Bilet nr 1

1. Programarea productiei individuale in cadrul sectiilor de fabricatie

Programarea producţiei individuale, sau la nivel de articol, se bazează pe o metodologie
diferenţiată în raport de rezultatele testului preferenţial tip ABC.
Zona A este caracterizată de faptul că cele 15% elemente din nomenclator totalizează 75%din
valoarea producţiei. Pentru programarea acestor sarcini se utilizează metode fundamentate
pe zile calendaristice, iar intrarea în fabricaţie (z) constituie o funcţie de termenele finale (tf) şi
de duratele devansărilor calendaristice(d). Deciz = f (w, d ).Pentru derularea programării acestor
repere sunt necesare liste cu normative riguroase, iar criteriile de repartizare a acestor
componente se supun unor criterii tehnico-economice şi organizatorice foarte amănunţite. Zona
B este caracterizată de realizarea a 35% din sarcini, cu 20% din valoarea producţiei. În această
zonă componentele produselor se programează pe bază de priorităţi care desemnează ordinea şi
succesiunea de lansare în fabricaţie (Pi,j). Deci z = f (Pi,j) Zona C se caracterizează prin
realizarea a 50% din sarcinile de producţie cu o valoare doar de 51%. Reperele din zona C sunt
de dimensiuni reduse, costuri mici şi cicluri scurte şi se programează pe
bază de stocuri. În acest caz z = f(w, s) unde s = stocuri

2.Factorii care cer micsorarea marimii loturilor(carte)

 reducerea ciclului de fabricatie
 reducerea imobilizarilor
 livrarea produselor catre beneficiari la intervale mici si in cantitati reduse.
Factorii care cer marirea marimii loturilor(carte)
 reducerea ch de preg-incheiere a fabricatiei pe unitate de produs
 fol rationala a capacitatilor de productie
 cresterea productiv muncii
 imbunatatirea cal prod
Factorii care delimiteaza marimea loturilor
 durata de fol a sdv-rrilor intre doua reascutiri succesive
 capacitatea activelor de transport
 capacitatea de productie de care dispune sectia, atelierul sau locul de munca.

3. “In domeniul MOP exista reprogramare si nu programare”, afirma un manager de

subunitate structurala. Are dreptate? De ce?
In sistemul activitatilor de productie un loc central il ocupa fabricatia produselor. Arborele
motor al fabricatiei, care asigura si managementul operational al principalelor activitati
productive de baza, este programarea, pregatirea si urmarirea productiei.
Sistemul de programare a productiei se constituie ca o unitate de 3 subsisteme, programare
propriu-zisa, lansare si control. Ultimul subsistem asigura reprogramarea continua, ca urmare a
stabilirii abaterilor ( ∆) fata de standardele initiale. In aceste conditii termenul practic este de
reprogramare si nu programare.
Aceasta conceptie este conturata de mediul turbulent, specific si proceselor de productie.
Abordarea managementului operational pe baza turbulentei mediului conduce la constientizarea
faptului ca modelele propuse sunt supuse mediului de afaceri in care evolueaza firma.
Concluzia rezultata este ca prima cerinta ce se impune managementului operational este
flexibilitatea.
Managerul de subunitate structurala nu are dreptate.
 Afirmatia sa sugereaza faptul ca programarea, realizarea programului de productie, nu se
poate 5respecta in timp datorita multitudinilor de schimbari ce pot surveni.
Contrar credintelor acestuia, programul de productie calendaristic coordonator este
constituit de asemenea natura incat permite actualizari ale planului initial si armonizari agregate
ale comenzilor facute de clienti cu resursele de productie. Actualizarile se fac pe baza factorilor
perturbatori externi unitatii. Masurile ce pot fi luate sunt de natura urgentarii, reesalonarii ale
progarmului de aprovizionare sau poate imbrca forma demiterii anagajarii reevaluarii de
personal.
Totodata subunitatile structurale trebuie sa dispuna , pt buna desfasurare activitatii, de
programe de productie proprii acestea din urma fiind elaborate pe baza principiului obiect de
fabricatie ori celui tehnologic.
O buna realizare a programarii va lua in considerea factorii perturbatori externi unitatii
precum va prevede si mijloacele de armonizarea a acestora cu agrenajul proceselor efectate de
intreprindere.
4.Principiile comune ale metodelor de control cantitativ
 consemnarea stadiului de executie a produselor la un loc de munca sau alta subunitate
structurala de fabricatie
 in raport de nivelul programat
 pe acelasi suport informational document grafic
 aplicarea acestor metode in raport de variabila timp.

Bilet nr 5
1.Metode de dimensionare a lotului de fabricatie
Pentru alegerea unui criteriu de dimensionare a lotului putem avea trei posibilităţi principale: 1.
alegerea unei metode clasice de gestiune a stocurilor; 2. alegerea unei metode euristice; 3.
alegerea unei metode de eficientizare.
2. Algoritmi de ordonantare
Algoritm de ordonantare NEXT BEST
- NB cu origine fixa – dat fiind primul reper care se executa, se va alege urmatorul reper
acela care corespunde celui mai mic timp de reglare a utilajului, dupa executarea
reperului anterior
- NB cu origine variabila – conform careia se va considera ca primul reper se prelucreaza
oricare dintre cele ce urmeaza a fi fabricate pe utilajul respectiv, iar pentru celelalte
urmandu-se procedura de la NB cu origine fixa
- NB cu reducerea coloanelor – presupune stabilirea in cadrul matricei a timpului minim de
pe fiecare coloana si scaderea acestuia din toate elementele coloanei respective
Algoritmul de ordonantare JOHNSON
- se va lansa primul reper in fabricatie, acela care are timpul de prelucrare pentru un lot sau
pentru intreg consumul de productie minim pe primul utilaj
- se repeta pasii pana la stabilirea ordinii de lansare in fabricatie a tuturor reperelor care se
prelucreaza pe cele doua utilaje
4. Perioada de repetare in executie este mai mica decat durata ciclului de productie?Cu
cine este egala marimea stocului inventarului?
Da ,poate fi mai mica , caz in care avem cea mai mare imobilizare a activelor ,ceea ce imprima
dificultati sistemului de organizare si implcare. Relatia de calcul pentru marimea inventarului
( L  1)(i  i  1)
este : I i / i 1 = .Daca i  i  1 , intre cele 2 subunitati se constituie un inventar de
i
acumulare in fata verigii i+1.In caz contrar se identifica stocuri de asteptare la nivelul subunitatii
care ulterior sunt transferate la i+1.Constituirea de stocuri urmareste continuitate in procesare
R<DCF
In aceasta situatie se identifica cea mai mare imobilizare a activelor
Is=L*nL
L= Is/nL
L=Is*R/DCF
nL= DCF/R
DCF – este durata ciclului de procesare
R – est eperioada de repetare
Is – este marimea stocului
L – este marimea unui lot
nL – este numarul mediu de loturi sub forma de producie neterminata

5. In procesul de programare calendaristica folosim conceptual Pull sau Push? Explicati

optiunea. Care sunt efectele?
In sistemul Push, produsul este “impins” pe parcursul procesului de fabricatie, in loturi
suficient de mari pentru a:
- Satisface cererile prezente si viitoare
- Compensa problemele aparute pe parcursul procesului.
Lansarea in productie se planifica pe baza comenzilor existente si estimate.
In sistemul Pull produsul este “tras” pe parcursul procesului de productie, in ritmul impus
de cererea clientului; produsele finite se realizeaza printr-o serie de stocuri tampon tactice
(kanban), care ofera control asupra stocului de productie neterminata. Lansarea in productie se
face la achizitia produselor de catre client.
In procesul de programare calendaristica alegem sistemul pull deoarece este un program de
productie generat de cerere, iar strategiile programarii se refera la urmarirea cererii.
Efectele acestui sistem sunt urmatoarele :
-reducerea duratei ciclului de productie
-reducerea nivelului cheltuielilor operationale( nu se mai comanda la fel de multe materiale
ca inainte, nu se mai stocheaza atat de multe produse finite)
 - imbunatatiri ale calitatii produselor (defectele nu mai sunt multiplicate la nivel de lot de
productie si sunt mai usor de observat)
-imbunatatiri in ergonomie (cosurile cu piese sunt mai mici si mai putin numeroase,
devenind mai usor de transportat)
-imbunatatiri in ceea ce priveste siguranta proceselor

Biletul 1.1
1. Controlul calitativ
- al indeplinirii programelor de productie - consta in culegerea, prelucrarea si transmiterea
informatiilor primare cu privire la functionarea utilajelor si desfasurarea procesului de
productie, in scopul de a evidentia stadiul in care sarcinile de productie lansate in
fabricatie au fost executate
- al sarcinilor de productie – reflecta concret modul in care se executa si programeaza
productia programata si lansata in fabricatie
Pentru realizarea obiectivelor de baza este necesar a compara continuu sarcinile programate cu
cele realizate. (CARTE)

2.Factorii care cer ca lotul de fabricatie sa aiba marimi constante

 durata de fol a sdv-rrilor intre doua reascutiri succesive

 capacitatea activelor de transport
 capacitatea de productie de care dispune sectia, atelierul sau locul de munca.(nu stiu daca
e bine)

4. Perioada de repetare < decat durata ciclului de procesare a unui lot. Cu cine este egala
marimea inventarului (stocul).
R<DCF
In aceasta situatie se identifica cea mai mare imobilizare a activelor
Is=L*nL
L= Is/nL
L=Is*R/DCF
nL= DCF/R
DCF – este durata ciclului de procesare
R – est eperioada de repetare
Is – este marimea stocului
L – este marimea unui lot
nL – este numarul mediu de loturi sub forma de producie neterminata
Biletul 1.2
1. Documentele utilizate in lansarea in fabricatie

Modulele subsistemului de lansare in fabricatie suunt in principal urmatoarele:

 Bonuri de materiale sau fisele limita . Au ca scop stabilirea cantitatilor de materii prime
si materiale necesare executarii articolelor cuprinse in programele de productie
operative.

Informatiile de intrare necesare provin in principal din :

o Subsitemul de elaborarea a programelor de productie si , in special, din modul

“programul operativ”, referitoare la cantitatile programate, termenele de incepere
si terminare etc;
o Activitatea de pregatire tehnica, referitoare la caracteristicile materiilor prime,
consumuri specific pe articole.
In urma prelucrarii acestor informatii rezulta purtatorii de informatii: “bonuri de
materiale” sau “fise limita”, ce curpind informatii referitoare la cantitatile de materii
prime necesare exectarii programelor de productie.

 Fisele de insotire si dispozitiile de lucru. Se elaboreaza cu scopul informarii

executantilor asupra operatiilor ce urmeaza a se executa, ale operatiilor SDV-urilor
necesare formatiei de lucru, categoria de incadrare etc.
Informatiile cu intrare porvin din :
o Modulul “program operativ”, referitoare la cantitatile programate, termenele de
incepere si terminare etc;
o Activitatea de pregatire tehnica referitoare la: caracteristicile tehnice ale
produselor, tehnologiei de fabricatie etc.
In urma prelucrarii, rezulta purtatorii de informatii “fisa de insotire” si “dispozitiile de
lucru”, cu informatii de iesire necesare executantilor directi.

2. Caracteristicil/particularitatile unui program (calendaristic centralizator) master.

- Se elaboreaza pe o perioada de la 1 la 3 luni,incepand cu subunitatea finalizatoare si tinand

seama de activitatea centrelor de productie situate in amonte
- Se bazeaza pe ritmul de productie pe t lung, impartit pe fiecare an, luna si zi lucratoare
- Urmareste stabilirea uniforma a programelor
- Incarcarea uniforma a centrelor se face dc ac asigura asamblarea finala
- Succesiunea finala tb sa conduca la costuri de trecere cat mai apropiate de zero.
- Se transmite centrelor de productie si furnizorilor
- In fiecare zi / subunit de timp, prevede o cant exacta ce nu poate fi modificata ( dc cota
zilnica este d 7 ore , productia este oprita, dc prod este in urma se practica supramunca/ ore
suplimentare)
- Se bazeaza pe sistemul de circulatie de tip “Pull “ ( atragere , preluare) - obiectele muncii s
misca in sis d prod ca rasp la cererea de la centrul op urmator
- Intocmit pe baza cererilor constante, asigura “golirea” munctii centrelor de prod si
furnizorilor ( exista un niv min de inventar, pt ca prod nu e instantanee)
Programele calendaristice eficiente sunt de tip multiobiect si nu monoobiect,opereaza
cu loturi discrete si nu economice,iar nivelul programului e nivelat pe intervale relativ
reduse.productia multiobiect este mai eficienta decat cea monoobiect deoarece asigura
satisfacerea cererii la un numar mare de clienti indiferent de perioada.loturile de marimi discrete
sunt de marimi reduse iar marimea ideala este 1.productia nivelata urmareste folosirea rationala
in cadrul unei organizatii.

1. Criterii de repartizare a sarcinilor de productie pe executanti directi:

Un rol important in programarea si urmarirea productiei in cadrul sectiilor de fabricatie il are

modul de repartizare il are modul de repartizare a sarcinilot de repartizare a sarcinilor de
productie pe executanti directi .Aceasta trebuie sa se realizeze dupa urmatoarele criterii:

1.Crit tehnologic

2.Crit organizatoric

3.Crit economic

1.Acest crit impune repartizarea sarcinilor de fabricatie astfel incat ciclul de fabricatie a
produsului respectiv sa fie cat mai mic

2.Impune corelarea categ muncitorului cu cea a lucrarii

3.Impune repartizarea sarcinilor de fabricatie astfel incat timpul de asteptare a produsului si a

utilajelor pe fluxul de fabricatie sa fie cat mai mic

3. . Comparati marimea numerica de prioritate cu regula de prioritate

Regula de prioritate ne permite determinarea ordinei de lansare in fabricatie dar nu si a

momentului pe cand marimea numerica de prioritate reprezinta o data calendaristica exacta in
functie de care putem determina ordinea de lansare in fabricatie. + in ce conditii sunt
identice???(Carte)
Biletul 1.6

1. . Controlul calitativ

- al indeplinirii programelor de productie - consta in culegerea, prelucrarea si transmiterea

informatiilor primare cu privire la functionarea utilajelor si desfasurarea procesului de
productie, in scopul de a evidentia stadiul in care sarcinile de productie lansate in
fabricatie au fost executate
- al sarcinilor de productie – reflecta concret modul in care se executa si programeaza
productia programata si lansata in fabricatie
Pentru realizarea obiectivelor de baza este necesar a compara continuu sarcinile programate cu
cele realizate.

2. Programarea productiei individuale in cadrul sectiilor de fabricatie – se desfasoara pe

baza mai multor metode care se stabilesc in raport de rezultatele testului preferential tip ABC.

Testul ABC

Cele 3 zone au urmatoarele caracteristici :

Zona A a testului preferential de tip ABC se refera la situatia in care 75% dintre elementele
din nomenclator corespund la 15% din volumul productiei.

Zona B a testului preferential de tip ABC se refera la situatia in care 20% dintre elementele

din nomeclator corespund la 35% din volumul produtiei.

Zona C a testului preferential de tip ABC se refera la situatia in care 5% dintre elementele
din nomenclator corespund la 50% din volumul productiei.

-zona A – pentru programarea sarcinilor se utilizeaza metode fundamentale pe date

calendaristice (aplicam marimile numerice de prioritate). Reperele conducatoare sunt
caracterizate prin cicluri si costuri mari.

- zona B – componentele produselor se programeaza pe baza de prioritati ce desemneaza

ordinea, succesiunea de lansare in fabricatie a produselor. Piesele sau reperele sunt caracterizate
prin costuri si cicluri de fabricatie medii.
- zona C – reprele cu dimensiuni reduse, costuri mici si cicluri scurte, se programeaza pe
baza de stocuri la punctul comenzii.