Sunteți pe pagina 1din 19

CURSUL 6

EVALUAREA ACTIVELOR CORPORALE (BUNURI MOBILE)


Profesor Universitar Dr. Cristian-Silviu BĂNACU

 Introducere
 Metode de evaluare utilizate la evaluarea bunurilor mobile
 Deprecierea activelor corporale
 Aplicaţii în evaluarea bunurilor mobile

6.1 Introducere

La evaluarea unei afaceri aşa cum s-a menţionat în capitolul 1, se poate face
fie o evaluare fie a întreprinderii fie a unor active considerate separat. Dacă
prima situaţie este caracteristică cazurilor în care se urmăreşte vânzarea sau
cumpărarea unei societăţi comerciale, fuzionarea ei, lichidarea, impozitarea,
sau obţinerea unor garanţii bancare, ceea de-a doua situaţie este
caracteristică cazurilor în care fie se urmăreşte vânzarea/cumpărarea unor
active, realizarea unor investiţii în dezvoltarea sau modernizarea unor secţii
sau departamente ale întreprinderii, licitarea unor bunuri mobile oferite spre
vânzare sau achiziţie, impozitarea unor active, garantarea cu unele active a
unor credite bancare etc.

Activele sunt definite în standardele de evaluare ca fiind resurse deţinute


sau controlate de întreprinderi de la care se aşteaptă să aducă beneficii
viitoare iar costurile şi preţurile lor pot fi dovedite în mod credibil. În
funcţie de materialitatea lor ele pot fi corporale şi necorporale. În categoria
activelor corporale intră bunurile mobile care îşi aduc aportul la buna
desfăşurare a activităţiilor unei întreprinderi.

Pentru a veni în sprijinul evaluatorilor de bunuri mobile, standardele SEVC


au făcut referiri despre acestea în standardele SEV 220 traduse şi în limba
română şi publicate prin efortul ANEVAR şi IROVAL.

Bunurile mobile pot fi corporale şi necorporale. În momentul în care ele îşi


aduc un aport profitabil la buna funcţionare a unei întreprinderi ele devin
active corporale sau după caz active necorporale.
În categoria bunurilor mobile considerate şi active corporale intră:
- instalaţiile, maşinile şi echipamentele,

1
- mijloace de transport
- mobilierul,
- bunuri mobiliare şi alte bunuri
- birotică
- computere
- amenajări sau accesorii ale construcţiilor cu specificarea că ele nu
sunt proprietăţi imobiliare şi nu sunt în permanenţă anexate la
acestea (exemplu aparate de aer condiţionat care nu sunt fixate la
clădire),
- case (construcţii) mobile pentru turism, amenajări de şantier, circ
intinerant etc.
- Obiecte de colecţie

Clasificarea din punct de vedere contabil trebuie să ţină cont de legislaţia în


domeniu şi anume de Hotărârea Guvernului nr 964/ 1998 pentru aprobarea,
clasificaţiei şi a duratelor normale de funcţionare a mijloacelor fixe1 după
cum urmează:
- Grupa 1- Construcţii,
- Grupa 2- Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de
lucru),
- Grupa 3- Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare,
- Grupa 4- Mijloace de transport,
- Grupa 5- Animale şi plantaţii,
- Grupa 6- Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a
valorilor umane şi materiale şi alte active corporale

Maşinile şi utilaje se referă la produse tehnice capabile să producă lucru


mecanic şi astfel să furnizeze energie sau să producă mişcare. De aceea ele
mult timp termenul respectiv a fost dat şi autovehicolelor. Diferenţa dintre
cei doi termeni ţin de faptul că unul este mai general (maşini) în timp ce
celălalt denotă o anumită specializare (utilaje) deci care posedă un
echipament de lucru.
Exemplu de maşini: maşini de forţă, maşini de transport (autovehicule,
avioane, nave maritime şi fluviale, locomotive), maşini de construcţii,
motoare (exemplu sala maşinilor la o navă maritimă), maşini de zbor
(helicoptere, avioane, rachete), motorul liftului de la un bloc, maşini pentru
prelucări mecanice (maşini de debitat, maşini de găurit. maşini de sudat,
maşini de strunjit, maşini de rabotat, maşini de honuit, maşini de frezat),
1
ANEVAR – Uniunea Naţională a Evaluatorilor din România
IROVAL Institutul Român de Cercetări în Evaluare
HG 964/ 1998 publicată în Monitorul Oficial 520/ 30 dec.1998
2
maşini pentru industria textilă şi a pielăriei- maşini de cusut, maşini de ţesut,
maşini de croit etc
O maşină cu echipament (distinct de lucru) constituie un utilaj.
Exemple de utilaje (utilaje de construcţii- excavatoare, buldozere, auto-
încărcătoare, macarale, staţii de betoane, staţii de asfalt, etc, utilaje
industriale- poduri rulante, încărcătoare cu furci, roboţi industriali, linii de
montaj, etc.
Echipamentele fie sunt ataşate utilajelor (exemplu: echipamente de lucru la
utilaje de construcţii- lama la buldozer, braţul cu cupă al excavatorului,
cabina liftului etc.) fie sunt de sine stătătoare cum sunt echipamentele
informatice (calculatoare, servere, modemuri, hub-uri), cele de birotică
(faxuri, scanere, xerox-uri sau cele de telecomunicaţii pentru transmiterea
datelor).
Instalaţiile susţin procese care se desfăşoară în mod continuu de aceea ele
pot fi întâlnite ca instalaţii industriale de proces (exemplu instalaţiile din
industria petrochimică care funcţionează împreună cu maşini şi utiliaje
specializate) fie sunt ataşate construcţiilor- instalaţiile sanitare pentru
transportul apei-alimentare+ canalizare, a gazului, instalaţiile electrice,
instalaţiile de aer condiţionat, instalaţiile de cablu video, telecomunicaţii-
telefonie, Internet, instalaţii de alarmare etc.

În standardul SEV 220 al SEVC, termenul de utilaj semnifică dispozitive


mecanice sau electrice cu scopul de a produce un obiect sau să prelucreze un
material sau semifabricat. Termenul de echipament în acest standard include
şi instalaţiile reprezentând totalitatea acestora. (exemplu totalitatea
instalaţiilor ale unei clădiri). Tot în standardul GN3 mai este utilizat şi
termenul de accesorii pentru a desemna o componentă a unei clădiri ataşată
la aceasta- sistemul de canalizare, paratrăznetul etc.

Pentru simplificarea activităţiilor de evaluare, în conformitate cu standardul


GN 3 al SEVC ediţia 2007 evaluatorul poate grupa maşinile, utilajele şi
echipamentele în patru mari grupe:
1. Utilaje şi echipamente pentru procese industriale sau comerciale,
2. Echipamente sanitare, electrice, mobilier, armături, unelte, scule
dispozitive diverse,
3. Structuri şi construcţii specializate
4. Maşini, instalaţii, echipamente ataşate clădirilor şi terenului:
instalaţii sanitare, pentru electricitate, gaz, încălzire, lifturi, poduri
rulante, instalaţii de ventilaţie, aer condiţionat, alarmare

3
La rândul lor aceste grupe pot fi detaliate pe clase după cum urmează:
mijloace de transport, utilaje de producţie, reţea electrică, echipamente de
calcul, mobilier, accesorii, aparate de zbor etc.

Principalele tipuri de valori care se utilizezază în evaluarea bunurilor


mobile, ce pot constitui şi active corporale ale întreprinderilor sunt:
valoarea de piaţă2 sau costul de înlocuire net (CIN), şi valori în afara pieţei
(valoarea de utilizare3, valoarea de lichidare sau de vânzare forţată,
valoarea de recuperare, valoarea de casare, valoarea de asigurare sau
costul de înlocuire asigurat, valoarea de licitaţie realizabilă, costul de
reproducere, valoarea de despăgubire.
Dacă bunul mobil evaluat nu se poate compara cu altul din lipsa unor
tranzacţii efectuate sau în cazul în care bunul mobil nu se poate vinde decât
cu întreprinderea de care aparţine se poate utiliza costul de înlocuire net care
va duce la determinarea valorii juste a mijloacelor fixe aşa cum prevede şi
Standardul Internaţional de Contabilitate 16 (IAS 16).

6.2 Metode de evaluare utilizate la evaluarea bunurilor mobile

În evaluarea bunurilor mobile pot fi utilizate trei abordări recomandate de


standardele de evaluare şi anume:
- abordarea prin comparaţii
- abordarea prin venit
- abordarea prin costuri

Abordarea prin comparaţii

Principiul de bază al metodei comparaţiilor este aşa cum arată şi numele


compararea unui bun mobil cu altele similare ale altor producători prin
prisma drepturilor de proprietate, caracteristicilor tehnice, funcţionale de
costuri de achiziţie, utilizare, întreţinere, a gradului de uzuă fizică sau
morală.

Abordarea prin venit

Utilizează metodele deja consacrate (menţionate în capitolele precedente) şi


anume
1. Metoda capitalizării directe
2
definit în SEV 1 al SEVC, a se vedea şi cap.1
3
definit în SEV 2 al SEVC
4
2. Metoda DCF (a fluxurilor de numerar actualizate)

Abordarea prin costuri


Are în vedere fie găsirea unui bun mobil substitut pentru cel evaluat caz în
care se aplică metoda costurilor de substituţie fie se reface bunul caz în care
se aplică metoda costului de reproducţie din care se scade deprecierea.

Deprecierea şi amortizarea activelor corporale,

Deprecierea reprezintă procesul prin care unui activ indiferent dacă este
corporal sau necorporal îi scade valoarea în timp având la bază cauze
economice, manageriale, fiscale, tehnice sau de mediu extern.

În conformitate cu standardele de evaluare deprecierea reprezintă pierderea


reală în valoare a unui activ necorporal luând în considerare toate cauzele,
incluzându-le pe cele rezultate din deprecierea fizică, funcţională şi
economică.

Deprecierea funcţională poate fi cauzată fie de costuri de capital în exces fie


de consumuri în exces.

După gradul în care un activ necorporal sau corporal poate fi sau nu


reabilitat, deprecierea poate fi:
- recuperabilă
- nerecuperabilă.

Depreciere recuperabilă reprezintă o formă de depreciere care, este fezabil


a se remedia, costurile fiind suportabile.

Depreciere nerecuperabilă a activelor corporale reprezintă o formă de


depreciere care nu poate fi remediată întrucât costurile de remediere
depăşesc veniturile pe care activul respectiv le-ar produce.

O formă a deprecierii în care pierderea de valoare sau utilitate deplină a unui


activ este atribuită cauzelor fizice, cum sunt uzura fizică şi expunerea la
diverşi factori agresivi (mediu acid, mediu salin, agenţi atmosferici) este
denumită deteriorare fizică.
Dacă la un activ corporal avem de-a face cu toate formele de depreciere
menţionate anterior avem de-a face cu o depreciere cumulată.

Deprecierea se poate calcula cu relaţia:


5
Depreciere a  Costul capitalizat  Valoarea contabilă (6.1 )

O altă clasificare în funcţie de recunoaşterea sau nerecunoaşterea deprecierii


arată că deprecierea poate fi:
- reversibilă,
- ireversibilă

Deprecierea reversibilă este aceea depreciere în care se recunoaşte


amortizarea .

Deprecierea ireversibilă necesită constituirea unor provizioane.


Este obligatorie constituirea, pe seama cheltuielilor, de provizioane pentru
deprecierea activelor imobilizate a caror valoare s-a diminuat, indiferent
daca durata de utilizare a acestora este limitata sau nu. Valoarea care trebuie
înscrisă în bilanţ va fi diminuată corespunzator, iar provizioanele astfel
constituite se vor prezenta, separat, în notele explicative. Daca motivele ce
au dus la constituirea provizionului pentru depreciere au incetat să mai
existe, total sau într-o anumită măsură, atunci acel provizion se va relua
corespunzator la venituri. Aceste reluări se vor prezenta separat în notele
explicative. În situaţia în care deprecierea este superioară provizionului
înregistrat, se constituie un provizion suplimentar.
Provizioanele pentru deprecierea imobilizarilor necorporale, corporale, a
imobilizarilor în curs şi a celor financiare nesupuse amortizarii se constituie
pe seama cheltuielilor, de regulă, la finele exercitiului financiar, cu ocazia
inventarierii. În perioadele urmatoare, la finele fiecarui exercitiu financiar
sau la iesirea din patrimoniu a imobilizărilor, în urma analizării
provizioanelor constituite pentru deprecieri, se procedează astfel:
       a) în situatia in care deprecierea este superioară provizionului constituit,
se constituie un provizion suplimentar;
       b) în cazul in care deprecierea constatată este inferioară provizionului
constituit, diferenţa se deduce din provizionul constituit şi se înregistrează la
venituri;
       c) cu ocazia anularii unui provizion, la iesirea din patrimoniu a
imobilizarilor, provizioanele constituite se inregistreaza la venituri.
După cum am menţionat, deprecierea poate avea cauze externe sau cauze
interne.

6
Amortizarea unui activ corporal reprezintă procedură matematică contabilă
prin care valoarea acestuia este alocată pe durata sa de viaţă utilă prin cote
de amortizare. Legea contabilităţii spune că valoarea amortizabilă a unui
activ corporal trebuie sa fie alocată sistematic de-a lungul duratei sale de
viaţa utilă.

Regimul de amortizare pentru un activ corporal amortizabil poate fi prin una din
metodele: liniară, degresivă sau accelerată.

Dacă se va aplica metoda de amortizare liniară, amortizarea se stabileşte prin aplicarea


cotei de amortizare liniară la valoarea de intrare a activului necorporal amortizabil.
Cota de amortizare liniară se calculează raportând numărul 100 la durata normală de
utilizare a activului necorporal.

Dacă se va aplica metoda de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin


multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienţii următori:
a) 1,5, dacă durata normală de utilizare a activului corporal amortizabil este între 2 şi 5 ani;
b) 2,0, dacă durata normală de utilizare a activului corporal amortizabil este între 5 şi 10
ani;
c) 2,5, dacă durata normală de utilizare a activului corporal amortizabil este mai mare de 10
ani

Un element indispensabil în analiza deprecierii sau amortizării unui activ


corporal este durata sa de viaţă.

Durata de viaţă poate fi:


- utilă normală,
- utilă rămasă,
- fizică,
- fizică rămasă,
- economică,
- economică rămasă,

Durata de viaţă utilă normală reprezintă intervalul de timp estimat în care


un activ corporal nou este aşteptat a fi utilizat (în întreprindere), la sfârşitul
căreia activul va fi retrasă din exploatare
Durata de viaţă utilă rămasă reprezintă perioada estimată pentru care un
activ corporal sau necorporal, mai poate să fie utilizat de întreprindere sau
protejat prin lege , având în vedere durata de viaţă utilă totală şi vechimea
acestuia la sfârşitul căreia se presupune că va fi retras din exploatare.

Durata de viaţă fizică este dat de perioada de timp estimată pentru care un
activ corporal nou ar mai putea fi utilizat fizic, până când deteriorările fizice
7
ale acestuia îl vor face inutilizabil şi fără a lua în considerare posibilitatea
retragerii mai devreme din funcţiune din cauza deprecierii funcţionale sau
economice. În general, durata de viaţă fizică este caracteristică activelor
corporale.

Durata de viaţă fizică rămasă reprezintă numărul de ani în care un activ


corporal sau necorporal ce are deja o vârstă efectivă ar mai putea să mai fie
utilizat fizic, până când deteriorările fizice ale acestuia îl vor face inutilizabil
şi fără a lua în considerare posibilitatea retragerii mai devreme din funcţiune
din cauza deprecierii funcţionale sau economice.
.
Durata de viaţă economică este dat de numărul de ani în care un activ
corporal sau necorporal nou poate fi utilizat în mod profitabil pentru scopul
pentru care a fost creat. Durata de viaţă economică a unui activ corporal este
influenţată factori interni (decizii manageriale) sau externi (situaţia
economică, competiţia, avansul tehnologic, puterea de cumpărare etc
Durata de viaţă economică, în general, este mai mică decât durata de viaţă
de utilizare normală şi poate fi egală cu durata de viaţă fizică.

Durata de viaţă economică rămasă reprezintă perioada de timp pentru


care care un activ corporal ce are o durată de viaţă parcursă, mai poate să fie
utilizat într-un mod profitabil pentru scopul pentru care a fost creat.
Dvecr  Dvec  Dvp (6.2)
unde
Dvecr= durata de viaţă economică rămasă,
Dvec= durata de viaţă economică
Dvp= durata de viaţă parcursă

Durata de viaţă parcursă sau durata cronologică– este dată de numărul


de ani care au trecut de la o dată stabilită ca dată de referinţă cum sunt: data
fabricaţiei, data introducerii în contabilitate etc.

Durata efectivă– reprezintă perioada de timp estimată al unui activ corporal


sau necorporal în comparaţie cu unul nou de acelaşi fel. Pentru activele
corporale, durata efectivă caracterizează starea fizică în care se află ele,
influenţate fiind de de numărul şi calitatea reparaţiilor curente, de reparaţia
sau reparaţiile capitale, de regimul de utilizare. Durata efectivă poate fi mai
mare, egală sau mai mică decât durata de viaţă parcursă în funcţie de
importanţa activului necorporal în dezvoltarea afacerilor deţinătorului.

8
Pentru calculul acesteia putem utiliza relaţia:

Dvp
Uzura fizica   100 ( 6.3 )
Dvu

sau

Dvp
Uzura fizică   100 (%) (6.4 )
Dvp  Dvr

Studiul de caz 1

Pentru a afla valoarea unui utilaj de construcţii ce va fi scos la licitaţie,


Societatea de evaluare CSB SRL are de determinat uzura fizică la un
Excavator tip Caterpillar al Societăţii Naţionale de Drumuri. Se ştie că
acesta a fost achiziţionat cu 4 ani în urmă, durata sa de viaţă fiind de 12 ani.
Se cere să se determine uzura fizică a utilajului.

Rezolvare

Se aplică relaţia (6.3):

Dvp
Uzura morală   100
Dvu

înlocuind cu datele cunoscute

4
Uzura morală   100  33,33 (%)
12

Studiul de caz nr 2

Pentru a afla uzura fizică a unei instalaţii pentru confecţionat produse din
cauciuc la Societatea CarBur SA din Rm Vâlcea, evaluatorul Alexandru

9
Popescu a solicitat managementului firmei date privind durata de viaţă utilă
normală, durata de viaţă utilă rămasă şi dacă au existat reparaţii capitale.
Acestea sunt:
14 ani de durată de viaţă utilă normală (Dvun) a instalaţiei conform legii,
2 ani de durată de viaţă utilă rămasă Conducerea firmei a afirmat că aceste
reparaţii au fost efectuate de curând şise preconizează că instalaţia mai poate
lucra în bune condiţiuni încă 8 ani. Se cere să se determine uzura instalaţiei.

Rezolvare
Pas 1. Se determină durata de viaţă parcursă (durata efectivă),

Dvp  Dvun  Dvr (6.5)

Dvp  14  2  12 ani (6.6)


Pas 2. Se determină uzura pentru mai multe situaţii după cum urmează:
Situaţia 1: cazul în care nu există intenţia reparaţiilor RK:

Dvp 12
Uzura fizică   100 (%)   100  85% (6.7)
Dvp  Dvr 12  2
Situaţia 2: Se determină uzura pentru cazul în care se vor face reparaţii
capitale care va fi aplicată după încetarea duratei de viaţă normale.

Dvp 12
Uzura fizica   100 (%)   100  54.54%
Dvp  Dvr  Dvrip 12  2  8
(6.8)
Situaţia 3: Se determină uzura pentru cazul în care reparaţiile se aplică
imediat, fără a aştepta încetarea duratei de viaţă normale.

Dvp 12
Depreciere a economică   100 (%)   100  60 %
Dvp  Dvrip 12  8
(6.9)
Pas 3 Se analizează şi interpretează rezultatele
Se va opta pentru situaţia 2 întrucât uzura va fi mai mică .

Studiul de caz nr 3 Deprecierea economică cauzată de neutilizare

O societate de taxiuri din Târgovişte a cumpărat 5 autoturisme tip Dacia


Logan la preţul de de 9000 euro / buc. Deorece în Târgovişte sunt mai multe
societăţi de taxiuri, managementul societăţii doreşte să determine
10
deprecierea economică cauzată de neutilizarea autovehicolelor. In mod
normal un taxi efectuează 100 km pe zi dar din cauza concurenţei face doar
45.

Se cere să se determine pierderea datorită neutilizării la capacitate a


autovehicolelor taxi.

Rezolvare
Pas 1. Se identifică o relaţie de calcul care să permită calculul pierderii
procentuale din inutilizarea activului corporal

  C 
fs

Dec neutilizare  1   utilizată    100 (6.10 )
  C proiectată 
 
 
în care Cutilizată= capacitatea utilizată a activelor corporale
Cproiectată= capacitatea proiectată a activelor corporale
Fs= factor de scală, pentru transporturi = 0,6

Pas 2 Se înlocuiesc în relaţie datele problemei

  45  0 , 6 
Dec neutilizare  1      100 = 38,06 % (6.11 )
  100  
deci societatea va avea o depreciere economică a activelor corporale
datorată neutilizării complete a lor de 38 % pe această bază fiind calculată
pierderea pentru neutilizare.

Studiul de caz nr 4. Deprecierea funcţională cauzată de costurile în exces


cu unele active corporale)

O societate comercială CSB utilaje SA doreşte să analizeze deprecierea


funcţională cauzată de costurile în exces realizate de utilizarea a trei
excavatoare de tip Komatsu JS765 în comparaţie cu 2 tipuri mai recente de
la firma Caterpillar cu scopul de a vedea dacă este sau nu utilă înlocuirea
acestora.

Se cunosc următoarele.
Utilajele de excavat Komatsu au fost cumpărate în urmă cu 8 ani
11
Costul fiecărui utilaj a fost de 149500 euro deci în total 448500 euro
Durata de amortizare pentru utilajele de construcţii de acest tip este de 12
ani.

Costul excavatorului Caterpillar este de 163000euro deci costul total a două


excavatoare noul tip caterpillar este de 326000 euro

Utilajele de primă generaţie sunt folosite de 6 excavatorişti fiecare primind


un salariu anual de 10000 euro/an pentru a-şi realiza sarcinile de serviciu.
Pentru cel de-al doilea sunt suficienţi 4 excavatorişti mai experimentaţi dar
care solicită fiecare un salariu de 14000 / an

Rezolvare
Pas 1 Se ordonează datele ce constituie informaţiile primare într-un tabel.
Se calculează cheltuielile brute de exploatare excedentare
6x 10000 euro / an- 4x12000 euro / an + (448500 euro/4 ani- 326000 euro/
12ani)= 15960 euro / an
indicator var 1 var 2
Nr angajaţi 6 4
salariul anual (euro / an) 10000 12000
preţul utilajelor 448500 326000
durata de viaţă utilaj (ani) 12 12
Durata de viaţă rămasă utilaj
(ani) 4 12
Cheltuieli anuale brute
excedentare (euro) 5234
Tabel 6.1

Pas 2 Se determină cheltuielile nete excedentare folosind relaţia:

Chnex  Chbrex  1 16 / 100 (6.12)


indicator var 1 var 2
Nr angajaţi 6 4
salariul anual (euro / an) 10000 12000
preţul utilajelor 448500 326000
durata de viaţă utilaj (ani) 12 12
Durata de viaţă rămasă utilaj
(ani) 4 12
12
Cheltuieli anuale brute
excedentare (euro) 5234
impozitul 16 % 2553.6
Cheltuieli anuale nete
excedentare (euro) /an 13406.4
Tabel 6.2

Pas 3 Se calculează factorul de anuitate pentru rata de actualizare de 8 % pe


o perioadă rămasă de 4ani (h=4 ani)

f anu 
 1  ra   1
h

(6.13)
1  ra  h ra
4
 8 
1   1
100 
f anu   4
 3,3121 (6.14)
 8  8
1  
 100  100

sau această valoare se extrage din tabelele de actualizare (vezi anexa) la


tabelele factorilor de anuitate pentru rata de actualizare de 8 % şi durata de 4
ani.

Pas 4 Se calculează pierderea din deprecierea funcţională de exploatare


Cu relaţia:

D fex  Chanex  f anu (6.15)

D fex  4396  3,321  14560 euro (6.16)


Concluzie
Pierderea datorată deprecierii funcţionale din exploatare va fi de 14560 euro
ceea va determina managementul societăţii să achiziţioneze noile utilaje tip
Caterpillar

Model raport evaluare pentru un bun mobil


Studiu de caz privind evaluarea unui utilaj de construcţii:
Pompă de beton tip Schwing model 550-18

Denumirea bunului de evaluat


Pompă de beton tip Schwing model 550-18

13
1. Beneficiarul lucrării de evaluare- ADF Constructii SA cu sediul în
Bucureşti, strada Louis Pasteur 13, sector 2, forma de organizare-
societate pe acţiuni, cu obiect de activitate în construcţii de clădiri
rezidenţiale şi comerciale.
2. Deţinător şi drepturile de proprietate ale acestuia asupra bunului,
Societatea PumpBeton SA cu sediul în Rm. Vâlcea, strada
constructorului 17, judet Vâlcea,
3. Evaluator: Cristian Silviu Bănacu, membru titular ANEVAR
4. Data evaluării 12.03.2020,
5. Data întocmirii raportului de evaluare 1.11.2020,
6. Scopul şi destinaţia evaluării stabilirea valorii de piaţă în vederea
vânzării de către PumpBeton SA către ADF Construcţii SA,
7. Identificarea bunului mobil: Obiectul evaluării este o pompă de
beton tip Schwing model 550-18 fabricat de firma Schwing din
Germania an de fabricatie 1999, serie şasiu 2485390SW321. La data
evaluării se afla în parcul de utilaje al societăţii PumpBeton SA din
Rm. Vâlcea,
8. Dreptul de proprietate: Utilajul aparţine de drept, în totalitate
societăţii PumpBeton SA din Rm. Vâlcea,
9. Drepturi de retenţie şi servituţii asupra bunului, La momentul
prezent, utilajul nu este gajat pentru obţinerea unui credit, nu se află
în leasing sau închiriere , nici o altă societate sau persoană nu are un
drept asupra sa,
10. Baza de evaluare cu definiţia valorii utilizate în raport: baza de
evaluare este pentru acest bun mobil valoarea de piaţă. Valoarea de
piaţă este definită ca fiind4 suma estimată pentru care o proprietate
ar putea fi schimbată la data evaluării, între un cumpărător decis şi
un vânzător hotărât, într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv,
după o activitate de marketing adecvat în care ambele părţi au
acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângere.
11. Ipoteze şi condiţii limitative: Ipotezele care care s-au luat în calcul la
evaluarea bunului mobil sunt:
12. Ipoteza de bază: continuarea utilizării existente.
a. Utilajul este în bună stare de funcţionare
b. Reviziile şi reparaţiile curente au fost efectuate în staţii
service specializate cu personal calificat în Germania la firma
producătoare
c. Utilajul a fost utilizat doar pentru scopul pentru care a fost
construit respectându-se de către personalul calificat şi

4
definiţia din standardinternaţional în evaluare SEV 1
14
specializat modul de utilizare recomandat de producător. Nu
a avut defecţiuni sau accidente majore.
d. După fiecare utilizare a fost curăţat şi gresat pentru a fi în
bună stare de funcţionare.
e. Motivul pentru care este vândut este dorinţa firmei de a-şi
reînnoi parcul cu alte utilaje
f. Datele prezentate în raport privind acurateţea informaţiilor
prezentate referitor la starea trecută a utilajului au fost
furnizate de deţinător care-şi asumă veridicitatea lor.
13. Declaraţia de conformitate cu standardele de evaluare care trebuie
în mod obligatoriu să fie semnată şi datată. Lucrarea de evaluare
respectă este întocmită în conformitate cu cerinţele standardelor de
evaluare SEVC, SEV 1,SEV 220, GN 4, GN 5, IAS 16
14. Tipul bunului şi provenienţa acestuia: pompă de beton tip Schwing
model 550-18 care iniţial a fost achiziţionată în leasing (perioada
1999-2005) dar care a fost achitată la societatea Lease Industrial SA
la sfârşitul perioadei stabilite.
15. Eventuale tranzacţii precendente cu bunul respectiv, societatea
Lease Industrial SA a achiziţionat bunul mobil de la societatea
Schwing GMbH Germania în anul 1999.
16. Descrierea bunului mobil
Pompa de beton Schwing 550-18 este un utilaj din grupa maşinilor,
utilajelor şi echipamentelor de construcţii, clasa utilaje pentru betoane.
Acest utilaj serveşte la punerea în operă a betonului proaspăt la
fundaţiile, structurile de rezistenţă ale construcţiilor civile industriale şi
agricole. Ea nu poate lucra de sine stătător decât în sistem cu o
autobetonieră sau alt mijloc specializat în transportul betonului.
Parametrii de lucru sunt: capacitatea teoretică- 66 metrii cubii pe oră de
beton, presiunea de lucru 70 bar. Utilajul se află montat pe un
autovehicol marca MAN care are sarcina utilă de 16t cu 4 osii din care
două motoare şi două directoare pentru a putea lucra şi în spaţii înguste.

Caracteristici tehnice pompă:


Înâlţimea maximă de pompare: 33 m
Înâlţimea de pompare de lucru- 28 m
Capacitatea teoretică: 80 mc/ h
Presiunea teoretică: 80 bar
Amorsarea pompei la: 24 bar
Productivitatea în funcţie de presiune în mc/h
- la 28 bar…………………………..75 mc
- la 41 bar…………………………..49 mc
15
- la 50 bar…………………………..36 mc
- la 55 bar…………………………..31 mc
- la 77 bar…………………………..21 mc
Caracteristicile autovehicolului pe care este montată pompa:
Autocamion MAN tip RT 216
Motor tip MAN – Diesel în 4 timpi
Putere: 320 CP
Consum : 22 l/ 100 km
Raport de compresie: 16,3: 1
Turaţia în gol: 600 rot/ min
Capacitate rezervor: 2x200 l

Starea tehnică
Utilajul se află într-o stare tehnică bună la data inspecţiei pentru
evaluare. Au fost luate în considerare următoarele elemente:
- anul de fabricaţie 1999
- ore de funcţionare 20440
- nr reparaţii capitale: 0

17. Analiza de marketing a bunului cu perspectivele sale pe piaţă.

În România există o piaţă limitată pentru utilajele de construcţii care are


mari perspective din 2007 odată cu integrarea în Uniunea Europeană. Există
produse similare pe piaţă de la firmele producătoare specializate Schwing şi
Putzmeister din Germania dar şi Morgen din SUA dar totuşi la momentul
actual, numărul tranzacţiilor cu asemenea utilaje este redus fiind foarte
specializate. Întrucât se aşteaptă o creştere a investiţiilor în România,
numărul unor astfel de utilaje va creşte simţitor pentru că sunt
indispensabile la lucrările de punere în operă a betonului la construcţiile
moderne.
18. Elemente necorporale ce pot da valoare bunului . În domeniul
utilajelor specializate pentru betoane, firma Schwing din Germania
este o marcă premium, produsele sale fiind cunoscute în întreaga
lume pentru robusteţea, fiabilitatea, caliatea execuţiei ca bun mobil
dar şi pentru calitatea lucrărilor de construcţii efectuate coroborate
cu costuri de mentenaţă reduse.
19. Abordări în evaluarea bunului mobil:
Pentru a se determina valoarea utilajului se vor folosi cele 3 abordări după
cum urmează:
Abordarea prin comparaţii de piaţă: se compară bunul mobil analizat cu
modelele similare
16
1 euro=3,5 RON 2 Octombrie 2020
Tip Utilaj Utilaj de Comparab Comparabil Comparabil
analizat ila 1 a2 a3
Elemente SCHWING PUTZ MORGEN
pt. 550-18 MEISTER SMU 80 SCHWING
comparare BSA 1406 650-18
Data Oct. 2006 Aug 2006 Sept. 2006 Aug. 2006
tranzacţiei
Preţ vânzare 18000 22000 26000
(euro)
Preţ lei 63000 77000 91000
(RON)
Anul 1999 1990 1996 2000
fabricaţiei
Productivita 66 mc / h 64 mc /h 61 mc/h 70 mc/h
te
Corecţie + 10 % + 15 % -5%
Preţ corectat 19800 25300 27300
Starea Bună proastă bună Foarte bună
tehnică
Corecţie -15 % 0 + 15 %
Preţ corectat 16830 25300 31395
Costul mici mari Foarte mari mici
piselor de
schimb
Corecţie - 10 % - 15 % 0
Preţ corectat 15147 21252 31395
valoare 26000
Tabel 6. 3 Grila de comparaţie

În urma analizei comparative, evaluatorul va propune ca valoare pentru


utilaj rezultată din metoda compaţiilor valoarea de 26000 de euro.

a. Abordarea prin venit cu metoda capitalizării venitului


Dacă se va aplica metoda metoda capitalizării veniturilor, se va utiliza
relaţia:

17
Valoare bun mobil= Venituri nete din utilizare bun mobil/ rata de
capitalizare.

Pentru a afla rata de capitalizare a pieţei va trebui să cunoaştem valoarea


unor utilaje similare şi veniturile obţinute din închiriere. Spre exemplu dacă
un alt utilaj a fost închiriat cu 30 euro/ oră (105 RON/ oră) timp de 16h /zi
în 250 zile pe an va rezulta un venit de 120000 euro/ an sau 420000
RON/an. Dacă preţul de nou al utilajului este de 180000 euro va rezulta că
rata de capitalizare

Rata de capitalizare= 120000/ 180000= 0,66 adică 67 %

Această rată o să o utilizăm la determinarea valorii utilajului analizat pentru


care mai trebuie să avem în vedere venitul net anual

Venit net anual = Venit brut anual- cheltuieli anuale


Venit brut anual = Total ore închiriere /an x Tarif orar
Total ore închiriere/an= Total ore închiriere /zi x Nr. zile/ an
Total ore închiriere /an= 4 ore/ zi x 250 zile / an= 1000 ore închiriere /an
Tariful orar de închiriere este de 30 euro
Venit brut anual = 1000 x 30= 30000 euro /an
Cheltuielile anuale sunt
Salarii 2 mecanici şi şofer: = 12x(300+ 300+ 400)= 12000 euro/ an
Reparaţii şi întreţinere = 3000 euro /an
Asigurare= 600 euro / an
Impozit = 400 euro
Total cheltuieli anuale= 16000 euro
Venit net anual = 30000- 16000= 14000 euro
Valoarea utilaj analizat = Venit net anual/ rata de capitalizare
Valoarea utilaj analizat = 14000/ 0,67= 20895 euro adică 21000 euro
b. Abordarea prin costuri

Metoda costului de înlocuire


Înlocuirea utilajului cu unul nou semnifică achiziţionarea unui alt utilaj la
preţul fabricantului (comerciantului)

Costul de înlocuire de 180000 euro / utilaj

Deprecierea fizică= costul actual de înlocuire x deprecierea fizică


procentuală

18
Dvp 7
Uzura fizică   100 (%)   100  58%
Dvp  Dvr 75

Deprecierea fizică= 180000 x 58 % = 105000 euro

Valoarea = Cost de înlocuire- Deprecierea fizică= 180000- 105000= 75000


euro
20. Reconcilierea valorilor pe baza elementelor prezentate în abordări şi
cu respectarea definiţiei valorii, a scopului şi destinaţiei raportului de
evaluare.
Există trei valori obţinute în urma calculelor şi anume:
Prin comparaţii de piaţă- 26000 euro
Prin venituri,- 21000 euro
Prin costuri- 75000 euro
21. Concluzii şi Opinia evaluatorului cu privire la valoarea bunului
(bunurilor) mobileevaluate
În concluzie valoarea considerată va fi valoarea de piaţă a pompei de beton
va fi de 26000 euro

19