1.1.

Metoda just in time

A fost elaborate in 1950 de catre TOYOTA si are ca obiectiv reducerea la 0 daca este
posibil a stocurilor de materii prime in sfera activitatii productive: conform careia material
prima este introdusa in intreprindere exact la momentul in care e ava fi prelucrata sau asamblata.
Obiective:
 Eliminarea activitatilor de receptive si inspectie a pieselor primate
 Eliminarea stocurilor din intreprindere- sunt livrate de furnizori in momentul cand
trebuie prelucrate sau asamblate
 Eliminarea stocurilor in tranzit- prin crearea de furnizori a unor depozite in apropierea
clientului
 Calitate si siguranta crescuta- nr de furnizori redus creste volumul colaborarii pe termen
lung.
Caracteristici:
A. Caracteristici legate de furnizori
 se utilizeaza putini furnizori- pt uniformitatea materialelor achizitionate
 localizarea furnizorului in apropierea clientului- promptitudinea livrarii devine termen
cheie
 afacerile se repeta in aceleasi conditii cadru
 pretul se stabileste pe baza unei analize comune realizate de furnizor si client
 comenzi cadru in cantitati mari livrate in loturi mici
 clientul suporta cheltuielile unei integrari pe verticala- clientul sprijina eforturile
furnizorului in dotarea cu utilajele maxim productive
 furnizorul este incurajat de a extinde metoda Just in time
B. Caracteristici legate de cantitati
 Rata livrarilor trebuie mentinuta la interval riguros stabilite
 Marimea livrarilor trebuie sa satisfaca cantitatile contractate
 Contracte pe termen lung
 Putine acte si documente insotitoare
 Ambalare uniforma in cantitati exacte
C. Caracteristici legate de calitate
 Ajutor dat furnizorului in efortul depus de a mentine nivelul calitativ
 Conditii calitative minime impuse furnizorului
D. Caracteristici legate de livrari
 Programe de livrare riguros stabilite
 Existent unei valori de control pt propria firma

1.2. Caracteristicile distributiei fizice

1.3. Stabilirea numarului optim de depozite

Depozitele adiacente fiecarei piete principale reprezinta avantaje evidente, cheltuielile
cu transportul marfurilor de la depozit catre client fiind mai reduse. Costul de aprovizionare si
de livrare ar putea fi si mai mic daca aceste centre de distributie vor fi pozitionate in apropierea
sursei furnizoare. In cadrul firmelor producatoare, depozitul este de obicei adiacent punctului
de productie.
Cu cat numarul de depozite este mai mare cu atat costul de stocare este mai mare, in
consecinta costul total al depozitarii va creste in ansamblu. Numarul ridicat al depozitelor
determina si o reducere a nivelului de servire a clientilor din cauza faptului ca nu se pot stoca
sufficient din fiecare produs in cadrul fiecarui depozit, o comanda mai mare va trebui efectuata
din cadrul mai multor depozite cee ace inseamna costuri ridicate cu transportul marfurilor.
Existenta unui numar mai mic de depozite va permite o gestionare mai buna, folosirea
de echipamente electronice mai sofisticate si de servicii logistice mai complexe, un nivel ridicat
de mecanizare, investitii totale mai reduse, totul concretizandu-se intr-un cost total mai mic al
depozitarii si un nivel de servire a clietilor mai mare.

2.1. Logistica integrata

Logistica integrata in activitatea practicata duce la cristalizarea logisticii marfurilor ca
o stiinta integrata a sistemului stiintelor economice.
Operatiunile de distributie fizica se afla in sarcina diferitelor compartimente ale
intreprinderii. Depozitarea materiilor prime, materialelor, produselor finite este inclusa in
activitatea de productie. Prelucrarea comenzilor primite de la client se mai realizeaza de catre
compartimentul de contabilitate.
Practicienii au constatat aparitia unor conflicte interorganizationale precum:
 Gestiunea stocurilor si transportul- accelerarea circularii marfurilor, presupune
reducerea stocului mediu din spatiile de depozitare, crescand nr frecventei deplasarilor
la furnizor precum si a costurilor de transport;
 Depozitarea si transportul- dimensiunea costurilor generate de spatiile de depozitare;
 Ambalarea de protectie, transport si depozitare;
 Transport si marketing- reducerea cheltuielilor de transport prin expedierea unor
cantitati mari de produse si utilizarea mai buna a mijloacelor de transport poate avea ca
efect secundar, cresterea intervalului de timp necesar pt onorarea comenzilor;
 Gestiunea stocurilor si marketingul- efectele deciziilor de marketing se concretizeaza
intr-un volum al stocurilor care permite onorarea oricarei comenzi a clientilor;
 Gestiunea stocurilor si productia- specialistii prefer loturile de fabricatie de mari
dimensiuni ce permit scaderea relative a costurilor.

2.2. Sisteme de aprovizionare

Politica de aprovizionare este conditionata de un nr de parametrii precum:
a) Marimea capitalului disponibil- pt a fi investit in stocuri
b) Consumul pe perioade- o buna politica de aprovizionare este conceputa prin previziunea
productiei
c) Costurile- trebuie sa se tina cont de:
 Costul de stocare- cheltuieli de depozitare, deprecierile sau deteriorarile productiei
stocate
 Costul de derulare a comenzilor-cheltuieli administrative
 Costul de penurie- pt o eventuala ruptura de stoc
d) Conditiile de cumparare- se refera la durata de aprovizionare
e) Natura produselor- se refera la numarul acestora si periodicitatea aprovizionarii lor
f) Coeficientul de servire cerut- un coeficient ridicat va permite livrari rapide.
Pentru realizarea obiectivelor logistice pot fi utilizate urmatoarele categorii de politici:
1. Politica aprovizionarii in functie de cerintele anterioare- lansarea uneri comenzi
dimensionate in functie de consumurile din perioadele anterioare, permite mentinerea unui stoc
adevcat. Exista 2 variante in acest sens:
a) Aprovizionarea continua in cantitati mici cu o frecventa mare
b) Aprovizionarea in canttitati mari- comenzi mari cu frecventa relativ mica. Aici pot fi
folosite ca sisteme de aprovizionare:
  Sisteme de aprovizionare in cantitati fixe-cand nivelul stocului scade sub un
anumit punct, atunci se va comanda o cantitate fixa.
 Sisteme cu punct de comanda- metode care declanseaza comenzile de
aprovizionare cand punctul de comanda este atins
 Sistemul nivelului de acoperire- la sfarsitul fiecarei perioade de control, stocul
este comandat sa atinga un nivel maxim predeterminat.
 Sistemul min-max- cand stocul existent si cel comandat sunt la/sub nivelul minim,
o cantitate variabila de stoc va fi comandata pt a ridica acest nivel pana la nivelul
maxim al stocului.
2. Politica de aprovizionare in functie de cerintele viitoare- tine seama de estimarile viitoare
cu privire la productie si la vanzare. Se pot utiliza:
a) Sisteme cu puncte de comanda defazate- folosit pt aprovizionarea articolelor cu cerere
independent
b) Sisteme de aprovizionare bazate pe planificarea necesarului de materiale- cererea transmisa
este impartita pe tipuri de articole si apoi este aplicata datelor de stoc pt calculul cerintelor
de materiale.
c) Sisteme de aprovizionare bazate pe planificarea necesarului de distributie- folosita in
determinarea aprovizionarii stocului la depozitele de distributie, cererea catre sursa de
aprovizionare rezultand in urma depasirii comenzilor planificate a nivelul depozitului.

2.3. Managementul activitatii de servire a clientilor

Politica de servire este o parte integrata a politicilor generale de marketing ale firmei.
Servirea clientilor influenteaza multe component ale firmei, implicand numeroase pers din
compartimente diferite. Angajati din anumite posturi(agentul de vanzari) se ocupa in
exclusivitate de servirea clientilor.
Principala componenta a managementului activitatii de servire a clientului o constituie
ciclul pe care comanda il parcurge de la transmitere pana la momentul in care clientul ajunge
in posesia marfurilor comandate.
Principalele etape ale ciclului comenzii sunt:
 Transmiterea comenzii- intervalul de timp dintre momentul in care clientul trimite
comanda si momentul in care furnizorul o primeste. Modalitati de transmitere: agentii
de vanzare ai furnizorului, posta, fax, telefon, internet, intranet;
 Preluarea comenzii- intervalul de timp dintre primirea comenzii de la client si
notificarea depozitului pt livrarea marfurilor comandate;
 Preluarea si asamblarea comenzilor- intervalul de timp de la primirea la depozit a
comenzilor si momentul cand marfa este incarcata in mijlocul de transport;
 Obtinerea stocului suplimentar necesar- cand produsele comandate nu se afla in depozit
este necesar identificarea altor modalitati de satisfacere a cererii clientului;
 Livrarea comenzii- intervalul de timp de la preluarea marfii de catre transportator pana
la ajungerea marfii la client.

3.1. Logistica inversa –componenta a lantului logistic

3.2. Elaborarea planurilor de distributie

Planul general al firmei cuprinde o expunere a strategiei generale detaliind obiectivele

globale ale firmei, directii viitoare de dezvoltare, precum si alocarea resurselor.
 Planificarea activitatii de distributie va trebui sa se faca, atat pe termen scurt cat sip e
termen mediu si lung. Planificarea pe termen scurt se refera la un an bugetar/calendaristic,
constituind planificarea operationala. Planificarea pe termen mediu si lung cuprinde 2-10 anisi
constituie planificarea strategica.
Planificarea operationala se ocupa de stabilirea raspunsurilor adecvate pt fiecare
eveniment, in timp ce resursele sunt fixate in functie de scopurile urmarite (planificarea zilnica
a gestionarii sistemului).
Planificarea strategica se ocupa de alocarea resurselor pe termen mediu si lung. Rolul
strategic al distributiei este adesea neglijat,desi capacitatea de a raspunde eficient la schimbarile
pietei si ale mediului este necesara in activitatea firmei.
Structura planului de distributie trebuie sa acopere urmatoarele domenii:
1. Strategia privind stocurile :
 ierarhizarea nivelelor de servicii
 strategia de reaprovizionare
 dispunerea diferentiala
 obiective legate de rotatia stocurilor
 dispunerea stocurilor
2. Strategia de depozitare:
 numarul punctelor de stocare
 dispunerea depozitelor
 folosirea depozitelor publice
 proiectarea depozitelor
 metodele de manipulare a materialelor
3. Strategia de transport:
 pe cont propriu sau prin intermediul unei terte parti
 deciziile de inchieiere sau de cumparare
 obiectivele legate de utilizarea vehiculelor
 flexibilitatea rutelor
 diversificarea formelor de transport
 intermodalitatea transporturilor
4. Strategia relatiilor cu clientii:
 politica duratei ciclului de efectuare a comenzii
 strategii differentiate de raspuns fata de nevoile clientilor
 sisteme de gestionare a comenzilor
 strategia privind pagubele, reclamatiile sau inapoierea marfurilor
 raportarea situatiei comenzilor

3.3. Etapele proiectarii depozitului

Odata ce a fost stabilit numarul ideal de centre de distributie , a fost selectata
pozitionarea generala si determinata piata ce urmeaza a fi deservita are loc proiectarea propriu-
zisa a depozitului.
Un sistem de depozitare este alcatuit din 5 grupe de elemente interdependente:
 Terenul si cladirile
 Conducerea si personalul
 Echipamentul
 Echipamentele hardware si software
 Metodele si procedurile de operare
Etapele proiectarii unui depozit sunt urmatoarele:
 1. Colectarea datelor necesare- este activitatea cea mai indelungata, ea ocupand 2/3 din
timpul necesar pt proiectarea depozitului.
Datele necesare pt proiectarea optima a depozitului trebuie sa vizeze urmatoarele
aspecte:
a) Modalitatile de receptionare a marfurilor si cantitatile ce vor fi receptionate
b) Dispunerea marfurilor in depozit
c) Cantitatea maxima de produse ce va pastra in stoc
d) Caracteristicile fizice ale fiecarei unitati de pastrat in stoc
e) Stabilirea subgrupelor de produse, precum si altor diviziuni sau familii de produse
f) Prognozarea profiturilor pe comanda, pe grupe, subgrupe,sau familii de produse
g) Necesitatea verificarii,ambalarii sau etichetarii produselor
h) Volumul de munca si cel fizic trebuie manipulate pt indeplinirea fiecarei sarcini
i) Necesitatea stivuirii marfurilor ce trebuie incarcate si livrate
j) Tipul si numarul vehiculelor ce trebuie utilizate
k) Efectul sezonalitatii asupra deplasarii produselor si asupra nivelului stocurilor
2. Stabilirea nivelului de proiectare- se impun consultari cu departamentele de
marketing, de productie si de aprovizionare.
3. Elaborarea alternativelor de proiectare-se stabilesc 3 alternative de proiectare:
a) un sistem conventional simplu
b) un sistem cu nivel mediu de mecanizare
c) un sistem cu nivel inalt de mecanizare si tehnologie
4. Elaborarea raportului final-cand datele au fost colectate si analizate trebuiesc incluse
intr-un raport care sa descrie sarcinile existente si proiectarea sarcinilor viitoare.
5. Determinarea costurilor-
6. Selectarea optiunii- echipa de proiectare si conducerea firmei trebuie sa selecteze
acea optiune/combinatii de optiuni care corespund cel mai bine nevoilor firmei
7. Aplicarea optiunii de proiectare alese- cu cat sistemul este mai complex ,cu atat
prezentarea si proiectarea lui trebuie sa fie mai complexe.

4.1. Gestionarea lantului logistic (aprovizionare-desfacere)

4.2. Metoda Kanban

Vizeaza reducerea perioadelor de timp si durata ciclului de productie care permite o
reducere neta a volumului de materiale si componente in stoc.
Sistemul Kanban este un complement indispensabil al Just in time-ului si are ca
obiective:
 Reglarea fluctuatiilor de cerere/volum de productie la un post de lucru;
 Minimizarea stocului in curs,cu obiectivul limita de a avea un stoc de marime 0;
 Descentralizarea conducerii atelierului productive, responsabilitatea gestiunii
productiei si stocurilor fiind incredintata staff-ului de la acest nivel.
Principiul Kanban se exprima astfel:”Postul din aval conform necesitatilor comanda
postului din amonte cee ace consuma.”
Fiecare post de lucru va indica pentru postul din amonte:
 Piesa ce trebuie produsa
 Cantitatea necesara
 Localizarea postului din aval
Sistemul Kanban se regaseste in categoria metodelor de gestionarea stocurilor cu data
de comanda
4.3. Dimensionarea depozitului
Pt dimensionarea optima a unui depozit de marfurise au in vedere urmatorii factori de
influenta:
 Volumul, structura si oscilatiile sezoniere ale rulajului anual al marfurilor prin depozit
 Stocurile de marfuri medii si maxime , stabilite anual, pe grupe de marfuri
 Sistemul de pastrare a marfurilor in depozite (stive,stelaje,vrac)
 Nivelul de inzestrare tehnica
 Particularitati constructive ale unui depozit
1. Stabilirea marimii suprafetei utile ale unui depozit.
Np=Smax/q , unde:
Np= nrul de palate
Smax=stocul maxim de pastrare in depozit
Q= incarcarea orientative in palet
Smax=[(DxV)/Z]xK, unde:
D=volumul annual al desfacerilor marfurilor prin depozit
V=viteza de circulatie a marfurilor,respective timpul cat sta un lot de marfuri in depozit
Z=numarul de zile pt care se calculeaza stocul maxim (360 zile)
K= coeficientul de neuformitate al intrarilor si livrarilor de marfuri(k=1,2-1,4)
2. Capacitatea globala a unui depozit este definite prin atributele a 3 capacitati partiale:
 capacitatea de preluare a marfurilor
 capacitatea de depozitare a marfurilor
 capacitatea de livrare a marfurilor
3. Aprecierea gradului real de utilizare a suprafetelor de depozitare:
a) Coeficientul de utilizare a suprafetei (CUS)= Sp/St, unde:
Sp= suprafata principal de depozitare folosita
St= suprafata totala a halei de depozitare
b) Coeficientul de utilizare a inaltimii (CUH)=Ie/It, unde:
Ie=inaltimea utilizata efectiv
It=inaltimea totala a halei de depozitare
c) Coeficientul de utilizare a volumului de depozitare (CUV)=Vp/Vt, unde:
Vp=volumul principal de depozitare folosit
Vt=volumul halei de depozitare

5.1. Relatiile dintre logistica si produs

Principalele aspecte ale relatiei dintre logistica si produs se refera la:
a) Implicarea logisticienilor in proiectarea produsului .Introducerea pe piata a unui nou
produs necesita rezolvarea urmatoarelor probleme:
 Stabilirea perioadei de lansare- trebuie corelata cu natura produsului si cu specificul sau
de consum
 Fixarea zonei teritoriale de lansare-in functie de strategia de distributie aleasa
 Alegerea canalelor de distributie-se refera la optiunea privind lungimea. Circuitului
produsului.
 Pregatirea pietei-crearea unui climat favorabil aparitiei noului produs
 Alegerea modalitatilor de comercializare si de pregatire a fortei de vanzare
b) Asigurarea intrarilor necesare. In functie de cerere, sistemul logistic trebuie sa asigure
produsele finite necesare. Fara o aprovizionare eficienta asigurata de functia logistica, nu
pot fi indeplinite obiectivele crearii produselor.
c) Mentinerea calitatii produselor. Dup ace a inceput fabricatia , logisticienii trebuie sa
asigure pastrarea caracteristicilor sale in productie , pana la client. Ambalajul este invelisul
care permite prezentarea, manevrarea, conservarea sau stocarea produsul anterior
conditionat. Conditionarea este operatia prin care un produs este adus in anumite conditii
de puritate, umiditate pt a fi prezentat clientului.
d) Intervalul de onorare al comenzilor. Mutatiile inregistrate in domeniul tehnologic au redus
semnificativ ciclul de viata al produsului, iar uzura moraala intervine la scurt timp dupa
momentul lansarii. Logisticienii trebuie sa diminueze intervalul de procurare –livrare, pt a
inlatura riscul depasirii duratei ciclului de viata al produsului finit.

5.2. Etapele procesului de aprovizionare

Procesul de aprovizionare cuprinde mai multe etape
 Decizia de cumparare
 Procesul administrativ al cumpararii
 Receptia

5.3. Trei tipuri de gestiune a cursului

6.1. Pozitionarea depozitelor de marfuri

6.2. Relatiile dintre logistica si distributie

6.3. Gruparea activitatii de logistica

7.1. Amenajarea interioara a depozitului

7.2. Managementul bazei de furnizori

7.3. Relatiile dintre logistica si promovare

8.1. Activitatile de baza implicate in realizarea distributiei fizice

8.2. Metodele MRP1 si MRP2

8.3. Relatiile dintre logistica sip ret

9.1. Dotarea fizica a depozitului

9.2. Principiile logisticii de succes

9.3. Obiectivele distributiei fizice

10.1. Locul serviciilor comerciale atasate produsului

10.2. Proiectarea depozitului de marfuri

10.3. Relatiile dintre logistica si mixul de margeting.