ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI

Facultatea de Management

Management operaţional

Prof. Univ. Dr: Dobrin Cosmin

Antrenarea – funcţie a managementului operaţional

Definirea şi obiectivele lansării în fabricaţie

Documentele economice utilizate în subactivitatea de lansare în
fabricaţie
Aplicaţiile lansării produselor în fabricaţie

Forme şi metode de lansare a produselor în fabricaţie

Ordonanţarea lansărilor în fabricaţie

Sisteme de prelucrare a datelor utilizate în subactivitatea de lansare în
fabricaţie
 Definirea şi obiectivele lansării în fabricaţie

• Transmiterea, de către subiectul conducător către

obiectul condus, a sarcinilor de fabricaţie ce urmează a
fi îndeplinite pentru atingerea obiectivelor stabilite. Antrenarea

Lansarea în fabricaţie - ansamblul lucrărilor referitoare la elaborarea,

multiplicarea şi difuzarea documentelor, în vederea declanşării execuţiei sarcinilor
de producţie la nivelul centrelor efectorii (locurilor de muncă).

Lansarea în fabricație se situează în avalul programării şi amontele controlului

proceselor de producţie.
Obiectivele lansării în fabricaţie:
stabilirea cheltuielilor normate cu materia primă şi manopera pe unitatea de
produs şi total produse cuprinse în programele de fabricaţie;

asigurarea eşalonată, în funcţie de cerinţele subactivităţii de programare, a

tuturor informaţiilor necesare locurilor de muncă pentru execuţia produselor;

raţionalizarea documentaţiei economice care circulă la executanţii direcţi;

reducerea deplasărilor executanţilor direcţi pentru procurarea şi restituirea

documentaţiei;

utilizarea unor sisteme moderne de lansare a produselor în fabricaţie care să

asigure reducerea costului de producţie şi creşterea operativităţii.
Documentele economice utilizate în subactivitatea de lansare în fabricaţie

 Se elaborează:
 bonuri de consum (bonuri de materiale):
 asigură lansarea în fabricaţie a materiilor prime;
 oferă informaţii referitoare la identificarea produsului care se se execută, denumirea, cantitatea şi caracteristicile materiei
prime şi informaţii pentru buna gestionare a materialelor.
 bonuri (dispoziţiile) de lucru:
 asigură lansarea manoperei în fabricaţie;
 conţine informaţii de identificare a produselor, operaţiilor tehnologice care execută şi locul acestora în itinerarul tehnologic,
executanţii direcţi (individuali sau colectivi), consumul de timp etc;
 sursa de evidenţă a cheltuielilor cu munca vie.
 note de predare a pieselor (reperelor):
 se utilizează în predarea, între secţii sau la magazia de semifabricate, a produselor executate.
 fişe de însoţire,
 borderoul documentelor de lansare:
 centralizează consumul de materii prime sau manopera pe unităţile structurale de fabricaţie (secţii, ateliere etc.).

• Toate documentele conţin valori potenţiale, care se transformă în procesul de fabricaţie, în producţia
neterminată şi apoi în producţia marfă.
 Aplicaţiile lansării produselor în fabricaţie

Controlul,
evidenţa,
Elaborarea
Elaborarea difuzarea şi
Determinarea dispoziţiei
bonului de arhivarea
necesarului de (bonului, fişei) de
materiale şi a documentelor
articole (piese, lucru şi a
borderoului de economice de
repere etc.); borderoului de
materiale; lansare a
manoperă;
produselor în
fabricaţie.
 Forme şi metode de lansare a produselor în fabricaţie

Două forme de lansare a produselor în fabricaţie:

• lansarea centralizată, desfăşurată prin intermediul compartimentului de PPUP constituit la
nivelul întreprinderii;
• specifică tipului de producţie de serie mare şi de masă, în condiţiile folosirii pe scară largă a
echipamentelor electronice de calcul pentru elaborarea şi multiplicarea documentelor economice;
• lansarea descentralizată, exercitată prin grupa economică de la nivelul secţiilor de fabricaţie;
• tipică producţiei de serie mică sau unicate în cazul folosirii procedurilor manuale în elaborarea
documentelor economice.

Metode de lansare în fabricaţie:

lansarea pe lansarea pe
lansarea pe lansarea
bază de bază de
bază de stoc; grupată.
grafice; devansări;
 Ordonanţarea lansărilor în fabricaţie
I. Formularea problemei generale de ordonanţare a lansărilor în fabricaţie

 Subunităţile structurale de fabricaţie (secţii, ateliere etc.) primesc spre execuţie produse-activităţi. Fie
mulţimea acestora: a1, a2, ... an.

 Executanţii direcţi din cadrul subunităţilor sunt daţi de mulţimea: m1, m2, ... mn.
 Pentru fiecare operaţie „oij” se specifică un timp „tij”, care are un caracter global: include timpul
tehnologic, cel de transport etc.
 Termenul de eliberare a maşinilor este considerat 0 sau are o mărime bine determinată.
 Problema generală de ordonanţare este stabilirea unei succesiuni a produselor-activităţi, de timpul n!, la
nivelul celor m executanţi, în condiţiile restricţiilor tehnologice şi ale respectării criteriilor de performanţă.
 Într-un proces de ordonanţare se determină următoarele mărimi:
• data de eliberare a unei activităţi, tei

• durata procesării, t1

• termenul de livrare a produsului, t1ivi

• timpul de alocare a produsului, taloc i

timpul de alocare a produsului, t aloc i

taloc i.= tlivi - iei

timpul de aşteptare
m
a produsului, t ai

 taik t = ai
k 1

momentul la care s-amîncheiat procesarea produsului, t fi

 (tfit=aiktei+tik )
k 1

timpul „petrecut” de produs în atelier, t ati :

tati = tfi – tei

 timpul de întârziere faţă de termenul de livrare, t întârzieri :

tîntârzieri = tfi – tlivi

timpul de avans faţă de termenul de livrare, t avans :

tavans = tlivi – tfi

Funcţii obiectiv ale procesului de ordonanțare:

1) min tf = min  t   t  t 

n m


i 1 
ei
k 1
aik ik 


m
2) min tat = min  ( t fi  tei )
k 1

m
3) min (tavans, tîntârziere) = min  t fi  tlivi
k 1

4) min taloc = min k

( tlivi  tei )
1
 Algoritmi de ordonanţare a lansării în fabricaţie

Stabilirea secvențelor de lansare a ”n” produse pe unul, două sau

,

mai multe utilaje

În cazul unui utilaj complex, utilizarea eficientă a acestuia impune stabilirea unei succesiuni
optime care să ducă la minimizarea timpului total afectat activităţii de reglare a acestuia.

Soluţionarea unei astfel de probleme se poate face prin aplicarea regulii NB (Next
Best), „următorul cel mai bun”, în trei variante:
a) NB de bază (cu origine fixă),
b) NB cu origine variabilă,
c) NB cu reducerea coloanelor.
a) NB de bază (cu origine fixă): dat fiind primul reper care se execută, se alege
următorul reper care corespunde celui mai mic timp de reglare a utilajului, după
executarea reperului anterior.
• Dacă (i) este reperul care se execută primul, reperul ce urmează va satisface relaţia:
min rj = tij
j

b) NB cu origine variabilă - pentru primul reper se prelucrează oricare dintre cele

ce urmează a fi fabricate pe utilajul respectiv, iar pentru celelalte se urmează
procedura de mai sus.

c) NB cu reducerea coloanelor- stabilirea în cadrul matricei a timpului minim de

pe fiecare coloană şi scăderea acestuia din toate elementele coloanei respective.
• Pe utilajul U1 se execută 7 produse. Timpii de reglaj (ore) sunt cei din tabelul următor:
Produs P1 P2 P3 P4 P5 P6 P7
P1 - 1,68 1,47 1,62 1,39 1,55 1,56

P2 - - 1,52 1,76 1,23 1,52 1,71

P3 - 1,45 - 1,73 1,41 1,46 1,83

P4 - 1,63 1,51 - 1,38 1,61 1,75

P5 - 1,59 1,41 1,85 - 1,65 1,86

P6 - 1,72 1,43 1,57 1,27 - 1,89

P7 - 1,42 1,36 1,58 1,32 1,47 -

• a) NB de bază (cu origine fixă):

• dat fiind primul reper care se execută, se alege următorul reper care corespunde celui mai mic timp de reglare a
utilajului, după executarea reperului anterior.
• Dacă (i) este reperul care se execută primul, reperul ce urmează va satisface relaţia:
• min rj = tij
j
Produs P1 P2 P3 P4 P5 P6 P7
P1 - 1,68 1,47 1,62 1,39 1,55 1,66
P2 - - 1,52 1,76 1,23 1,52 1,71
P3 - 1,45 - 1,73 1,41 1,46 1,83
P4 - 1,63 1,51 - 1,38 1,61 1,75
P5 - 1,59 1,41 1,85 - 1,65 1,86
P6 - 1,72 1,43 1,57 1,27 - 1,89
P7 - 1,42 1,36 1,58 1,32 1,47 -

Ordinea de lansare în fabricaţie a celor 7 repere, folosind criteriul „timpului de reglaj minim” şi regula NEXT-BEST este: P1, P5, P3,
P2, P6, P4, P7.

1,39 + 1,41 + 1,45 + 1,52 + 1,57 + 1,75 = 9,09 ore

b) NB cu origine variabilă - pentru primul reper se prelucrează oricare dintre
cele ce urmează a fi fabricate pe utilajul respectiv, iar pentru celelalte se
urmează regula NB de bază.

• S1: P1, P2, P5, P3, P6, P4, P7 = 9,1 ore

• S2: P1, P3, P5, P2, P6, P4, P7 = 9,31 ore
• S3: P1, P4, P5, P3, P2, P6, P7 = 9,27 ore
• S4: P1, P5, P3, P2, P6, P4, P7 = 9,09 ore
• S5: P1, P6, P5, P3, P2, P7, P4 = 8,97 ore
• S6: P1, P7, P5, P3, P2, P6, P4 = 8,83 ore
c) NB cu reducerea coloanelor- stabilirea în cadrul matricei a timpului minim de pe fiecare coloană
şi scăderea acestuia din toate elementele coloanei respective.

Produs P1 P2 P3 P4 P5 P6 P7
P1 - 1,68 1,47 1,62 1,39 1,55 1,56

P2 - - 1,52 1,76 1,23 1,52 1,71

P3 - 1,45 - 1,73 1,41 1,46 1,83

P4 - 1,63 1,51 - 1,38 1,61 1,75

P5 - 1,59 1,41 1,85 - 1,65 1,86

P6 - 1,72 1,43 1,57 1,27 - 1,89

P7 - 1,42 1,36 1,58 1,32 1,47 -

 Produs P1 P2 P3 P4 P5 P6 P7
P1 - 0,26 0,11 0,05 0,16 0,09 0

P2 - - 0,16 0,19 0 0,06 0,15

P3 - 0,03 - 0,16 0,18 0 0,27

P4 - 0,21 0,15 - 0,15 0,15 0,19

P5 - 0,17 0,05 0,28 - 0,19 0,30

P6 - 0,30 0,07 0 0,04 - 0,33

P7 - 0 0 0,01 0,09 0,01 -

Aplicând regula NB de bază, se obțin soluțiile:

S1: P1, P7, P2, P5, P3, P6, P4 = 8,75 ore
S2: P1, P7, P3, P6, P4, P5, P2 = 8,92 ore
 Algoritmul Johnson

• Etape:
se alege valoarea cea mai mică din tabelul timpilor de prelucrare;
dacă acesta aparţine celei de-a doua linii, prelucrarea pe u produsul 2,
(reperul) se prelucrează ultimul pe u1;
• în cazul în care această valoare aparţine primei linii, utilajului u 1 produsul (reperul) se
prelucrează primul pe u1;
• în situaţia unei egalităţi a timpilor de prelucrare pe acelaşi utilaj, se utilizează timpii aceluiaşi
produs (reper) pe celălalt utilaj;

se elimină coloana produsului (reperului) repartizat şi se reiau paşii.

• Execuţia a șase activităţi (A1, A2, A3, A4, A5) pe două maşini necesită timpii
prezentaţi în tabelul următor:

A1 A2 A3 A4 A5 A6

M1 6 4 3 5 1 8

M2 1 6 4 5 2 6

• Ordinea de execuţie a celor şase activităţi astfel încât timpul total să fie minim
este:
A5, A3, A2, A4, A6, A1.
 Metoda aval
• Etape:
a) se lansează primul în fabricaţie reperul ce urmează a fi prelucrat la prima
operaţie la utilajul cu termenul de eliberare cel mai mic (cel mai devreme);
b) se recalculează termenele de eliberare a utilajelor în condiţiile lansării
primului reper în fabricaţie:
• pentru primul utilaj (care execută prima operaţie): &11 = &10 + tij

• pentru celelalte utilaje: &ji = max (&j-1,i; &j,i-1) +tij ,

c) Se calculează rezerva de timp pentru fabricarea reperului lansat în

fabricaţie:
Rti = Tj - &ni

d) Se reia algoritmul cu paşii 1, 2, 3 până la stabilirea ultimului produs care

va fi lansat.
 Metoda amonte
Porneşte de la termenele de predare a reperelor, în sens invers desfăşurării procesului
tehnologic, se stabilesc termenele cele mai târzii de lansare, în funcție de disponibilităţile
utilajelor.
Etape:
• a) întocmirea unei liste a reperelor în ordine descrescătoare a termenelor de predare;
• b) se calculează, pentru toate reperele, termenele cele mai târzii de începere a operaţiilor la
utilaje, în ordinea produselor din listă (inversă a lansării în fabricaţie) şi în ordinea inversă a
operaţiilor:
• M
a) pentru primul reper din listă (ultimul
im
ce va fi lansat în fabricaţie):

• a.1 – pentru ultima operaţie: T = Tlivi –Mtim

ij

• a.2 – pentru celelalte operaţii: T = Tij+1 – tij

M M M
• b) pentruij celelalte repere
i 1 j din
ij listă,
1 ordinea inversă a lansării în fabricaţie se determină:
M
T = min(T ;T ) - tij ij

• c) se calculează rezervele de timp ale utilajelor: R tj = T - &j0

 Întrebări pentru autoevaluare
1. Discutaţi obiectivele lansării în fabricaţie în condiţiile unei unităţi cunoscute.
2. Care sunt documentele care constituie „ordine scrise” de executare a unui articol, către un
centru de producţie?
3. Care sunt corelaţiile dintre metodele de programare şi cele de lansare în fabricaţie?
4. Enumeraţi aplicaţiile lansării în fabricaţie şi algoritmii de calcul care le fundamentează.
5. Necesarul de lansat în fabricaţie se determină pe baza cererii dependente sau independente?
Care sunt informaţiile de intrare pentru această aplicaţie?
6. Care sunt restricţiile unei probleme de ordonanţare?
7. Prezentaţi condiţiile în care se pot aplica principalii algoritmi de ordonanţare, recomandate de
literatura de specialitate.
8. Care este numărul soluţiilor posibile ale unui algoritm de ordonanţare?
9. Ce algoritm are o utilizare mai mare în practică (optimal sau procedural – euristic)?
10.În unităţile industriale care utilizează „produse informatice de lansare în fabricaţie”, ce efecte
benefice se obţin?