Unitate de învăţare Nr.

14

BALANŢA DE VERIFICARE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 14............................................................................ 119

14.1. Noţiunea şi funcţiile balanţei de verificare 119
14.2. Clasificarea balanţelor de verificare 121

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14......................................................123

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare..................................................124
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 14....................................................................124
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 14

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 14 sunt:

Înţelegerea noţiunii de balanţã de verificare

Definirea acesteia şi funcţiile ei
Descrierea formelor balanţelor de verificare

14.1 Noţiunea şi funcţiile balanţei de verificare

Balanţa de Balanţa de verificare este procedeul specific metodei contabilitãţii

verificare ce reflectã echilibrul permanent asigurat de dubla înregistrare a
elementelor patrimoniale în momentul producerii operaţiilor
Exactitatea economico-financiare în ordine cronologicã şi sistematicã dar şi în
înregistrãrilor momentul întocmirii formulelor contabile pentru stabilirea rulajelor şi a
soldurilor, oferind astfel garanţia exactitãţii înregistrãrilor efectuate în
Legãturã contabilitate şi servind ca bazã pentru întocmirea bilanţului contabil.

Conturi Balanţa de verificare îşi demonstreazã rolul sãu important în

contabilitate prin funcţiile pe care aceasta le deţine şi anume :
sintetice
1. Funcţia de verificare a exactitãţii înregistrãrilor din conturi –
Conturi constã în aceea cã fiecare operaţie se înregistreazã concomitent şi cu
analitice
aceeaşi sumã în debitul unui cont şi în creditul altui cont şi astfel va
rezulta o egalitate permanentã între totalul sumelor debitoare şi al celor
creditoare. Orice eroare a trecerii sumelor din Registrul Cartea Mare şi
de aici în balanţã sau a unor calcule greşite în cadrul formulelor compuse
şi în modul de stabilire al rulajelor sau a soldurilor vor duce la inegalitãţi
între totalurile balanţei de verificare. Aceste inegalitãţi vor demonstra
faptul cã existã erori ce trebuie identificate şi corectate.

2. Funcţia de legãturã dintre conturile sintetice şi cele analitice.

Fiecare cont sintetic se desfãşoarã pe conturi analitice şi pentru fiecare
astfel de cont se întocmeşte câte o balanţã de verificare a conturilor
analitice, cu ajutorul cãrora se controleazã exactitatea înregistrãrilor
efectuate în conturile sintetice, prin concordanţele ce trebuie sã existe
între conturile analitice şi contul sintetic la care se referã, cu privire la
soldurile iniţiale, rulaje şi solduri finale.
 3. Funcţia de legãturã între conturile sintetice şi bilanţ. Balanţa de
verificare constituie punctul de plecare pentru întocmirea bilanţului
întrucât face legãtura între conturi ce furnizeazã informaţii amãnunţite
asupra fiecãrui element de activ, capital propriu, datorie, şi bilanţ, ce
furnizeazã informaţii cu privire la poziţia financiarã. Datele din bilanţ nu
sunt altceva decât soldurile finale ale conturilor preluate din balanţa de
verificare prelucrate şi grupate conform metodologiei de întocmire a
bilanţului. Din bilanţ, apoi, se preiau soldurile finale ale conturilor de la
sfârşitul exerciţiului respectiv ce devin solduri iniţiale ale conturilor
pentru exerciţiul financiar urmãtor, pe baza principiului intangibilitãţii
bilanţului de deschidere.

4. Funcţia de grupare şi centralizare a datelor înregistrate în

conturi.

Prin comparea şi centralizarea datelor cu ajutorul acestui

procedeu, conducerea întreprinderii are posibilitatea de a cunoaşte
volumul şi natura modificãrilor intervenite în masa elementelor
patrimoniale şi a rezultatelor înregistrate atât în perioada curentã de
gestiune cât şi în perioadele precedente. Prin aceste comparaţii ce pot fi
fãcute, managerii întreprinderii pot lua unele decizii şi se pot face
anumite previziuni pentru activitatea viitoare a întreprinderii.

5. Funcţia de analizã a activitãţii economice – se relizeazã prin

compararea fiecãrui cont în parte, a grupelor de conturi şi pe total a
datelor de la începutul perioadei de gestiune cu cele de la sfârşitul ei.
Prin aceastã comparaţie se vor putea urmãri : schimbãrile produse în
mãrimea şi structura elementelor patrimoniale, verificarea plasãrii
corecte a elementelor patrimoniale dupã natura şi destinaţia lor, mişcarea
tuturor elementelor, atingerea indicatorilor prognozaţi prin confruntarea
datelor efective cu cele prognozate. Aşadar, rolul deosebit de important
al balanţei de verificare se dovedeşte şi în cadrul analizei situaţiei
economice şi financiare şi pe perioade scurte de timp, în intervalul dintre
cele douã bilanţuri, fiind singurul instrument care furnizeazã informaţiile
necesare conducerii unitãţii patrimoniale.

Test de autoevaluare 14.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Definiţi balanţa de verificare.

2. In ce constau funcţiile balanţei de verificare?

 3. Definiţi funcţia de analizã a activitãţii economice

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

14.2. Clasificarea balanţelor de verificare

Balante cu 2 Clasificarea balanţelor de verificare se face având în vedere

serii de egalitãţi criteriile dupã care se structureazã şi anume: dupã natura conturilor
pentru care se întocmesc, dupã numãrul egalitãţilor pe care le cuprind,
Balanţe cu 3 dupã conţinutul şi forma graficã de prezentare.
serii de egalitãţi
Dupã natura conturilor pentru care se întocmesc, balanţele pot
fi :
Balanţe cu 4
serii de egalitãţi - balanţe de verificare ale conturilor sintetice sau generale – ce se
întocmesc pe baza datelor preluate din conturile sintetice;
- balanţe de verificare ale conturilor analitice (secundare sau
auxiliare) – ce se întocmesc pe baza datelor preluate din conturile
analitice.

Dupã numãrul de egalitãţi pe care le cuprind:

1. Balanţe de verificare cu o serie de egalitãţi – se întocmesc sub

formã tabelarã şi din punct de vedere al conţinutului pot fi în douã
variante: ca balanţe de sume sau ca balanţe de solduri. Balanţele de
verificare a sumelor cuprind douã coloane şi anume totalul sumelor
debitoare şi totalul sumelor creditoare ale conturilor din registrul
Cartea Mare iar egalitatea constã în :

Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare

Totalul sumelor debitoare constã în însumarea soldurilor iniţiale

debitoare cu rulajele debitoare respective. Similar se face calculul
pentru totalul sumelor creditoare. Înscrierea elementelor respective se
face separat pentru fiecare cont în parte. Balanţele de verificare a
soldurilor cuprind tot douã coloane, numai cã acestea sunt soldurile
finale debitoare şi creditoare între care trebuie sã existe egalitatea:

Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale

creditoare

2. Balanţe de verificare cu douã serii de egalitãţi - sunt o

combinare a celor douã tipuri de mai sus, în sensul cã sunt balanţe a
sumelor şi soldurilor. Cuprind patru coloane, douã de sume debitoare
şi creditoare şi douã de solduri finale debitoare şi creditoare.

Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare

Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale

creditoare

3. Balanţe de verificare cu trei serii de egalitãţi - cuprind şase

coloane, din care, douã pentru solduri iniţiale debitoare şi creditoare,
douã pentru rulaje debitoare şi creditoare şi douã pentru solduri finale
debitoare şi creditoare şi astfel rezultã cele trei serii de egalitãţi:

Totalul soldurilor iniţiale debitoare = Totalul soldurilor

iniţiale creditoare

Totalul rulajelor debitoare = Totalul rulajelor creditoare

Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale

creditoare

4. Balanţe de verificare cu patru serii de egalitãţi - cuprind

opt coloane, din care douã pentru solduri iniţiale debitoare şi creditoare,
douã pentru rulaje lunii curente debitoare şi creditoare, douã pentru
total sume debitoare şi creditoare şi douã pentru solduri finale debitoare
şi creditoare şi astfel rezultã cele patru serii de egalitãţi:

Totalul soldurilor iniţiale debitoare = Totalul soldurilor

iniţiale creditoare

Totalul rulajelor debitoare = Totalul rulajelor creditoare

Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare

Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale

creditoare
 Test de autoevaluare 14.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Care sunt criteriile de clasificare a balanţelor de verificare?

2. In ce constau balanţele de verificare dupã natura conturilor ?

3. Descrieţi balanţa de verificare cu patru serii de egalitãţi .

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 14.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate

rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare

Nr. 14 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14

1. In ce constã funcţia de grupare şi centralizare a datelor

înregistrate în conturi?

2. Descrieţi balanţa de verificare cu douã serii de egalitãţi .

 3. Dupã natura conturilor pentru care se întocmesc, cum pot fi
balanţele?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 14

1. Asalos, N. - Bazele contabilitatii, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2015

2. Georgescu, C. - Bazele contabilităţii, Ed. Sitech, Craiova, 2014
3. *** - Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, M.O. nr.
629/2002
4.*** OMFP 1802/2014
5. *** OMFP 2861/2009
6. *** Ordinul nr. 3.512/2008 publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 870 din 23 decembrie 2008