Tema 4.

DEPOZITRTEA MĂRFURILOR

1. Conceptul, impotranţa şi funcţiile

depozitelor
2. Amplasarea depozitelor
3. Tipuri de depozite comerciale
4. Amenajarea interioară a unui depozit
1. Conceptul, importanţa şi funcţiile depozitelor

Depozitele de distribuţie sunt

spaţii, respectiv puncte de stocare,
care sunt implantate în drumul fizic
al unui produs de la producător la
utilizatorul final.
 Distincţie între noţiunea de magazie şi
cea de depozit.
- Magazia este spaţiul de depozitare
pentru materii prime, materiale, în general
bune în curs de prelucrare sau utilizare,
- Depozitul are rolul de a păstra, în
perfecte condiţii de siguranţă calitativă şi
cantitativă, mărfurile destinate vânzării
către clienţi.
 Noţiunea de depozit poate fi definită din punct de
vedere:
- economic - totalitatea stocurilor de materiale sau
produse finite păstrate în cadrul întreprinderii în vederea
aprovizionării neîntrerupte a secţiilor şi atelierelor şi
pentru asigurarea ritmicităţii livrărilor către beneficiari,
- tehnic depozitele sunt formate din totalitatea
construcţiilor sau suprafeţelor special amenajate,
împreună cu utilajele, instalaţiile şi dispozitivele
necesare efectuării diverselor operaţii, în vederea
păstrării materialelor sau produselor finite.
 În funcţie de forma de proprietate,
depozitele pot fi:
- ale producătorului;
- ale comerţului de gros;
- ale comerţului cu amănuntul;
- ale unor mandatari.
 Rolul important al depozitelor de distribuţie rezultă
din următoarele considerente:
 Întreprinderile dotate cu depozite au o mai mare
capacitate de disponibilitate a produselor la locul şi timpul
solicitate de către client;
 Depozitele de distribuţie, amplasate corespunzător,
diminuează timpul de livrare;
 Transporturile în cantităţi de masă sunt mai ieftine decât
transporturile mici; expedierea în cantităţi mari se face pe
distanţe mari producător- depozit de distribuţie; expedierea
de cantităţi mici poate să se limiteze pe distanţe mici .
 Principalele funcţii ale unui depozit comercial
sunt:
- Depozitarea şi păstrarea mărfurilor;
- Consolidarea livrărilor, respectiv condiţionarea şi
porţionarea ( dozarea ) mărfurilor, în vederea constituirii
unei oferte adaptate diferitelor categorii de clienţi;
- Formarea sortimentului comercial prin corelare cu
necesităţile ferme ale comerţului de detail;
- Transportarea şi ambalarea mărfurilor;
- Prestarea de servicii cu valoare adăugată.
 Sub aspectul duratei de păstrare a
produselor în stoc, în practică există
următoarele variante:
- depozitarea pe termen lung;
- depozitarea sezonieră;
- depozitarea temporară.
 Din perspectiva acestor funcţii, un proces tehnologic
complet, la nivelul unui depozit, prezintă următoarele
trăsături:
 Este un proces de producţie care a fost împins în sfera
comerţului;
 Este caracterizat printr-un grad înalt de concentrare, care
asigură posibilitatea raţionalizării prin mecanizarea şi
automatizarea operaţiilor.
 Presupune înzestrarea locurilor de muncă cu echipament tehnic
adecvat acelor operaţiuni care se aproprie de unele procese
industriale ( ambalare, sortare, instalaţii de frig).
 2. Amplasarea depozitelor
Raza de activitate a depozitului coincide, de regulă, cu
raza de activitate a întreprinderii comerciale.
Amplasarea geografică a unui depozit îl reprezintă
organizarea raţională a vehiculării produselor, care să
conducă la circuite cât mai scurte ale distribuţiei
mărfurilor.
Amplasarea depozitului în funcție de:
- piață;
- producție.
 - piață, avantajele sunt:
- costurile de transport relativ mici,datorită
aprovizionării în cantităţi mari de la furnizori;
sortimentul de produse variat;
- posibilitatea aprovizionării fiecărui client,
conform necesităţilor, cu cantităţi de produse mai
mici decât cele specifice aprovizionării directe de la
furnizori;
- reducerea timpului necesar pentru
completarea stocului, la nivelul firmelor cliente.
 - producție, avantajele sunt:
- facilitarea obţinerii de către client a unui sortiment
constituit din produse fabricate de diferite unităţi;
- reducerea costurilor de transport prin consolidarea
livrărilor către clienţi;
- posibilitatea clienţilor de a comanda o cantitate
mică din fiecare produs;
- simplificare, pentru client, a operaţiunilor de
urmărire a livrărilor efectuate de furnizor, datorită
primirii mai multor produse cu o singură factură.
 3. Tipuri de depozite comerciale.
Depozitele comerciale, în funcţie de diverse
criterii, pot fi grupate în mai multe categorii:
după caracterul activităţii principale pe
care o îndeplinesc, depozitele pot fi:
- depozite de colectare;
- depozite de repartizare;
- depozite de tranzit şi transbordare;
- depozite pentru păstrarea sezonieră sau de
lungă durată.
 După gradul de specializare, depozitele pot fi:
- depozite strict specializate; - depozite specializate;
- depozite combinate; - depozite generale;
- depozite mixte.

După forma construcţiei, depozitele pot fi :

- Construcţii deschise;
- Construcţii închise.
 În funcţie de natura şi condiţiile necesare pentru
păstrarea mărfurilor depozitele pot fi:
 neclimatizate
 parţial climatizate
 climatizate.
În funcţie de poziţia faţă de nivelul solului,
depozitele pot fi:
 deasupra pământului
 sub pământ.
 4. Amenajarea interioară a unui depozit.
Depozitul comercial este compus din
următoarele procese:
- preluare – recepţie;
- depozitare - stocare;
- livrare.
Orice suprafaţă comercială care întruneşte
atributele unui depozit, fluxul tehnologic se
compune din: intrare – păstrare – depozitare –
stocare – vânzare – livrare.
 La amenajarea interioară a unui depozit trebuie
cunoscute următoarele elemente:
 Sistemul constructiv al depozitelor: suprafaţă şi înălţime,
numărul nivelurilor pe care se desfăşoară suprafaţa
depozitului, dotarea cu rampe de încărcare – descărcare;
 Condiţiile de depozitare: cerinţe speciale de temperatură şi
umiditate;
 Modul de ambalare; natura, forma geometrică şi rezistenţa
mecanică la stivuire a ambalajelor de transport;
 Tipul de palete folosite.
 Există trei modalităţi de preluare a mărfurilor
pentru constituirea comenzilor:
- selecţia individuală;
- ruta de prelucrare;
- aria repartizată pe lucrător.
Aranjarea mărfurilor în depozit se aplică
urătoarele criterii:
- complementaritatea;
- compatibilitatea;
- popularitatea;
- mărimea.
 Un depozit se realizează prin respectarea următoarelor
principii generale:
 Depozitarea mărfurilor corespunzător proprietăţilor de
utilizare;
 Alocarea unor spaţii izolate specializate;
 Exploatarea, într-o concepţie tehnologică unitară, a întregii
suprafeţe de depozitare;
 Utilizarea la maximum a capacităţilor de depozitare;
 Corelarea mobilierului de păstrare cu funcţiile principale pe
care le îndeplineşte depozitul respectiv;
 Asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor;
 Proiectarea şi construcţia depozitului în consens cu cerinţele
de mecanizare a muncii.
 În funcţie de amplasarea principalelor zone
recepţie, depozitare, expediţie există trei
variante de flux al mărfurilor într-un depozit:
1. circulaţia mărfurilor în linie dreaptă
2. circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 90o ,
3. circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 180,
 Ţinând seama de rol şi destinaţie, suprafaţa totală a
oricărui depozit este formată din:
 suprafaţa pentru păstarea efectivă a mărfurilor;
 suprafaţa auxiliară, menită a diferite operaţiuni: -
dezambalare, - recepţionarea mărfurilor, -preambalarea
produselor, -păstrarea provizorie a mărfurilor respinse la
recepţie, -laboratoare de analiză;
 suprafaţa administrativă şi cu caracter social;
 spaţiul de ciculaţie – culoare, coridoare, spaţiul ocupat de
scări, lift;
 spaţiul ocupat de elementele constructive ale clădirii – stâlpi,
coloane de susţinere, ziduri interioare despărţitoare.
 În depozit tipurile de mobilier şi utilaje
comerciale se clasifică în diferite grupe:
1. după natura lor:
 un sistem intern de recipienţi, reprezentat de
mijloace de depozitare cum sunt: containere,
rafturi de orice fel, tancuri şi palete;
 mijloacele muncii tehnice, respectiv toate
mecanismele şi utilajele mecanizate şi
automatizate; insatlaţii de transport, de ambalare,
sortare;
 2. după funcţiile pe care le îndeplinesc şi
aparteneţa lor la diferite procese tehnologice:
 mijloace pentru depozitare: palete, recipienţi, silozuri;
 mijloace pentru supravegherea şi păstrarea mărfurilor;
 mijloace pentru porţionare şi condiţionare;
 mijloace pentru sortarea mărfurilor;
 mijloace pentru transport şi ambalare;
 mijloace pentru asigurarea unor servicii materiale de
etichetare, împachetare.
 3. după locul lor în fluxul tehnologic al
depozitului:
 dotări tehnice principale: toate mijloacele de
muncă ce îndeplinesc o anumită funcţie a
depozitului;
 dotări complementare, acele mijloace ale muncii
care susţin sau completează capacitatea de
funcţionare a dotărilor tehnice principale: mijloace
de control, dispozitive care asigură depozitarea,
mijloace care ajută la transportul intern.