GESTIUNEA

PORTOFOLIULUI DE
VALORI MOBILIARE
Bibliografie recomandată
1. Dragotă V. (coord)- Gestiunea portofoliului de valori mobiliare, Editura
Economică, Bucureşti, 2003
2. Fota C., Stanciu C., Niţă L.- -Managementul portofoliului de titluri,
Editura Sitech, Craiova, 2003
3. Mărăcine V.- -Gestiunea portofoliilor de active financiare. Studii de
caz, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2002
4. Simion D. -Gestiunea portofoliilor de titluri , Editura Universitaria,
Craiova, 2007
CUPRINSUL DISCIPLINEI
1. Specificul formării unui portofoliu de valori
mobiliare.
2. Proiectarea unui portofoliu de acţiuni.
3. Gestiunea portofoliului de obligaţiuni.
4. Oportunitatea investirii în valori mobiliare de stat.
5. Formarea deciziei investiţionale în baza analizei
tehnice.
6. Proiectarea unui portofoliu investiţional
7. Formarea şi gestiunea portofoliului în condiţiile
pieţii de valori din Republica Moldova.
Tema nr. 1
Specificul formării unui portofoliu de
valori mobiliare
Structura cursului
 Investiţii financiare
 Specificul gestiunii portofoliului
investiţional
 Strategii investiţionale.
 Selectarea strategiilor în funcţie de
investitori.
Noţiune de portofoliu investiţional
 un portofoliu constituie o grupare de active
 Portofoliul de investiţii financiare este un ansamblu de
valori mobiliare de care dispune o persoana fizica sau
juridica, agent economic, la un moment dat, care este format
din acţiuni, obligaţiuni, sau alte titluri, achiziţionate de la
emitenţi sau de pe piaţa secundara, în vederea obţinerii unor
rentabilităţi viitoare
 Alte abordări ale definiţiei de portofoliu în literatura de
specialitate :
 totalitatea titlurilor financiare de diverse tipuri emise de o corporaţie.
 totalitatea tipurilor de titluri financiare posedate de un investitor.
 totalitatea domeniilor de investiţii abordate de fondul mutual
Specificul unei investiţii în valori
mobiliare
 durata, rentabilitatea şi riscul.
 Timpul este o caracteristică a fiecărei investiţii, deoarece
fondurile se alocă în prezent şi efectele se obţin în viitor
 Rentabilitatea este dată de raportul dintre câştigurile obţinute
şi plasamentele investite
 Riscul este caracteristic oricărei investiţii, dar mai cu seamă a
unei fără o strategie (făcută în lipsa cunoştinţelor de cauză)
doar 2% din investitori au profit (studiu facut de universitatea Berkeley
din Califorrnia), restul de 98% sunt in pierdere si majoritatea dintre ei
renunta la investitii.
 40% renunta in prima luna
 87% renunta in primii trei ani
 93% renunta in primii cinci ani
Investiţii financiare (SNC 25)
 În componenţa titlurilor de valoare se disting:
 titluri de valoare materializate - blanchetele
documentelor (acţiunile, obligaţiunile).
 dematerializate - prezentate sub formă de înregistrări pe
conturi,
 titluri de valoare recuperabile reprezintă dreptul de
obţinere a valorii nominale a acestora şi a dobânzilor
aferente, fără dreptul de proprietate (obligaţiuni,
cambii etc.).
 Nerecuperabile - reprezintă dreptul de proprietate şi de
obţinere a unei cote de profit net al întreprinderii (acţiuni).
 Tipuri de valori mobiliare
Valori mobiliare Valori mobiliare
primare derivate
 Sunt emise pentru
mobilizarea capitalurilor
proprii sau pentru
atragerea capitalului de
împrumut.
 sunt reprezentate de
acţiuni şi obligaţiuni,
 asigură mobilizarea
capitalurilor pe termen
lung
 permit valorificarea
investiţiei prin încasarea
în viitor a unei părţi din
veniturile băneşti nete
ale emitentului;
Valori mobiliare
sintetice
 Rezultă din combinarea
caracteristicilor
obligaţiunilor cu cele ale
acţiunilor.
 Pot fi contracte încheiate
între emitent şi investitor
(Forward) sau pot fi
contracte standardizate
(Futures şi Options).
 Produsele bursiere de
tipul contractelor la
termen dau dreptul
cumpărătorului asupra
unor active ale
emitentului, la o anumită
scadenţă viitoare, în
condiţiile stabilite prin
contract.
 Valoarea de piaţă a
acestor titluri depinde de
activele la care se referă.
Tipuri de portofolii
 În funcţie de componenţa activelor financiare:
 portofolii de acţiuni;
 portofolii de obligaţiuni;
 portofolii compuse din instrumente specifice
pieţelor monetare si valutare;
 portofolii echilibrate (mixte).
Tipuri de portofolii
 În funcţie de rentabilitatea sperată şi risc:
 portofoliul de creştere - scopul acestui tip de portofoliu e obţinerea
venitului din diferenţa dintre preţul iniţial şi cel care va fi pe parcurs.
Dividendele în cazul dat nu sânt importante pentru investitori.
 portofoliul capitalului riscant (venture) e format din hârtii de
valoare şi cote ale companiilor tinere de tip agresiv, care şi-au ales
strategia de creştere rapidă, sau din obiecte investiţionale cu o valoare
necunoscută pe piaţă. Este speculativ şi foarte riscant. Veniturile apar
din diferenţa dintre preţul de cumpărare a activelor când ele sînt
subevaluate şi preţul de vînzare mai înalt al acestora.
 portofoliul de creştere conservativ este mai puţin riscant fiind
compus în general din acţiuni ale firmelor mari, bine cunoscute,
caracterizat prin ritmuri stabile de creştere. Componenţa portofoliului
rămâne stabilă în decurs de o perioadă îndelungată. Scop - menţinerea
capitalului.
Tipuri de portofolii
 În funcţie de strategia investiţionala:
 portofoliul agresiv - investiţiile în acţiuni comune
(ordinare); piaţa se consideră a fi solidă; se anticipează
câştiguri maxime, dar clienţii trebuie să-şi asume un risc
ridicat.
 portofoliul defensiv (pasiv) - se menţine capitalul şi se
reduce riscul la nivel minim; în el nu apar hârtii de
valoare necunoscute pe piaţă, sânt incluse hârtii de
valoare optime în funcţie de rentabilitate, risc şi
lichiditate.
 portofoliul agresiv defensiv - echilibrat sau diversificat
Factori de selecţie a activelor în
portofoliu
 securitatea capitalului, care reprezintă conservarea
capitalului investit şi menţinerea puterii lui de
cumpărare;
 rentabilitatea ridicata, cu păstrarea lichidităţii
corespunzătoare (între care exista o relaţie inversa);
 fiscalitatea, care poate influenta puternic decizia de
plasament a unui investitor prin impunerea unui
nivel mai scăzut sau mai ridicat (capitalurile
investite vor fi orientate catre titlurile cu o fiscalitate
mai mica).
Gestiunea portofoliului
 Gestiunea portofoliului presupune compararea şi
selectarea titlurilor deţinute în funcţie de
randamentul şi riscul lor, în condiţiile anticipării pe
cat posibil a mersului pieţei financiare
 Portofoliul eficient este portofoliul care are un risc
minim pentru o rentabilitate data sau o rentabilitate
maxima pentru un risc asumat
E usor sa pierzi bani la bursa;
E usor sa crezi ca poti sa faci multi bani la bursa
Principiile gestiunii portofoliului
 Securitatea în plasamente, ce garantează cel puţin
păstrarea intactă a valorii portofoliului
 Rentabilitatea sperata, ce se caracterizează prin
venitul portofoliului coraportat la valoarea investiţiei
 Păstrarea lichidităţii portofoliului, adică asigurarea
existenţei pieţii secundare pentru active
 Respectarea direcţiilor strategice de investire
Definirea strategiei investiţionale
 Strategia investiţională - un ansamblu de
obiective ale activităţii investiţionale şi de căi
optime de atingere a acestora.
 Strategia investiţională conturează direcţiile
de investire, având drept scop obţinerea
profitului şi creşterea capitalului propriu
Definirea politicii investiţionale
 Politică investiţională - sistemul deciziilor
economice ce determină valoarea, structura,
direcţiile investiţiilor atât în interiorul
întreprinderii, regiunii, ţării, cât şi peste
hotarele ei, cu scopul dezvoltării activităţii
economice, obţinerii profitului şi altor
rezultate finale,
Definirea proiectării investiţionale
 Proiectarea investiţională reprezintă elaborarea unui
complex de documente ce confirmă necesitatea
investiţiei şi formează o economică a ei.
 Proiectul include:
 Tipul activului investiţional
 Modul de selectare, ataşare şi detaşare de la portofoliu
 Precondiţiile intrării şi ieşirii de pe piaţă
 Modul de protecţie contra riscurilor
 Modul de selectare a informaţiei
 Posibilităţi de extindere, etc
Tipuri de gestiune a portofoliului
 statică (engl., „buy and hold”), se fixează la
momentul iniţial structura portofoliului, care se
menţine neschimbată pe parcursul întregii perioade
de gestiune.
 dinamică autofinanţată (engl., „self-financed
portfolio”) nu se efectuează nici un aport
suplimentar de capital (dar nici nu se retrag fonduri)
în perioada de gestiune. Se modifică doar structura
în funcţie de apariţia unor noi informaţii disponibile
Tipuri de gestiune a portofoliului
 Activă – câştigurile mari sunt mai importante
decât păstrarea valorii portofoliului –
principiul abitrajului pieţei
 Pasivă – păstrarea valorii portofoliului este
mai presus decât câştigurile mari – principiul
indicelui bursier
Specificul strategiei investiţionale
bancare
 Portofoliu investiţional al unei băncii – totalitatea de
valori mobilare deţinute cu drept de proprietate de
bancă la un moment dat de timp
 Factorii care influenţează formarea portofoliului:
 Strategia globală a băncii;
 Existenţa unei pieţe secundare bune;
 Lichiditatea valorilor mobiliare;
 Profitabilitatea;
 Expunerea le risc;
 Impozitarea;
 Existenţa asigurării;
Funcţiile portofoliului investiţional
 Influenţa pozitivă asupra profitabilităţii bancare prin
alegerea corectă a comportamentelor acestui portofoliu;
 Optimizarea profitului brut prin crearea situaţiei de echilibru
 Unele elemente ale portofoliului pot servi drept instrument
de acoperire a altor riscuri bancare.
 Diversificarea riscurilor bancare după criterii geografici;
 Menţinerea lichidităţii băncii;
 Asigură flexibilitatea bilanţului bancar, ce permite
managementului bancar să gestioneze GAP-ul;
 Micşorarea impozitului pe profit;
 Crearea posibilităţilor de îmbunătăţire a activelor
Principiile formării portofoliului
investiţional bancar
 Asigură realizarea strategiei investiţionale;
 Corespunderea portofoliului investiţional după
criterii de calitate resurselor din care el a fost
format;
 Corelarea portofoliului după profit şi risc;
 Optimizarea raportului între profitabilitatea şi
lichiditatea în funcţie de ce active deţine banca în
portofoliul global ea poate să-şi permită la diferite
momente de timp diferite criterii de lichiditate.
Corelaţie venit-lichiditate în formarea
portofoliului bancar
Venit

max

mediu

min

min mediu max lichiditate

Strategia lichidităţii echilibrate

20 %

procent
din valoarea 20% 20% 20% 20% 20%
portofoliului

1 ani 2 ani 3 ani 4 ani 5 ani

Scadenţă a hîrtiilor de valoare (ani)
 Avantaje:
 este cel mai uşor de gestionat portofoliu căci nu necesită o strategie investiţională complicată;
 este corelat după gradul de lichiditate şi profitabilitate;
 Dezavantaje:
 este imposibil de a primi supraprofit din gestiunea acestui portofoliu;
 în cazul necesităţii urgente de lichiditate acest portofoliu nu poate salva banca
Strategia preferinţei pentru lichiditate
100% portofoliu

70%
%

30%

( ani )
1 2 3 4 5
 Avantaje:
 lichiditate înaltă.
 Dezavantaje:
 profitabilitatea joasă,
 căutarea permanentă a posibilităţilor de plasament;
 conţine riscul de imunizare (risc că noile plasamente nu vor fi atît de profitabile ca acelea vechi);
Strategia preferinţei pentru profit
100% portofoliu

50%

20%

10%

1 2 3 4 5 6 7 8
 Avantaje: 5
 profitabilitate considerabilă. Scadenţa hîrtiilor de valoare ( ani )
a
 Dezavantaje: n
 lichiditate joasă;
 un termen de scadenţă îndelungat presupune şi riscuri mai mari.
Strategia extremităţilor
50% portofoliu 50% portofoliu

30%

20%

1 2 3 4 5 6 7 8

Scadenţa hîrtiilor de valoare ( ani )

 Avantaje:
 la o structură corectă unui astfel portofoliu se pate atinge o corelaţie între lichiditate şi
profitabilitate.
 Dezavantaj:
 necesită o gestiune foarte prudentă care constă în menţinerea continuă a cantităţii de valori
mobiliare cu o lichiditate înaltă.
Optimizarea portofoliului
În conformitate cu strategia bancară, în vederea activităţii
investiţionale a băncii, optimizarea portofoliului poate avea şi
alte scopuri:
 consolidare unor pachete de valori mobiliare interesante pentru bancă
din anumite considerente;
 formarea unor pachete de valori mobiliare pentru a deveni acţionar
majoritar cu drept de decizie în anumite întreprinderi;
 diversificarea portofoliului în concordanţă cu portofoliu altor active
ale băncii astfel încît să se echilibreze, posibilităţile de cîştig şi
pierderi din activitatea globală a băncii.
În acest caz, un portofoliu optim pentru bancă va fi nu cel ce
generează profituri maxime, ci unul care compensă riscurile
altor active bancare, inclusiv portofoliu de credite.
Tipuri de portofolii bancare
 Portofoliul cu securitate maximă : vizează în special protejarea capitalului , asigurându-i şi un
randament corespunzător . Pentru păstrarea puterii de cumpărare a capitalului , calea de urmărit este
diversificarea portofoliul astfel încât să se evite pierderile însemnate, să se compenseze pierderile eventuale
la unele titluri , cu câştigurile la altele
 Portofoliul cu randament reglat : urmăreşte obţinerea unor venituri reglate importantă este nu atât
mărimea veniturilor cât eliminarea riscurilor .
 Portofoliul prudent : se referă la acel portofoliu prin care se urmăreşte valorificarea capitalului în condiţiile
protejării împotriva unui risc excesiv . Un asemenea portofoliu realizează o îmbinare a titlurilor cu venit
reglat cu cele care permit o creştere puternică a veniturilor , precum şi între titlurile pe termen scurt şi cele
pe termen lung .
 Portofoliul de creştere : presupune plasarea capitalului în titluri cu şanse mari de câştig , dar şi cu grad
ridicat de risc .
 Portofoliul clasic : urmăreşte obţinere unor venituri peste medie, acceptând totuşi un anumit grad de risc.
 Portofoliul ofensiv : are ca scop obţinerea unui venit cît mai mare , fără a ţine seama , practic , de gradul de
risc .
 Portofoliul speculativ : urmăreşte să obţine venituri rapide , acceptând un risc ridicat . Ca şi portofoliile
ofensive, şi în acest gen de portofolii titlurile sunt foarte mobile, căutându-se să se adapteze cerinţelor
schimbătoare ale pieţei.
 Unele bănci practică formarea unui portofoliul prudent ce se referă la acel portofoliu prin care se urmăreşte
valorificarea capitalului în condiţiile protejării împotriva unui risc excesiv Portofoliile care satisfac această
cerinţă se numesc portofolii eficiente sau optime