
Temperatura de pastrare este obligatoriu cea prezenta pe eticheta de identificare,
recomandata de producator si inscriptionata in certificatul de conformitate .Temperatura se va
masura cu dispozitive specifice : termometre si se vainregistra in termograme, grafice de
temperatura cel putin de doua ori pe zi. Inregistrarea temperaturii indica pe de o parte
supravegherea de catre lucratori a starii alimentelor depozitate si pe de alta parte, semnalizeaza
eventuale defectiuni temporare ale agregatelor frigorifice, pentru luarea de urgenta, a masurilor de
reparare.
Nu se permite pastrarea produselor finite si a celor care se consuma fara a mai fi prelucrate
termic in acelasi spatiu cu carne ,peste ,viscere crude si preparate din carne tocata ( carne pentru
mititei ).
Painea, chiflele si cornurile trebuie pastrate in spatii special amenajate, in cosuri de rachita
sau material plastic, sau in navete, cu conditia de a fi acoperite pentru a nu permite depozitarea
prafului, protejate de insecte, separate de produse care degaja mirosuri si de substante de curatenie
si dezinfectie.
Recipientii in care se gasesc alimentele trebuie sa fie curati si sa nu sa depoziteze direct pe
paviment pentru a evita contaminarea microbiana si cu oua de paraziti si a se putea efectua
corespunzator curatenia .
Spatiile pentru spalarea veselei si a vaselor de bucatarie :
Spalarea veselei si a vaselor de bucatarie se face in spatii separate ,in locuri anume stabilite si
amenajate ,unde nu se fac operatiide preparare ,fiind strict delimitate de acestea.
Vesela folosita de consumatori poate fi contaminata cu virusul hepatitei epidemice ,sau alti
microbi care ar putea trece pe vesele de bucatarie daca spalarea acestora s-ar face in acelasi loc si
in aceiasi chiuveta .Vasele de bucatarie ,o data contaminate cu microbii luati de la consumatori si
folosite apoi pentru alte preparate ,devin vectori ( transportori de bacterii ,virusuri ,paraziti ) si pot
produce imbolnavirea unui numar mare de clienti .
Pentru prevenirea imbolnavirii consumatorilor se cer urmatoarele etape ale spalarii veselei:
- Debarasarea : intr-un vas cu capac si pedala ,dotat cu sac de plastic ,spalat si dezinfectat
dupa fiecare golire si fiind dintr-un material care nu se deterioreaza usor. Recipientii de
plastic se zgarie usor si din santurile ramase nu se poate scoate usor murdaria si nu poate
patrunde dezinfectantul ;
- Spalarea propriu-zisa la jet continuu de apa calda : cu temperatura care sa depaseasca 35-45
grade C ; temperatura este determinata de tipul veselei si de produsele care s-au gasit pe
ea ;
- Limpezirea cu apa calda : cu temperatura de 45 grade C ;
- Dezinfectia :,cu solutii dezinfectante ,ca de exemplu cloramina cu concentratie de 0,5-
2%,timp de 10 -20 minute ;
- Limpezirea cu apa fierbinte ;
- Scurgerea in rasteluri ;
- Depozitarea in spatii separate de vesela de bucatarie.
Nu se permite stergerea cu materiale textile a veselei ,paharelor tacamurilor ,fiind posibila
contaminarea de la un obiect contaminat cu virusul hepatitei epidemice a tuturor celorlalte.
Daca clatirea se face cu apa fierbinte si este facuta corect ,cu apa potabila curenta obiectele
raman calde si in scurgator se usuca rapid neramanad pete pe suprafata lor .
Anexele social sanitare:
• sunt reprezentate de camere vestiar ,cabine cu dusuri ,grupuri sanitare pentru personal
separate de cele pentru clienti ,oxe pentru reziduuri ;

101
 • grupurile sanitare trebuie intretinute permanent in stare de functionare si de curatenie .
Resturile de murdarie ,tartrul ,zeama de sapun din savoniera reprezinta locuri ideale
pentru dezvoltarea microbilor ;
• este obligatorie dotarea grupurilor sanitare cu hartie igienica si a chiuvetelor cu sapun
de preferinta lichid ,periuta de unghii si servetele de hartie ,precum si a unor recipiente
de depozitare a resturilor .
Aspecte particulare in alimentatia colectiva :
Probele alimentare se recolteaza din fiecare fel de mancare servit ,in cantitati suficiente
pentru a se putea efectua teste de laborator. Probele se recolteaza inaintea servirii consumatorilor
,in recipiente sterile. Dupa recoltare borcanele se inchid cvu capac etans si sunt racite brusc la jet
de apa rece. Apoi se lipeste pe fiecare borcan cate o eticheta cuprinzand felul mancarii, data si ora
recoltarii si se pune in frigider .
Scopul probelor alimentare este acela de a demonstra, daca apar imbolnaviri cu simptome
digestive, de unde s-au putut contamina bolnavii .Orice bolnav cu tulburari digestive (de tipul
febra, diaree, varsaturi) se interneaza obligatoriu intr-o sectie de boli infectioase, la prescriptia
medicului . In spital se recolteaza probe si se identifica agentul patogenproducator al bolii.
Concomitent, spitalul sesizeaza directia de sanatate publica ,care efectueaza ridicarea
probelor alimentare cu testarea lor microbiologica si chimica in laboratoare de specialitate si
ancheta epidemiologica.
In cazul in care in probele alimentare nu se gasesc germenii care s-au identificat la
bolnavi ,se scoate din discutie culpa unitatii de alimentatie .
Desfacerea/comercializarea alimentelor:
Se poate face in magazine, prin comert de mic detaliu si ambulant in piete .
Magazinele alimentare trebuie sa aiba din constructie urmatoarele spatii:
• sala de desfacere
• magazii ( depozite ) de produse pe categorii de alimente pentru ambalaje
• grup social-sanitar(vestiar si wc).
Dotarile minime obligatorii sunt:
• rafturi si spatii frigorifice in sala de desfacere ;
• rafturi si gratare in magazii
Aspecte specifice :
Pentru alimentele usor alterabile, care se mentin la rece, nu este permisa supraaglomerarea
spatiilor frigorifice de pastrare si nu se introduc in acelasi spatiu produse crude si semifabricate
impreuna cu cele care nu necesita tratarea termica inainte de consum (se vor prevedea spatii
frigorifice separate pentru aceste categorii de alimente ).
Nu se pastreaza alimente care degaja mirosuri specifice impreuna cu celelalte produse. In
magazinele alimentare cu o sinura sala de desfacere (cu o suprafata de minimum 20 metri patrati )
se pot amenaja raioane separate pentru preparate din carne , lactate si pentru carne cruda si
preambalata , care sa fie prevazute cu spatii frigorificede expunere si depozitare, cantare si
vanzatori pentru fiecare raion.
Alimentele neambalate care se consuma fara o prelucrare termica ,vor fi servite numai cu
ustensile adecvate ( clesti, linguri, furculite ).
Magazine cu raion pentru vanzare si desfacere de carne cruda :
In magazinele care transeaza si desfac carne cruda alaturi de alte alimente se vor asigura
circiute separate (sala de primire si transare, spatii frigorifice ,raion separat de desfacere, cu
cantare si vanzatori anume ).
Pentru raioanele de preparate din carne, de lactate, branzeturi si paine, plata produselor se
va face numai la casa, nu direct la vanzator.

102
 Semipreparatele din carne cruda si tocaturile din carne se expun in vitrine frigorifice
separat de alte semipreparate si se servesc cu ustensile adecvate, care nu se folosesc pentru alte
produse.
Desfacerea painii :
Pentru amenajarea unui raion de vanzare a painii este necesara o suprafata de minimum 10
metri patrati .In unitatile de desfacere a painii si a produselor de panificatie si in alte asemenea
unitati care desfac produse neambalate se vor lua masuri care sa nu permita alegerea manuala a
produselor de catre cumparatori .
Desfacerea oualelor:
Depozitarea oualelor in cofraje sau in lazi se face in spatii racoroase fara miros strain , la
temperatura de maxim+ 14 grade C,ferite de razele soarelui sau alte surse de caldura .Vinzarea
oualelor in unitatile de desfacere se va face numai in raioane separate sau cu produse preambalate
greu perisabile .
Curatenia :
Curatenia este metoda de decontaminare care asigura indepartarea microorganismelor de pe
suprafete, obiecte sau tegumente, odata cu indepartarea prafului si a substantelor organice.
Aplicarea corecta a metodelor de curatenie a suprafetelor, obiectelor si echipamentelor poate
realize o decontaminare de 95-98 %, foarte apropiata de cea obtinuta prin dezinfectie. Prin
activitatea de curatenie se actioneaza asupra tuturor microorganismelor. Nu inlocuieste dezinfectia.
Prima operatie in cadrul curateniei este indepartarea rezidurilor solide.
Primariile, agentii economici, asociatiile de locatari si cetatenii au obligatia sa sigure colectarea,
indepartarea si neutralizarea deseurilor solide. Se interzice aruncarea deseurilor solide in alte locuri
decat cele amenajate spacial si autorizate sanitar.
Colectarea reziduurilor la locul de producere se face in recipiente acoperite cu capac etans si cu
pedala, dimensionate in functie de cantitatea produsa, de ritmul de evacuare si de categoria in care
se incadreaza reziduurile din unitate.
Reziduurile nu se colecteaza direct in recipient ci intr-o punga de polietilena aflata in recipient.
Punga trebuia sa aiba un volum putin mai mare decat volumul recipientului.
Resturile se sorteaza in :
- reciclabile din sticla, plastic si metal se colecteaza separate in recipienti marcati in acest
sens
- ascutite (cioburi de sticla, bucati de os, fragmente metalice sau lemn) se zdrobesc pentru a
nu rani personalul care manipuleaza pubele.
Recipientii :
- nu se pastreaza in incapare cu alimente ;
- se deschid cu pedala, nu cu mana ;
- au capac ;
- sunt captusiti cu saci de plastic etans care se arunca atunci cand sunt plini trei sferturi, se leaga
la gura si se duc la ghena, depunandu-se in recipientul de colectare – pubele ;
- dupa evacuare se spala si se dezinfecteaza.
Containerele vor fi concepute in asa fel incat accesul la ele sa fie rapid si usor, iar sistemul lor de
acoperire sa fie usor de manevrat si sa sigure etanseitatea.
Recipientele vor fi confectionate din materiale rezistente la solicitarile mecanice sau agresiuni
chimice si care sa se poata spala si dezinfecta usor.
Depozitatea pana la evacuarea din unitate se face in incapari anume construite, care trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii :
- sa aiba peretii si pavimentul impermeabil, netezi si lavabili
- sa fie dotate cu apa curenta si racord la canalizare
- sa fie protejate de accesul insectelor, rozatoarelor si cainilor vagabonzi

103
- sa contina suficiente pubele si acestea sa fie in buna stare, curatate si dezinfectate dupa fiecare
golire, pastrate ordonat
- sa fie dezinsectizate si deratizate ritmic
Metodele generale de efectuare a curateniei :
• spalarea – se realizeaza prin folosirea de apa calda si substante tensioactive. Apa calda la
35-45 grade Celsius are o putere de spare superioara apei reci, deoarece are o putere mai
mare de emulsionare si dizolvare. Inmuierea in apa fierbinte , peste 55 grade Celsius are
dezavantajul coagularii proteinelor, pe care le face aderente de suportul tratat. La apa calda
se adauga carbonat de sodiu, sapun sau detregenti anionici sau alte produse etichetate si
avizate de Munisterul Sanatatii ca detergent dezinfectant sau produs de curatate si
decontaminare. Pentru clatirea finala se foloseste apa de + 60- 65 grade Celsiu, fapt ce
favorizeaza uscarea.Spalarea trebuie urmata de clatire abundenta ;
• stegerea - prin stergerea umeda a suprafetelor se realizeaza indepartarea
microorganismelor, se practica pentru intretinerea curateniei in intervalele dintre spalari.
Eficacitatea depinde de :
- utilizarea de lavete curate ;
- umezirea lor cu solutii proaspete de detergent ;
- schimbarea frecventa a valetelor si a apei de stergere ;
- la sfarsitul operatiunii se efectueaza decontaminarea lavetelor utilizate, prin spalare si
dezinfectie ;
• aspirarea – curatenia prin aspirare este recomandabila numai cu aspiratoare cu proces
umed, a caror constructie permite curatarea si dezinfectia lor si mentinerea uscata dupa
utilizare.
Curatenia se realizeza cu produse etichetate de producator ca fiind :
- produse destinate curateniei ;
- produse detergent-dezinfectante.
Substantele chimice de spalare trebuie :
- sa nu fie toxice si periculoase la manipulare ;
- sa nu fie corozive ;
- sa se poata indeparta usor prin clatire ;
- sa aiba capacitate mare de patrundere ;
- sa emulsioneze grasimile ;
- sa nu aiba mirosuri persistente si puternice.
Reguli pentru efectuarea curateniei :
Curatenia se face :
- dinspre locurile mai curate catre cele murdare ;
- dinspre zona cu operatii salubre spre cele cu operatii insalubre ;
- dinspre tavan spre podea ;
- dinspre incaparile de lucru catre grupurile sanitare si locurile de depozitare a gunoaielor.
Personalul care face curatenie trebuie :
- sa fie calificat;
- sa cunoasca tehnologia efectuarii curateniei;
- sa fie dotat cu echipament de protectie – propriu, pastrat corespunzator ;
- sa faca dovada examenului medical propriu ;
- a respecte regulile de igiena personala ;
- sa-si anunte sefii imediat ce prezinta semne de imbolnavire.
Curatenia se clasifica in :
1. generala – a tuturor suprafetelor unitatii – podea, pereti, ferestre, usi, mese, ustensile,
obiecte sanitare. Se face lunar, bisaptamanal sau saptamanal in functie de tipul incaparilor
si solicitarea lor functionala.

104
 2. curenta – se face zilnic, la sfarsitul programului sau chiar de mai multe ori pe zi, daca e
nevoie
Reguli fundamentale in utilizarea produselor pentru curatenie :
- se folosesc doar produse avizate de Ministerul Sanatatii pentru utilizare in sectorul respectiv ;
- recipientele trebuie sa fie etichetate (numele produsului, familia de produse, termenul de
valabilitate) si inchiderea sa fie ermetica ;
- nu este permisa aruncarea ambalajelor goale, decat dupa ce au fost curatate ;
- nu este permisa utilizarea ambalajelor alimentare pentru produsele de intretinere a curateniei ;
- nu este permis amestecul produselor, pentru ca exista riscul unor reactii chimice periculoase
Reguli pentru depozitarea produselor si a ustensilelor folosite la efectuarea curateniei :
- in unitate trebuie sa existe spatii special destinate depozitarii produselor si ustensilelor folosite
in procesul de efectuare ;
- spatiile trebuie sa sigure mentinerea calitatii initiale a produselor, pana la utilizare – iluminare,
umiditate, temparatura.
Reguli de intretinere a ustensilelor folosite pentru efectuarea curateniei
- zilnic dupa fiecare operatiune de curatenie si la sfarsitul zilei de lucru ustensilele utilizate se
spala, se curata, dezinfecteaza si usuca ;
- ustensilele pentru curatenie trebuie : sa fie adecvate operatiunilor, sa fie suficiente si in stare
buna, sa fie curate si dezinfectate dupa fiecare operatiune, sa fie depozitate intr-un loc anume,
unde nu sunt alimente ;
- personalul care executa operatiile de curatare si dezinfectie a materialului de curatenie va purta
manusi de menaj sau manusi de latex nesterile.
Dezinfectia :
Dezinfectia – este procesul prin care sunt distruse cele mai multe microorganisme – in proportie de
99.99%.
Dezinfectia se aplica in cazurile in care curatenia nu elimina riscurile de raspandire a infectiilor, iar
sterilizarea nu este necesara. In orice actiune de dezinfectie trebuie sa se aplice masuri de protectie
a muncii pentru prevenirea accidentelor si intoxicatiilor. Mai intai facem curatenie, apoi
dezinfectie. Vasele de preparare a solutiilor dezinfectante trebuie sa fie curate. Se pot folosi numai
dezinfectante avizate de Ministerul Sanatatii.
Dezinsectie si deratizare :
Dezinsectia – combaterea insectelor.
Principiile in prevenirea infestarii cu gandaci sunt : lipsa murdariei si imposibilitatea accesului in
incinta.
Deratizarea – combaterea rozatoarelor.
Dezinsectia periodica se face la intervale nu mai mai de 3 luni, iar deratizare periodica la maxim 6
luni, numai de unitati prestatoare de servicii autorizate sanitar, care au operatori calificati si
autorizati. Aceste unitati sunt supravegheate si controlate tehnic de catre directiile de sanatate
publica. Este interzisa portionarea si reambalarea produselor pesticide fara autorizatie sanitara.
Starea de sanatate a personalului :
Starea de sanatate a lucratorilor poate fi :
- sanatosi : deci isi pot desfasura activitatea ;
- bolnavi cu afectiuni cronice care permit activitatea;
- puratatori sanatosi – adica personae care apparent sunt sanatoase (nu prezinta semen clinice de
boala), dar care la examene mai aprofundate, se dovedesc a excreta germeni patogeni :
1. din tubul digestiv : febra tifoida, hepatita virala A, dizenterie, poliomielita
2. din nazo-faringe : streptococ, stafilococ
3. de pe tegumente : rani infectate cu streptococ, stafilococ

105
Controlul medical periodic include :
- inregistrarea evenimentelor medicale care s-au petrecut in intervalul de la examenul medical in
vederea angajarii sau de la ultimul control medical periodic pana in momentul controlului
medical respective;
- examenul clinic : respirator, cardiovascular, digestiv, renel, osteaoarticular, ORL, aftalmolgic,
neuropsihic si dermato-venerologic.
Examene de laborator obligatorii :
1. Examenul coprobacteriolocic :
Coprocultura este un examen bacterian al materiilor fecale, recoltate prin defecare sau prin sondare
rectala.
2.Examenul coproparazitologic :
Oualele de paraziti eliminate prin materiile fecale ale gazdei contamineaza apa, solul, legumele,
frustele, mainile, de unde ajung in organismul uman, reinodandu-se ciclul de viata al parazitului.
Parazitii care se transmit prin intermediul alimentelor sunt foarte numerosi, cei mai frecventi fiind :
giardia, viermii intestinali si trichinela.
Principalele actiuni daunatoare pe care le exercita parazitii asupra organismului parazitat sunt :
- consumarea substantelor nutritive ;
- eliberarea de toxine in corpul gazdei cu efecte alergizante sau inflamatorii.
Giardioza :
- giardia traieste la nivelul intestinului subtire si in vezica biliara
- provoaca simptome ca : diaree, greata, varsaturi, durere in partea dreapta a abdomenului,
tulburari nervoase
- se elimina sub forma de chisturi prin materiile fecale
- infectarea noii gazde se face cu chisturile existente pe alimentele care au venit in contact cu
solul si apa poluate cu fecale
Viermii intestinali sunt : limbricii si tenia.
Limbricii :
- Infestarea cu librici se face prin consumul de produse vegetale- fructe, legume, care nu au fost
bine spalate
- Simptome : dureri abdominale, slabire, mancarimea nasului si a pielii
Tenia :
- se elimina sub forma se segmente pline cu oua prin materiile fecale umane, apoi prin apa,
legume, maini si obiecte murdare, oualele ajung pe alimente si de aici in intestinul
consumatorilor
- simptome : slabire, astenie, lipsa poftei de mancare, dureri abdominale
Trichineloza :
- trichinella traieste sub forma adulta in intestin si sub forma larvara in muschii cei mai activi :
muschii ochiului, muschii intercostali. Periodic larvele migreaza si se inchisteaza in alte locuri.
- Infestarea se face cu larve inchistate in carnea de porc, mistret. Rezervorul principal de
trichinelle sunt sobolanii. Ei se omoara intre ei in preajma crescatoriilor de porci, iar porcii
mananca sobolani si se infesteaza.
- Boala este f grava, manifestandu-se prin febra, dureri musculare, stare de rau si chiar deces.
Nu se consuma decat carnea de porc care a fost supusa examenului sanitar-veterinar.
Examenul medical la angajare confirma ca angajatul este sanatos, in sensul ca activitatea lui la
locul de munca nu pericliteaza siguranta alimentelor.
Controlul medical periodic este alcatuit din examinarea clinica, radiografie pulmonara si
examene de laborator :
1. Examenul clinic se face prin examen clinic general, la fiecare 6 luni.

106
2. Examenul radiologic pulmonar se efectueaza pentru depistarea tuberculozei pulmonare aflata
intr-un stadiu cat mai incipient – se face anual, la 12 luni, frecvente mai mari creand pericol de
radiere.
Examene de laborator obligatorii :
- examenul coprobacteriologic – se face anual, in semestrul 2 al anului, in perioada iulie-
decembrie. De preferat sa se faca in sezonul cald, cand sunt cele mai mari conditii de
producere a bolilor infectioase
- examenul coproparazitologic- se face anual
- examenul exudatului faringian. In nas si gat pot fi numerosi microbi care pot imbolnavi pe cei
din jur. In timpul vorbirii, tusei, stranutului din gura sar picaturi de saliva, care au pe ele
microbi.
Examenul medical la reluarea activitatii se face dupa o intrerupere a activitatii de minim 90 de zile
din motive medicale sau de 6 luni pentru orice alte motive, in termen de 7 zile de la reluarea
activitatii si are ca scop :
- confirmarea aptitudinii angajatului pentru exercitarea profesiei avute anterior
- stabilirea unor masuri de adaptare la locul de munca
- reorientarea spre alt loc de munca ce asigura angajatului mentinerea sanatatii
Triajul epidemiologic zilnic – autocontrolul si autoevaluarea zilnica a unor semne si simptome de
boala.
Inainte de inceperea lucrului :
- angajatul trebuie sa faca un bilant al starii sale de sanatate si sa declare eventualele aparitii ale
starii de rau, febra, tuse, dureri de gat, guturai, scurgeri de urechi, diaree, stari de greata, dureri
abdominale, usturimi la urinare, modificarea culorii urinei, abcese
- managerul unitatii desemnat cu supravegherea personalului va investiga activ pe toti lucratorii,
inainte de a incepe munca, daca prezinta semne de alterare a sanatatii ii va trimite la medic
pentru diagnistic si tratament si ii va reprimi la lucru numai pe cei care au aviz scris de la
medicul la care au fost trimisi.
Obligatiile angajatorului in domeniul sanatatii in munca :
- sa stabileasca masurile tehnice si organizatorice de protectie a muncii, corespunzator
conditiilor de munca si factorilor de risc evaluati la locurile de munca, pentru asigurarea
sanatatii angajatilor
- sa ia in considerare, din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca, capacitatea
angajatilor de a executa sarcinile de munca repartizate
- sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii, asupra riscurilor la care aceasta va fi
expusa la locul de munca, precum si a masurilor tehnice si organizatorice de prevenire necesare
- sa angajeze in munca numai persone care in urma controlului medical corespund sarcinilor de
munca pe care urmeaza sa le efectueze
- sa asigure dotarea, intretinerea, verificarea echipamentelor individuale de protectie si a
echipamentelor individuale de lucru si sa nu permita desfasurarea nici unei activitati de catre
angajatii sai fara utilizarea corecta de catre acestia a echipamentului din dotare
- sa acorde la recomandarea medicului materiale igienico-sanitare si alimentatie de protectie
- sa asigure supravegherea medicala corespunzatoare a riscurilor pentru sanatate la care angajatii
sunt expusi in timpul lucrului
Obligatiile angajatilor :
- sa-si insuseasca si sa respecte normele si instructiunile de protectie a muncii si prevenire a
imbolnavirilor
- sa utilizeze corect echipamentele tehnice, substantele periculoase si celelalte mijloacele de
productie
- sa utilizeze echipamentul individual de protectie din dotare, corespunzator scopului pentru care
a fost acordat

107
 Igiena personala a lucratorului :
Igiena personala reprezinta totalitatea manoperelor pentru realizarea unei stari de curatenie
a intregului corp (piele, mucoase, par, unghii), a imbracamintei si incaltamintei, astfel incat
lucratorul sa nu devina o sursa de contaminare a produselor alimentare sau de imbolnavire a
propriei persoane.
Daca lucrati cu alimente este necesar sa aveti o igiena personala foarte buna.
Organismul excreta diferite substante, in mod permanent, cum ar fi sudoarea, celule
moarte. Aceste substante sunt suport nutritiv pentru microorganisme, degaja mirosuri neplacute si
pot contribui la alterarea alimentelor.
Organismul uman elimina microorganisme pe diverse cai : calea fecala, urinara, din
cavitatea bucala, din cavitatea nazala.
Inainte de inceperea lucrului se face :
- dus general cu apa calda si sapun ;
- schimbarea imbracamintii de strada cu echipamentul de lucru, precum si a incaltamintei ;
- pentru a ajunge la vestiar nu se trece cu hainele de strada prin zone unde se prelucreaza
alimente ;
- hainele de strada se pastreaza in afara zonelor ce contin alimente si mancare ;
- hainele de strada se pastreaza separat de cele de lucru.
Frecventa spalarii diferitelor zone de pe corp depinde de gradul de risc de contaminare a limentelor
in diferitele operatiuni de prelucrare. La sfarsitul lucrului se face dus general cu apa si sapun si
reluarea hainelor si incaltamintei de strada – pentru personalul din productie.
Igiena personalului se desfasoara in vestiare, care sunt alcatuite din : camere de imbracare,
dezbracare, dusuri, W.C.-uri si chiuvete. Trebuie sa fie asigurate dusuri in numar corespunzator,
dupa natura proceselor de munca sau din motive de sanatate. Se vor prevedea camere de dus
separate pe sexe sau folosirea alternativa a acestora de catre femei si barbati.
Angajatii sunt obligati sa utilizeze materialele igienico-sanitare primite.
Spalarea si dezinfectia mainilor :
Mainile sunt acele parti ale corpului care vin in contact cel mai frecvent cu alimentele.
De aceea, este esential ca ele sa fie curate permanent, de la inceperea pana la terminarea muncii.
Pe maini pot trai si chiar se pot inmulti microorganisme, de aceea spalarea si dezinfectia mainilor
sunt obligatorii pentru prevenirea imbolnavirii.
Materiale necesare pentru curatarea mainilor : apa calda, sapunul, periuta de ungii si un sistem de
uscare. Pentru dezinfectie se folosesc solutii clorigene, solutii alcoolice, etc.
De preferat este folosirea sapunului lichid, eliberat din dispozitive ermetice care elimina continutul
la manipularea unei clapete.
Periuta de unghii trebuie :
- sa fie individuala, trebuind sa fie spalata si dezinfectata dupa fiecare folosire ;
- perii sa fie suficient de numerosi si tari pentru a putea scoate murdaria, dar sa nu produca
raniri.
Tehnica spalarii :
- buna umezire a mainilor cu apa calda, la jet de apa ;
- sapunirea-clabucirea ;
- frecarea mecanica a mainilor – operatia trebuie sa dureze cca 10 secunde pentru fiecare zona
spalata;
- clatirea mainilor cu apa calda pana la desprinderea tuturor urmelor de sapun, folosind jetul de
apa;
- uscarea mainilor la jet de aer cald ;
- cu prosoape de unica folosinta .
Spalarea mainilor este cea mai importanta procedura pentru prevenirea contaminarii alimentelor.

108
Spalarea simpla a mainilor este definita, ca fiind frecarea viguroasa a mainilor, una de alta, pe toate
suprafetele, dupa prealabila umezire si sapunire.
Dezinfectia mainilor se face :
- dupa spalare si uscare prealabila, cu cantitatea de dezinfectant necesara, recomandata de
producator
- timpul de contact este de 30 secunde – 1 minut
- scopul este de a distruge microorganismele tranzitorii existente pe piele
Intretinerea unghiilor / conditii igienice :
- sa fie taiate scurt pentru a nu permite retinerea de murdarie subunghiala
- curatate cu periuta si sapun pentru a se scoate murdaria din santul periunghial
- nedate cu lacuri pentru a observa daca sunt curatate si pentru ca lacul sa nu cada in mancare
- sa nu se rupa sau roade cu dintii, ci sa se taie cu foarfece si sa se pileasca cu pila – ustensile
individuale, bine curatate si dezinfectate
- orice ranire sau infectie locala se anunta sefului, apoi se adreseaza medicului, pentru a preveni
contaminarea alimentelor
- sa nu se taie in incapari unde sunt alimente
Igiena parului :
Parul are bacterii pe suprafata sa, din care unele sunt patogene.
In mod natural, zilnic cad cca 100 fire de par, existand posibilitatea contaminarii alimentelor. Sa
nu uitam si matreata, care se intalneste adesea si care este si ea purtatoare de microorganisme.
Pentru prevenirea contaminarii alimentelor, parul trebuie sa fie :
- spalat cat mai des si mai bine
- strans si protejat (acoperit complet) cu bonete, basmale, in toate locurile de preparare a
alimentelor si mancarii
- pieptanat numai in afara zonelor de lucru
- neatins cu mana in timpul muncii, iar daca aceasta se produce, este obligatoriu sa ne spalam pe
maini
Igiena gurii, nasului si urechilor :
In gura, nas si urechi se gasesc adesea, bacterii patogene, cum ar stafilococul auriu, care produc
infectarea si aparitia puroiului, precum si alte consecinte.
Trebuie impiedicata trecerea bacteriilor din gura, nas si urechi pe alimente si mancare.
Toate persoanele care lucreaza intr-un spatiu in care se manipuleaza alimente trebuie sa aiba
unghiile taiate, sa nu poarte bijuterii pe degete, exclusiv vergheta, sa aiba parul strans sub boneta,
sa se spele pe maini cu apa si sapun inainte de inceperea programului si ori de cate ori este nevoie
si sa respecte un nivel ridicat de igiena personala.
Ingrijirea pielii :
Pielea, chiar spalata, mai contine microbi, care pot trai pe ea, indeosebi in santuri si pe langa
bulbul firului de par.
Microbii pot sa produca infectii locale si din acestea pot trece in alimente.
Pentru a preveni contaminarea alimentelor cu microbii de pe piele trebuie :
- sa ne spalam cat mai bine pielea si sa dezinfectam anumite zone
- sa nu ne scarpinam bubele, cosurile, pielea sau daca o facem sa ne spalam si dezinfectam
mainile imediat
Ranirea in timpul lucrului :
Orice zgarietura, intepatura sau taietura este de regula infectata. O picatura microscopica de puroi,
daca ajunge in mancare, este aproape sigur ca acela care o va manca va face tixiinfectie alimentara.
Bijuteriile :
Bijuteriile nu permit spalarea corecta a mainilor. Intre ele si pile pot ramane portiuni cu incarcatura
microbiana. In santurile bijuteriilor, in porii curelelor de ceas pot ramane resturi alimentare in care
se dezvolta colonii de microbi, care trec apoi pe alimente.

109
 CONDITII DE PASTRARE SI DEPOZITARE A MARFURILOR
Controlul periodic si controlul ocazitional al produselor presupun:
1. Verificarea aspectului produsului
2. Verificarea integritatii ambalajului
3. Prezenta eventualelor deteriorari
4. Termenul de valabilitate in limita expirarii.
Marfurile isi pot modifica proprietatile in functie de :
- natura produselor ( compozitia chimica, proprietati, stadiul de prelucrare );
- factorii mediului de pastare (umiditate, temperatura) .
Pastrarea si comercializarea – specifica fiecarui produs si se face in spatii amenajate.
Cerintele acestui factor impun:
- asigurarea parametrilor de pastrare specifici fiecarui produs (temperatura, umiditate)
- aranjarea marfurilor respectandu-se vecinatatea admisa intre produse (exista produse care
transmit in spatiul de pastrare mirosul lor caracteristic)
- asigurarea conditiilor de igiena sanitara
Depozitarea alimentelor:
Condiţiile generale ale depozitelor în care se păstrează alimentele se referă la:
ü spaţiul de depozitare;
ü microclimatul (temperatura aerului, umiditatea aerului şi curenţii de aer);
ü ventilaţia;
ü iluminatul;
ü curăţenia;
ü prevenirea infestării cu insecte şi rozătoare;
ü modul de depozitare propriu-zis.
Spaţiul trebuie să fie:
• salubru pentru a nu duce la alterarea sau contaminarea alimentelor.
• Se interzice depozitarea alimentelor în încăperi cu:
- infiltraţii de ape reziduale (de la instalaţiile sanitare degradate) sau pluviale (de
la acoperişul defect);
- pereţi şi pavimente degradate;
- suficient de mare pentru a permite depozitarea mărfii în condiţii de aerare şi
acces corespunzătoare.
Principalele utilităţi sunt:
- iluminatul
- ventilaţia
- microclimatul
- aprovizionarea cu apă şi racordul la canalizare
- curăţenia
- prevenirea infestării cu insecte şi rozătoare

Reguli de depozitare:
Depozitarea propriu-zisă trebuie să respecte câteva principii:

110
 ü rotarea stocurilor: alimentele mai vechi se pun pe rafturi mai în faţă pentru a fi date în
consum mai repede decât cele mai nou achiziţionate;
ü rafturile şi dulapurile trebuie:
1. să fie rezistente, să nu degaje substanţe toxice sau să murdărească cu vopsele
ambalajele şi marfa;
2. să existe spaţii între ele pentru accesul personalului, manipularea mărfii şi
curăţeniei;
3. să fie la o distanţă de minimum 0,5 m de pereţi pentru că şobolanii au tendinţa de a
se deplasa pe lângă pereţi, de jur împrejurul camerei şi, neîntâlnind nimic de
mâncare, adesea, abandonează încăperea;
4. să aibă picioare de metal, de formă cilindrică, care nu permit căţărarea şobolanilor;
ü alimentele se depozitează separat în funcţie de natura lor.
Depozitarea alimentelor perisabile:
Alimentele uşor perisabile sunt acelea care se depreciază rapid dacă nu sunt păstrate în
condiţii care să nu permită înmulţirea bacteriilor.
Exemple de astfel de alimente sunt:
1. carnea şi produselor de carne,
2. laptele,
3. brânzeturile,
4. ouăle,
5. mâncărurile gătite,
6. cremele,
7. îngheţatele etc.
Alimentele perisabile se păstrează la temperaturi scăzute după ce au fost refrigerate sau congelate.
ü Amplasarea spaţiilor de refrigerare şi de congelare se face:
1. în încăperi curate,
2. bine ventilate,
3. iluminate (fără însorirea directă a aparatului),
4. cu acces uşor
5. cu posibilităţi de întreţinere curată atât a încăperii, cât şi a frigiderelor şi
congelatoarelor.
Materialele din care sunt alcătuite trebuie:
1. să fie uşor de spălat şi dezinfectat;
2. să nu aibă suprafeţe poroase, pentru a nu reţine murdăria;
3. să nu ruginească
4. să nu degaje mirosuri care să intre în alimente.
Funcţionarea trebuie:
§ să asigure în incintă temperaturi de:
1. 0 - +40C pentru frigidere;
2. +2 - +80C pentru vitrinele frigorifice de expunere;
3. -18 - -230C pentru congelatoare;
§ să nu producă:
1. zgomot;
2. supraâncălzirea încăperilor;

111
Exemplu de înmulţire a bacteriilor: -18°C – bacteriile mor; 1-4°C – sunt in agonie; 5-63°C – se
inmultesc; 64-62°C – sunt blocate; 73-100°C – mor; 100°C – mor si sporii.
ü Măsurarea temperaturii se face cu aparatură de control şi afişare sau cu un termometru, cu
consemnarea pe “graficul de temperatură“ (termograma), cel puţin de două ori pe zi.
Trebuie ca:
Ø uşile să se închidă etanş;
Ø supravegherea să se facă de către personal de specialitate (frigotehnişti) în
mod regulat, după un grafic de timp prestabilit.
Ø Nu trebuie să se permită oricărui muncitor accesul la agregate pentru control sau reparare.
Ø Curăţarea se face urmărind, în timp, manoperele:
Ø întreruperea curentului electric;
Ø scoaterea tuturor alimentelor depozitate şi punerea acestora în alt frigider;
Ø dezgheţarea;
Ø spălarea cu detergent şi cârpă – perie moale şi apă caldă.
Reguli de amplasare a alimentelor:
• alimentele crude (carne, lapte, ouă etc.) se depozitează separat de cele preparate;
• alimentele puternic mirositoare nu se depozitează în acelaşi frigider cu cele care împrumută
uşor mirosuri (lapte, unt);
• dacă avem un singur frigider:
ü carnea crudă se pune cel mai jos;
ü alimentele mirositoare se pun în recipiente închise etanş;
ü toate produsele trebuie să fie protejate cu:
Reguli obligatorii pentru păstrarea alimentelor în spaţiile frigorifice:
-ouăle cu resturi de excremente nu se depozitează în spaţii frigorifice;
-mâncărurile calde nu se introduc în frigider. Întâi se răcesc şi apoi se depozitează.
Reguli generale pentru păstrarea alimentelor în congelatoare:
Temperatura în incintă trebuie să fie între -180C şi -230C;
Alimentele de păstrat congelate:
-nu se recepţionează dacă au temperaturi sub -180C
-dacă deţinem utilaje ce pot coborî temperatura de la -300C până la -380C, alimentele cu
temperaturi sub -180C se introduc întâi în acestea şi apoi în congelatorul obişnuit;
-refuzaţi pentru depozitare în congelator alimente cu temperaturi sub -120C; oricât le ţinem în
congelatoarele obişnuite, temperatura în centrul bucăţilor nu ajunge la minimum -180C.
Nu se recongelează alimentele niciodată.
Depozitarea alimentelor uscate:
Ø aşa-zisele “alimente uscate“ sunt greu perisabile (paste făinoase, orez, griş, zahăr etc.).
Depozitarea acestor alimente se face:
• în ambalaje:
• pe rafturi, rasteluri, boxpaleţi şi în nici un caz direct pe paviment!
• în încăperi: uscate, curate, bine aerate, având lumină suficientă pentru
efectuarea curăţeniei şi observarea calităţilor organoleptice ale
alimentelor, igienizate periodic;
• la temperatură între +70C şi +200C şi umiditate redusă;
• cu spaţii de acces pentru controlul şi trierea alimentelor;
• protejate de insecte şi rozătoare.

112
Depozitarea conservelor şi băuturilor îmbuteliate:
Se face ca şi cea pentru alimente “uscate“.
Este interzisă punerea în consum a conservelor:
– deformate;
– ruginite;
– cu scurgeri;
– bombate sau cu termenul de valabilitate expirat.
Nu se deschide niciodată o conservă cu bombaj; gazele, sub presiune din interior, pot duce la
rănirea persoanelor din încăpere, iar lichidele care erup murdăresc şi contaminează mediul din jur.
Depozitarea legumelor şi fructelor proaspete:
Înainte depozitării se realizează procesul de uscare şi deshidratare a legumelor şi fructelor.
Depozitarea se face:
În încăperi:
ü răcoroase,
ü întunecoase,
ü cu umiditate ridicată (umiditate relativă 85-95%) de tip “microclimat de pivniţă“,
ü pe rastele,
ü grătare
ü şi în lăzi;
Legumele şi fructele proaspete se triază permanent, îndepărtându-se cele depreciate; cartofii şi
rădăcinoasele trebuie păstrate separat de celelalte fructe şi legume, întrucât pământul de pe ele
poate contamina pe acelea care se consumă crude.
Depozitarea ambalajelor:
În mod obligatoriu trebuie să existe un spaţiu de depozitare a ambalajelor (încăpere, şopron etc.).
Ambalajele de tipul lăzi, navete, capsuri etc. păstrate sub cerul liber se deteriorează şi se
murdăresc (praf, microbi, reziduuri de la şobolani şi şoareci etc.). Curăţarea lor în aceste condiţii
este foarte dificilă, cu o eficienţă redusă, costuri mari şi cu securitate sanitară mică. Ambalajul
pentru alimentele perisabile (hârtie, folii de plastic, casolete, cartoane etc.) este obligatoriu să fie
păstrat în spaţii salubre, ferit de praf şi accesul rozătoarelor.
Falsificarea alimentelor :
Falsificarea alimentelor reprezinta adaosul oricarei substante intr-un produs alimentar, cu scopul
mascarii unor defecte sau al conferirii unor propretati pe care nu-l justifica prin originea si
compozitia sa.
Sisteme de management al calitatii :
Produsele alimentare realizate in tara sau cele importate, supuse unui proces tehnologic, trebuie:
ü sa aiba o compozitie si calitate care sa nu constituie un pericol pentru organismul uman, din
punct de vedere fizic, chimic, microbiologic, toxicologic, parazitologic sau al nivelului de
radioactivitate;
ü sa asigure ca materiile prime si materialele corespund conditiilor prevazute de standarde,
caiete de sarcini, specificatii tehnice, norme sanitare, sanitar-veterinare, si de protectie a
mediului in vighoare;
ü sa aiba aditivi, substante straine si microorganisme numai in limita admisa de Ministerul
Sanatatii, Ministerul Agriculturii si Alimentatiei;
ü sa asigure verificarea calitatii produselor alimentare in toate fazele de fabricatie, incepand
cu materia prima si pana la obtinerea produselor finite, cat si pe timpul depozitarii
acestora.Controlul calitatii se face prin organele de control tehnic al producatorului;
ü la receptia materiei prime si materialelor sa se ceara certificatele de calitate si sa se verifice
daca performantele stabilite in acestea sunt la nivelul parametrilor inscrisi in standarde si in
alte norme de calitate;

113
 ü sa fie varificate la receptie in laboratoarele proprii ale agentilor economici, iar in cazul in
care acestea nu au dotarea specifica, in laboratoare neutre, specializate, autorizate sau
acreditate.
Supravegherea si controlul activitatii agentilor economicii care desfasoara activitati in domeniul
productiei alimentare se fac de catre imputerniciti ai Ministerului Sanatatii, Ministerul Agriculturii
si Alimentatiei, Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, cu colaborarea asociatiilor de
protectie a consumatorilor. Imputernicitii au urmatoarele drepturi:
ü sa interzica livrarea de catre producatori, pentru comercializare, a produselor alimentare
care:
- pot periclita sanatatea sau viata consumatorilor, datorita deficientelor calitative,
confirmate prin documente oficiale emise de organisme de specialitate;
- sunt interzise consumului prin reglementari in vigoare;
- sunt confirmate ca falsuri sau substituiri;
- au termenul de valabilitate expirat;
ü sa dispuna oprirea temporara a fabricatiei sau prestarilor de servicii pentru motivele de mai
sus;
ü sa dispuna oprirea temporara a comercializarii marfii pentru ca aceasta:
- nu are certificate de conformitate cu standardele nationale sau alte acte normative
in vigoare;
- nu indeplineste caracteristicile calitative;
- nu prezinta elemente de identificare;
- produsele nu au fost remediate in termenii. corespunzatori sau au fost remediate
necorespunzator.
Nerespectarea prevederilor legale privind transportul, receptionarea, depozitarea, prelucrarea si
comercializarea produselor alimentare constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda.

114
 BIBLIOGRAFIE

1. Barbulescu, Georgeta - Merceologie alimentara, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 2003.

2. Catoiu, Iacob s.a. - Comportamentul consumatorului. Editura Uranus,

Bucuresti, 2001.

3. Florescu, C. s.a. – Marketing, Editura Marketer, Grup Academic de Marketing

si Management, Bucuresti, 1995.

4. Petre, Tantica s.a. - Manual de Comert, Editura Niculescu, Bucuresti, 2006.

5. Procopie, Roxana - Bazele Merceologiei, Editura A.S.E., Bucuresti, 2001.

 

6. **** Materiale auxiliare.

115
 ANEXE

Legislaţie aplicata in activitati comerciale:

• O.G. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, aprobată prin
Legea 650/2002 (M.O.424/2000);
• H.G. 333/2003 Norme metodologice de aplicare a O.G. 99/2000 privind comercializarea
produselor şi serviciilor de piaţă (M.O. 235/2003);
• H.G. 348/2004 privind exercitarea comerţului cu produse si servicii de piaţa în unele zone
publice ( M.O. 269/2004);
• H.G. 831/2004 pentru aprobarea Normelor privind limitele admisibile de perisabilitate la
mărfuri în procesul de comercializare (M.O. 522/2004);
• H.G.1454/2004 pentru aprobarea criteriilor de implantare a structurilor de vânzare cu
amănuntul cu suprafaţă mare şi definirea tipologiei structurilor de vânzare (M.O.854/2004)
Protecţia consumatorilor.
• O.G.21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată cu modificările şi completările
ulterioare (Legea 37/2002 privind aprobarea O.G.58/2000 pentru modificarea şi
completarea O.G.21/1992 privind protecţia consumatorilor) (M.O. 75/1994);
• O.G.106/1999 privind regimul contractelor încheiate în afara spaţiilor comerciale (Legea
60/2002 pentru aprobarea O.G.106/1999 privind regimul contractelor încheiate în afara
spaţiilor comerciale) (M.O. 431/1999);
• Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi
consumatori cu modificările şi completările ulterioare ( Legea 65/2002 pentru modificarea
Legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi
consumatori ) (MO 560/2000);
• O.G.130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanţă, cu modificările ulterioare
(M.O. 431/2000);
• Legea 608/2001 privind evaluarea conformităţii (M.O. 712/2001);
• H.G. 487/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind desemnarea şi notificarea
naţională a laboratoarelor de încercări, precum şi a organismelor de certificare şi de
inspecţie care realizează evaluarea conformităţii produselor din domeniile reglementate
prevăzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor (M.O.
388/2002);
• H.G. 71/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea procedurilor ce
se utilizează în procesul de evaluare a conformităţii produselor din domeniile reglementate,
prevăzute în Legea nr.608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, şi a regulilor de
aplicare şi utilizare a marcajului naţional de conformitate CS (M.O. 119/2002);
• Ordin 209/2003 pentru aprobarea Normelor privind recunoaşterea organismelor pentru
evaluarea conformităţii aparatelor (M.O. 551/2003);
• Legea 296/2004 privind Codul Consumului (M.O. 593/2004);
• Legea 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele
cu defect (M.O. 552/2004);
• Legea 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate
consumatorilor persoane fizice (M.O. 611/2004);
• H.G.891/2004 privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a pieţei produselor din
domeniile reglementate, prevăzute în Legea 608/2001 privind evaluarea conformităţii
produselor (M.O. 620/2004);
• Legea 282/2004 privind protecţia dobânditorilor cu privire la unele aspecte ale contractelor
purtând asupra dobândirii unui drept de utilizare pe durată limitată a unor bunuri
imobiliare.(M.O.580/2004);

116
 • H 511/2004 pentru modificarea si completarea normelor metodologice privind etichetarea
alimentelor prevăzute in anexa nr.1 la HG 106/2002 privind etichetarea alimentelor
(M.O.348/2004);
• Legea 245/2004 privind securitatea generala a produselor (M.O.565/2004);
• H.G.1553/2004 privind unele modalităţi de încetare a practicilor ilicite în domeniul
protecţiei intereselor colective ale consumatorilor (M.O.902/2004).
Concurenţă, preţuri
• Legea 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale (M.O. 24/1991);
• Legea 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite,
republicată (M.O. 133/1991);
• Legea 21/1996 privind concurenţa, cu modificările ulterioare (M.O. 88/1996);
• H.G. 947/2000 privind modalitatea de indicare a preţurilor produselor oferite
consumatorilor spre vânzare (M.O. 524/2000);
• Legea 205/2002 pentru aprobarea OUG 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor
reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei (M.O. 275/2002).
Accize, impozit pe profit, TVA
• Legea 617/2002 privind aprobarea OUG 117/2001 pentru modificarea şi completarea OG
27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor şi instituirea unor măsuri pentru
diminuarea fenomenelor de fraudă şi evaziune fiscală în domeniul alcoolului şi al
băuturilor alcoolice (M.O. 851/2002);
• Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, Titlul VI –Taxa pe Valoare Adăugată, Titlul II,
Impozitul pe Profit, Titlul VII -Accize (M.O. 927/2003);
• H.G. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003
privind Codul Fiscal (M.O.112/2004).
Case de marcat
• O.U.G. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat fiscale,
republicată (M.O. 381/2002);
• H.G. 479/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate
de marcat electronice fiscale (M.O. 319/2003).
Comerţ electronic
• Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică (M.O 429/ 2001);
• H.G.1259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice şi metodologice pentru aplicarea Legii
455/2001 privind semnătura electronică (M.O.847/2001);
• Legea 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter
personal şi libera circulaţie a acestor date (M.O.790/2001);
• Legea 365/2002 privind comerţul electronic (M.O. 483/2002);
• H.G. 1308/2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii
nr.365/2002 privind comerţul electronic (M.O. 877/2002);
• Legea 250/2003 pentru aprobarea OUG 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne
de plată (M.O. 429/2003);
• H.G. 1253/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de
plată (M.O. 790/2003).
Publicitate
• Legea 148/2000 privind publicitatea, cu modificările şi completările ulterioare (Legea
283/2002 pentru modificarea şi completarea Legii 148/2000 privind publicitatea)
(M.O.368/2002).

117
Înregistrare şi autorizare
• H.G. 573/2002 pentru aprobarea procedurilor de autorizare a funcţionării comercianţilor
(M.O. 414/2002);
• O.U.G.27/2003 privind procedura aprobării tacite (M.O. 291/2003);
• Legea 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care
desfăşoară activităţi economice în mod independent (M.O.576/2004);
• H.G. 1766/2004 privind normele de aplicare a Legii 300/2004 privind autorizarea
persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod
independent;
• Legea 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului
a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a
acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice. (M.O.839/2004);
• O.U.G. 75/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.359/2004 privind simplificarea
formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor
familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea
funcţionării persoanelor juridice. (M.O.932/2004).
Produse alimentare
• O.G.42/1995 privind producţia de produse alimentare destinate comercializării, cu
modificări ulterioare (M.O.1995);
• H.G. 385/2001 pentru actualizarea limitelor amenzilor contravenţionale prevăzute în Legea
viei şi vinului nr.67/1957 (M.O. 211/2001);
• H.G. 760/2001 privind aprobarea Normelor de exploatare şi comercializare a apelor
minerale naturale (M.O. 495/2001);
• H.G.559/2001 privind unele măsuri de comercializare a produselor alimentare şi
nealimentare în staţiunile turistice (M.O. 335/2001);
• Ordin 206/2002 pentru aprobarea Normelor cu privire la comercializarea cărnii de pasăre
(M.O. 699/2002);
• Legea 57/2002 pentru aprobarea O.U.G. 97/2001 privind reglementarea producţiei,
circulaţiei şi comercializării alimentelor (M.O. 73/2002);
• H.G. 106/2002 privind etichetarea alimentelor, cu modificările şi completările ulterioare
(M.O. 147/2002);
• Legea 244/2002 a viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei viticole (M.O.
333/2002);
• Ordin 357/2003 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la acordarea, suspendarea şi
retragerea licenţelor de fabricaţie în domeniul producţiei de produse alimentare (M.O.
404/2003);
• Ordin 1225/2003 privind aprobarea Metodologiei pentru organizarea şi certificarea
instruirii profesionale a personalului privind însuşirea noţiunilor fundamentale de igienă.
(M.O.49/2004);
• Ordinul 232/4.034/2004 al ministrului sănătăţii şi al Ministrului Educaţiei şi Cercetării
privind modificarea şi completarea metodologiei pentru organizarea şi certificarea instruirii
profesionale a personalului privind însuşirea noţiunilor fundamentale de igiena aprobată
prin ordinul Ministrului Sănătăţii si al ministrului educaţiei ,cercetării si tineretului
nr.1.225/5.031/1/2003 (M.O.606/2004);
• H.G. 415/2004 privind regimul de comercializare a ouălor. ( M.O. 296/2004);
• Legea 150/2004 privind siguranţa alimentelor cu modificările şi completările ulterioare.
(M.O. 462/2004);

118
 • H.G.308/2004 privind organizarea si funcţionarea Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor şi a unitarilor din subordine acesteia cu modificării şi completării
.(M.O.243/2004).
Produse agroalimentare şi pieţe de gros
• Legea 73/2002 privind organizarea şi funcţionarea pieţelor agricole şi alimentare în
României (M.O. 110/2002);
• H.G. 661/2001 privind procedura de eliberare a certificatului de producător (M.O.
436/2001);.
• Ordin 259/2003 pentru stabilirea condiţiilor minime obligatorii la comercializarea
produselor agricole şi agroalimentare în pieţele de gros (M.O. 106/2004);
• Ordin 260/981/2003/11/2004 privind înfiinţarea Comitetului interinstituţional pentru
pieţele de gros de interes naţional (M.O. 37/2004);
• Ordin 143/2004 privind aprobarea organizării şi funcţionării Inspecţiei de stat pentru
controlul tehnic în producerea şi valorificarea legumelor şi fructelor (M.O. 197/2004).
Băuturi alcoolice
• Ordin 38/160/ 2001 pentru aprobarea unor măsuri privind comercializarea băuturilor
alcoolice distilate (M.O. 151/2001);
• Ordin 268/441/117/2003 pentru aprobarea Normelor privind definirea, descrierea şi
prezentarea băuturilor spirtoase (M.O. 573/2003);
• Ordin 79/79/20 privind modificarea Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi
pădurilor, al ministrului sănătăţii şi familiei şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru
Protecţia Consumatorilor nr. 268/441/117/2003 pentru aprobarea Normelor privind
definirea, descrierea şi prezentarea băuturilor spirtoase (M.O.106/2004).
Tutun, ţigări
• OUG 55/1999 pentru interzicerea publicităţii produselor din tutun în sălile de spectacol şi
interzicerea vânzării produselor din tutun minorilor, cu modificările ulterioare, republicată
(M.O. 461/2000);
• Ordin 318/1999 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei
Guvernului 55/1999 pentru interzicerea produselor din tutun (M.O. 383/1999);
• Ordin 91/1999 privind aprobarea formularului specific cu regim special „Autorizaţie de
comercializare” pentru alcool, băuturi alcoolice, produse din tutun (M.O. 72/1999);.
• Legea 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun
(M.O. 435/2002);
• Legea 379/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 178/2000 privind produsele
cosmetice (M.O.901/2004).
Bunuri de folosinţă îndelungată
• H.G.394/1995 privind obligaţiile ce revin agenţilor economici – persoane fizice sau juridice
– în comercializarea produselor de folosinţă îndelungată destinate consumatorilor,
republicată (M.O. 10/1997);
• H.G. 1057/2001 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor care conţin substanţe
periculoase (M.O. 700/2001);
• H.G. 40/2003 privind stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru maşinile
de spălat rufe, de uz casnic( M.O. 82 /2003);
• H.G.1039/2003 privind stabilirea cerinţelor referitoare la etichetarea şi eficienţa energetică
a aparatelor frigorifice de uz casnic pentru introducerea pe piaţă (M.O. 643/2003);
• H.G. 665/1995 privind înlocuirea, remedierea sau restituirea contravalorii produselor care
prezintă deficienţe de calitate (M.O. 206/1995);
• H.G. 329/2001 privind importul şi comercializarea unor produse folosite, cu modificările
ulterioare (M.O. 151/2001);

119
 • H.G. 332/2001 privind denumirea, marcarea compoziţiei fibroase şi etichetarea produselor
textile, cu modificările ulterioare (M.O. 166/2001);
Produse textile – încălţăminte
• H.G. 26/2002 privind stabilirea condiţiilor de etichetare a materialelor utilizate la
producerea principalelor componente ale articolelor de încălţăminte destinate vânzării către
consumatori (M.O. 67/2002);.
• Ordin 391 / 2003 privind mărfurile supuse licenţelor automate la export şi import ( M.O.
26/ 2004);
• H.G 254/2004 privind stabilirea Criteriilor acordate la etichetarea articolelor ecologice de
încălţăminte (M.O. 185/2004).
Detergenţi, produse de curăţare
• H.G.745/1999 pentru aprobarea Normelor privind etichetarea detergenţilor, a produselor de
întreţinere şi a produselor de curăţat (M.O. 453/1999);
• H.G.253/2004 privind stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru
detergenţii de maşini de spălat (M.O. 185/2004);
• H.G.1530/2004 privind stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul
de produse detergenţi de vase pentru spălare manuală.(M.O.908/2004);
• H.G.1058/2004 privind stabilirea Criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul
de produse detergenţi universali şi detergenţi pentru grupuri sanitare (M.O.755/2004).
Sticlă, cristal
• H.G. 50/1999 privind marcarea buteliilor din sticlă refolosibile, utilizate pentru ambalarea
substanţelor şi produselor periculoase (M.O. 52/1999);
• H.G. 134/2002 privind caracterizarea, clasificarea şi marcarea produselor din sticlă cristal
în vederea comercializării acestora (M.O. 144/2002);
Jucării
• H.G. 396/2003 privind securitatea utilizatorilor de jucării (M.O. 264/2003);
• Ordin 393/2003 privind aprobarea Listei cuprinzând standardele române din domeniul
securităţii utilizatorilor de jucării care adoptă standardele europene, armonizate (M.O.
49/2004);
• Ordinul 188/2004 preşedintelui A.N.P.C. privind modificarea ordinului preşedintelui
A.N.P.C. nr. 517/2001 pentru aprobarea normelor privind criteriile de clasificare a
produselor folosite, destinate copiilor mai mici de 36 de luni (M.O. 665/2004);
Piese schimb auto
• H.G. 1219/2000 privind unele măsuri de protecţie a intereselor consumatorilor la
achiziţionarea de piese de schimb auto, altele decât cele care pot afecta siguranţa circulaţiei
şi /sau protecţia mediului (M.O. 644/2000);
Materiale de construcţii
• O.C. 5/N –78 –1/2000 pentru aprobarea Regulamentului privind exercitarea controlului
calităţii materialelor, elementelor de construcţie şi produsele destinate construcţiilor (M.O.
120/2000).
Diverse
• H.G. 767/2001 privind regimul de comercializare a produselor în compoziţia cărora intră
substanţe cu efect ebrionarcotic, produse denumite generic „aurolac” (M.O. 490/2001)

120