Unitatea de învăţare 4.

CICLUL DE PRODUCŢIE

Cuprins
Ciclul de producţie
4.1.Parametrii conducerii operative a producţiei
4.2.Calculul duratei ciclului operativ
4.3.Metoda succesivă de determinare a duratei ciclului operativ
4.4.Metoda paralelă de determinare a duratei ciclului operativ
4.5.Metoda mixtă de determinare a duratei ciclului operativ

Introducere.
Principalii parametrii care caracterizează desfăşurarea în spaţiu şi timp a procesului de producţie
sunt :
1. Ciclul de producţie
2. Lotul de fabricaţie
3. Perioada de repetare a lansării în fabricaţie a loturilor
4. Stocurile de producţie neterminată.

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

4.2. Ciclul de producţie

Durata ciclului de producţie constituie un parametru principal al conducerii operative a
producţiei în serie folosit pentru efectuarea unor lucrări specifice
Componenţa ciclului de producţie şi ponderea fiecărui element structural în durata
totală reprezintă structura ciclului de producţie .
Structura ciclului de producţie cuprinde normele de timp , de muncă pentru efectuare
operaţiilor tehnologice conform formulei :
În care elementele reprezintă
timpul de bază
timp ajutător’
timpul întreruperilor
timpul de deservire a locului de muncă
timpul de pregătire şi încheiere

Structura ciclului de producţie este reprezentat în figura 4.1.

CICLUL DE PRODUCŢIE

Transformarea Intreruperi ale procesului

obiectelor muncii de productie

In timp de regim In timpul de neregim

Pregătirea procesului Tehnico

de producţiei organizatorice
propriu zise
Opearţii tehnologice

Procese naturale

tehnologice
opraţiilor
Pregătirea

Reglementate

De lot

De aşteptare

De completare

nelucrătoare
Schimburi

Zile nelucrătoare
Operaţii auxiliare

CICLUL OPERATIV

Figura 4.1. Structura ciclului de producţie

Timpul în care obiectele muncii se află în procesul de producţie este format din :
a. Timpul în care au loc transformări ale obiectelor muncii care cuprinde activităţi ce au ca
rezultat modificări calitative , fizice sau chimice ale materiilor prime cu ajutorul unor maşini
În grupa acestui tip de timp intră :
 a.1. Operaţiile tehnologicep propriu-zise ( ) care constă în modificare fizică a materiilor
prime
a.2. Procesele naturale sunt atunci când materia primă suferă transformări fără intervenţia
umană
b. Întreruperile procesului de producţie când au loc modificări ale proprietăţilor fizice sau
chimice .

Ele pot fi :
b.1. Întreruperile în timpul de regim
b.2. Întreruperile în timpul de neregim când depind de durata zilei de lucru .
Durata ciclului este dată de suma duratelor componentelor ţinând cont de :
● Gradul de paralelism în execuţie
● Durata ciclului operativ (vezi figura 4.1.)
● Durata întreruperilor de aşteptare
● Activitatea de transport între secţii .

4.3 Ciclul operativ

Reprezintă normele de timp necesare pentru executarea operaţiilor ce compul procesul de
fabricaţie :
1. Operaţiile tehnologice propriu-zise
2. Activităţile de pregătire a acestora la locul de muncă(la începutul şi sfârşitul operaţiei)
3. Întreruperile reglementate
4. Calculul duratei ciclului operativ
Ciclul operativ cuprinde o parte a procesului de transformare a obiectelor muncii ,
întreruperile pentru pregătirea procesului de producţie şi unele întreruperi tehnico-organizatorice
.
Excluzând întreruperile legate de lot care depinde de gradul se simultaneitate a
transformării obiectelor muncii , celelalte componente ale ciclului operativ se determină analitic
în cadrul lucrărilor de normare a muncii
 Timpul necesar executării unei operaţii tehnologice pentru o cantitate de piese(lot de
fabricaţie sau set de piese) care formează unitatea de evidenţă a conduceri operative a producţiei
, se determină cu relaţia:

- durata execuţiei unei operaţii tehnologice în cadrul procesului de producţie

n- cantitatea de piese
număr de locuri de muncă pentru operaţia i
- normă pentru operaţiile tehnologice

Pachet – în cazul în care piesele circulă de la un loc de muncă la altul în pachete (cutii de
transport , conteiner , palete , etc.) .
Timpul necesar executării unui pachet este dependent de sistemul de organizare şi salarizare a
muncii .

4.3.1. Metode de determinare a ciclului operativ respectiv a duratei acestuia

Metode de determinare :
1. Succesivă
2. Paralelă
3. Mixtă

1. Metoda succesivă se caracterizează prin faptul că fiecare operaţie de prelucrare începe

numai după ce întreaga cantitate s-a executat la operaţia tehnologică. Se caracterizează prin
faptul că este specifică producţiei de serie mică şi individuală .
Avantaje :
- Reduce numărul de transporturi între locurile de muncă
- Asigură continuitate a funcţionării locurilor de muncă
- Simplifică activităţile de lansare şi control a îndeplinirii programelor operative .
- Întăreşte simţul de răspundere pentru cantitatea şi calitatea producţiei
Dezavantaje:
- Durate mari de aşteptare
- Perioada de imobilizare a capitalului se regăseşte sub forma producţiei neterminate.

ÎMBINAREA SUCCESIVĂ
Se disting următoarele cazuri
1.1.Operaţiile se execută la un singur loc de muncă/maşină
Relaţia de calcul este următoarea:

S n n
t ct   tpî i  L ti (20)
i 1 i 1

unde: tpî i - reprezintă durata lucrărilor de pregătire – încheiere a operaţiei „i” (min
sau ore/lot);
t i - durata de execuţie a operaţiei „i” (min sau ore/buc);

L- mărimea lotului de fabricaţie (buc);

n- nr. operaţiilor tehnologice.

1.2. Operaţiile tehnologice se execută la mai multe locuri de muncă

Se utilizează următoarea relaţie de calcul:

S n n
 L   L   L 
t ct   tpî i      ti  tpî1  ...  tpî n   t1  ...   t n (21)
i 1 i 1  M i  int reg
plus
 1
M  n
M

 L 
unde rapoartele   se rotunjesc fiecare la valoarea întreagă superioară.
 i
M
S
Calculul duratei ciclului de producţie pentru îmbinarea succesivă ( D cp ) este dat de relaţia:
 Kcld  s  tpn
t ta tîo tîom   24
S
D cp  [zile calendaristice]
ns  d s  ct
 
Tc Tc
Kcld  
T n Tc  ( S  D  Sl )

în care: Kcld – reprezintă coeficientul de transformare din zile efective în zile calendaristice;
n s - număr de schimburi;

d s - durata unui schimb;

Tc - fondul de timp calendaristic anual;

Tn - fondul de timp nominal.

1. Metoda paralelă este specifică formelor de organizare a producţiei în flux , prelucrarea

pieselor la fiecare operaţie făcându-se imediat ce piesa a parcurs operaţia anterioară În
acest caz , are loc o desfăşurare în paralel , concomitentă a operaţiilor tehnologice .

Funcţionarea cantitativă a locurilor de muncă presupune cunoaşterea exactă a numărului de

produse prin descompunerea procesului tehnologic care se execută pe linia de flux în operaţii
egale sau multiple faţă de cadenţa liniei .
Avantaje :
- Se asigură continuitatea prelucrărilor fiecărui obiect al muncii
- Duce la scurtarea duratei ciclului operativ şi a duratei ciclului de producţie
- Se reduce perioada de imobilizare a mijloacelor circulate aflate sub forma producţiei
neterminate
- Contribuie la simplificarea lucrărilor conducerii operative a producţiei
Dezavantaje :
- Sferă limitată de aplicare
- Necesită un număr mare de transporturi între locurile de muncă
- Existenţa întreruperilor datorate proceselor nesincronizate
- Nerespectarea cadenţei la operaţiile tehnologice.

ÎMBINAREA PARALELĂ
Distingem următoarele cazuri:
2.1 Operaţiile tehnologice se execută la un loc de muncă
Relaţia de calcul este următoarea:
n
tctp  tpî1   ti  ( L  1)t max
i 1

unde: tpî1  reprezintă durata lucrărilor de pregătire – încheiere la prima operaţie tehnologică
că (la celelalte lucrări durata acestora se suprapune cu execuţia operaţiilor tehnologice);
tmax- durata operaţiei celei mai lungi.

2.2 Operaţiile se execută la mai multe locuri de muncă

2.2.1 M 1  M 2  .................  M n  M  L , M 1

n
tctp  tpî1   ti
i 1

2.2.2 M 1  M 2  .................  M n  M , M 1

n 1
L
tct p  tpî1   ti     t max
i 1  M  întreg
plus

în care:
n 1

t
i 1
i
- reprezintă suma timpilor operaţiilor, exclusiv durata operaţiei lungi (tmax).

2.2.3 M 1  M 2  ................  M n şi diferit de 1

n 1
p
 L 
t ct  tpî1   ti    t max
i 1  M min  întreg
plus
 unde:
Mmin – reprezintă numărul minim de locuri de muncă (maşini) considerând toate
operaţiile.

2.2.4 Operaţia cea mai lungă este prima operaţie a procesului, iar numărul de locuri de
muncă la această operaţie este egal cu mărimea lotului ( M lg  L )

n2
 L 
tctP  (tpî1  t max 1 )   ti    t max 2
i 1  M min  întreg
plus

în care: t max 1  reprezintă timpul maxim pe ansamblul tuturor operaţiilor;

n2

t
i 1
i
- suma timpilor operaţiilor rămase în analiză, exclusiv operaţia t1 şi

operaţia cu durata maximă din cele rămase;

M min  numărul minim al locurilor de muncă corespunzător operaţiilor

rămase;
t max 2  durata operaţiei de lungime maximă, neluând în considerare operaţia t 1
Calculul duratei ciclului de producţie pentru îmbinarea paralelă este dat de relaţia:

S Kcld  p  tpn

D cp  t
ns  d s  ct
 t  t
a îom  24
[zile calendaristice]
 
Tc Tc
Kcld  
T n Tc  ( S  D  Sl )

2. Metoda mixtă îmbină avantajele metodelor succesive şi paralele , eliminând parţial

dezavantajele lor . Piesele trec de la o operaţie la alta în cantităţi diferite , denumite loturi
de transport , a căror mărime este determinată de duratele operaţiilor tehnologice
învecinate .
Caracteristici :
- Lotul sau setul de piese trece de la o operaţie tehnologică la alta în cantităţi inegale
- Asupra pieselor din lot se execută în acelaşi timp operaţii tehnologice diferite
- Momentul începerii prelucrării pieselor la o operaţie tehnologică trebuie astfel determinat
încât să se asigure continuitatea locurilor de muncă care execută operaţia următoare

ÎMBINAREA PARALELĂ-SUCCESIVĂ (MIXTĂ)

3.1 Fiecare operaţie se execută la un loc de muncă
Relaţia de calcul este următoarea:

n n 1
tctp  s  tpî1   ti  ( L  1)  t n   Di / i 1
i 1 i 1

în care: t n  reprezintă durata ultimei operaţii tehnologice;

Di / i 1  decalajul între momentul începerii operaţiei tehnologice (i+1) şi cel al terminării

operaţiei precedente (i)
Di / i 1  ( L  1)(ti  ti 1 )

În acest caz, t ctp  s se mai poate calcula şi cu relaţia:

n
tctp  s  tpî1   ti  ( L  1)( tl   t s )
i 1

în care: t l - reprezintă durata operaţiilor lungi; t s - durata operaţiilor scurte.

Când fiecare operaţie se execută la mai multe locuri de muncă

În acest caz,calculul se face după următoarea relaţie:

n 1 n 1
PS
 L 
t ct  tpî1   ti    t   Di / i 1
 M min  int
n
reg
i 1 plus i 1
 n 1
în care: t
i 1
i  reprezintă suma timpilor operaţiilor, exclusiv durata ultimei operaţii;

M min  numărul minim de locuri de muncă

t n  durata ultimei operaţii tehnologice.

Decalajul se determină cu formula:

Di / i 1  ti  ti 1

Calculul duratei ciclului de producţie pentru îmbinarea paralel-succesivă este dat de relaţia:

ps
Kcld  p  s  tpn

D cp 
ns  d s  t ct  tîo  tîom  24
[zile calendaristice]
 

4.3.2 Calculul duratei ciclului operativ

– durata ciclului operativ , metodă mixtă

– timpul mediu de execuţie a operaţiilor i
n – cantitate de piese
– timpul mediu pentru execuţia operaţiilor lungi
– timpul mediu pentru execuţia operaţiilor scurte

Stabilirea operaţiilor lungi şi scurte se face ţinând cont de :

● se consideră că înaintea primei şi după ultima operaţie mai sunt 2 operaţii ce au duratele egale
cu 0
● operaţiile succesive ce au durate egale se consideră ca formănd o singură operaţie cu timpul
mediu egal cu al uneia dintre ele

Avantaje :
- se asigură continuitatea funcţionării locurilor de muncă
- execuţia paralelă a operaţiilor tehnologice au ca rezultat reducerea duratei ciclului operativ
- se simplifică activitatea de lansare a fabricaţiei , fiind necesară stabilirea unui singur termen de
începere , respectiv terminare a operaţiei tehnologice
- calculul duratei celorlalte componente al ciclului duratei de producţie
Procesele naturale cuprind transformarea obiectelor muncii ce au loc fără intervenţia directă a
omului iar durata lor este independentă de cantitatea de piese
Procesele auxiliare includ activităţile de control tehnic şi transport intern.
Transportul intern poate afecta mărimea , durata ciclului de producţie.
Durata transportului între subunităţile de producţie se realizează aplicând formula

unde
reprezintă durata transportului intern, mijloacele de transport
timpul de transport al unui ciclu (dus-întors)

Q- reprezinta cantitatea
numărul mijloacelor de transport
q- capacitatea
coeficient de utilizare
timpul de transport al unui ciclu (dus-întors).

4.4. Întreruperile sunt întreruperile tehnico-organizatorice

Întreruperile sunt întreruperile tehnico-organizatorice nu sunt cuprinse în ciclul operativ, putând
fi de aşteptare şi de completare, fiind dependente de succesiunea de lansare a sarcinilor de
producţie
Întreruperile de aşteptare sunt procese nesincronizate când obiectele muncii prelucrate la o
operaţie tehnologică aşteaptă eliberarea locurilor de muncă la care se execută operaţia următoare
Întreruperile de completare sunt specifice producţiei în serie şi individuale , apărând înaintea
începerii montării produselor . Procesul de montaj începe numai după ce în magazia intermediară
a secţiei există setul de piese necesar asamblării .
Întreruperile în timpul de neregim se calculează pentru exprimarea duratei ciclului de
producţie în zile calendaristice .
Durata acestor întreruperi se determină prin corectarea ciclului de producţie obţinut în funcţie de
celelalte componente cu un coeficient al întreruperilor de neregim

coeficientul întreruperilor de neregim

durată schimb
număr schimburi
– zile lucrătoare
 APLICATIA 3. Metoda de îmbinare succesivă
Pentru un lot de trei produse se dau următorii timpi: L =3 buc
tpî1  2 ore/lot tpî 2  1 oră/lot tpî 3  2 ore/lot

t1 = 2 ore/buc t 2 = 3 ore/buc t 3 = 1 oră/buc Mi 1

Operaţiile se execută la un singur loc de muncă/maşină avem îmbinare succesivă.

Vom utiliza relaţia de calcul:
S n n
t ct   tpî i  L ti
i 1 i 1

unde: tpî i - durata lucrărilor de pregătire – încheiere a operaţiei „i” , (min sau ore/lot);

t i - durata de execuţie a operaţiei „i” (min sau ore/buc);

L- mărimea lotului de fabricaţie (buc);

n- nr. operaţiilor tehnologice.

 L 
unde rapoartele   se rotunjesc fiecare la valoarea întreagă superioară
 i
M
S 3 3
Rezultă că: t ct   tpî i  L t i = (2+1+2) + 3(2+3+1) = 5+18 = 23 ore
i 1 i 1

Grafic,situaţia se prezintă astfel:

tp lˆ1 P1 P2 P3
t1 =2

tp lˆ2
P1 P2 P3

t 2 =3

t 3 =1 tp lˆ3
P1 P2 P3

23
 APLICAŢIA 4. Metoda de îmbinare paralelă

Pentru un lot de trei produse se prezintă următoarea situaţie: L = 3 buc

tpî1  4 ore/lot t 2 = 4 ore/buc t 3 = 3 ore t1 = 3 ore/buc

M1  M 2  M 3  M  3  L

Operaţiile se execută la mai multe locuri de muncă M 1  M 2  .................  M n  M  L ,

n
M 1 tctp  tpî1   ti
i 1

p 3
t ct  tpî 1   t i  4  (3  4  3)  2  3  14 ore/lot
i 1

Grafic, situaţia se prezintă astfel:

tpî1
P1
t1  3
P2

P3

t2  4 P1
P2
P3

P1
t3  3
P2
P3

14
 APLICAŢIA 5
Metoda de îmbinare mixtă
Pentru un lot de patru produse se dau următorii timpi: L = 4 buc,
tpî1  3 ore/lot ,

t1 =3ore/buc t 2 = 4 ore/buc t 3 = 2 ore/buc

3 n 1
t ctp  s  tplˆ1   t i  ( L  1)  t n   D2 / 3
i 1 i 1

D2 / 3  ( L  1)(t 2  t1 )  3  2  6

t ctp s  3  (3  4  2)  3  2  6  24 ore/lot

Grafic se prezintă astfel:

tpî1 P1 P2 P3 P4

P1 P2 P3 P4

D2 / 3
P1 P2 P3 P4

24
24
Calculul t ctP  S cu relaţia (3.76) va fi:
3
t ctp  s  tpî1   t i  ( L  1)( t l   t s ) ,
i 1

t ctP S  3  9  3(4  0)  24 ore/lot