Unitatea de învăţare 2.

METODOLOGIA CONDUCERII OPERATIVE A PRODUCŢIEI

Cuprins
2.1. Baza informaţională a conducerii operative a producţiei
2.2. Etapele conducerii operative a producţiei
2.3. Metode şi tehnici folosite în conducerea operativă a producţiei
2.4. Conducerea operativă a producţiei pe bază de comenzi
2.5. Conducerea operativă a producţiei pe bază de stoc
2.6. Procesul de producţie
2.7. Tipuri de producţie şi gestiunea producţiei

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

2.1. Baza informaţională a conducerii operative a producţiei

Conducerea operativă a producţiei necesită un volum mare de informaţii care se
regăsesc în documentaţia tehnico-economică a pregătirii , putându-se grupa astfel :
a. Informaţii referitoare la produse
b. Informaţii privind tehnologia de fabricaţie
c. Informaţii privind condiţiile concrete şi sistemul de organizare al producţiei

a. Informaţii referitoare la produse:

 Se referă la nomenclatorul produselor
 Cantitatea necesară
 Termenele de livrare
 Structura produselor
 Gradul de integrare a fabricaţiei produsului
 Parametrii pentru stagii şi faze din cadrul procesului tehnologic
b. Informaţii privind tehnologia de fabricaţie :
  Fluxul tehnologic (vezi Ishikawa)
 Consumul de manoperă
 Nomenclatura materialelor
 Norme de consum
 Nomenclatura S.D.V. (scule , dispozitive , verificatoare)
 Studiul pregătirii fabricaţiei şi stadiul în care se află
c. Informaţii privind condiţiile concrete şi sitemul de organizare a producţiei
 Mărimea capacităţii de producţie
 Programarea pe verigi de producţie
 Mărimea forţei de muncă
 Categorii de calificare
 Mărimea resurselor materiale şi energetice.

2.2 Etapele conducerii operative a producţiei

1. Desfăşurarea în timp a sarcinilor de lucru
2. Desfăşurarea pe secţii de produse a obiectivelor lunare
3. Programarea detaliată în interiorul secţiilor de producţie
1. Desfăşurarea în timp a sarcinilor de producţie
Se referă la : contracte şi comenzi , realizarea în avans a unor obligaţii ferme , realizarea
diferenţelor între cererea previzionata şi cea efectivă , perioada pentru produsele cu fabricaţia pe
stoc
Rezultatul etapei I , constă în elaborarea programelor operative de producţie pentru
următoarele 2-3 luni . La baza programării operative a altor activităţi , în această etapă stă şi
aprovizionarea .
2. Desfăşurarea pe secţii de produse a obiectivelor lunare
 Se referă la : programele operative , se proiectează sarcinile de producţie a fiecărei secţii
de producţie, se stabilesc termenele de livrare interne , defalcarea produselor din programul lunar
pe : grupe de produse , cantităţile necesare , termenul de predare la depozit a produselor finite .

3. Programarea detaliată în interiorul secţiilor

Se referă la programarea detaliată pe : ateliere , formaţii de lucru , pe grupe de mărimi
Rezultatul final constă în elaborarea de grafice de producţie cu specializarea termenelor
de livrare şi vizarea obiectivelor pe perioade scurte de timp

2.3. Metode şi tehnici folosite în conducerea operativă a producţiei

1. De conducere operativă a sistemelor de producţie continue
2. De conducere operativă a sistemelor de producţie discontinue
1. Metoda de conducere operativă a sistemelor de producţie continue
Sistemul de producţie continuu este format din linii de flux şi linii tehnologice
caracterizate printr-o succesiune liniară a operaţiilor tehnologice şi o stabilitate a proceselor de
producţie
Procesul tehnologic este precis programat într-o ordine bine precizată. Unitatea de
programare şi control o constituie cantitatea de produse şi semifabricate ce urmează să se execute
într-un schimb sau zi de lucru.
Determianrea cantităţilor ce se execută într-un schimb sau zi de lucru se determină
aplicând formula :

cantitate pe schimb
cantitate pe zi
c- cadenţa liniei
 – durată schimb
– nr schimb
timp întrerupere
Problemele principale ce trebuie rezolvate de conducerea operativă a producţiei sunt :
→ stabilirea sortimentului de producţie
→ limitarea capacităţii de producţie
→ cererea produsului
→ rentabilitatea produselor
→ determinarea sortimentelor de produse

→ determinarea nivelului stocului

→ stabilirea succesiunii de execuţie
→ reducerea întreruperilor de lucru de trecere de la un sortiment la altul
→ controlul calitativ şi cantitativ al proceselor de producţie
→ corectarea programelor operative ale perioadei următoare

2. Metoda de conducere operativă a sistemelor de producţie discontinue

Sistemul de producţie discontinuu este acela în care maşinile şi uitlajele trebuie să fie suficiente
şi flexibile pentru a realiza o varietate de produse în sortimente şi cantităţi diferite
Procesul tehnologic şi operaţiile precum şi amplasarea verigilor de producţie nu sunt bine
precizate. De asemenea , succesiunea mică este un compromis pentru toate produsele
În funcţie de caracteristicile acestor sisteme , a metodelor şi tehnicilor folosite distingem :
a. Conducerea operaţională a producţiei care poate fi :
- pe bază de comenzi : când se specifică timpul de producţie individuală sau serie mică
- pe bază de stoc: când avem de-a face cu trei subsisteme:
 Programarea comenzilor
 Controlul comenzilor
 Lansarea comenzilor , când se specifică unităţile individuale şi cantitatea de serie
mică : mare , mică şi unicat

Conducerea operativă pe bază de comenzi :

Programele operative de producţie au la bază comenzile care sunt cunoscute în momentul
elaborării lor .
Ciclul conducerii operative începe în momentul în care clientul specifică produsul pe care în
doreşte . În anumite situaţii este proiectat şi apoi executat integral în funcţie de beneficiar .
Acest tip de producţie se caracterizează prin faptul că înainte de a lansa o anumită comandă , se
cunoaşte perioada de timp în care se execută , de asemenea data livrării şi nu în ultimul rând
termenul de livrare la nivelul subunităţilor de producţie .
Lucrările principale pentru acest tip de producţie , pe bază de comandă sunt :
a. Elaborarea programului lunar al unităţii
b. Conducerea operativă a producţiei pe bază de stoc.

a. Elaborarea programului lunar al unităţii

- În această etapă se stabileşte pentru fiecare comandă ciclogramele fiecărei comenzi
- Fiecare comandă trebuie separată şi tratată ca o unitate
- Stabilirea succesiunii diferitelor comenzi
- Controlul în această etapă se regăseşte sub forma controlului execuţiei comenzii , calităţii şi
cantităţii din punct de vedere al termenelor de execuţie şi livrare
b. Conducerea operativă a producţiei pe bază de stoc
Stocurile reprezintă o cantitate de bunuri şi produse/semifabricate care au rolul de a
asigura un flux de producţie şi satisfacerea operativă a cererii de producţie
Au rolul de amânare a diferitelor produse cu defecte în cadrul proceselor de fabricaţie .
Ele conferă operaţiilor tehnologice o anumită interdependenţă executându-se cu cheltuieli cât
mai mici
Tipuri de stocuri :
- de materii prime şi materiale
- de producţie neterminată
- piese şi subansamble executate
Factorii care determină cheltuielile de menţinere şi păstrare a stocurilor sunt :
- uzura morală : reprezintă 1-10% din valoarea stocurilor anuale
- dobânzile aferente stocurilor
- deteriorarea reprezintă 5% din cheltuieli
Depozitarea care reprezintă 25% din valoare cheltuielilor totale
Reguli de comandă folosite în coordonarea operativă a producţiei pe bază de stoc .
Etapele elaborării şi utilizării regulilor de comandă
a. Determinarea celei mai convenabile metode de previziune a cererii
b. Determinarea intervaului de timp necesar pentru refacerea stocului
c. Stabilirea cantităţilor ce urmează a se lansa în fabricaţie
În această categorie intră : cheltuielile de depozitare şi păstrare , cheltuielile administrative ,
cheltuielile de pregătire şi vizarea intrărilor şi ieşirilor produselor
d. Stabilirea criteriilor de decizie asupra momentului lansării unei noi comenzi.
Principalele tipuri de reguri de comandă pe bază de stoc sunt :
a. Reguli de comandă în care cantităţile sunt fixe
b. Reguli de comandă cu perioade fixe de lansare a comenzilor

a. Reguli de comandă în care cantităţile sunt fixe

Se stabileşte un nivel de comandăcare permite ca mărimea stocului să se reducă până la
nivelul stocului de siguranţă , dacă în această perioadă se înregistrează un concum mediu
previzional.
Această regulă se caracterizează prin :
- cantitate fixă
- nivelul maxim al stocului este egal cu nivelul de siguranţă + mărimea lotului de fabricaţie
Se foloseşte pentru reperele cu valoare mică , unde nivelul stocului este sub
supravegherea continuă , astfel încât se poate semnala nivelul stocului . Puncte fixe de relansare
se stabilesc prin puncte de comandă , când stocul existent + cantitatea de piese aflată în execuţie
se situează sub punctul comenzii , atunci se lansează în fabricaţie un nou lot de piese .
Regula este flexibilă, soldul stocului fiind actualizat ori de câte ori se eliberează din
magazie anumite cantităţi de produse .

Regula de comandă cu perioadă fixă

 Se stabileşte intervalul de timp între două lansări ţinând cont de mărimea comenzilor care
este în funcţie de consum şi cerere .
Cantitatea care se lansează în fabricaţie are în vedere necesitatea refacerii stocului maxim
şi în acest fel nivelarea variaţiei consumului . Regulile cele mai frecvente aplicate pentru acest
tip de comandă sunt :
a. Cu perioadă fixă de revizuire:
– adică reperele sunt comandate periodic(lunar)
- cantitatea care se lansează se stabileşte în funcţie de nivelul stocului efectiv + cantitatea aflată
în execuţie.
Caracteristici:
- posibilitatea execuţiei mai multor sortimente(repere)
- tarife favorabile de transport
- reduceri de preţ în funcţie de valoarea totală
b. Asigurarea necesarului net
– pentru fiecare reper se determină necesarul brut pe baza unei previziuni
- funcţia de comandă primită se realizează pentru o anumită perioadă
Necesarul brut reprezintă cantitatea de repere existente în stoc împreună cu cantitatea aflată în
execuţie
Caracteristici :
-produsele şi reperele se execută pe bază de comandă
- au o cerere intermitentă
- au valori mari şi sunt voluminoase necesitând spaţii mari de depozitare

2.4. Procesul de producţie

În cadrul funcţiunii de producţie se include ansamblul procesului de bază şi auxiliare prin care
se realizează obiectivele întreprinderii în domeniul fabricării produselor sau al prestării
serviciilor
Procesul de producţie cuprinde totalitatea acţiunilor conştiente şi organizate ale lucrărilor care
au ca scop transformarea resurselor materiale în produse sau servicii .
Există o varietate de procese de producţie în funcţie de:
- locul realizării
- specificul metodelor şi tehnicilor de execuţie
Criteriile de care se ţine cont în cadrul proceselor de producţie sunt :
a. Modul de participare la transformare putând fi :
- auxiliare
- de bază
b. Modul de realizare
c. Se ţine cont de raportul cu mijloacele de execuţie
Din punct de vedere al modului de realizare a succesiunii operaţiilor tehnologice în
acţiunea de transformare a resurselor materiale în produse sau servicii , procesele de producţie
pot fi :
 Monolineare : Produsul de obţine prin transformări succesive ale uneia şi aceleiaşi
materii prime şi se caracterizează prin faptul că nu avem stadii de motaj
 Convergente : Cuprinde totalitatea ansamblului de stadii de transformare a unui tip sau
mai multor tipuri de materii prime care apoi se asamblează sub forma produsului final
 Divergente : Se caracterizează prin faptul că din aceeaşi materie primă , prin executare
de operaţii se obţin produse diferite

În funcţie de mijloacele de execuţie , procesele de producţie pot fi :

- manuale
- mecanice
- mecanizate
- automate
- semautomate

Structura procesului de producţie

Structura de producţie sau operaţională este o componentă principală a structurii
organizatorice a unei întreprinderi în cadrul verigilor care o compun . Îşi desfăşoară activitatea
cea mai mare parte a personalului .
Clasificarea producţiei se face astfel : pe secţii , ateliere , secţii de fabricaţie de bază , secţii
auxiliare , anexe. Factorii de influenţă a structurii de producţie sunt :
● forma de specializare internă a întreprinderii
● specificul tehnologic
● profilul producţiei
● dimensiunea întreprinderii
● gradul de integrare al producţiei
Tipuri de producţie :
Prin tip de producţie se înţelege ansamblul factorilor care caracterizează volumul producţiei ,
stabilitatea nomenclaturii produselor fabricate şi modul de mişcare a produselor în timpul
prelucrării .
Gradul de specializare a subdiviziunilor de producţie , precum şi relaţiile de interdependenţă se
stabilesc în funcţie de tipul de producţie .
În practică putem avea următoarele tipuri de producţie :
● de masă
● de serie mare
● mijlocie
● mică
● unicat

Analiza detaliată a conducerii operative a producţiei este evidenţiată cu ajutorul schemei PLUP
(vezi unitatea 1) Programare Lansare Urmărire Producţie.
Între aceste activităţi avem obiective distincte bine stabilite astfel :
● pentru activitatea de programare vom avea ca obiectiv principal stabilirea parametrilor necesari
realizării în timp şi spaţiu a sarcinilor de producţie în legătură cu mărimea lotului şi
periodicitatea execuţiei
● urmărirea – se ţine cont de numărul de schimburi , zilele fondului disponibil a orelor de
funcţionare şi a întreruperilor
● programul de producţie este informaţional , având anumite restricţii tehnice (capacitatea de
producţie) , dar şi restricţii comerciale (în funcţie de fluxul de sorire al comenzilor)
 Timpul de efectuare a acţiunilor proceselor de producţie şi a programelor acestora poate
fi :
 pe termen scurt – optimal ;
 pe termen mediu şi lung când avem de a face cu investiţii , reducerea stocurilor şi
producţie excedentară

Test de evaluare a cunoştinţelor

1. Specificaţi cu A adevarat şi F fals pentru următoarele afirmaţii

Conducerea operativa a producţiei necesită un volum mic de informaţii.
Aceste informaţii se regăsesc în documentaţia tehnico-economică a pregătirii
fabricaţiei.

2.Informaţiile se pot grupa în:

a.informaţii referitoare la produse;
b.informaţii referitoare la cheltuielile produselor;
c.informaţii privind tehnologia de fabricaţie;

3.În etapa de desfăşurare în timp a sarcinilor de producţie se pune un accent

deosebit pe:
a.realizarea contractelor;
b.finalizarea comenzilor;
c.amânarea obligaţiilor;

4.Informaţiile privind condiţiile concrete şi sistemul de organizare a producţiei

sunt:
a.mărimea şi capacitatea de producţiei;
b.mărimea forţei de muncă;
c.mărimea resurselor materiale şi energetice;
d.nici o variantă corectă.
5.Metoda de conducere operativă a sistemelor de producţie poate fi:
a.continuă;
b.succesivă;
c.discontinuă;
d. complementară.

6.Problemele principale care trebuie rezolvate în cadrul proceselor continue sunt:

a.determinarea nivelului cheltuielilor;
b.determinare nivelului costului;
c.stabilirea succesiunii execuţiei;
d.stabilirea sortimentului de producţie;

7.Conducerea operaţională a producţiei este de tip:

a.conducere relativă;
b.conducere pe bază de comenzi;
c.conducere pe bază de stoc;
d.conducere absolută.

8. Specificaţi cu A adevarat şi F fals pentru următoarele afirmaţii

Conducerea pe baza de stoc este specifică unităţilor industriale cu producţie de

serie mică şi unicat.
Ea este o forma a conducerii operaţionale.

9.La conducerea operativă pe bază de comenzi, înainte de a lansa o comanda se

cunoaşte:
a.perioada de timp în care se execută;
b.rentabilitatea produselor;
c.data livrării;
d.eficienţa factorilor de producţie;
e.termenul de livrare la nivelul subunităţilor de producţie.

10.Factorii care determină cheltuielile de menţinere şi păstrare a stocurilor sunt:

a.uzura morală;
b.numărul de produse;
c.timpul de muncă;
d. dobânzile aferente stocurilor;
e.deteriorări;
f.cantitatea de produse reziduale;
g.depozitarea.