BALANȚA DE VERIFICARE

1. DEFINIREA, CONȚINUTUL ȘI FUNCȚIILE BALANȚEI DE VERIFICARE

Balanța de verificare este un procedeu specific al metodei contabilității cu ajutorul căreia se verifică
respectarea principiului dublei înregistrări a operațiilor economice, asigurând prin aceasta exactitatea
înregistrărilor efectuate în conturi.

Toate operațiile economice ce au loc într-o unitate patrimonială se înregistrează în conturi, care la
rândul lor pun în evidență, în orice moment, situația elementelor patrimoniale pe care le reprezintă:
existentele de la începutul perioadei, mișcările (creșterile, micșorările) din cursul perioadei și soldurile
finale. Toate aceste date înscrise în conturi sunt transpuse în balanța de verificare.

Deci, balanța de verificare conține toate conturile folosite de unitate, fiecare cont fiind înscris cu
următoarele elemente: sold inițial, rulaje curente, total sume și soldul final.

Balanța de verificare se prezintă sub forma unei situații tabelare în care se înscriu datele valorice
preluate din conturi cuprinse în registrul Cartea Mare.

Conform legii contabilității, balanța de verificare se întocmește lunar pentru verificarea

înregistrării corecte în contabilitate a operațiilor economice.

Funcțiile balanței de verificare:

1. Funcția de verificare a exactității înregistrărilor efectuate în conturi

Dubla înregistrare impune înregistrarea unei operații economice concomitent în debitul unui cont și
creditul altuia, de unde și egalitatea care trebuie să existe între totalul sumelor debitoare și totalul
sumelor creditoare. Prin sistemul de egalitate și corelații proprii balanței de verificare, se identifică
toate erorile de înregistrare a operațiilor economice în conturi.

2. Funcția de verificare a concordanței dintre conturile sintetice și cele analitice

Această funcție presupune ca pentru fiecare cont sintetic ce se desfășoară pe conturi analitice să se
întocmească balanțe de verificare ale conturilor analitice cu ajutorul cărora să se verifice înregistrările
efectuate în conturile sintetice prin concordanțele care trebuie să existe între contul sintetic și conturile
sale analitice.

3. Funcția de legătură între conturile sintetice și bilanț

Această funcție se realizează prin trecerea datelor din balanța de verificare și anume, soldurile finale
ale conturilor de activ și pasiv în bilanț, grupate conform necesităților de întocmire a bilanțului.
Rezultă deci că, balanța de verificare este o lucrare necesară și obligatorie ce precede întocmirea
bilanțului.

4. Funcția de grupare și de contabilizare a datelor înregistrate în conturi

Constă în faptul că, datele preluate din conturi în balanță se înscriu într-o anumită ordine ținând seama
de conținutul lor economic și de funcția contabilă. Aceasta creează posibilitatea ca informația
contabilă să devină mai ușor utilizabilă, conturile să fie mai ușor urmărite, iar legătura dintre ele se
poate stabili și verifica mai ușor.

5. Funcția de analiză a activității economice

Balanța de verificare constituie un important mijloc de analiză a situației economico-financiare, pe
perioade scurte de timp, în intervalul dintre doua bilanțuri.
Informațiile contabile cuprinse în balanța de verificare oferă conducerii posibilitatea de a cunoaște și
urmări modificările intervenite în volumul și structura unor elemente patrimoniale în perioada curentă
comparativ cu perioadele precedente și a stabili unele concluzii cu privire la eficiența activității
desfășurate și pe această bază de a fundamenta noi decizii pentru activitatea viitoare.

1
2. CLASIFICAREA BALANȚELOR DE VERIFICARE

În practica contabilă se întâlnesc mai multe tipuri de balanțe; ele se clasifică după mai multe criterii, și
anume:
1. După felul conturilor pe care le conțin, avem:
a. Balanțe de verificare ale conturilor sintetice numite și balanțe generale:
- cuprind toate conturile sintetice folosite în contabilitatea curentă într-o perioadă de gestiune;
- se întocmesc pe baza datelor preluate din conturile sintetice

b. Balanțe de verificare ale conturilor analitice sau balanțe auxiliare:

- se întocmesc pe baza datelor din conturile analitice, înainte de a se întocmi balanța conturilor
sintetice;
- se întocmește câte o balanță analitică pentru fiecare cont sintetic care a fost desfășurat pe conturi
analitice; numărul balanțelor analitice depinde de numărul conturilor sintetice ce au fost desfășurate pe
conturi analitice;
- asigură controlul exactității înregistrărilor efectuate în conturile analitice precum și legătura cu contul
sintetic prin următoarele corelații:
- totalul soldurilor inițiale (D sau C) al conturilor analitice trebuie să fie egal cu soldul inițial (D sau C)
al contului sintetic respectiv;
- totalul rulajelor debitoare ale conturilor analitice trebuie să fie egal cu rulajul debitor al contului
sintetic respectiv - totalul rulajelor creditoare al conturilor analitice trebuie să fie egal cu rulajul
creditor al contului sintetic respectiv.
- totalul soldurilor (D sau C) finale ale conturilor analitice trebuie să fie egal cu soldul final (D sau C)
al contului sintetic respectiv
- asigură cunoașterea detaliată a existențelor și mișcărilor elementelor patrimoniale;

2. După numărul de egalități pe care le conțin, balanțele de verificare ale conturilor sintetice se
grupează astfel:

a. Balanța de verificare cu o singură egalitate:

- au o singura egalitate prin care se verifică exactitatea înregistrarilor efectuate;
- se prezintă în doua variante:
1. balanța sumelor: egalitate: total sume debitori (TSD) egale cu total sume creditori (TSC)
TSD = TSC
2. balanța soldurilor: egalitate TSd D = TSd C

b. Balanța de verificare cu două egalități

- este rezultatul combinarii dintre balanta sumelor si a soldurilor;
- are doua egalitati:
TSD = TSC
TSdD = TSdC

c. Balanța de verificare cu trei egalități:

- prezinta trei egalități:
T Sd i D = T Sd i C
TRD=TRC
TSd f D = T Sdf C
- din punct de vedere grafic se prezintă în două variante: tabelară și matricială (balanța șah);

d. Balanța de verificare cu patru egalitati:

- reprezintă o combinație a celor trei tipuri de balanțe prezentate mai sus;
- cele patru egalități sunt:
T Sp D = T Sp C
T Rc D = T Rc C
TSD=TSC

2
T Sdf D = T Sdf C
- se prezintă sub formă tabelară astfel:

SOLDURI
SUME PRECED. RULAJE TOTAL SUME
FINALE
SIMBOL DENUMIRE
CONT CONT
DEBIT CREDIT DEBIT CREDIT DEBIT CREDIT DEBIT CREDIT

TOTAL TSpD = TSpC TRD = TRC TSD = TSC TSdfD = TSdfC

3. ÎNTOCMIREA BALANȚELOR DE VERIFICARE

Balanțele de verificare se întocmesc de regulă lunar și ori de câte ori este necesar, în scopul
verificării exactității înregistrărilor efectuate.

Pentru întocmirea balanței de verificare este necesar să se realizeze următoarele lucrări, în ordine
succesivă:

- toate documentele justificative ce consemnează operații economice se contează și se înregistrează în

ordine cronologică în registrul - jurnal;

- se trec toate operațiile din registrul jurnal în registrul Cartea Mare (sau fișe de conturi), adică din
evidența cronologică în evidența sistematică;

- se totalizează sumele din debitul și creditul fiecărui cont deschis în registrul Cartea mare și se
determină soldurile finale ale acestora;

- se transcriu datele din conturile deschise în evidența sistematică (solduri inițiale, rulaje, total sume,
solduri finale) în formularul de balanță de verificare;

- se totalizează coloanele balanței de verificare și se verifică egalitățile dintre coloanele perechi,

proprii balanței. Se verifică, de asemenea, dacă totalul rulajelor stabilite în cadrul balanței de verificare
este egal cu totalul rulajelor din registrul jurnal.