1.

Riscul – definitii generale

Riscul este inerent fiecarui proces sau sistem. Oricare ar fi misiunea, viziunea, scopurile, obiectivele, valorile sau
standardele, riscul, si managementul acestuia, este inerent in realizarea tuturor acestora. Riscul exista in esenta
tuturor lucrurilor. Mai mult, este un lucru fundamental uman. Iti asumi riscuri ori de cate ori te aventurezi in
necunoscut, unde probabilitatile si posibilitatile nu pot fi exact determinate. Fara sa constientizezi, un eveniment
nesemnificativ atrage dupa sine alt eveniment care declanseaza un altul si tot asa. Alteori un risc, aparent
nesemnificativ, poate cauza un eveniment ce duce la o catastrofa. Prin urmare, nici un sistem, nici un lucru, nici un
om, si, mai ales, nici o actiune umana nu este lipsita de risc.

Problema nu se pune daca sa-ti asumi sau nu riscuri. Ideea este cat de abil si cat de increzator esti in asumarea
riscului potrivit pentru urmarirea scopului sau obiectivului potrivit. General si nestiintific putem vorbi de mai multe
feluri de ricuri.

Primul este cel mai simplu. Este riscul care nu-ti apartine. Este vorba de decizia pe care nu trebuie sa o iei, in
care nu esti obligat sa te implici. Al doilea tip de risc este riscul care nu este necesar. Te angajezi intr-un risc
nenecesar cand actionezi fara informatii suficiente sau fara sa-ti rezervi timp sa te gandesti linistit. Al treilea tip de
risc, este riscul pe care iti permiti sa ti-l asumi. Urmarind o noua pista, angajandu-te intr-un nou proiect si explorand
o noua oportunitate sunt riscuri pe care iti permiti sa ti le asumi. In aceste cazuri, costul esecului este foarte mic, in
timp ce recompensa este foarte mare. Cel de al patrulea tip de risc este riscul pe care nu-ti permiti sa ti-l asumi.
Consecintele greselilor sunt enorme. Nu-ti poti permite sa pariezi intreaga ta viata pe o singura speculatie. Cel de al
cincilea tip de risc este cel pe care nu-ti permiti sa nu ti-l asumi. Costurile pot fi destul de ridicate, dar castigurile sunt
nemaipomenite si pentru acest lucru merita sa-ti asumi acest risc.

Prin urmare urmatoarele lucruri trebuie retinute: Riscul ne afecteaza pe toti in aceeasi masura. Este adevarat ca
exista riscuri diferite si metode de gestionare a acestora diferite. Important este sa-ti asumi riscul potrivit in functie
de recompensa. Riscul este indisolubil legat de recompensa. De aceea, riscul nu trebuie inteles ca fiind intotdeauna
un element distrugator. El poate duce la oportunitati extraordinare pentru cei care stiu cum sa il foloseasca.

Concluzionand, o definitie a riscului ar putea fii urmatoarea:

„Riscul se defineste drept un element incert dar posibil ce apare permanent in procesul evenimentelor tehnice,
umane, sociale, politice, reflectind variatiile distribuirii rezultatelor posibile, probabilitatea de aparitie cu valorile
subiective si obiective, avand efecte posibil pagubitoare si ireversibile” [1].

Gradul de manifestare al riscului este direct legat de probabilitatea sa de realizare si ca urmare se face o clasificare a gravitatii
riscurilor in functie de probabilitatea lor de realizare.

In acceptiunea teoriei clasice a deciziei, riscul este identificat drept un element incert dar posibil ce apare permanent in
procesul activitatilor socio-umane ale carui efecte sunt pagubitoare si ireversibile.

In cadrul teoriilor statistice avansate in evaluarea riscurilor, este prezentata o definire mult mai elaborata a riscurilor: „riscul
reflecta variatiile distribuirii rezultatelor posibile, probabilitatea si valorile lor subiective”[2]. Referitor la cuantificarea acestor
riscuri se precizeaza in continuare ca: „masurarea riscului se realizeaza fie prin analiza non-liniaritatilor utilitatii relevate de bani,
fie prin variatia distribuirii probabilitatilor castigurilor si a pierderilor posibile pentru fiecare alegere particulara.” [3]

Avand in vedere definitiile precizate mai sus, se remarca faptul ca cele generate de literatura de specialitate
pentru risc difera foarte mult, ceea ce va conduce la ipoteza ca decidenti diferiti vor avea o conceptie diferita pentru aceeasi
situatie. Firesc, in contextul atator definitii cati decidenti exista, te intrebi cum ajungi la o imagine unitara asupra riscului. Solutia
este data de identificarea elementelor comune aflate la baza acestor definitii: incertitudine (nedeterminare) si pierdere.
 In acest sens, putem preciza ca notiunea de incertitudine este prezenta in toate definitiile riscului, deoarece validarea
existentei acesteia va conduce in permanenta catre existenta a doua rezultate posibile distincte. Vom considera, astfel, ca un
eveniment nu este afectat de risc, daca se cunoaste cu certitudine ca indiferent de context se va produce o pierdere. Realitatea insa
ne arata ca pentru nici un proces constient asumat ce se desfasoara in orice domeniu de activitate, incertitudinea nu poate fi
eliminata. Astfel, se poate afirma ca riscul si incertitudinea se intalnesc practic oriunde, combinate insa in proportii diferite.

In unele situatii, evenimentele imprevizibile pot provoca modificari fundamentale, astfel incat, configuratia datelor problemei se
poate schimba radical, incertitudinea devenind ea insasi un potential factor de risc.

Desi prezente in diverse combinatii, riscul si incertitudinea nu se pot confunda. Intre aceste doua notiuni exista diferente
semnificative, cea mai importanta stipuland ca: „in timp ce pentru risc se pot face anumite anticipari ale evenimentelor ce se pot
produce cat si asupra probabilitatilor asociate producerii lor, in cadrul incertitudinii, decidentul nu poate identifica toate sau chiar
nici unul din evenimentele posibile a se produce si cu atat mai putin sa estimeze probabilitatea producerii lor” [4].

Gradul de manifestare al riscului este direct legat de probabilitatea sa de realizare si ca urmare se face o

clasificare a gravitatii riscurilor in functie de probabilitatea lor de realizare ca evenimente. Astfel putem vorbi de

evenimente foarte riscante – cand probabilitatea de realizare a acestora este foarte mare; de risc mediu – cand

probabilitatea de realizare a acestora este moderata si de risc scazut – cand probabilitatea de realizare a

acestora este scazuta.

2. Riscul – din perspectiva afacerilor

Riscul din pespectiva afacerilor este oarecum diferit de studiul riscului general. As putea spune chiar
unilateral. O afacere inseamna risc in esenta lui cea mai pura. Riscul in afaceri este indisolubil legat de castig, de
recompensa.

Definitia de dictionar a riscului este: „ riscul este posibilitatea de a suferi pierderi [5]”. O astfel de definitie are
cu siguranta conotatii negative. O astfel de abordare a riscului in afaceri ar avea cu siguranta efecte
devastatoare. Noile abordari, impun tratarea riscului dintr-o perspectiva mult mai optimista, constructiva.

O definitie a riscului din perspectiva afacerilor o da dictionarul de termeni economici[6]: „Caracteristica

permanenta a universului in cadrul caruia evolueaza afacerea. Toate tehnicile de gestionare previzionala, de
planificare sau de prospectare au ca obiect incercuirea si minimalizarea riscurilor legate de incertitudine.”
A da importanta si a gestiona riscurile constituie o preocupare majora a managementului. Dar nu este nici posibil
si nici de dorit ca riscul sa fie eliminat complet. Cea mai mare parte dintre progresele realizate de omenire au fost
legate de manifestarea gustului pentru risc al marilor exploratori sau inventatori.

Gestiunea riscului este insa necesara pentru a reduce intamplarile si accidentele. Solutia nu este evitarea completa a
riscului, care de altfel este imposibil, ci evitarea riscurilor care nu pot fi intelese, controlate si monitorizarea,
respectiv, utilizarea riscurilor ramase in scopul succesului.

Realizarile de performanta au impus asumarea unor riscuri deosebite. Evitarea riscurilor este o cale sigura catre esec. Un risc mai
mare poate conduce la un cistig mai mare. Afacerile de valoare se concentreaza pe un cistig de calitate prin evaluarea corecta si
tot mai sofisticata a raportului dintre risc si cistig utilizind tehnologia informatiei.
 Dintr-o alta perspectiva, „riscul este amenintarea prin care o organizatie sau companie nu-si poate atinge
obiectivele prestabilite”[7]. Fiecare nereusita si fiecare consecinta identificabila a riscurilor este intr-un fel „legata de
oameni, de limitarea individuala a acestora”[8].

Orice organizatie intalneste riscuri practice si psihice. Catastrofe se pot intampla la tot pasul. Daca antr-
adevar sunt cu totul in afara controlului nostru, le putem ignora. Altfel, ne putem asigura. Contingenta si insuccesul
difera mult. Insuccesul poate fi o consecinta a neintelegerii si a manuirii incorecte a factorilor de risc intr-o afacere.
Se poate specula mult pe tema riscurilor intr-o afacere indiferent de tipul si proportia acesteia. Importat de retinut
este faptul ca riscul in orice afacere se datoreaza unui numar de factori vizibili sau mai putin vizibili. Metodele prin
care sunt stabiliti acesti factori sunt date de practicile managementului de risc, subiect dezbatut pe larg in
urmatoarele capitole.

Riscul este o situatie in care exista posibilitatea unei deviatii nedorite de la rezultatul
scontat, asteptat sau sperat. In afaceri, riscul reprezinta pierderile asociate cu bunurile tangibile si
intangibile ale firmei si castigurile potentiale ale afacerii.

Initiind o afacere, intreprinzatorul isi asuma anumite riscuri. Unele sunt inerente
desfasurarii afacerilor, altele se produc din cauze neprevazute. Intreprinzatorul trebuie sa stie
cum sa se protejeze de asemenea riscuri printr-o politica de asigurare eficienta.

Tipuri de risc în afaceri

Riscurile pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere.

1.Din punct de vedere al caracterului lor riscurile pot fi pure si speculative.

Riscul pur reprezinta incertitudinea generata de unele evenimente imprevizibile care poate
avea ca urmare suferirea sau nu a unor pierderi. Riscul pur se intalneste atunci cand exista
posibilitatea inregistrarii unor pierderi, insa probabilitatea producerii acestui eveniment este
necunoscuta. Exemple de risc pur sunt focul, moartea unui salariat cheie, falimentul unui client,
furtul. Intreprinzatorul nu se poate opune producerii acestor evenimente. Totusi, multe din aceste
riscuri pot fi analizate statistic si sunt prin urmare asigurabile.

Riscul speculativ reprezinta incertitudinea generata de unele actiuni voluntare si care se

poate materializa in castig sau pierdere. Cumpararea de dolari cu speranta ca va creste cursul
acestora este un risc speculativ. Evenimente neprevazute pot diminua cursul dolarului, investitia
fiind considerata speculativa intrucat intreprinzatorul si nu destinul a determinat aceasta pierdere.
Acest risc nu este asigurabil.

2.Din punct de vedere al cauzelor producerii, riscul se poate datora incendiilor, inundatiilor,
cutremurelor, furturilor etc.

3.Din punct de vedere al posibilitatii de asigurare, intalnim riscuri asigurabile si riscuri

neasigurabile.

4.Din punct de vedere al naturii lor, riscurile pot fi: riscuri privind piata, riscuri privind
proprietatea, riscuri privind personalul, riscuri privind clientii.
 a. Riscuri privind piata. Riscurile privind piata pot aparea ca urmare a schimbarilor
negative in cadrul pietei tinta si ale eforturilor de marketing. Multe din aceste schimbari pot
afecta pozitia competitiva a firmei si potentialul de crestere pe termen lung. Ele se dezvolta cel
mai adesea in ritm lent, devenind in final complet distructive. Aceste riscuri nu sunt in general
asigurabile prin polite de asigurare normale. Printre cele mai elocvente astfel de riscuri sunt
intreruperile in aprovizionare, deteriorarea conditiilor economice si reducerea cererii de produse.

Intreruperile in aprovizionare se datoreaza furnizorilor si ele pot provoca mari pierderi in

procesul de productie sau vanzare.

Deteriorarea conditiilor economice poate avea efect negativ supra afacerii prin rate ale
inflatiei ridicate, cresterea ratei dobanzii, reducerea veniturilor. Intreprinzatorii sunt extrem de
vulnerabili la aceste riscuri, gestionarea riscului fiind deosebit de dificila.

Reducerea cererii de produse. Fiecare produs are un anumit ciclu de viata. Pentru a nu intra
in faza de declin si a se expune astfel acestui risc, intreprinzatorul trebuie sa innoiasca si
modernizeze in mod continuu produsele.

b. Riscuri privind proprietatea. Daca riscurile privind piata au un caracter intangibil, cele
privind proprietatea au un caracter tangibil. Cele mai multe dintre aceste riscuri sunt asigurabile.
Cateva dintre cele mai importante dintre aceste riscuri sunt: focul, dezastrele naturale, spargerile,
talhariile si furtul din magazine.

Focul. Cladirile, echipamentele si stocurile pot fi distruse partial sau total de foc. Desigur,
gradul de risc depinde de tipul afacerii. Intreprinzatorul poate reduce efectul distrugator al
focului printr-o politica de prevenire a incendiilor si asigurare.

Dezastrele naturale. Inundatiile, cutremurele, furtunile puternice si alte calamitati “date de

Dumnezeu” sunt imprevizibile si pot afecta grav activitatile firmei. Desi se pot lua unele masuri
preventive nu se pot face prea multe pentru preintampinarea acestor dezastre. De aceea,
asigurarea este cea mai buna solutie.

Spargerile. Firmele sunt locuri atractive pentru spargatori. Intreprinzatorul poate diminua
efectul spargerilor prin folosirea unor sisteme de alarma, agenti protguard, iluminare adecvata si
asigurare.

Talhariile prin actele de violenta si intimidare sunt mult mai periculoase, intrucat pun in
pericol viata salariatilor si clientilor. Impotriva talhariilor se pot folosi aceleasi metode ca in
cazul spargerilor si in plus oglinzile si camerele de luat vederi.

Furtul din magazine. Pierderile datorita furturilor reprezinta un mare pericol pentru
intreprinzator. Autorii furturilor pot fi profesionisti sau clienti obisnuiti. Profesionistii sunt dificil
de identificat si inteles. In plus, ei se concentreaza asupra produselor de valoare si care se vand
rapid. Clientii obisnuiti pot fura si ei. Fie ca sunt copii care nu isi dau seama ca fura, fie ca sunt
cleptomani, consumatori de droguri sau clienti nemultumiti ca au stat prea mut la rand si fura din
razbunare, ei pot produce mari pagube. Impotriva hotilor din magazine se pot lua o serie
de masuri de prevedere: instruirea salariatilor, avertizarea scrisa, folosirea de oglinzi convexe
pentru a elimina unghiurile moarte, utilizarea de sisteme de alarma, dispunerea articolelor
scumpe in locuri special amenajate, expunerea ordonata pentru a se putea observa rapid furtul,
dirijarea fluxului clientilor spre casierie, folosirea de agenti protguard. Evident, si asigurarea este
o solutie buna.

c. Riscuri privind personalul. Aceasta categorie de risc se datoreaza actiunii salariatilor. Ei

pot comite atat furturi propriu-zise cat si falsuri. Acestea se pot datora angajarii unor persoane,
fara a le verifica atent inainte de angajare; obisnuintei cu un nivel de trai mai ridicat, politicii de
personal neadecvata, care creeaza impresia salariatilor ca nu sunt platiti suficient si vor fura in
completare; relatiilor necorespunzatoare dintre intreprinzator si salariati, care vor crea o
atmosfera de neincredere; oportunitatii de a fura, prin lipsa unei metode de prevenire a furturilor
de catre salariati; conditiile economice, care fac imposibil un trai decent. Impotriva furturilor se
pot lua unele masuri ca: separarea sarcinilor de plata, receptie, controlul stocurilor; tinerea unei
bune evidente si verificarea ei periodica; inchiderea fisetelor si birourilor; platirea corecta a
salariatilor; atentie la cei mai de incredere salariati, care pot fura de fapt cel mai mult; pedepsirea
salariatilor care au fost prinsi furand; nefolosirea a doi membrii ai aceleasi familii in acelasi loc;
verificarea prin sondaj a receptiei materialelor. Impotriva fraudelor se poate lupta prin
urmatoarele mijloace: verificarea cecurilor anulate, aprobarea personala de intreprinzator a
reducerilor de pret si a creditelor, semnarea personala a tuturor cecurilor.

Riscurile privind personalul sunt in cea mai mare parte asigurabile.

d. Riscurile privind clientii. Clientii sunt sursa principala de profit, insa prezinta si anumite
riscuri. Multe din aceste riscuri sunt datorate rau platnicilor sau nemultumirii clientilor.

Rau platnicii. Daca intreprinzatorul vinde pe credit s–ar putea ca unele sume de bani sa nu le
mai recupereze. Actionarea in justitie este in acest caz singura solutie.

Nemultumirile clientilor. Intreprinzatorul poate fi expus si riscului nemultumirii clientilor,

datorita calitatii necorespunzatoare a produselor sau depasirii termenelor de garantie. Evitarea
unei asemenea situatii este singura masura de asigurare impotriva acestui risc.

Factori de risc intr-o afacere

Riscul in afaceri implica de asemenea o multitudine de factori interni. De aceea cei mai importanti factori
interni in gestionarea riscurilor intr-o afacere sunt legati de raporturile financiare, procesul de decizie, structura si
procesele unei organizatii, comunicarea, resursele materiale si umane, atentia asupra consumatorului, comunicarea
interna-externa, legislatia si mediul:

Implicatiile financiare:

Cifra afacerii

Analiza cifrei afacerii

Interpretarea analizei
Procesul de luare a deciziilor:

Calitatea deciziilor: cum se iau deciziile

Balansarea deciziilor bune cu cele care produc beneficii ori limiteaza si

previn pierderile

Definirea deciziilor in termeni de „decizii care provoaca pierderi” sau „decizii care impiedica
atingerea obiectivelor”

Relevanta deciziilor

Prioritatea deciziilor

Temporizarea deciziilor incluzand amanarea sau renuntarea la ele

Cantarirea deciziilor

Proces si structura:

Cum sunt gestionate riscurile

Cum este integrat riscul in procesul de management

Ce se face pentru gestionarea riscurilor

Identificarea de responsabilitati specifice fiecarui individ

Mecanismul de feedback

Procesul comunicarii in cele 2 sensuri (angajat/manager)

Resurse materiale si umane:

Cine si ce face

Cine sunt cei care conduc si sunt direct implicati

Riscul inerent angajarii

Procesul de recrutare de personal si initiativele pentru motivare

Proceduri de concediere

Legislatia muncii
 Securitatea muncii

Legile si legislatia in vigoare:

Sub incidenta caror legi se afla domeniul de activitate

Particularitatea supunerii fata de legi in Romania

Cine este responsabil

Cine ia deciziile

Schimbari neprevazute

Nevoile consumatorului:

Schimbarea standardelor

Schimbarea nevoilor

Schimbarea pietelor

Reputatia

Pierderea clientilor

Interactiunea cu domeniile noi de activitate (ex: e-commerce)

Efectele competitiei

Prevederile privind mediul:

Politice

Economice

Globale

Industriale

Sectoriale

Pietele

Comunitatea si publicul larg

Comunicarea:
 Definitia riscului trebuie sa fie inteleasa de toti membrii unei companii

Elementele riscului sa fie bine definite

Intelegerea reciproca a partilor implicate

Definirea mesajului

Comunicarea mesajului

Comunicarea cu media

Mesajul transmis consumatorilor, furnizorilor si actionarilor

Riscul si factorul uman

Oricat de bine ar fi pusa la punct o strategie de management de risc, aceasta ar putea deveni
lipsita de valoare daca nu se intelege importanta capitala pe care o are factorul uman.

In succesul unei afaceri, o importanta capitala o are motivatia si morala. Fara acestea doua, riscul va
creste si va avea consecinte mult mai mari decat absenteismul motivat sau migratia de personal. Uneori,
in organizatii prea putin intelese din acest punct de vedere, subculturile pot sabota si cel mai bun plan
de management. Multe companii au incercat sa stabileasca o cultura organizationala dezirabila. S-au
facut eforturi pentru a defini misiunea, viziunea si valorile companiei. Echipa de conducere depune un
efort extraordinar pentru a stabili un set de valori comune. Totusi, la sfarsitul zilei, valorile dominante de
pana atunci, se restabilesc usor, daca sunt destul de puternice si, in special, daca sunt in contradictie sau
opuse cu cele stabilite formal. Acesta este un risc major care nu ar trebui neglijat in nici o afacere[9].

In timp ce constiinta riscului ar trebui sa fie atat intuitiva cat si constienta, deciziile trebuie sa
fie proactive, nu pasive sau neglijente. Procesul incepe cu filozofia misiunii si culturii organizationale. In
stransa legatura cu acestea sunt perceptia investitorului, atitudinea clientilor si marca, in parte bazate
pe indemanarea manageriala, experienta proprie si cea acumulata, toate influentate de capacitatea de a
descoperi si judeca riscurile.

Cu alte cuvinte, riscul este fundamental planificarii si implementarii in orice organizatie, astfel incat ar
trebui sa fie un lucru inextricabil vietii afacer

A intelege si a gestiona riscurile unei afaceri este fundamental pentru a lua decizii informate in
contextul managementului strategic. Intelegerea riscului este de asemenea fundamentala pentru o
strategie diferentiala. Care sunt alegerile pe care le putem face? Care sunt recompensele potentiale?
Care sunt riscurile potentiale? Deciziile informate duc la procese obiective, facilitand implementarea,
evolutia si revizuirea strategiei.

In esenta, managementul riscului este multidisciplinar. Managementul afacerii este arta de a

imbina cu succes managementul riscului si managementul prin proiecte:
 Noi tendinte ale riscului in afaceri

In secolul XXI managementul „dupa ureche” nu mai este suficient. Oamenii au devenit
constienti de puterea brandului iar riscul a devenit un diferentiator cheie.

Cel mai mare factor de risc si singurul este de fapt omul[11]. Majoritatea managerilor s-au
incadrat, timp de o jumatate de secol, in viziunea „managementului ca stiinta”. Unii dintre ei mai cred
insa in „managementul ca arta-intuitie”. Altii trec de la un instrument managerial la altul, fara o
aparenta coerenta, cautand o schimbare care sa le aduca succesul sau o reinviorare a afacer

Valoarea stiintei managementului este de a augumenta leadershipul si directia managementului. Este de

a alege cea mai buna directie, altfel unde se pozitioneaza spiritul antreprenorial?

Managementul secolului XXI are in centru managementul riscului intr-o maniera holistica[12].
Riscul este esenta in sine, iar asumarea riscurilor este functia principala a oricarei afaceri. De aceea,
riscurile sunt asumate nu numai de catre manager, ci de intreaga organizatie.

Corelarea managementului cu managementul riscului

A incerca sa elimini definitiv riscul dintr-o afacere este o munca fara sens. Riscul este inerent
oricarui lucru. Intr-adevar, progresul economic poate fi definit ca abilitatea de a asuma riscuri mult mai
mari. Incercarea de a elimina riscurile, sau de a le minimaliza, are ca rezultat transformarea riscurile in
ceva irational si de nesuportat. Rezultatul poate fi cel mai mare risc dintre toate: rigiditatea.

Principalul scop al stiintei managementului se traduce prin asumarea riscului potrivit, prin
invatarea si intelegerea riscurilor alternative si a asteptarilor; identificand resursele si eforturile
necesare pentru rezultatele propuse[13], mobilizand energie pentru contributie, masurand rezultatele
cu asteptarile, astfel descoperind mijloace pentru a corecta deciziile gresite sau neadecvate.

Este timpul ca riscul sa fie inlocuit cu oportunitatea, posibilitatea, provocarea si alegerea. A gestiona riscul este un
proces continuu. Marea oportunitate consta in a trata riscul intr-un mod pozitiv, mai degraba decat negativ.

Noutatea secolului XXI, privind acceptiunea riscului in afaceri, este tocmai aceasta: a trata riscul intr-un mod pozitiv[14],

fie ca un lucru necesar pentru cresterea oportunitatilor de castig ale afacerii, fie ca o serie de noi provocari. Intelegerea

riscului incepe cu implicarea factorilor de risc in planificarea strategica a afacer

Este de dorit ca managerii si angajatii sa fie constienti de riscuri, sa stie instinctiv ce rasplata intrece
costurile si consecintele deciziilor. Acesta este spiritul antreprenor.

In ceea ce priveste riscul, felul abordarii este extrem de important: interogand totul dintr-un punct de vedere
obiectiv, dar descoperind o serie de oportunitati si provocari acolo unde recompensa depaseste net costurile si
riscurile.

Secolul XXI vorbeste de managementul holistic al alegerii, bazat pe o intelegere complexa a tuturor
amenintarilor, punctelor tari si punctelor slabe, cu care se confrunta orice afacere. Factorul de risc
incepe si se termina cu oamenii[15]. Oamenii inteleg riscul si oportunitatea. Oamenii fac alegeri
informate, asteptand ca in schimb, castigul pe termen lung sa depaseasca costurile si riscurile.

Cand intervine neprevazutul, oamenii reexamineaza strategiile si deciziile, fac corecturile

necesare si trec mai departe, inca o data increzatori in generarea valorilor pe termen lung. Riscul este
inerent in planurile strategice antreprenoriale. Este vorba de intelegerea riscului astfel incat balanta
dintre risc si recompensa sa fie optimizata, generand cresterea in valoare, sau protejarea valorilor deja
existente.

Imperativul universal: riscurile trebuie considerate elemente inerente ale planificarii strategice.

Gestionarea riscului
A aborda si a gestiona riscul in afaceri este o functie a conducerii oricarei afaceri. Incepand cu
managementul strategic al afacerii, riscul este analizat, iar posibilele lui efectele negative sunt controlate

Beneficiile gestionarii riscului se traduc prin bunul mers al afacerii:

-produse si servicii mai bune

-mai putina risipa

-maximizarea profitului

-continua imbunatatire a calitatii

Nimic nu poate fi realizat fara a-ti asuma anumite riscuri. Suntem inconjurati de provocari, posibilitati, riscuri
si consecinte in tot ceea ce facem. Daca le ignoram este ca si cum am juca jocuri de noroc. Daca am medita excesiv
la toate acestea nu am mai putea lua decizii. Raspunsul este : a face alegeri informate. Daca alegem sa jucam jocuri
de noroc, este alegerea noastra personala, atata timp cat, pe langa cuantificarea castigurilor, am luat in calcul si
posibila eliminare din joc.

Factorul de risc se rezuma la oameni si la deciziile pe care le fac acestia. Este vorba despre
simbioza dintre oportunitate, posibilitate, alegere, consecinta, risc si recompensa. Managementul
riscului e o arta, care imbraca forma stiintei, nu un jargon matematic impenetrabil.

Procesul de gestionare a riscului presupune:

- cunoaşterea, pe cât posibil, a tuturor factorilor care pot influenţa negativ desfăşurarea
activităţii;
- estimarea gravităţii consecinţelor materializării riscului;
- identificarea şi implementarea unor măsuri de prevenire şi protecţie împotriva riscului;
- transferul efectelor ce nu pot fi gestionate de firmă la societăţi specializate în gestiunea
riscurilor;
- adoptarea de măsuri eficiente de reducere sau eliminare a pierderilor în cazul
materializării riscului;
- urmărirea măsurii în care firma a reuşit să gestioneze riscurile şi revizuirea strategiei în
acest domeniu dacă acest lucru se impune.
Managementul riscului presupune stabilirea de către manager a limitelor între care este
dispus să-şi asume riscul şi impactul acestuia asupra rentabilităţii întreprinderii (atitudinea
firmei faţă de risc), nivelul concret de risc la care este expusă activitatea firmei şi adoptarea
unor măsuri de eliminare sau de reducere a riscului în vederea optimizării rezultatelor.
Există o strânsă legătură între rezultatele obţinute de către o firmă şi modul în care sistemul
de management este capabil să gestioneze eficient riscul prin măsurile adoptate. În acest
sens, tehnicile şi instrumentele de management al riscului elaborate trebuie să permită:
- măsurarea riscului, determinarea structurii sale şi a gradului de expunere a activităţii;
- estimarea probabilităţii de materializare a riscului;
- controlul riscului prin monitorizarea permanentă a evoluţiei înregistrate de nivelul şi
structura riscului şi luarea măsurilor pentru adaptarea firmei la condiţiile concrete.
Măsurarea riscului presupune, de fapt, măsurarea efectelor sau pagubelor care se
estimează a se produce în cazul materializării acestuia. Mărimea riscului se poate
determina cu ajutorul unor indicatori cantitativi sau calitativi, care trebuie să reflecte
influenţa fenomenelor negative asupra activităţii analizate. Pe aceasta bază, întreprinzătorul
trebuie să adopte acele decizii care să minimizeze efectele riscului asupra activităţii firmei.
Controlul riscului presupune adoptarea unor decizii menite să reducă efectele riscului
asupra activităţii economice. Implementarea politicii de control al riscului presupune un
anumit cost, care cuprinde trei elemente componente:
- cheltuieli pentru prevenirea şi protecţia împotriva riscului;
- cheltuieli de transfer al efectelor riscului asupra terţilor (primele de asigurare plătite
societăţilor specializate de asigurare);
- pierderile pe care le suportă firma, indiferent de mijloacele sau deciziile adoptate.

Procesul de planificare strategica a riscurilor

Elementele cheie in planificare sunt: directia, resursele, implementarea, masurarea si imbunatatirea.

Orice proces inovativ implica riscuri. O inovatie de succes va duce la o mai buna imagine de marca,
brandul si reputatia fiind vitale functionarii oricarei organizatii.

Planificarea strategica este un proces managerial continuu, cel putin lunar sau poate
saptamanal. De fiecare data, oportunitatile pentru imbunatatire sunt revizuite, astfel incat se poate
nuanta noua directia strategica mult mai performanta. Cele 5 elemente ale planificarii strategice sunt:

Directia: ce vrem sa facem

Resursele: ce ne trebuie ca sa realizam scopurile

Implementarea: prin ce proces ajungem la rezultatul propus

Masurarea performantei: cum masuram performanta

Imbunatatirea: cum putem gasi moduri de imbunatatire

Toate acestea includ: oameni, capital, facilitati de productie, retele de distributie, sisteme de
informatii, finante, brand, proprietate intelectuala etc.

In cazuri de esec, principalele motive sunt: control financiar inadecvat, totala absenta a planificarii
strategice si practici manageriale ineficiente.

In concluzie, fiecare organizatie are de ales in tot ceea ce face. Introducand planificarea
strategica atent elaborata, potrivita specificului organizatiei si culturii acesteia, eficienta afacerii creste,
atat ca valoare, cat si ca directii noi de dezvoltare pe toate planurile.

Elaborarea strategiei de risc la nivelul firmei

În construcţia unei strategii de risc, managementul firmei trebuie să aibă în vedere
evaluarea corectă a riscului şi adoptarea unor măsuri adecvate de diminuare şi prevenire a
efectelor negative ale materializării sale.
Identificarea riscurilor presupune stabilirea acelor categorii de riscuri pe care decidenţii
estimează că se pot produce şi a evenimentelor care pot fi provocate în cazul materializării
acestora.
Analiza riscurilor urmăreşte stabilirea cauzelor şi factorilor generatori ai fiecărui tip de risc
identificat şi evaluarea consecinţelor ce se vor produce în cazul materializării acestuia.
Determinarea probabilităţilor de materializare a factorilor de risc presupune asocierea
fiecărui eveniment identificat a probabilităţii de a se manifesta. În funcţie de evenimentele
care se estimează cu au cele mai mari şanse de a se materializa, managementul firmei îşi
poate concentra atenţia pe acei factori de risc care pot provoca cele mai mari pierderi
financiare.
Alegerea unor măsuri care să asigure o protecţie corespunzătoare cu un nivel minim al
costurilor este o sarcină dificilă, având în vedere numărul mare de alternative pe care
decidentul le are la dispoziţie şi de gradul ridicat de subiectivism implicat în procesul
decizional. În alegerea unei modalităţi de protecţie împotriva riscului intervin, de cele mai
multe ori, criterii subiective, care reflectă percepţia şi atitudinea managerilor faţă de risc.
Măsurile de protecţie împotriva riscului ce pot fi adoptate de către firme sunt diverse şi pot fi
clasificate după numeroase criterii. Astfel, după frecvenţa de apariţie a factorilor de risc şi
gravitatea lor, măsurile de protecţie se pot grupa în patru categorii:
- evitarea riscului;
- transferul riscului (asigurarea);
- asumarea riscului;
- prevenirea riscului.

Strategii de reducere a riscurilor

In functie de situatiile caracteristice in care pot fi aplicate, sunt cinci categorii de strategii distincte de
reducere a riscurilor:

1. Acceptarea riscurilor – se refera la modul in care managerul intelege riscul si probabilitatea sa de

realizare, deopotriva impreuna cu consecintele estimate ce decurg de aici si ia decizia de a nu actiona
pentru indepartarea acestuia. O astfel de strategie este utilizata de obicei atunci cand probabilitatea de
aparitie a unei categorii de riscuri este foarte mica si/sau consecintele acestora pentru derularea ulterioara
a activitatii sunt nesemnificative.

2. Evitarea riscurilor – reprezinta cea de-a doua strategie utilizata in anumite conditii in cadrul
minimizarii riscurilor. Este important de mentionat in cadrul acestui paragraf ca minimizarea riscurilor nu
inseamna evitarea asumarii unor decizii manageriale, sau excluderea riscului din cadrul proiectului.
Aceasta strategie este utilizata in general in situatia schimbarii scopului, sau anularii unei parti a unui
proiect, situatii ce pot produce mari perturbatii atat in cadrul activitatilor estimate cat si a rezultatelor
finale asteptate, in aceste situatii considerandu-se un act de intelepciune din partea managerului evitarea
riscului de a accepta astfel de modificari ce pot conduce catre probleme deosebite.

3. Monitorizarea riscului si pregatirea planului pentru situatii imprevizibile

Aceast proces are la baza alegerea unui set de indicatori si urmarirea evolutiei acestora pe intreaga durata.
Planurile pentru situatiile imprevizibile au aparut ca o alternativa la situatiile de risc, prin pregatirea unei
strategii de raspuns inainte de manifestarea acestora. In general aceste planuri sunt axate pe identificarea
unor strategii de raspuns in situatii de risc financiar (depasirea bugetului, costuri neprevazute etc) sau de
risc tehnologic (avarii nepravazute ale instalatiilor sau echipamentelor, inadvertente de ordin tehnologic
etc.). Scopul final al acestor planuri pentru situatii imprevizibile, este ca in cazul realizarii unor situatii de
risc major, echipa manageriala sa dispuna deja de o alternativa viabila de raspuns capabila sa evite
blocarea sau chiar falimentul intregii afaceri. In acest sens aceasta categorie de planuri pot fi asimilate
intr-o oarecare masura cu modalitati de asigurare ale unor societati sau companii, atunci cand sunt
implicate in derularea unor proiecte.

4. Transferul si distributia riscurilor

In cadrul activitatilor care implica riscuri deosebite sau utilizeaza tehnologii foarte costisitoare,
este preferabila asigurarea acestora la institutii de profil specializate in asigurari. Acest proces este practic
un transfer al riscurilor catre o alta institutie specializata in asigurari, ce poseda in mod evident
competente superioare in monitorizarea si controlul riscurilor. Deoarece in cadrul unor contracte foarte
importante, ce implica sume de asigurare consistente, nici o societate de asigurari nu poate face fata cu
usurinta onorarii sumei de asigurare stipulata contractual, in cadrul unor dezastre sau a unor situatii de
criza prelungita, insasi societatile de asigurari trebuie sa se reasigure atat in cadrul unor unitati de profil
similar sau prin distribuirea riscurilor la mai multe societati, apeland de multe ori la ajutorul mediului
bancar. Exista deci si un transfer al riscului de asigurare chiar in randul unitatilor de asigurari.
Un capitol important in cadrul transferului riscurilor, specific pentru proiectele de finantare, il
constituie costurile rambursabile. Acestea se refera la plata unor lucrari subcontractate catre alte societati
comerciale sau companii in ceea ce priveste forta de munca, echipamentele sau materialele utilizate.
Managementul contractelor cu costuri rambursabile, se aseamana mult cu managementul unei echipe din
cadrul unei companii, necesitand: o directie clara pentru desfasurarea activitatilor, fixarea unor rezultate
tangibile si, in special, monitorizarea

5. Reducerea sistematica a riscurilor – reprezinta practic un complex de metode si strategii menite sa

diminueze in mod sistematic riscurile pana la stabilirea acestora in cadrul unui prag acceptabil. De obicei,
desi au fost abordate in mod distinct, aceste strategii de diminuare a riscurilor sunt utilizate arareori
individual, cea mai uzitata forma, fiind aceea de combinare a lor in scopul utilizarii unei strategii
complexe, capabile sa furnizeze in timp util un raspuns adecvat.

Proceduri de eliminare a riscurilor

Dintre cele mai folosite proceduri de gestionare a riscului mentionez: procedurile hedging[1]-
eliminarea expunerii la risc prin luarea unei pozitii de compensare; utilizarea instrumentelor bursiere-
contractele forward[2], contractele futures[3], contractele cu optiuni[4]; diversificarea[5] – reducerea
riscului prin detínerea unui portofoliu cit mai larg de active diferite si independente; asigurarea[6] –
transferul riscurilor pentru protectia impotriva unor posibile situatii provocatoare de pierderi folosind un
contract de asigurare prin plata unei prime de asigurare.

Riscul se poate controla prin decizii intelepte privind cat de mult risc si ce fel de risc se acepta a fi
asumat avand in vedere incertitudinea si logica in luarea deciziilor. Riscurile ar trebui descrise cat mai
amanuntit posibil, luand in considerare aspecte precum:

 Factori cauzali si consecinte

 Fixarea intervalului de timp pe care se desfasoara strategia
 Corelarea cu alte riscuri, cu atentie particulara asupra metodelor de influentare reciproca a acestora si, foarte important,
observarea corelarilor negative intre anumite riscuri care reprezinta astfel “hedging-uri naturale” unul pentru altul
 Strategiile curente de diminuare a riscului si gradul lor curent de eficacitate

Asigurarea impotriva riscului

Asigurarea reprezinta transferul riscului pur prin intermediul unui contract incheiat
intre doua parti (in cazul nostru intre intreprinzator si societatea de asigurare.
Societatea de asigurare accepta riscul platirii unei mari sume de bani asiguratilor sai
contra unei prime de asigurare de marime relativ mica. Prin aceasta procedura
intreprinzatorul poate transfera in intregime sau partial incertitudinea financiara pentru
multe din riscurile pure.

Etapele procesului de asigurare

 Etapele procesului de asigurare sunt urmatoarele: identificarea riscurilor ce pot
fi acoperite, obtinerea acoperirii pentru pierderile potentiale majore si corelarea valorii
primei de asigurare cu probabilitatea pierderii.

1.Identificarea riscurilor ce pot fi asigurate se face numai dupa o cercetare

minutioasa. Mai intai intreprinzatorul trebuie sa faca asigurarile prin efectul legii si apoi
eventual si celelalte categorii de riscuri.

2.Obtinerea acoperirii pentru pierderile potentiale majore. De multe ori

intreprinzatorul nu poate sa-si permita decat asigurarea impotriva pierderilor majore,
fara a subestima magnitudinea pierderilor potentiale.

3.Corelarea valorii primei de asigurare cu probabilitatea pierderii. Costul

asigurarii trebuie sa fie pe cat posibil proportional cu probabilitatea producerii
evenimentului asigurat.

Polita de asigurare

Polita de asigurare este un contract de asigurare incheiat intre un asigurat si

un asigurator prin care acesta din urma se obliga, in schimbul platii primei de
asigurare de catre asigurat, sa achite primului o anumita suma de bani, in cazul
producerii anumitor fenomene si evenimente, in conditii dinainte stabilite.

Prima de asigurare reprezinta pretul platit de catre asigurat si este

specificata in polita. Ea este platita anual, in mai multe rate stabilite de comun
acord. Nivelul primei de bazeaza, in principal, pe probabilitatea pierderii in
asigurari, specifica unu anumit fel de risc. De exemplu, intrucat incendiul
reprezinta un pericol mai mare pentru constructiile din lemn decat pentru cele
din caramida, primele de asigurare tind sa fie mai mari pentru constructiile cu
structura din lemn. Societatile de asigurare trebuie sa colecteze suficienti bani
sub forma de prime pentru a putea plati despagubiri detinatorilor de polite si
acoperi propriile cheltuieli si sa obtina si un anumit profit. Polita
stabileste suma asigurata, adica suma de bani pe care asiguratorul o va plati
in situatia in care asiguratul va suferi pierderi determinate de cauzele acoperite
prin contractul de asigurare. Suma asigurata reprezinta limita valorica a
raspunderii asiguratorului servind, totodata, ca regula si drept baza de tarifare,
in functie de care se calculeaza prima de asigurare.

Suma pe care asiguratul cauta sa o acopere de la asigurator se

numeste despagubire. Ea nu poate depasi marimea efectiva a daunei si nici
suma asigurata prevazuta.

Recuperarea reprezinta suma de bani platita efectiv de asigurator si este

 stabilita adesea prin negocieri intre partile contractante.

Persoanele din cadrul unei societati de asigurare care calculeaza pierderile

asteptate si costul primelor de asigurare se numesc agenti de asigurare. In
stabilirea primelor de asigurare acestia iau in considerare trei factori: rata
estimata a pierderilor, adica ceea ce se asteapta sa plateasca societatea de
asigurare in cazul despagubirilor; cheltuielile societatii, cum sunt taxele si
salariile; rata dobanzii (la asigurarile de viata).

Etapele sistemului de control al raspunderilor potentiale si al limitelor inferioare

ale costurilor asigurarilor

1. Definirea obiectivelor. Succesul unui asemenea sistem depinde de: definirea clara a
obiectivelor, stabilirea precisa a autoritatii, eficienta comunicarii.

2. Identificarea si analiza riscului. Intreg inventarul firmei este expus

pierderilor. Studierea atenta a tuturor situatiilor generatoare de riscuri
contribuie atat la identificarea cat si la evitarea acestora. Adesea societatea
de asigurare acorda asistenta de specialitate gratuit sau tarife reduse.
Evitand pierderea firma, nici societatea de asigurare nu va suferi pierderi.

3. Luarea in considerare a alternativelor de control. Eliminarea, reducerea sau

controlarea expunerii este esentiala pentru elaborarea unui program de gestionare a
riscului.

4. Construirea unei scheme de control a pierderilor. Unele firme atribuie salariatilor

responsabilitati privind controlul pierderilor. O astfel de atitudine ajuta la reducerea
frecventei si severitatii pierderilor.

5; Relevarea riscurilor ascunse. Micii intreprinzatori nu se pot complace in riscuri. De

aceea, trebuie sa revizuiasca in mod constant expunerile la riscuri in vederea
identificarii acelora mai usor de omis.

Sursa: Adaptat dupa: Joseph, E.Z., 'Managing your Risc', in Nation Business, April
1986, p. 66-68.

Tipuri de asigurari

Intreprinzatorul are posibilitatea sa-si faca diferite feluri de asigurare care se incadreaza in
doua categorii principale: asigurari facultative de bunuri si asigurari facultative de persoane.

1. Asigurarile facultative de bunuri. Intreprinzatorul trebuie sa fie preocupat de

recuperarea bunurilor distruse, furate etc., precum si de pierderile datorita accidentelor suferite de
terte persoane in situatia care se folosesc bunurile sau serviciile sale. Aceste doua grupe mari de
riscuri pot fi acoperite cu o paleta larga de asigurari. Intreprinzatorul trebuie sa aleaga acel pachet
de asigurari care este cel mai potrivit afacerii sale. Unii mici intreprinzatori nu au suficienti bani
pentru a plati prime de asigurare care sa le acopere bunurilor si de aceea sunt nevoiti sa accepte
riscul neasigurarii. Abilitatea de a stabili un nivel adecvat de acoperire a riscului si de a plati
primele de asigurare corespunzatoare este un factor esential in initierea si continuarea unei mici
afaceri.

Cele mai obisnuite forme de asigurare facultativa a bunurilor sunt:

- asigurarea cladirilor, altor constructii si a continutului (mijloace fixe si mijloace

circulante materiale) pentru cazurile de pagube produse de incendiu si calamitati;

- asigurarea masinilor, utilajelor si instalatiilor, pentru cazurile de avarii accidentale

(ruperi, ciocniri, explozie, scurtcircuit, trasnet, cutremur de pamant, inghet, alunecare de teren,
inundatii);

- asigurarea bunurilor, pentru cazurile de pagube produse in timpul transportului

terestru (cai ferate, vehicule, prin posta);

- asigurarea autovehiculelor pentru furt;

Aceste asigurari se fac agentilor economici, deci si micilor intreprinderi ca persoane

juridice.

Exista insa si o serie de asigurari de bunuri si raspundere civila care se fac persoanelor
fizice, adica salariatilor si intreprinzatorilor. Acestea sunt:

- asigurarea autovehiculelor pentru avarii si raspundere civila;

- asigurarea de accidente a conducatorilor de autoturisme si a altor persoane aflate in

autoturisme;

- asigurarea suplimentara pentru cazurile cand autovehiculul este condus de alte

persoane decat asiguratul;

- asigurarea conducatorilor amatori care conduc autoturismele altor persoane fizice;

- asigurarea de raspundere civila a conducatorilor auto a unitatilor economice pentru

pagubele produse ca urmare a accidentelor de circulatie.

La toate asigurarile de bunuri, asiguratii au obligatia sa intretina bunurile cuprinse in

asigurare.

2. Asigurarile facultative de viata. Spre deosebire de celelalte forme, asigurarea pe

viata nu este legata de risc, deoarece moartea este o certitudine pentru fiecare. Asigurarea de viata
protejeaza familiile si afacerea impotriva pierderii venitului, sigurantei sau serviciilor personale
datorita mortii timpurii. Politele sunt platite beneficiarului dupa decesul asiguratului.

Principalele forme de asigurare facultativa de viata sunt:

- asigurarea mixta de viata;

- asigurarea mixta de viata si suplimentara de accidente;

- asigurarea familiala mixta de viata;

- asigurarea mixta de viata cu pensie pentru urmasi;

- asigurarea de economie si de invaliditate permanenta din accident;

- asigurarea viagera de deces cu plata primelor pe timp limitat;

- asigurarea facultativa cu termen fix;

- asigurarea de renta pe timp limitat;

- asigurarea viagera de deces cu prima unica;

- asigurarea facultativa de accidente;

- asigurarea familiala de accidente;

- asigurarea de accidente 'turist'.

Recomandari privind elaborarea unui program eficient de gestionare a

riscului.

- Revizuirea tuturor situatiilor financiare pentru identificarea

activelor si riscurilor cheie care trebuie asigurate;

- Familiarizarea cu termenii si documentatia specifica asigurarii;

- Vizitarea firmei dupa un program normal si discutarea cu

personalul a problemelor privind operatiile realizate si identificarea
conditiilor si practicilor de nesiguranta;

- Determinarea cauzelor potentiale de producere a pierderilor;

- Estimarea valorica a pierderilor potentiale directe si indirecte;

 - Esalonarea politelor de asigurare existente in vederea prevenirii riscurilor;

- Stabilirea politicilor de gestionare a riscului: identificarea acelor pierderi

potentiale care trebuie acoperite prin asigurari si a acelora care pot fi evitate
sau reduse;

- Elaborarea masurilor de prevenire si reducere a pierderilor.

Riscul – definitii generale

Riscul – din perspectiva afacerilor

Tipuri de risc în afaceri

Factori de risc intr-o afacere

Riscul si factorul uman
Noi tendinte ale riscului in afaceri
Gestionarea riscului

Procesul de planificare strategica a riscurilor

Strategii de reducere a riscurilor

Proceduri de eliminare a riscurilor

Asigurarea impotriva riscului

Etapele procesului de asigurare

Tipuri de asigurari