Unitate de învăţare Nr.

14

Funcţia de producţie a întreprinderii

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 14…………………………………………………… 2

14.1 Funcţia de producţie-delimitări conceptuale 2
14.2 Activităţi de pregatire a procesului de producţie 3
14.3 Capacitatea de transport şi producţie a întreprinderii 6

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14………………………………………….. 7

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………................................. 7
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 14…………………………………………………… 8

1
 OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 14
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 14 sunt:

Înţelegerea importanţei proceselor de producţie.

Cunoaşterea proceselor de pregătire a proceselor de producţie.

14.1 Funcţia de producţie-delimitări conceptuale

Procesul de producţie reprezintă totalitatea acţiunilor conştiente ale angajaţilor unei

întreprinderi, derulate cu ajutorul diferitelor maşini, unelte, utilaje sau instalaţii, ce se
îndreaptă asupra materiilor prime şi materialelor în scopul transformării lor în produse,
lucrări sau servicii, cu o anumită valoare de piaţă.
Principiile ce stau la baza proceselor de producției:1
 principiul proporţionalităţii - constă în necesitatea existenţei anumitor raporturi
între diferitele subsisteme de producţie (locuri de muncă, ateliere, secţii etc.);
 principiul paralelismului - implică executarea simultană a diferitelor părţi ale unui
produs, prin desfăşurarea concomitentă a tuturor stadiilor unui proces de producţie;
 principiul liniei drepte – presupune asigurarea celor mai reduse trasee de deplasare
a produselor;
 principiul continuităţii - constă în reducerea timpilor de întreruperi între
diferitele stadii ale procesului de producţie.

Test de autoevaluare 14.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Definiţi funcţia de producţie

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

1
Dumitru Constantinescu, Tudor Nistorescu, Constantin Tumbăr, Gheorghe Meghisan, Economia întreprinderii,
Editura Economică, Bucureşti 2000, p.202

2
 14.2 Activităţi de pregatire a procesului de producţie

Procesele de producţie implică o serie de activităţi de pregătire precum: elaborarea

nomenclatorului de piese, a planurilor de execuţie, precum şi stabilirea consumurilor de
resurse materiale şi de muncă.
Determinarea consumurilor de materii prime şi materiale
Pentru determinarea corectă a consumului de materii prime şi materiale, calculele trebuie
efectuate în raport de elementele sale structurale, respectiv2:
 Consumul util
 Pierderile tehnologice
 Pierderile tehnologice
Consumul util - reprezintă cantitatea de materiale care rămâne încorporată în unitatea de
produs finit, subansamblu sau piesă.
Pierderile tehnologice - se referă la cantitatea de material consumată în procesul de
transformare a materiei prime în produs finit. Aceste pierderi sunt inerente procesului
tehnologic şi depind de calitatea şi dimensiunile materialelor, de procesul tehnologic adoptat,
de gradul de precizie al execuţiei operaţiilor de prelucrare etc..
Pierderile netehnologice - sunt independente de procesul tehnologic adoptat şi se referă la
pierderile de materiale survenite în procesul aprovizionării, transportului, manipulării şi
depozitării resurselor materiale.
Pornind de la cele trei elemente se poate calcula consumul tehnologic:
Ct = Cut + Pth
în care:
Ct - consumul tehnologic;
Cut - consumul util;
Pth - pierderile tehnologice.
Consumul tehnologic serveşte pentru calculul necesarului de aprovizionat cu materiale la
nivelul atelierului sau secţiei de producţie, după relaţia:

Nap = Ct + Pnt,

2
Dumitru Constantinescu, Tudor Nistorescu, Constantin Tumbăr, Gheorghe Meghisan, Economia întreprinderii,
Editura Economică, pp. 212-213

3
 în care:
Nap - necesarul de aprovizionat de la furnizori;
Pnt - pierderile netehnologice;
Necesarul de aprovizionat astfel determinat este utilizat la elaborarea planului strategic de
aprovizionare tehnico - materială al întreprinderii.

Determinarea consumurilor de muncă

Consumurile de muncă necesare la nivelul întreprinderilor se stabilesc pentru toate
categoriile de personal, exprimându-se prin urmatorii indicatori3:
 Norma de timp
 Norma de producţie
 Norma de personal
 Sfera de atribuţii
Norma de timp - reprezintă timpul stabilit unui executant, care are calificarea
corespunzătoare şi lucrează cu intensitatea normală, pentru executarea unei unităţi de lucrare
sau produs. Norma de timp se exprimă în unităţi de timp pe unitatea naturală de lucrare, de
producţie, de sarcină sau operaţie şi se structurează astfel:
 Timpul de pregătire - încheiere (tpi)
 Timpul operativ (top)
 Timpul de deservire a locului de muncă (tde)
 Timpul de întreruperi reglementate (tir)
Timpul de pregătire - încheiere (Tpî) este timpul consumat de un executant înaintea
efectuării unei lucrări, pentru crearea condiţiilor necesare executării acesteia, precum şi după
terminarea ei, în vederea aducerii locului de muncă în starea iniţială.
Timpul operativ (Top) este consumat de un executant pentru transformarea cantitativ -
calitativă a materiilor prime în produsul finit. Durata timpului operativ se determină prin
însumarea elementelor sale componente (timpul de bază şi timpul ajutător).
Timpul de deservire a locului de muncă (Tdl) este consumat de executant pe întreaga
perioadă a schimbului de lucru, pentru menţinerea în stare de funcţionare a echipamentelor de

3
Dumitru Constantinescu, Tudor Nistorescu, Constantin Tumbăr, Gheorghe Meghisan, Economia întreprinderii,
Editura Economică, pp. 213-215

4
lucru.
Timpul de întreruperi reglementate (Tîr) cuprinde timpul necesar unui executant în
procesul muncii pentru odihnă, hrană, întreruperi condiţionate de tehnologia utilizată.

Corespunzător elementelor sale structurale, norma de timp se determină după relaţia:

Nt = Tpi+Top+Tdl+Tir
Top=tb+ta unde,
tb-timpul de baza
ta-timpul ajutator

Deasemenea pornind de la aceste elemente se caluculează timpul productive.

Tp = Tpi+Top+Tdl unde Tp – este timpul productiv

Norma de producţie (Np) reprezintă numarul total de lucrări, activităţi sau produse ce pot
fi realizate de către un executant într-un interval de timp,. Se exprimă în unităţi naturale de
produse, lucrări, sarcini sau operaţii, pe unitatea de timp, adică:

Np= ts/Nt unde,

ts = este durata schimbului de muncă (8 h)
Nt = norma de timp

Sfera de atribuţii reprezintă ansamblul de sarcini de muncă stabilite unui executant, pentru
a le îndeplini în cadrul procesului de producţie la care participă.

Norma de personal precizează numărul de lucrători pe funcţii şi nivel de calificare, necesar

pentru realizarea unui ansamblu de sarcini de muncă.

5
 Test de autoevaluare 14.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Prezentaţi indicatorii privind determinarea consumurilor de muncă.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

14.3 Capacitatea de transport şi producţie a întreprinderii

Calculul capacităţii de transport se face pe tipuri de mijloace de transport (vehicule).

Pentru calculul capacităţii de transport din cadrul întreprinderii sunt necesare următoarele
date:
o numărul fizic şi tipologia mijloacelor de transport disponibile şi utilizabile în
perioada de calcul;
o caracteristicile tehnice ale utilajelor (capacitatea unitară la o cursă, viteză de deplasare
etc.);
o condiţiile de utilizare a mijloacelor de transport.

Capacitatea de producţie se referă la producţia maximă ce poate fi obţinută de o

întreprindere într-o perioadă dată, producţia referindu-se la o anumita structură şi calitate.

Capacitatea de producţie a întreprinderii nu trebuie confundată cu planul ei de producţie

sau cu producţia efectiv realizată, deoarece acestea din urmă reflectă numai un anumit
grad de folosire a capacităţii de producţie într-o perioadă dată în anumite condiţii
tehnico-organizatorice concrete de desfăşurare a activităţii productive.
Nivelul producţiei planificate sau efectiv realizate (P) este, de regulă, inferior capacităţii
de producţie (Cp).
Diferenţa dintre mărimea capacităţii de producţiei şi volumul de producţie planificat sau
efectiv, reprezintă rezerva potenţială de producţie (Rp) a întreprinderii:
Rp = Cp – P
Determinarea capacităţii de producţie se face la nivelul întreprinderii, secţiei, atelierului,
utilajului, subramurii şi chiar la nivel de ramură.

6
 Test de autoevaluare 14.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Definiţi capacitatea de producţie a întreprinderii.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 14.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare

Nr. 14 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14

Prezentaţi detaliat procesul de producţie în cadrul unei întreprinderi.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Test de autoevaluare 14.1

Funcţia de producţie reprezintă totalitatea acţiunilor conştiente ale
angajaţilor unei întreprinderi, derulate cu ajutorul diferitelor maşini,
unelte, utilaje sau instalaţii, ce se îndreaptă asupra materiilor prime şi
materialelor în scopul transformării lor în produse, lucrări sau servicii, cu
o anumită valoare de piaţă.

Test de autoevaluare 14.2

Consumurile de muncă la nivelul întreprinderii se determină pornind de
la următoarele elemente;
 norma de timp,
 norma de producţie,
 norma de personal,

7
  sfera de atribuţii.

Test de autoevaluare 14.3

Capacitatea de producţie se referă la producţia maximă ce poate fi
obţinută de o întreprindere într-o perioadă dată, producţia referindu-se la o
anumita structură şi calitate.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 14

1. Dumitru Constantinescu, Tudor Nistorescu, Constantin Tumbăr,

Gheorghe Meghisan, Economia întreprinderii, Editura Economică