Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
GESTIUNEA PORTOFOLIULUI
Cuprins
6.1. Introducere ............................................................................................................. 81
6.2. Competenţe ............................................................................................................ 81
6.3. Conţinutul unităţii de învăţare ............................................................................... 81
6.4. Rezumat .................................................................................................................. 89
6.5. Test de evaluare ..................................................................................................... 90
6.1. Introducere
2
6. GESTIUNEA PORTOFOLIULUI
Aceste elemente reprezintă pentru întreprindere o investiţie, ale cărei fluxuri negative
sunt reprezentate de plăţile făcute pentru achiziţionarea lor de pe piaţa secundară, fluxurile
pozitive fiind formate din dividendele, cupoanele, dobânzile realizate sau diferenţele de curs
în cazul creşterii cursului lor la bursă.
Fluxurile pozitive sunt influenţate de numeroşi factori, dintre care: situaţia financiară a
emitentului, situaţia economică din ţara respectivă, factori politici, factori de conjunctură, etc.
Deţinătorii de portofolii pot fi: diverşi investitori individuali, persoane fizice sau
juridice; societăţi de valori mobiliare, care pot investi în nume propriu pentru speculaţii
bursiere pe termen scurt; investitori instituţionali, care au ca obiect de activitate investirea în
valori mobiliare (societăţi de investiţii financiare, societăţi de asigurare, băncile, etc.).
Investitorii instituţionali dispun de resurse financiare mari şi au o viteză mare de
reacţie la cerinţele pieţei, din această cauză şi pentru societăţile comerciale sau investitorii
individuali este mai rentabil să investească prin aceştia, datorită experienţei şi puterii
financiare de care dispun.
1. Gestionarea individuală
2. Gestionarea colectivă.
3. Mandatul de gestiune.
4. Participarea la un club de gestiune.
Pentru a se putea stabili modul cum evoluează acţiunile pe piaţa secundară de capital
se determină parametrii specifici acţiunilor în context cu parametrii pieţei secundare de capital
şi riscul rezultat dintr-o astfel de investiţie (coeficienţii beta), pe baza observaţiilor asupra
rentabilităţilor săptămânale privind titlul unei acţiuni şi portofoliul de piaţă, utilizând
următorii indicatori:
3
D (ct c0)
ri
c0
în care:
ri = rentabilitatea acţiunii „i”
D = dividendul pe acţiune
ct = cursul acţiunii la momentul t
c0 = cursul acţiunii la momentul iniţial
în care:
V0 = valoarea reală în momentul achiziţionării
Dt = perioada de deţinere previzionată
d = costul actuarial al finanţării
V = valoarea reziduală a acţiunilor în momentul vânzării
4
Această valoare este stabilită la data achiziţionării dar, pe parcurs ea se poate modifica
în funcţie de condiţiile pieţei, motiv pentru care valoarea trebuie reevaluată la anumite
intervale de timp.
Cotarea acţiunilor la bursă este operaţiunea prin care se stabileşte valoarea de piaţă
a acţiunilor, care poate fi diferită de valoarea nominală sau preţul de emisiune al acestora,
operaţiune care se realizează în urma unei analize economice şi financiare a societăţii
emitente.
Toţi deţinătorii de valori mobiliare sunt înregistraţi la bursă în registrul bursei de
valori mobiliare format din: registrul de acţiuni, registrul acţionarilor şi registrul
obligaţiunilor, prin acest sistem de înregistrare se pot obţine datele necesare despre fiecare
deţinător de valori mobiliare.
Tranzacţionarea la bursă a acţiunilor se face în funcţie de modul cum evoluează
cursul acestora.
În practica bursieră s-au conturat următoarele tipuri de ordine de bursă:
1) Ordinul cu limită de preţ, presupune indicarea de către client a unei cifre ce
reprezintă preţul maxim de achiziţie sau preţul minim de vânzare.
2) Ordinul la piaţă, presupune executarea lui imediată de către broker la cel mai bun
preţ din piaţă înregistrat în momentul recepţionării lui.
3) Ordinul - stop de cumpărare sau de vânzare, urmăreşte limitarea pierderilor în
operaţiuni pentru cazurile când previziunea operatorului privind evoluţia cursului nu se
confirmă.
4) Ordinul - stop limită, este o variantă a ordinului stop prin care se precizează o
limită peste care ordinul - stop se transformă în ordin limită de preţ.
Exemple
D (ct c0 )
rit * 100
c0
în care:
r it = rentabilitatea acţiunii „i” în momentul t
D = dividendul pe acţiune
ct = cursul acţiunii la momentul t
c0 = cursul acţiunii la momentul iniţial sau momentul precedent
r it
ri t 1
n
în care:
5
ri = rentabilitatea medie pentru acţiunea de tipul „i”
n = numărul perioadelor observate
(r it ri ) 2
i i 1
n
în care:
i = riscul acţiunii de tipul „i”
p ( PA2 * A2 ) ( PB2 * B2 )
în care:
p = riscul portofoliului de acţiuni
A,B = componentele portofoliului
P A, B = ponderea titlului „i” în portofoliu
p ( PA * A ) ( PB * B )
în care:
p = gradul (coeficientul) de volatilitate al portofoliului
A,B = componentele portofoliului
P A, B = ponderea titlului „i” în portofoliu