Disciplina: GESTIUNEA RISCULUI ÎN

TRANZACŢIILE INTERNAŢIONALE

Prof.univ.dr. Petrişor Mandu

Dr. Ştiinţe Economice
Dr. Ştiinţe Militare
Mob. 0742127057
E-mail p_mandu@yahoo.com

Acest curs se adresează tuturor DIN

ANUL II, AI care, prin studiu individual,
doresc să-şi formeze o temeincă
pregătire teoretică şi practică în
domeniul „Gestiunea riscului în
tranzacţiile internaţionale” .Cursul
intitulat „ Gestiunea riscului în
tranzacţiile internaţionale” are ca
obiectiv principal, operaţionalizarea
unui sistem de cunoştinţe, reguli,
metode, tehnici şi proceduri, prin care
managerul şi echipa managerială
gestionează situaţiile de risc în
scopul menţinerii stării de normalitate
în structurile pe care le conduc.
 CURS: MANAGEMENTUL RISCULUI
În acest sens, la sfârşitul acestui curs, veţi fi capabili să :
 operaţi cu noţiuni precum: risc, incertitudine, şansă, câştig, pierdere, cifră de
afaceri maximă, cifră de afaceri minimă, prag de rentabilitate, producţie fizică, risc
de exploatare, interval de siguranţă, coeficient al efectului de levier, costuri
variabile totale, probabilitate, situaţie de risc, situaţie de certitudine, situaţie de
incertitudine, managementul riscului;
 explicaţi, categorisiţi şi să descrieţi principalele tipuri de riscuri la nivelul
organizaţiei(microriscuri), la nivelul economiei mondiale şi să departajaţi
evenimentele în funcţie de gravitatea riscurilor;
 determinaţi riscul unei afaceri, să înţelegeţi, să explicaţi şi să aplicaţi corect
relaţiile matematice şi să formulaţi o decizie managerială, în condiţii de risc bine
fundamentată;
efectuaţi şi să testaţi cu uşurinţă modele, scheme, algoritmi, programe ,cu
ajutorul CE, în scopul identificării şi măsurării diferitelor tipuri de risc şi să
dezvoltaţi scenarii proprii de firmă în care să să evaluaţi valoarea acestor tipuri de
risc;
 să elaboraţi cele mai adecvate strategii de răspuns utilizând metodele prin
care sunt fundamentate deciziile manageriale în asemenea situaţii.
 Cursul „Managementul riscului” este structurat în trei module,
astfel: riscuri microeconomice; riscuri macroeconomice; decizii în
condiţii de incertitudine şi risc.

1. RISCUL ÎN AFACERI. NOŢIUNI INTRODUCTIVE: introducere; conceptul de

incertitudine şi risc în afaceri; studiul de caz nr.1; percepţia riscului; studiul
de caz nr.2; departajarea evenimentelor în funcţie de gravitatea riscului;
tipologia riscului; managementul riscului.

Introducere
În condiţiile acuale specifice economiei de piaţă, riscul a devenit componenta esenţială a politicii
manageriale a organizaţiei. Toate etapele specifice derulării unei afaceri, începând cu stabilirea
obiectivelor şi terminând cu găsirea pieţelor de desfacere se desfăşoară sub presiunea factorilor de risc
care ,de cele mai multe ori, semnifică pierdere pentru organizaţia respectivă. Aşadar, problematica
descoperirii şi gestionării, pe cât posibil, a situaţiilor de risc este una prioritară pentru bunul mers al
firmei. Riscul la nivelul agenţilor economici este apreciat ca fiind variabilitatea rezultatului unei activităţi
sub presiunea factorilor perturbatori din mediul intern şi extern. Rata internă a rentabilităţii unei afaceri
este direct dependentă de riscul suportat: ea nu poate fi apreciată decât în funcţie de riscul pe care îl
suportă agentul economic. Cea mai mare parte a agenţilor economici îşi stabilesc măsurile de gestionare
a riscului în funcţie de rentabilitatea pe care o anticipează ţinând seama de minimizarea pierderilor,
respectiv a cheltuielilor suplimentare în situaţia producerii riscului.
 MANAGEMENTUL RISCULUI

REALITATEA: indivizi, instituţii, colectivităţi, obiecte, Managementul firmei

fenomene, procese, sisteme, noţiuni, concepte Managementul proiectelor
Managementul crizelor

MANAGEMENT MANAGEMENTUL RISCULUI

Totalitatea metodelor prin care este
prezentă viitoare investigat viitorul, ca situaţie majoră a
manifestării factorilor de risc şi sunt
Certitudine incertitudine prevenite efectele acestora asupra
(sigură) (nesigură) stabilităţii sistemului

sistem sistem viitor

(firmă)
Caracteristica specifică întregii
distribuţii de probabilităţi este
denumită RISC. Riscul se asociază
(identifică) cu probabilitatea de
apariţie a unor evenimente nedorite.
Probabilitatea obiectivă şi riscul
asociat aşa numitei distribuţii
obiective de probabilităţi reflectă
caracteristicile concrete ale unei
situaţii viitoare, starea în devenire a
acestora.
AXIOMA: „Cunoaştem viitorul cu incertitudine”
(firmă) în viitor, un fenomen se poate produce sau nu:
plouă - nu plouă, câştigi - pierzi, creşte - scade
raportul leu/E etc.
Evenimentele se exclud reciproc şi deci au
probabilitatea de apariţie q şi 1-q (când q se
PROCES cunoaşte şi este între 0-1).
DECIZIONAL Probabilitatea ne indică în ce măsură este
posibilă producerea unui anumit eveniment în
condiţii bine determinate. Deci pentru fiecare
eveniment există o probabilitate de apariţie. Deci
pentru orice fenomen există o distribuţie de
probabilităţi (0-1)

CERTITUDINE INCERTITUDINE

Model de raţionalitate fundamentat pe Model de raţionalitate fundamentat pe presupoziţia

presupoziţia certitudinii. managerul îşi
formulează în mod clar problema, identifică
soluţiile posibile, le analizează şi alege
soluţia cea mai bună.
incertitudinii. Managerul îşi formulează în mod incomplet
problema pentru care lipsesc unele dintre cunoştinţele
Există ca proces relevante în luare deciziilor. Soluţia aleasă în acest mod este
necesar şi incertă dar cu cel mai scăzut grad de nedeterminare.
permanent
 Autor: prof. univ. dr. Mandu Petrişor

2006
Managementul organizaţiei
MISIUNE (SCOP): motivul pentru care există organizaţia în condiţiile
existenţei unui anumit grup de clienţi ORGANIZAŢIA: este ansamblul structucrilor
umane, materiale, tehnologice şi funcţionale Factorii care influenţează şi determină
OBIECTIVELE ORGANIZAŢIEI: rezultă din scopul sau misiunea organizaţiei
realizate în scopul producerii de bunuri şi tendinţele de evoluţie:
şi reprezintă ţintele spre care se îndreaptă sistemul deschis de management.
dezvoltarea cunoaşterii
PROCESUL DE PRODUCŢIE (OPERAŢIONAL): procesul prin care resursele servicii. Poate exista sub forma: societate
intensificarea mediul concurenţial
se transformă în bunuri sau servicii comercială, firmă, companie, regie, instituţie,
internaţionalizarea mediului de
PRODUSUL (SERVICIUL): rezultatul procesului de producţie (operaţional) stat, regiune, la nivel planetar.
afaceri (globalizarea)
destinat clienţilor (pentru consum) şi este în concordanţă cu misiunea şi
obiectivele organizaţiei.

ORGANIZAŢIA SISTEM DESCHIS DEZVOLTARE

intrări SUBSISTEMUL MANAGERIAL (DECIZIONAL) ieşiri
A. FURNIZORI RESURSE: (MANAGERUL – ECHIPA MANAGERIALĂ)
umane PRODUSE
financiare informaţii: CLIENŢI
tehnico-materiale planificare şi decizie înţelegerea şi
   

tehnologice interpretarea SERVICII

informaţionale
organizare
Coordonare sarcinilor de plan;
B. GUVERN fenomene
control CONCURENŢI
reglementări (legi, hotărâri, perturbatorii. INFORMAŢII
ordonanţe, dispoziţii etc.
SUBSISTEMUL OPERAŢIONAL (CONDUS)
(COMPONENTELE ORGANIZAŢIEI)

MANAGEMENTUL: ca proces este o înlănţuire de eforturi de gândire şi acţiune prin care managerul şi echipa managerială realizează diagnoza, planificarea şi decizia, organizarea,
coordonarea şi controlul procesului de transformare succesivă a resurselor informaţionale, financiare şi materiale, cu implicarea resursei umane, în scopul atingerii obiectivului strategic al
organizaţiei în mod eficace (economie de timp) şi eficient (câştig maxim, efort minim). Produsele finite ale managementului sunt deciziile. Adoptarea acestora este determinată de culegerea
şi de prelucrarea informaţiilor, de identificarea soluţiilor pentru atingerea scopului şi punerea lor în practică.

 FIECARE SUNTEM ÎN ACELAŞI TIMP SISTEM ŞI PARTE COMPONENTĂ A UNUI SISTEM


Vă asigur că riscurile sunt
prezente în toate activităţile
umane, sunt inevitabile şi pot
avea consecinţe grave atunci
când nu sunt îmblâzite prin
cunoaştere şi limitate în
manifestările lor prin strategii
adecvate de răspuns.
1. Conceptele de risc şi incertitudine
Conceptul de risc
Multe decizii pe care le luăm în anii de formare profesională ne
vor marca toată existenţa. Sunt momente în viaţa noastră în
care ne pare rău că nu cunoaştem mai multe despre un anumit
fenomen sau proces cu care ne confruntăm. De asemenea,
suntem conştienţi că activităţile umane implică o paletă largă
de riscuri. Din acest motiv oamenii consideră că, riscurile
constituie una dintre cele mai complexe probleme de
identificat şi controlat, şi totodată, previzionează un viitor
nesigur.
În limbajul curent, înţelegem prin risc nesiguranţa asociată
oricărui rezultat. Nesiguranţa se exprimă prin probabilitatea de
apariţie a unui eveniment sau la impactul acestuia în situaţia în
care se produce. Poţi reţine cu uşurinţă, din teoria clasică a
deciziei, că: riscul este „un element incert dar posibil ce apare
permanent în procesul activităţilor socio-umane ale cărui
efecte sunt păgubitoare şi ireversibile.”
Alte definiţii date riscului:
Şansa de a pierde
Posibilitatea de a pierde;
Incertitudinea care afectează rezultatul
Dispersia actuală a rezultatelor aşteptate
Folosind logica acestor definiţii puteţi constata,
cu uşurinţă, că riscul notat cu VA(a),denumit şi
profit
valoarea aşteptată a probabilităţii de apariţie a
evenimentului(a) tinde să fie măsurabil în
funcţie de probabilitatea producerii pierdere

evenimentului P(a) şi amploarea impactului

sau efectul apariţiei evenimentului (Ea), asupra
Fig.M1.1.3. Profit şi pierdere
rezultatelor afacerii organizaţiei. Prin urmare,
esenţializăm cele prezentate despre risc în Profit şi pierdere
relaţia,
VA(a) = P(a) x E(a)     
unde:   VA(a) = valoarea aşteptată a
evenimentului (a);
            P(a) = probabilitatea de apariţie a
evenimentului (a);
            E(a) = efectul apariţiei fenomenului (a).

Fig. M.1.1.4.
Percepţia riscului
Studiul de caz nr.1
Determinarea riscului
Echipa managerială a Firmei „CONSTRUCT S.R.L. specializată în construcţia de locuinţe
participă la o licitaţie pentru adjudecarea unei lucrări. Pe timpul elaborării documentaţiei
necesare calculării costurilor şi angajării în activitatea de ofertare – licitare în vederea
adjudecării lucrării a identificat riscul de a întâlni un strat de rocă dură pe timpul săpării
fundaţiei. S-a hotărât ca să se calculeze valoarea aşteptată a producerii acestui fenomen(risc)
şi să includă valorea riscului în devizul ofertă. Astfel, dacă costurile suplimentare produse de
săpăturile în roca dură sunt estimate la 2000 euro, iar probabilitatea de a se produce acest
fenomen ( să se întâlnescă rocă dură) se estimează la 40% , valoarea aşteptată a acestui risc
va fi:
VA(a) = 0,40 x 2000= 800 euro.
Antreprenorul poate să includă în valoarea ofertei suma de 800 euro pentru prevenirea acestui
risc, ştiind că după un număr suficient de mare de licitaţii, indiferent de rezultatul acestora, se
vor acoperi costurile riscului. Având în vedere faptul că estimarea probabilităţilor este un
proces cu un grad mare de subiectivitate, rezultatele obţinute prin metoda valorii aşteptate
sunt de obicei utilizate ca date de intrare pentru analize ulterioare.
a. Dacă un întreprinzător doreşte să facă o investiţie de 200.000 euro iar
probabilitatea de apariţie a riscului este de 1% (probabilitatea ca produsele /
serviciile sale să nu fie acceptate de piaţă, sau probabilitatea ca o parte din clienţi
să fie rău-platnici, etc.), atunci riscul lui este egal cu 2.000 euro.
b. Dacă un întreprinzător doreşte să facă o investiţie de 20.000 euro, iar
probabilitatea de apariţie a riscului este de 10%, atunci riscul lui este egal tot cu
2.000 euro.
Studiul de caz nr.2
Alegerea variantei cu cel mai scăzut grad de
risca.Firma „ELECTRON S.A.” elaborează Planul de
afaceri pe anul...... în trei variante, V1, V2, V3 şi
previzionează atingerea pragului de rentabilitate în
unităţi de timp astfel:a. pentru starea favorabilă (SFA)
: V1 = 10 luni; V2 = 8 luni; V3 = 6 luni;b. pentru
starea nefavorabilă (SNFA): V1 = 11 luni; V2 = 12
luni; V3 = 13 luni.Probabilitatea de apariţie a V1
6,80
V2
6,72
V3
6,64
evenimentuluiV16,80V26,72V36,64Fig. M.1.1.5
Varianta cu cel mai scăzut grad de risc( realizarea Fig. M.1.1.5 Varianta cu
cel mai scăzut grad de risc
pragului de rentabilitate) este de 0,6 pentru SFA şi
0,4 pentru SNFA. Se cere să se diminueze riscul Varianta cu cel mai
afacerii prin alegerea variantei optime .Rezolvare: Se scăzut grad de risc
determină aşteptarea matematică a realizării pragului
de rentabilitate pentru fiecare variantă, cu cele două
stări (speranţa matematică a realizării variantei
respective) astfel:MV1 = 10 x 0,6 + 11 x 0,4 =
6,80luniMV2 = 8 x 0,6 + 12 x 0,4 = 6,72 luniMV3 = 6
x 0,6 + 13 x 0,4 = 6,64 luniConcluzie: varianta 3
prezintă cel mai scăzut grad de risc.
Conceptul de incertitudine
În timp ce pierderea este asociată riscului având indicatori cuantificabili,
incertitudinea exprimă o stare de nesiguranţă cu privire la înţelegerea şi anticiparea
evoluţiilor unor situaţii, procese şi fenomene datorită insuficienţei sau
indisponibilităţii informaţiilor referitoare la acestea. Gradul de incertitudine al unei
situaţii, proces, fenomen depinde atât de numărul factorilor care le influenţează
evoluţia cât şi de frecvenţa şi amplitudinea schimbărilor acestora. Prin urmare,
incertitudinea este utilizată pentru a descrie acele situaţii, fenomene şi procese
cărora nu le pot fi asociate probabilităţi de apariţie.Riscul şi incertitudinea sunt
componente aflate, în proporţii diferite, în orice situaţie, fenomen sau proces. Riscul
şi incertitudinea produc un impact important asupra organizaţiilor concretizat în
costul de risc. Cel mai evident cost este costul pierderilor, care se manifestă atunci
cand o firmă este în pragul falimentului, când se produc acidente de muncă sau
când au loc catastrofe naturale.
În concluzie, riscul este un concept obiectiv, ceea ce înseamna că este şi
măsurabil. Expunerea la risc apare atunci cand o acţiune sau o condiţie dau naştere
unui posibil câştig sau unei pierderi, ce nu pot fi anticipate cu certitudine.
 PREZENT VIITOR
2. TIPOLOGIA (situaţie certă) ORGANIZAŢIA (situaţie incertă)

RISCURILOR EVENIMENTE
- cu grad de risc ridicat
- cu grad de risc mediu
- cu grad de risc scăzut

FACTORI DE RISC

. Departajarea evenimentelor în funcţie de gravitatea riscurilor

Departajarea evenimentelor în funcţie de gravitatea riscurilor

Probabilitatea este indicatorul care arată în ce măsură este posibilă apariţia unui eveniment în
condiţii bine determinate. În funcţie de probabilitatea de apariţie a unui eveniment teoriile
actuale prezintă următoarele trei situaţii:
a. SITUAŢIA DE CERTITUDINE – când probabilitatea de apariţie a evenimentului este 1;
b. b. SITUAŢIA DE RISC – când probabilitatea de apariţie a unui eveniment este mai mică decât
1;
c. SITUAŢIA DE INCERTITUDINE – când nu se cunoaşte probabilitatea de apariţie a
evenimentului.
În majoritatea lucrărilor de specialitate, departajarea evenimentelor în funcţie de gravitatea riscurilor
este următoarea:
a. evenimente cu grad de risc ridicat - când probabilitatea de realizare a acestora este foarte mare
( peste 0,50) ;
b. evenimente cu grad de risc mediu - când probabilitatea de realizare este moderată
( între 0,20 şi 0,50);
c. evenimente cu grad de risc scăzut - când probabilitatea de realizare a acestora este foarte
scăzută ( sub 0,20).
Abordarea cibernetică a managementului riscului
STANDARD IMPUS
REACŢIE NEGATIVĂ

PCS EI
SENZOR PSI
CONVERTOR E / CS STABILITATE

SEMNAL DE EROARE Ei

INTRARE STRUCTURA IEŞIRE

ORGANIZATORICĂ

COMPENSATORUL PERTURBAŢIILOR INTERNE ŞI EXTERNE

PCA PI

REACŢIE POZITIVĂ

Fig.1. Modelul cibernetic al managementului riscului (Conf. univ.

dr.Gheorghe Ilie)
Tipologia riscului
În lucrările de specialitate veţi întâlni o multitudine de criterii şi tipologii cu privire la
gruparea riscurilor. Vă propunem să abordaţi tipologia riscurilor după anvergura
acestora şi anume, gruparea lor în microriscuri, macroriscuri şi riscuri regionale şi
globale.

MICRORISCURI

TIPOLOGIA
RISCULUI MACRORISCURI

RISCURI REGIONALE ŞI
GLOBALE

A. Microriscuri (la nivel microeconomic – organizaţie)

Aceste tipuri de riscuri au impact direct asupra performanţelor organizaţiei şi sunt generate de
o serie de factori interni şi externi printre care menţionăm: deprecierea raportului dintre
moneda naţională şi moneda de schimb valutar; creşterea preţurilor la materiile prime;
creşterea dobânzilor bancare; intensificarea concurenţei; incapacitatea managerială;
implementarea defectuoasă a deciziilor manageriale etc.
A. MICRORISCURI
Riscul pur
riscuri fizice: defecţiuni tehnice, accidente, creşterea gradului de angajare la efort peste posibilităţile
reale ale sistemului, întârzieri, etc ;
riscuri financiare: greşeli de calcule, pierderi de documente, deteriorarea bazei de date şi imagini,
etc;
riscuri subversive: utilizarea frauduloasă a resurselor firmei, falsificarea documentelor, a situaţiilor
statistice şi de raportare, deturnarea fondurilor financiare etc.
Riscul speculativ
lansarea pe piaţă a unui nou produs ;
amplasarea unui nou punct de desfacere marfă ; Încasări(costuri)
introducerea unei noi tehnologii de fabricaţie ;
pătrunderea pe noi pieţe.
Riscul de neplată
riscul de exploatare care poate genera risc de faliment ;
riscul de profit care poate genera riscul de faliment.
Riscul operaţional
riscurile generate de politica globală managerială (de regulă sunt riscuri cu acţiune strategică greu Producţie fizică Q
de gestionat, deoarece sunt produse ale managementului de vârf);
riscurile funcţionale (apar atât în procesul de transformare cât şi în cel al relaţiilor între Risc de exploatare
compartimente; cele mai grave situaţii de risc sunt cele în care creşte în sistem ponderea părţii
nefuncţionale);
riscul de legalitate (după cum este definit acest risc se referă la pierderile provocate de
necunoaşterea şi neaplicarea prevederilor legale; uneori este atât de evident încât poate genera
retragerea licenţei sau autorizaţiei de funcţionare; poate fi concretizat în risc fiscal şi risc penal);
riscul de imagine şi riscul de comunicare.
Riscul economic
gradul îndatorării de risc, riscul de exploatare, riscul de profit, rata acoperirii riscurilor, marja de
securitate a firmei, riscul financiar, riscul creşterii inflaţiei, riscul amplificării ratei dobânzii la credite,
riscul modificării ratei de curs valutar şi riscul investiţional.
Riscul comercial
ineficienţa politicii comerciale ;
ineficienţa procesului de aprovizionare, stocare şi vânzare ;
ineficienţa politicii de preţuri practicate de întreprindere ;
Lipsa de competitivitate a produselor sale.
B. Macroriscuri (la nivel macroeconomic,
macrosocial)
Se manifestă la nivelul economiei naţionale şi
sunt generate de incoerenţa politicilor şi
strategiilor economice corelate cu existenţa unui
mediu internaţional nefavorabil.
Riscul social este cel provocat de evenimente
sociale majore, cu impact puternic asupra vieţii
oamenilor.
Riscul economic se exprimă prin cele două
forme de manifestare: inflaţia şi şomajul.
Riscul informatic apare tot mai frecvent în
derularea activităţilor din cadrul economiei
naţionale prin sistemul informatizat.
Riscul de ţară măsoară abilitatea unei ţări de a
furniza companiilor private rezidente sau
nerezidente precum şi entităţilor guvernamentale
valuta necesară derulării activităţii acestora.
Riscul social
mişcările sociale violente ( mineriadele) ;
grevele şi demonstraţiile neautorizate ;
evaziunea fiscală.
Riscul economic
inflaţia
şomajul
Riscul informatic
probabilitatea apariţiei unor erori în conţinutul
fluxurilor şi programelor informatice;
intervenţia inoportună, necalificată în
gestionarea reţelelor informatice;
neactualizarea bazelor de date şi a fişierelor
magnetice; pericolele legate de producerea
unor erori în sistemele de telecomunicaţii.
Riscul de ţară
Acest tip de risc este determinat atât de
rezultatele economice cât şi de evenimentele
politice de semnificaţie majoră cum ar fi:
războiul, criza de autoritate politică, corupţia la
nivelul administraţiei centrale etc.
C. RISCURI REGIONALE ŞI GLOBALE
Sunt specifice mediului geopolitic internaţional
şi produc un impact hotărâtor asupra afacerilor
internaţionale:
Riscuri şi ameninţări de tip religios ;
 Riscuri generate de disputele teritoriale;
Riscuri generate de disputa hegemonică a marilor
puteri pentru câştigarea supremaţiei în diferite zone
şi accesul la resursele energetice;
 Riscuri generate de acţiunile teroriste ;
Riscuri generate de sărăcie şi subdezvoltare;
 Riscuri ecologice;
Riscuri generate de contradicţia dintre gândirea
economică unică şi fragmentarea politică a
Planetei;
Riscurile generate de instituţiile globalitare
3. MANAGEMENTUL RISCULUI
Analiza şi evaluarea
riscurilor
Definirea Managementului riscului
În sens larg,  Managementul riscului
este definit drept partea componentă
a managementului ştiinţific care Identificare Formularea
a MANAGEMENTUL unei
cuprinde totalitatea pricipiilor, riscurilor RISCULUI strategii de
metodelor, tehnicilor, informaţiilor, răspuns la
modelelor utilizate în cadrul risc
procesului managerial în scopul
contracarării acţiunii factorilor
Controlul riscului
pertubatori de risc şi menţinerii
stabilităţii funcţionale a organizaţiei în
limita parametrilor planificaţi.
În sens restrâns, managementul Managementul riscului
riscului cuprinde totalitatea
operaţiunilor prin care se urmăreşte Managementul riscului organizaţional este
prevenirea şi limitarea pierderilor un proces complex în care intră
organizaţionale.
Managementul riscului se situează în următoarele componente :
categoria ştiinţelor multidisciplinare ce
necesită exploatarea unor informaţii din A. Identificarea riscurilor;
domeniile cibernetic, economic, tehnic,
operaţional, statistic, juridic, social şi
psihologic. Responsabilităţile privind
B. B. Analiza şi evaluarea riscurilor;
reacţia la acţiunea factorilor de risc
revin, în cadrul organizaţiilor mari, unui C. Formularea unei strategii de răspuns la
expert special angajat în acest scop risc;
denumit ”risk manager” iar în cadrul
celorlalte organizaţii, directorului D.Controlul riscului.
financiar şi echipei manageriale.
A. Identificarea riscurilor organizaţionale
În această fază se elaborează o listă cu riscurile potenţiale,
determinîndu-se probabilităţile de apariţie precum şi
efectele acestora asupra rezultatelor aşteptate. În funcţie
de gravitate (direct proporţională cu valoarea estimată a
pierderilor provocate), se face o ierahizare a riscurilor.
Practic, în această fază se identifică toate elementele care
satisfac condiţia
                            0 < P(a) < 1
Totodată, se elimină riscurile neconcludente, adică acele
elemente de risc cu probabilităţi reduse de apariţie sau cu
un efect nesemnificativ. Aceasta înseamnă că pot fi
neglijate acele elemente pentru care P(a) sau impactul de
risc tind către zero.
În această fază sunt identificate, concret, sursele potenţiale
de risc din mediile: natural, politic, social, juridico – legal,
tehnic, operaţional , economic şi cognitiv.
Exemple
- Surse de risc natural: inundaţii, cutremure,
incendii, alunecări de teren;
- Surse juridico-legale: implementarea unor
acte normative ale Uniunii Europene privind
legislaţia contabilă, modificările legislative
privind importurile şi exporturile;
- Surse operaţionale (specifice mediului
intern organizaţional): timpul limitat de luare
a deciziei, absenţa unor informaţii, pierderi
de active, fraude, pierderi de resurse
intangibile, accidente de muncă.

American Management Association (AMA) evidenţiază drept metodă clasică

de identificare a riscurilor, Metoda pe bază de Chestionar prin care se realizează:
a. identificarea pierderilor potenţiale ale organizaţiei de către manageri;
b. culegerea de informaţii cu privire la riscurile potenţiale la care se expune
organizaţia;
c. eficacitatea planului actual de management al riscului;
d. diagnoza stadiului actual de pregătire a organizaţiei pentru reacţie la risc.
B. Analiza şi evaluarea riscurilor
Diferiţi teoreticieni atât civili (Erlang, Neuman, Peter Fishburn, Camelia Raţiu,
Bellman) cât şi militari (Lanchester,Voltera,etc.) au apreciat necesitatea aplicării
metodelor matematice pentru anticiparea unor acţiuni desfăşurate în condiţii bine
determinate.
Obiectivul principal al analizei riscului constă în prelucrarea informaţiilor obiective
care să dea răspuns la următoarele întrebări:
care sunt factorii de risc cu acţiune critică care pot compromite îndeplinirea
obiectivelor de către firmă?
care este probabilitatea şi frecvenţa de apariţie a acestora?
care sunt consecinţele acţiunii lor asupra rezultatelor? (analiza consecinţelor)
Exemple:
Metoda distribuţiei de probabilitate şi metoda deviaţiei standard – sunt
utilizate pentru analiza şi evaluarea riscului capitalului investit.
Metoda distribuţiei de probabilitate constă în stabilirea fluxurilor de numerar
considerând trei scenarii: optimist, realist, şi pesimist. Se determină rata estimată a
rentabilităţii în funcţie de probabilităţile şi ratele de rentabilitate asociate fiecărei
variante, stabilindu-se care este cea mai puţin riscantă.
Metoda deviaţiei standard are un algoritm specific prin care se determină: un set
de deviaţii a ratei estimate a rentabilităţii afacerii; varianţa distribuţiei de
probabilitate şi în final, deviaţia standard. Aceasta este tot o probabilitate,
reprezentând abaterea de la valoarea stabilită, acceptată, la o valoare în plus sau
în minus, care poate aduce câştig sau pierdere.
B.Dezvoltarea unei strategii de răspuns în condiţii de risc
În managementul riscului sunt utilizate următoarele strategii :
a. Evitarea situatiilor de risc (de exemplu, depunerea zilnică a banilor în
cont pentru a evita riscurile legate de utilizarea numerarului).
b. Prevenirea riscurilor. Atunci când riscurile nu pot fi eliminate,
întreprinzătorul trebuie să încerce să reducă probabilitatea de apariţie a
unor astfel de situaţii.
c. Transferul riscurilor asupra altei organizaţii - asigurarea.
d. Asumarea riscurilor, atunci când celelalte metode nu pot fi aplicate.

D. Controlul riscului
În literatura de specialitate sunt cunoscute şi aplicate 5 categorii distincte
de modalităţi de control al riscurilor: acceptarea riscurilor,
evitarea riscurilor, monitorizarea riscului şi pregătirea
planului pentru situaţii imprevizibile, transferul
riscurilor, reducerea sistematică a riscurilor.
Aceste modalităţi includ identificarea dimensiunilor de producere a riscurilor
pe baza calculelor probabilistice, înregistrarea acestora şi urmărirea
periodică a evoluţiei lor pe baza controalelor de rutină.
SĂ NE REAMINTIM:
Incertitudinea este expresia caracterului incomplet, aproximativ al informaţiilor cu
privire la factorii care influenţează activităţile noastre viitoare şi la consecinţele
acţiunii lor în timp şi spaţiu; se poate afirma că incertitudinea, deşi este legată de
procesul decizional, se află în exteriorul subiectului care decide, prin urmare,
aparţine mediului;

Riscul se caracterizează prin posibilitatea descrierii unei legi de probabilitate

pentru rezultatele scontate. Riscul este un eveniment nesigur şi posibil care poate
cauza o pagubă.