Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
13
Cuprins Pagina
1
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 13
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 13 sunt:
Care sunt cele doua procese majore ale funcţiei comerciale din cadrul unei
întreprinderi.
1
Tatiana Gavrilă, Viorel Lefter, Managementul general al firmei, Ediţia a II-a, Editura Economica, Bucureşti 2004,
p.239
2
producţie din cadrul întreprinderii, în cele mai eficiente condiţii de calitate şi de preţ.
În vederea asigurării funcţionalităţii eficiente a procesului de producţie din cadrul unităţii
economice este necesară asigurarea acesteia cu totalitatea resurselor materiale in timp util,
ritmic, in cantităţile şi calitatea corespunzătoare. În această direcţie la nivelul întreprinderii se
elaborează planuri de aprovizionare.
Prin intermediul acestor planuri de aprovizionare se stabileşte:
necesarul de resurse materiale ale intreprinderii pe categorii de resurse (materii prime,
diverse materiale, echipamente tehnicie, piese de schimb) pt o anumita perioada de timp;
nivelul acestora şi
sursele de acoperire a necesarului de resurse materiale.
Planului de aprovizionare are la bază o politică de aprovizionare. Obiectivul de bază al
politicii de aprovizionare este acoperirea completă a cererilor de resurse materiale ce pleacă
din partea intreprinderii către furnizorii astfel încăt unitatea economică să se aprovizioneze cu
resurse la cel mai avantajos raport preţ-calitatea.
3
Vânzarea propriu-zisă a produselor se poate face prin mai multe modalități2:
pe bază de contract comercial încheiat anticipat între client şi funizor;
pe bază de comandă fermă, urmată de onorarea imediată a acesteia;
la cerere neprogramată, dar previzibilă, onorată din magazinele şi sau
reţelele de comercializare şi depozitele proprii ale unităţii economice.
În vederea realizării unei desfaceri optime, întreprinderea trebuie să îşi realizeze un grafic
al livrărilor bazat pe stocurile de produse finite constituit în depozitele întreprinderii sau chiar
din producţia curentă. În acest sens este necesară programarea unui raport corespunzător între
volumul producţiei de fabricat în timp şi nivelul stocurilor de produse finite care urmează a fi
asigurat pentru realizarea unei desfaceri optime. Toate aceste demersuri au drept scop
evitarea rupturilor în procesul vănzării.
Strategia în domeniul desfacerii de produse se elaborează în mod distinct, pe categorii de
produse, şi se concretizează într-un plan strategic ce cuprinde volumul vânzărilor estimate a
fi realizate într-o anumită perioadă de timp.
Pentru produsele comandate în cantităţi mici, fără repetabilitate a fabricaţiei sau a căror
producţie în cantităţi mai mari decât cele comandate nu se justifică, în planul de desfacere nu
se va prevedea formarea de stocuri pentru continuarea livrărilor sau vânzărilor.
În cazul produselor cu ciclu lung de fabricaţie, nu se formează stocuri de desfacere,
fabricaţia şi vânzarea lor realizându-se numai pe bază de comandă fermă.
În ceea ce privește materiile prime, materialele, produsele diverse de uz general cu sferă
largă de utilizare etc, a căror fabricaţie în serie mare este cerută de piaţă, se impune formarea
şi a unor stocuri la începutul sau sfârşitul perioadei de gestiune.
2
Gheorghe Băşanu, Mihai Pricop, Managementul aprovizionării şi desfacerii, Ediţia a doua revizuită, Editura
Economica, Bucureşti 2001, p. 284
4
În loc de Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 13.
rezumat
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
3
Gheorghe Băşanu, Mihai Pricop, Managementul aprovizionării şi desfacerii, Ediţia a doua revizuită, Editura
Economica, Bucureşti 2001, p. 284
5
pe bază de contract comercial încheiat anticipat între client
şi funizor;
pe bază de comandă fermă, urmată de onorarea imediată a
acesteia;
la cerere neprogramată, dar previzibilă, onorată din
magazinele şi sau reţelele de comercializare şi depozitele proprii
ale unităţii economice.