MANAGEMENTUL RISCURILOR

ÎN AGROBUSSINES
MASTERAT : MANAGEMENT ȘI AUDIT ÎN AGRICULTURĂ
Anul I , sem. II

PROF. UNIV. DR. STEJĂREL BREZULEANU 1

 CURS 3
IDENTIFICAREA RISCULUI LA NIVEL DE FIRMĂ
• Există firme în care nu există o metodă de lucru, un plan de afaceri, un scop bine fixat, firme
care vânează comenzi de la o zi la alta, întreprinzători care nu pot privi nici măcar perspectiva
trimestrului următor.
• ele funcţionează o vreme, aduc profit şi probabil că acesta este motivul pentru care
proprietarii afacerilor nu consideră necesar să-şi perfecţioneze metodele de lucru.
• Se impune o bună cunoaştere a mediului de afaceri intern şi extern, o conştientizare a
fenomenelor, acţiunilor şi evenimentelor care pot genera pierderi, adoptarea de
comportamente prudente sunt premisele unei activităţi de succes.
• Identificarea riscului devine, astfel, primul pas în desfăşurarea unei afaceri pe baze
conştiente, responsabile, înţelegând prin asta procesul prin care în mod continuu şi sistematic
se identifică expunerile la factori potenţial dăunători.
• Este foarte bine dacă un întreprinzător este capabil să facă această identificare a pagubelor
potenţiale pe baza experienţei acumulate de alţii sau măcar pe baza unui istoric propriu.
• A constata o pagubă după momentul producerii ei este mai neplăcut şi cu siguranţă mai
costisitor decât a-i preveni producerea.
• Lipsa de identificare a pericolelor potenţiale face ca pierderile care se pot înregistra să
constituie o surpriză pentru firmă şi reţinerea inconştientă a unor riscuri nu este cea mai
fericită iniţiativă pentru întreprinzător.
 Necesitatea clasificării riscurilor
• Fiecare clasificare propusă de un specialist nu pune deloc în evidenţă limitele de percepţie ale
celorlalţi autori ci, dimpotrivă, multitudinea posibilităţilor de abordare a riscului. În fond, activitatea
unei firme este una complexă şi doar rareori componentele ei pot fi privite independent unele de
altele.
• Acesta este motivul pentru care nu putem pretinde că o ameninţare se manifestă unidirecţional,
sau că ameninţarea este generată de factori independenţi unii de alţii.
• Să luăm exemplul ipotetic al unei firme care, dorind să lanseze pe piaţă un nou produs, constată
că rezultatele iniţiativei sale sunt departe de aşteptări.
• Motivele pot fi multiple şi pot fi puse în legătură cu manifestarea unor riscuri dintre cele mai
diverse:
• • incapacitatea personalului abilitat de a iniţia corect şi eficient acţiunile care sunt necesare;
• • lansarea de către concurenţă a unui produs similar, mai ieftin şi/ sau mai performant;
• • modificarea preferinţelor consumatorilor spre produse similare de altă provenienţă, ca urmare a
degradării imaginii firmei;
• • imposibilitatea susţinerii financiare până la lansarea produsului etc.
• Toate aceste riscuri pot fi, la rândul lor, urmarea acţiunii unor factori interni şi controlabili într-o
oarecare măsură, sau a unor factori externi greu de intuit şi de evaluat.
• Riscurile sunt complexe atât sub aspectul modului lor de producere şi a al factorilor care le
generează, dar şi sub aspectul efectelor, care sunt atât de natură concretă cât şi psihologică.
4
5
6
7
8
9
10
11
 Risc versus incertitudine în
managementul riscurilor
• Condiţiile de risc sunt acelea în care cadrul de conducere poate defini natura
problemei, probabilitatea acţiunii factorilor relevanţi, soluţiile alternative şi
probabilitatea cu care, fiecare poate conduce la rezultatul dorit.
• Adoptarea deciziilor în condiţii de risc este posibilă numai în cazul cunoaşterii
probabilităţii de manifestare a diferitelor evenimente, probabilităţi care pot lua
valori mai mari decât 0 şi mai mici decât 1 (0<pj<1).
• În ceea ce priveşte situaţia decizională de risc obiectivele sunt realizabile, dar
probabilitatea de finalizare este redusă, coroborată cu o mare nesiguranţă în ceea
ce priveşte modalităţile cele mai adecvate de urmat. O mare parte dintre
variabilele necontrolabile, iar evoluţia acestora, ca şi a unei părţi din variabilele
controlabile, datorită insuficienţei informaţiilor deţinute, este foarte dificil de
anticipat.
• Adoptarea deciziilor în condiţii de incertitudine este specifică atunci când nu
se cunoaşte probabilitatea de manifestare a factorilor cu caracter aleatoriu şi
decizia se adoptă prin utilizarea unor procedee denumite în teoria jocurilor
“criterii”.
• incertitudinea se referă la o stare mentală caracterizată de îndoială, datorită
unei lipse de cunoaştere despre ce se va întâmpla, sau nu, în viitor. Există
riscul – ca o combinaţie de circumstanţe în care există şanse de a pierde – să
creeze o incertitudine pentru persoanele care conştientizează riscul existent.

12
 Diferenţe dintre risc şi incertitudine:
Riscul Incertitudinea (spre deosebire de risc)
Este descrisă situaţia în care decidentul nu poate identifica toate sau chiar
Se pot face anumite anticipări ale
nici unul dintre evenimentele posibile a se produce şi cu atât mai puţin de a
evenimentelor ce se pot produce şi ale
se putea estima probabilitatea producerii lor, având semnificaţia matematică
probabilităţii asociate producerii lor.
de variabilă incomplet definită.

O condiţie în care există posibilitatea unei

În definirea incertitudinii, un singur lucru este cert: „nimic nu este sigur sau
modificări nedorite a unui rezultat dorit
previzibil”.
care este aşteptat sau sperat.

O situaţie este incertă atunci când decizia trebuie luată dar nu se cunosc
Incertitudine ce afectează rezultatul. suficient sau deloc evoluţia ulterioară a evenimentelor precum şi
probabilităţile aferente.
Combinaţie de circumstanţe în care sunt Stare mentală opusă certitudinii, fiind o simplă reacţie la absenţa de
posibilităţi de a pierde. cunoştinţe privind viitorul.
Creează incertitudine pentru o parte din Stare de nesiguranţă, caracterizată de îndoială, datorită lipsei de cunoaştere a ce se va întâmpla
persoane când riscul este conştientizat. sau nu în viitor.

Dacă riscul este sau nu recunoscut, acest O acţiune este incertă, când este posibilă obţinerea mai multor rezultate,
lucru nu modifică existenţa sa. fără să se cunoască probabilitatea de apariţie a unuia sau a altuia dintre ele.

13
 Diferențe între risc și probabilitate

Riscul Probabilitatea ( spre deosebire de risc)

O caracteristică specifică întregii Ne indică în ce măsură este posibilă producerea unui
distribuţii de probabilităţi anumit eveniment în condiţii bine determinate.
Se asociază cu o probabilitate de
apariţie a unor evenimente nedorite.
Pentru fiecare eveniment există o anumită probabilitate
Cu cât consecinţele sunt mai
de apariţie.
nedorite cu atât mai riscantă este
decizia ce a fost adoptată.
Metodele esenţiale de măsurare a
riscului sunt cele cu ajutorul teoriei
Caracterul sau însuşirea a ceea ce este probabil
probabilităţilor, potrivit părerii
agenţilor economici.
Riscul obiectiv inerent oricărei
acţiuni caracterizate prin
Probabilitatea obiectivă se bazează pe evidenţa istorică a
variabilitatea rezultatelor probabile
datelor statistice.
este o variabilă independentă de
individ.
Probabilitatea subiectivă şi respectiv aprecierea
subiectivă a riscului poartă amprenta personalităţii
Riscul subiectiv este o estimare a
fiecărui individ, reflectând mentalităţile, obiceiurile şi
riscului obiectiv şi depinde de
măsura în care acestea se bazează pe intuiţie sau
individ.
dimpotrivă, pe observaţii minuţioase pentru luarea
deciziilor.

14
Adoptarea deciziilor în condiţii de risc
• necesită parcurgerea a două etape:
• întocmirea matricei decizionale;
• rezolvarea matricei decizionale.
• Matricea decizională cuprinde pe linii alternativele posibile de decizii notate cu Ai
(i=1,2,..., n), iar pe coloane evenimentele posibile notate cu Nj (j=1,2,..., n) şi
probabilitatea de manifestare a fiecărui eveniment. La intersecţia liniilor cu
coloanele se înscriu rezultatele scontate, din care cauză matricea mai poartă
denumirea de matricea rezultatelor.
• Probabilitatea de manifestare a unui anumit eveniment Nj se notează cu pj. În cazul
manifestării a două sau mai multe evenimente atunci suma probabilităţilor tuturor
evenimetelor este agală cu 1: p1+p2+...+pj+...+pn = 1

Evenimentul N1 N2 ... Nj ... Nn

Alternativa p1 p2 ... pj ... pn
A1 R11 R12 ... R1j ... R1n
A2 R21 R22 ... R2j ... R2n
... ... ... ... ... ... ...
Ai Ri1 Ri2 ... Rij ... Rin
... ... ... ... ... ... ...
Am Rm1 Rm2 ... Rmj ... Rmn
15
 Situațiile de incertitudine
• Situaţiile decizonale de incertitudine se caracterizează prin faptul că, deşi
posibilitatea de realizare a obiectivelor urmărite este foarte mare, asupra manierei
în care trebuie acţionat sunt încă rezerve.

• Numărul de variabile este ridicat, unele fiind necontrolabile, iar cele controlabile
nefiind integral cunoscute, astfel că anticiparea evoluţiei lor este aproximativă.

• Condiţiile de incertitudine sunt acelea în care cadrul de conducere are puţine (sau
nu are deloc) informaţii referitoare la producerea acţiunii unor factori relevanţi şi,
în plus, nici nu dispune de perspicacitatea şi / sau intuiţia stabilirii unor
probabilităţi subiective sau, chiar pentru identificarea factorilor relevanţi.

• În astfel de condiţii acţionează, mai ales, cadrele de conducere situate în vârful

ierarhiei.

16
 Adoptarea deciziilor în condiţii de
incertitudine
• criteriul Wald sau pesimist

• criteriul optimist

• criteriul regretelor sau criteriul Savage

• criteriul Hurwicz

• criteriul Laplace

17
 Criteriul Wald sau pesimist
(Criteriul maximin)

• presupune alegerea acelei alternative care conduce la obţinerea celui mai bun
rezultat din cele slabe posibile, adică aplică relaţia maximin.

• Acest criteriu, denumit şi criteriul maximin este un criteriu conservator şi o

încercare de a maximiza nivelul de securitate al decidentului.
• Strategia maximin are sens din mai multe puncte de vedere: maximizează nivelele de
securitate ale decidentului (primul jucător) şi, în acelaşi timp, ea este cea mai bună în
raport cu strategia minimax a naturii (cel de-al doilea jucător).
• El priveşte natura ca acţionând contrar intereselor sale. Altfel spus, criteriul
recomandă să se determine cel mai rău rezultat posibil al fiecărei variante
decizionale şi apoi să se aleagă acea variantă care produce cel mai bun dintre
aceste cele mai proaste rezultate.

18
 Gradul de manifestare a riscului.

• Nu toate deciziile care stau în faţa întreprinzătorilor comportă acelaşi grad de

incertitudine, respectiv de risc. Din nefericire, gradul de risc creşte odată cu
importanţa deciziilor, mai ales că informaţiile disponibile nu sunt, în majoritatea
cazurilor, proporţionale cu amplitudinea hotărârilor de adoptat.
• Cu cât decizia de luat este mai importantă, cu atât cantitatea şi calitatea
informaţiei disponibile este mai puţin suficientă. Ţinând seama de numărul
foarte mare de variabile ce intră în joc o decizie strategică se ia, cel mai
adesea, în situaţia în care informaţia este parţială, globală şi incertă. În
consecinţă, orice decizie strategică, chiar bine pregătită, comportă – în mod
ineluctabil – o certă doză de risc”.
• Este evident că se poate aprecia, intuitiv, că riscul este mai mare în anumite
situaţii decât în altele. Acest lucru ne sugerează că riscul poate fi măsurat şi
permite o apreciere cantitativă a situaţiei când o alternativă implică:
• „Mai mult risc „ faţă de alta ” Mai puţin riscantă”.
• Gradul de incertitudine al unei afaceri este dat de acele riscuri care nu pot fi
identificate la un moment dat, în timp ce gradul de risc este dat de riscurile
identificate

19
20
21
 Diferențe între primejdie și hazard
• Figura de mai sus sus permite, prin intermediul noţiunilor de risc şi – implicit –
pierdere, realizarea unei distincţii clare între primejdie şi hazard
• Prin ‚primejdie” se înţelege o „situaţie (stare) în care un pericol ameninţă
existenţa cuiva, sau a unui bun material”, sau chiar „pericol, risc”.
• Noţiunii de „hazard” i se atribuie sensurile : „cauză imprevizibilă şi, adesea,
personificată, atribuită unor evenimente fortuite sau inexplicabile” sau
„eveniment neprevăzut,în care nu intervin nici calcule, nici abilităţi”.
• Riscul este situat între primejdie şi hazard, permiţând realizarea unei distincţii
clare între cele două sintagme.
• Observând că este posibil ca ceva să fie atât primejdie cât şi hazard, putem
trage concluzia că riscul acoperă ambele domenii, într-o anumită proporţie. Aşa
cum se arată, este necesar să se identifice riscurile, să se determine nivelul
acceptabil pentru firmă al riscului şi să se stabilească modul de gestionare
(tratare) al acestuia.
• Încercarea de a elimina complet riscurile nu este productivă; în orice caz ea
pune firma într-o poziţie de inferioritate faţă de concurenţă, care poate câştiga
poziţii privilegiate pe piaţă tocmai prin asumarea unor riscuri controlabile.

22
 Magnitudinea riscului
• Este foarte important să introducem şi noţiunile de magnitudinea riscului şi
gradul de accesibilitate al acestuia.
• Cele două noţiuni sunt antagoniste : cu cât gradul de manifestare al riscului
este mai mare, gradul său de accesibilitate este mai mic.
• Desigur, aceasta reprezintă o atitudine normală în percepţia şi gestionarea
riscurilor. Există diferite tipuri de manageri, unii dintre aceştia dispuşi să
accepte riscuri majore fără a se baza pe un suport informatic sau o pregătire de
specialitate în domeniul abordat la un nivel cel puţin acceptabil.
• Pe de altă parte, trăim într-o lume a riscului şi nu se poate progresa fără
asumarea acestuia, dacă este posibil în mod cât mai chibzuit şi în baza unor
date şi studii de prognoză întocmite de un corp de specialişti.
• Nu trebuie confundate riscurile cu speculaţiile financiare; acestea din urmă
antrenează practici de cele mai multe ori lipsite de onestitate, cu implicarea
unor intermediari plătiţi pentru a face un anumit joc de interese, sau chiar a
unor grupuri de interese ascunse, cel mai adesea, în spatele unor afaceri
aparent respectabile sau activităţi bursiere şi, nu în ultimul rând, unor influenţe
politice.

23
 Accesibilitatea riscului
• Pentru un nivel normal (acceptabil) de risc corespunde un nivel de
inacţiune din punctul de vedere al accesibilităţii riscului. Peste acest nivel,
gradul de accesibilitate scade, deoarece riscul creşte şi firma îl poate accepta
doar dacă planifică alternative strategice de diminuare al acestuia, în vederea
ameliorării nivelului de risc. Deasupra nivelului de acţiune, nivelul riscului este
foarte ridicat, fiind recomandabilă evitarea acestuia.
• Nu există un nivel de acceptabilitate unic, amplitudinea sa depinzând de
condiţiile concrete ale fiecărei firme şi de atitudinea managerului faţă de risc.
• Desigur, nu se pot cuantifica valoric aceste nivele pentru orice tip de firmă.
Ceea ce se poate afirma însă, cu certitudine, este faptul că - înainte de a
începe orice activitate – se impune o identificare, o evaluare şi o
reducere/eliminare a riscurilor pe cât posibil, accept doar acele riscuri care nu
afectează decât în mică măsura activitatea firmei.
• Insuficienta cunoaştere a riscurilor potenţiale, evaluarea lor greşită şi, mai ales,
lipsa unor mijloace de protecţie adecvate vor afecta în mod direct rezultatul
final al activităţii desfăşurate.

24
Relaţia dintre magnitudinea riscului şi gradul de acceptabilitate

25
 I Din punct de vedere al caracterului riscului

• Riscul speculativ sau antreprenorial reprezintă incertitudinea generată de

unele acţiuni voluntare şi care se poate materializa în câştig sau pierdere.
Cumpărarea de dolari cu speranţa că va creşte cursul acestora este un risc
speculativ. Evenimente neprevăzute pot diminua cursul dolarului,
investiţia fiind considerată speculativă întrucât întreprinzătorul şi nu
destinul a determinat aceasta pierdere. Acest risc nu este asigurabil.
• Riscul pur sau aleatoriu reprezintă incertitudinea generată de unele
evenimente imprevizibile care poate avea ca urmare suferirea sau nu a
unor pierderi. Riscul pur se întâlneşte atunci când există posibilitatea
înregistrării unor pierderi, însă probabilitatea producerii acestui
eveniment este necunoscută.
– Exemple de risc pur sunt: focul, moartea unui salariat cheie, falimentul unui
client, furturile.
– Întreprinzătorul nu se poate opune producerii acestor evenimente.
– Totuşi, multe din aceste riscuri pot fi analizate statistic şi sunt prin urmare
asigurabile.