Comunicare cu noroc

Marii specialişti în comunicare nu sunt toţi croiţi din acelaşi material. Dar toţi
împărtăşesc abilitatea de se conecta. Şi asta nu se dezvoltă întâmplător. Nu te poţi
aştepta să reuşeşti din pur noroc aşa cum s-a întâmplat cu liderul pionierilor care au
călătorit cu convoiul de căruţe peste câmpiile vestice. Când a surprins un nor de praf la
distanţă, care se îndrepta spre ei, şi-a dat seama că vor avea probleme. Bineînţeles, un
trib de viteji nativi americani se îndrepta spre ei, iar liderul a ordonat ca acele căruţe să
fie aşezate astfel încât să formeze un cerc în spatele unui deal.
Când liderul coloniştilor a văzut figura înaltă a şefului de trib conturându-se pe
cer, el a decis să-l confrunte pe acesta faţă în faţă şi să încerce să comunice cu el
folosind limbajul semnelor. În curând, şeful de trib s-a retras şi s-a întors la oamenii săi.
„Ce s-a întâmplat?”, l-au întrebat pionierii pe lider.
„Ei bine, aşa cum probabil aţi văzut, nici unul dintre noi nu vorbeşte limba
celuilalt”, a spus el, „aşa că am folosit limbajul semnelor. Eu am desenat un cerc în praf
cu degetul ca să-i arăt că suntem toţi la fel pe acest pământ. El s-a uitat la cerc şi a
desenat o linie prin el. Voia să spună, desigur, că există două naţiuni – a noastră şi a lui.
Dar am arătat cu degetul spre cer pentru a-i arăta că suntem toţi la fel în ochii lui
Dumnezeu. Apoi a scotocit într-o desagă şi a scos o ceapă, pe care mi-a dat-o. În mod
firesc, mi-am dat seama că aceasta arăta straturile multiple de înţelegere disponibile
tuturor. Ca să-i arăt că i-am înţeles semnificaţia, am mâncat ceapa. Apoi am căutat în
haină şi i-am oferit un ou ca să-i arăt bunele noastre intenţii, dar a fost prea mândru să
accepte darul nostru, aşa că s-a întors şi a plecat!”
Între timp, războinicii se pregăteau de atac şi aşteptau ordinul de la şeful lor, dar
bătrânul războinic a ridicat mâna şi şi-a povestit experienţa.
„Când am ajuns faţă în faţă”, a spus el, „ne-am dat seama imediat că nu vorbeam
aceeaşi limbă. Atunci acel bărbat a desenat un cerc în praf. Ştiu că a vrut să spună că
suntem încercuiţi. Am desenat o linie prin acel cerc ca să-i arăt că îi vom tăia în
jumătate. Apoi şi-a ridicat degetul spre cer ca şi cum ar fi vrut să spună că ne poate
înfrânge de unul singur. După aceea i-am dat o ceapă ca să-i transmit că în curând va
gusta lacrimile amare ale înfrângerii şi morţii. Dar el a mâncat ceapa, în semn de sfidare!
Apoi mi-a arătat un ou ca să-mi sugereze cât de fragilă este poziţia noastră. Trebuie să
mai fie şi alţii în apropiere. Să fugim de aici.”