Funcțiile distribuției

1. Facilitarea schimburilor: se realizează prin reducerea numărului tranzacțiilor,

2. Schimbarea proprietăţii asupra produsului: se realizează prin operaţiuni comerciale precum:
vânzarea, cumpărarea etc.,
3. Transportul: asigură deplasarea produselor de la producător la distribuitor şi de la acesta la
consumator,
4. Stocarea: prin intermediul stocării se realizează ajustarea în timp a ofertei la cerere:
5. Sortarea şi ambalarea: funcții ce fac posibilă oferirea unei varietăți de produse sub aspect calitativ,
structural şi de marcă,
6. Asumarea funcţiilor logistice: împreună cu producătorul, distribuitorul trebuie să îşi asume anumite
funcții şi operații logistice (ex: gestiunea stocurilor);
7. Promovarea: se oferă consumatorului informaţii despre produse,
8. Service-ul: se realizează prin activități legate direct de vânzare şi negociere, de livrare, instalare,
efectuare a reparaților în perioada de garanție etc.;
9. Finanţarea: se realizează prin faptul că distribuitorul cumpără de la producător cantități în partizi
mari, oferindu-i contravaloarea produselor, ceea ce-i permite continuitatea activităţii, chiar dacă
produsele nu au ajuns la consumator, în acest fel, distribuitorul este cel care finanțează continuitatea
producției, asumându-şi riscul
10. Socială: această funcție derivă din asigurarea protecţiei intereselor consumatorului, educarea
acestora, precum şi din faptul că distribuția oferă un număr important de locuri de muncă.

Elementele sistemului logistic

1. Transportul produselor: reprezintă cel mai important element al logisticii, antrenând 2/3 din totalul
costurilor. Deciziile legate de alegerea mijloacelor și a rutelor de transport influenţează prețul de
livrare, condițiile de prezentare a mărfurilor la destinaţie. Pentru expedierea mărfurilor către
depozite, firmele pot alege dintre următoarele modalități de transport: transport rutier, feroviar, pe
apă, prin conducte sau pe calea aerului; Pentru alegerea unei anumite modalități de transport, firma
are în vedere criterii precum: viteza (timpul de livrare), siguranța (respectarea datei livrarii), eficiența
(posibilitatea de a se transporta diverse produse), disponibilitatea (număr de puncte deservite), costul.
2. Prelucrarea comenzilor: este activitatea cu care începe distribuția mărfurilor, comenzile pot fi
transmise prin mai multe modalități: poştă, telefon, fax, agenți de vânzare, calculator electronic şi
schimburi electronice de date; comenzile trebuie prelucrate corect şi rapid. Sistemul de procesare a
comenzii pregăteşte facturile şi trimite informații referitoare la comandă; depozitele vor primi
instrucţiuni legate de ambalarea şi expedierea mărfurilor solicitate; produsele care lipsesc din stocuri vor
fi resolicitate; marfurile expediate sunt însoţite de documente de transport şi de facturi, iar copii ale
acestor documente vor fi trimise şi altor departamente ale firmei (financiar-contabile).
3. Depozitarea produselor: reprezintă operațiile de stocare care sunt implantate în drumul fizic al
produselor de la producător la utilizatorul final. Depozitarea este necesară deoarece ciclurile de
producţie şi de consum se desfăşoară în mod diferit, operațiunile legate de depozitare permițând
depăşirea dezechilibrelor care apar în legătură cu cantitățile solicitate și cu perioadele de timp
necesare pentru satisfacerea comenzilor.
4. Stocarea şi gestiunea stocurilor: presupune staţionarea mărfunlor pentru o perioadă mai scurtă de
timp, fără a fi însoțite şi de realizarea altor activități, ca în cazul depozitării. Nivelul stocurilor
influențează nivelul de satisfacţie al clienților, preocuparea principală constă în determinarea mărimii
optime a stocurilor, conducerea firmei comparând în acest scop costurile necesare menţinerii unor
stocuri mari cu vânzările şi profitul ce vor rezulta din aceste stocuri, deciziile privind gestionarea
stocurilor se referă la cunoaşterea momentului în care se va face comanda şi a cantității care va fi
comandată, în ceea ce priveşte momentul lansării comenzii, firma trebuie să analizeze riscurile de a
nu mai dispune de produsele necesare, în paralel cu costurile implicate de existenţa unor stocuri prea
mari.
5. Fluxurile informaţionale: vehiculează toate informațiile relevante necesare procesului decizional
din sfera distribuţiei, în trei modalități:
- prin transformarea datelor într-o formă utilă şi accesibilă;
- prin transferarea datelor spre punctele stringente ale rețelel logistice;
- prin stocarea lor până la utilizare.
-