Etimologia cuvântului risc este destul de controversată.

Este recunoscut că acest cuvânt a

apărut în secolul al XVI-lea, provenind din cuvântul italian risco (astăzi rischio), care vine, la
rândul lui din latină, riscum care semnifica stâncă în apă. De unde sensul de risco: pericolul
pentru o marfă aflată pe mare. Cuvântul latin riscum a reţinut însă unele conotaţii pozitive cel
puţin până în evul mediu.
Riscul este aşadar o categorie socială, economică, politică sau naturală, la cărei origine se
află incertitudinea şi care poate sau nu să genereze o pagubă datorită ezitărilor şi inconştientei în
luarea deciziei. Riscul reprezintă variaţia potenţială în cazul rezultatelor. Atunci când avem de-a
face cu riscul, rezultatele nu pot fi anticipate cu certitudine. Drept urmare, riscul dă naştere
incertitudinii. Înţelegerea semnificaţiei cuvântului “ risc “ poate să depindă doar de context.
Totuşi, nu ar trebui să ne preocupăm prea mult de maleabilitatea termenului, deoarece fiecare
utilizare menţionată anterior se bazează pe noţiunea fundamentală că riscul reprezintă o sumă de
circumstanţe în urma cărora mai multe finaluri sunt posibile.
Scopul acestui studiu este de a examina ce factori cauzează percepția riscului
consumatorului. A fost efectuat un chestionar aplicat pe 20 de respondenți pentru a explora natura
percepției consumatorilor asupra riscului legat analiza regresiei. Analiza de regresie a fost
adoptată pentru a evalua percepția consumatorilor asupra riscului în ceea ce sănătatea, riscuri
psihologice, financiare și de timp.. Caracteristicile riscului, precum severitatea consecințelor,
îngrijorarea cu privire la siguranță, expunerea involuntară la risc, importanța cunoașterii
informațiilor referitoare la produs, și legislația actuală s-au dovedit a fi importante pentru
prezicerea percepției consumatorilor asupra riscului.
În mod convențional, percepția riscului este adesea măsurată în două componente,
incertitudine și consecințe. Analiza multidimensională a percepției riscurilor oferă o viziune
generală care ajută la obținerea unei înțelegeri aprofundate a percepției consumatorilor față de
potențialul risc.
Studiile de specialitate sugerează că percepția consumatorului asupra riscului este foarte
afectată de aspectul psihologic al riscului, mai degrabă decât de riscul obiectiv, severitatea
consecințelor, conștientizarea riscului, efectul imediat, cunoștințele despre risc, controlul asupra
riscului, familiaritatea și natura catastrofică a impactului sunt caracteristici ce reflectă aspectul
psihologic al oricărui tip de risc.
 Alternativ, este probabil ca oamenii să solicite o protecție mai mare de la cei care sunt
responsabili de gestionarea riscului, în cazul acesta companiile care vând un anumit produs și
guvernul care ar trebui să se asigure că legislația în vigoare elimină posibilele riscuri la care pot fi
expuși consumatorii.
Pentru companii, impactul riscului perceput de către consumatori nu se limitează doar la
categoria de produse, ci afectează brandul în general și cota de piață. Atât teoreticienii, cât și
practicienii au solicitat adoptarea de către industrie a strategiilor de marketing care vizează
reducerea riscului perceput de către consumatori. Companiile care pot oferi produsele și serviciile
cu cel mai mic risc perceput vor avea un avantaj competitiv semnificativ față de rivalii lor. Este
necesară o înțelegere mai clară a percepțiilor de risc ale consumatorilor și dacă aceștia răspund la
influența strategiile adoptate atât la nivel de firmă, cât și la nivel de industrie, tocmai de aceea în
următoarea parte a acestui proiect vor fi analizate rezultatele chestionarului “Percepția riscurilor
de către consumatori”.
Pentru a investiga percepția riscurilor de către consumatori s-a folosit un chestionar drept
metodă pentru colectarea datelor. Chestionarul este semi-structurat.
Cercetarea cantitativă realizată prin anchetă pe bază de chestionar are în componența sa
un set de 18 întrebări, fiecare având un scop clar. Tipurile de întrebări utilizate sunt: preponderent
întrebări închise și o întrebare deschisă. Scala este adesea folosită în lucrările ce își propun să
studieze percepția asupra unui fenomen. În chestionar s-a folosit o întrebare de tip scală numerică
cunoscute și sub denumirea de scală Likert, unde respondenții aleg un număr pentru a indica
percepția lor. Pentru o perspectivă mai obiectivă, pentru a măsura cu exactitate percepția
respondentului a fost utilizată scala Likert în cinci, variind de la cel mai mic (1) la cel mai mare
(5).
Coeficientul Cronbach α care măsoară consistența internă a scării spune că , o scală bună
ar trebui să aibă un coeficient alfa ridicat (>0,70). Ultima parte a chestionarului cuprinde profilul
demografic al respondenților.
Pentru a procesa și analiza datele, am folosit Pachetul Statistic pentru Științele Sociale
(SPSS). Datele primare obținute prin chestionar au fost transferate din fișierul Microsoft Excel în
SPSS și au fost aplicate numeroase instrumente statistice pentru a analiza datele.